Migrena – cauze, simptome și tratament

Se estimează că migrena afectează aproximativ 15% din populația globală, având un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților (Atkisson & Fowler, 2024).

Cauzele migrenei

Migrena este o afecțiune multifactorială, influențată de factori genetici, neurologici și de mediu. Printre principalele cauze și factori declanșatori se numără:

Factori genetici: Studiile arată că migrena are o componentă ereditară puternică, multe cazuri fiind asociate cu mutații în gene implicate în reglarea activității neuronale (Sprenger & Goadsby, 2009).

Disfuncția sistemului trigeminovascular: Se consideră că migrena este legată de hiperactivarea sistemului trigeminovascular, care duce la eliberarea unor substanțe inflamatorii ce sensibilizează căile de durere (Villar-Martínez & Goadsby, 2022).

Factori hormonali: Migrena este de trei ori mai frecventă la femei decât la bărbați, iar fluctuațiile hormonale, în special ale estrogenului, pot contribui la declanșarea episoadelor (Roos, 2019).

Simptomele migrenei

Migrena se desfășoară în patru faze distincte:

Prodrom: Semne premonitorii precum oboseală, iritabilitate, pofte alimentare și modificări ale dispoziției.

Aura: Aproximativ 25% dintre pacienți experimentează simptome neurologice tranzitorii, precum tulburări vizuale și senzoriale.

Durerea de cap: Apare de obicei pe o parte a capului, este pulsatilă și se intensifică în timpul activității fizice.

Postdrom: Stare de epuizare și dificultăți cognitive ce pot persista câteva zile după atac (Atkisson & Fowler, 2024).

Tratamentul migrenei

Tratamentul migrenei include abordări farmacologice și non-farmacologice, adaptate nevoilor fiecărui pacient.

1. Tratament acut

Analgezice și antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Primul nivel de tratament include ibuprofen, aspirină sau naproxen (Chung, 2007).

Triptani: Sunt medicamente specifice pentru migrenă care acționează prin vasoconstricție și reducerea inflamației neuronale (sumatriptan, rizatriptan) (Loder, 2004).

Dihidroergotamină (DHE): Utilizată în cazurile rezistente la triptani (Young, Silberstein & Dayno, 1993).

2. Profilaxia migrenei

Beta-blocante: Propranolol, metoprolol – eficiente în reducerea frecvenței atacurilor.

Antidepresive triciclice: Amitriptilina este utilizată în prevenirea migrenei cronice.

Anticonvulsivante: Topiramat și valproat de sodiu sunt opțiuni eficiente (Urits et al., 2020).

Gepante și Ditani: Medicamente de nouă generație care acționează prin blocarea receptorilor CGRP, oferind o alternativă pentru pacienții care nu pot folosi triptani (Kłos et al., 2024).

3. Tratamente non-farmacologice

Modificări ale stilului de viață: Somn regulat, exerciții fizice moderate, evitarea alimentelor declanșatoare.

Terapie cognitiv-comportamentală: Ajută la reducerea stresului și a anxietății asociate migrenei (Urits et al., 2020).

Biofeedback și acupunctură: Metode complementare cu eficiență variabilă în reducerea frecvenței migrenelor (D’Amico, 2004).

Migrena este o afecțiune complexă, dar gestionabilă printr-o combinație de tratamente farmacologice și schimbări ale stilului de viață. Cercetările recente oferă perspective promițătoare pentru terapii mai eficiente și mai bine tolerate de pacienți.

Identificarea timpurie a factorilor declanșatori și utilizarea unui plan de tratament personalizat pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții persoanelor afectate de migrenă.

Referințe:

• Atkisson, M., & Fowler, L. (2024). Mastering Migraines. Frontiers for Young Minds. https://doi.org/10.3389/frym.2024.1368672.
• Sprenger, T., & Goadsby, P. (2009). Migraine pathogenesis and state of pharmacological treatment options. BMC Medicine, 7, 71 – 71. https://doi.org/10.1186/1741-7015-7-71.
• Roos C. Migraine : données épidémiologiques, cliniques et thérapeutiques [Migraine epidemiological, clinical and therapeutic data]. Biol Aujourdhui. 2019;213(1-2):35-41. French. doi: 10.1051/jbio/2019019. Epub 2019 Jul 5. PMID: 31274101.
• Villar-Martínez, M., & Goadsby, P. (2022). Pathophysiology and Therapy of Associated Features of Migraine. Cells, 11. https://doi.org/10.3390/cells11172767.
• Chung, C. (2007). Drug Therapy for Migraine. Journal of The Korean Medical Association, 50, 917-923. https://doi.org/10.5124/JKMA.2007.50.10.917.
• Loder, E. (2004). Migraine diagnosis and treatment.. Primary care, 31 2, 277-92, vi . https://doi.org/10.1016/J.POP.2004.02.003.
• Young, W., Silberstein, S., & Dayno, J. (1997). Migraine Treatment. Seminars in Neurology, 17, 325 – 333. https://doi.org/10.1055/s-2008-1040945.
• Urits, I., Gress, K., Charipova, K., Zamarripa, A., Patel, P., Lassiter, G., Jung, J., Kaye, A., & Viswanath, O. (2020). Pharmacological options for the treatment of chronic migraine pain.. Best practice & research. Clinical anaesthesiology, 34 3, 383-407 . https://doi.org/10.1016/j.bpa.2020.08.002.
• Kłos, A., Pawlicki, M., Stachyrak, K., Mika, D., Mazur, B., Turek, K., Lambach, M., Gregułą, A., Mazurek, A., & Wilanowska, W. (2024). New therapeutic options in migraine treatment. Journal of Education, Health and Sport. https://doi.org/10.12775/jehs.2024.56.002.
• D’Amico, D. (2004). Treatment strategies in migraine patients. Neurological Sciences, 25, s242-s243. https://doi.org/10.1007/s10072-004-0296-2.