Analiză Medic24: Impactul modificărilor la Codul Fiscal asupra organizării și activității cabinetelor medicale din România

În vara anului 2025, Guvernul României a inițiat noi măsuri fiscal-bugetare menite să consolideze sustenabilitatea financiară, inclusiv prin modificarea Codului Fiscal (Legea nr. 227/2015). Ministerul Finanțelor a publicat, la 20 august 2025, un proiect de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Codului Fiscal, care vine în continuarea Legii nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare. Aceste acte normative aduc schimbări semnificative cu impact direct asupra sectorului medical și asupra modului de organizare a cabinetelor medicale.

Printre cele mai notabile modificări se numără creșterea unor taxe (TVA standard majorat la 21%, unificarea cotelor reduse de TVA la 11%), eliminarea unor scutiri, majorarea impozitului pe dividende (de la 10% la 16% începând cu 2026) și ajustarea sistemului de contribuții de asigurări de sănătate (CASS).

Aceste schimbări fiscale survin pe fondul unor turbulențe legislative mai vechi din 2025. La începutul anului, Ordonanța Guvernului nr. 9/2025 a introdus restricții privind forma juridică de lucru a medicilor: practic, medicilor care își desfășurau activitatea prin SRL li s-ar fi permis colaborarea cu alte clinici private doar în calitate de angajați sau în calitate de persoană fizică independentă (PFI).

Măsura ar fi impus reorganizări rapide ale cabinetelor (trecerea de la SRL la PFI) și ar fi generat complicații administrative semnificative. În plus, deși PFI-ul este mai simplu de gestionat contabil, la venituri mai mari taxele totale pot depăși nivelul de impozitare prin SRL. După proteste din partea Colegiului Medicilor și a altor organizații profesionale, Guvernul a făcut un pas înapoi: în martie 2025, Ordonanța de Urgență nr. 8/2025 a anulat prevederea respectivă, evitându-se o criză organizațională în domeniu.

Astfel, medicii au rămas liberi să aleagă forma de organizare (SRL sau PFI/cabinet individual) potrivit nevoilor lor. Cu toate acestea, contextul a evidențiat preocuparea autorităților pentru conformarea fiscală a profesioniștilor din sănătate și a prefigurat schimbările fiscale ulterioare.

În continuare, vom analiza punctual principalele modificări fiscale propuse și recente, concentrându-ne pe efectele potențiale asupra cabinetelor medicale ale medicilor de familie și cabinetelor medicilor specialiști din ambulatoriu, fie ele organizate individual (CMI/PFI) sau sub formă de societăți cu răspundere limitată (SRL). De asemenea, vom discuta implicațiile administrative ale acestor modificări, în contextul cadrului legislativ național actual.

Schimbări în asigurările de sănătate: dispariția coasiguraților și extinderea obligației de plată CASS

Una dintre cele mai importante modificări cu efect direct în domeniul medical este eliminarea categoriei de “coasigurat” din sistemul de asigurări de sănătate. Începând cu 1 august 2025, art. 154 alin. (1) lit. c) din Codul Fiscal a fost abrogat, ceea ce înseamnă că persoanele aflate în întreținerea unui asigurat (soț/soție fără venituri, părinți fără venituri, etc.) nu mai beneficiază automat de calitatea de asigurat la sănătate pe baza legăturii de rudenie. Cu alte cuvinte, categoria de coasigurat dispare complet din legislație. Până acum, aceste persoane aveau acces gratuit la servicii medicale (consultații, rețete compensate, analize decontate) în virtutea asigurării titularului de care depindeau. De la noua reglementare, ele vor trebui să își asigure statutul de asigurat prin plata voluntară a contribuției CASS sau să suporte costul integral al serviciilor medicale la nevoie.

Ghid complet 2025: Cum îți plătești singur asigurarea de sănătate dacă nu mai ești coasigurat

Cine este afectat direct? Sunt vizate mai multe categorii vulnerabile care anterior beneficiau de asigurare fără plata contribuției personale: părinții aflați în concediu de creștere a copilului, șomerii indemnizați, persoanele fără venituri proprii, precum și beneficiarii ajutorului social (venitul minim de incluziune). Toate aceste persoane își pierdeau până acum calitatea de asigurat automat, însă de la 1 august 2025 ele nu vor mai fi acoperite decât dacă achită CASS în mod voluntar. Singura opțiune pentru a rămâne asigurat în sistemul public de sănătate este plata contribuției de asigurări de sănătate în cuantum de 10% aplicat la baza a șase salarii minime brute pe economie pe an. Concret, în 2025 aceasta se ridică la aproximativ 2.490 lei pe an (echivalentul a 6 salarii minime brute pe economie). Plata se va face prin depunerea unei declarații unice de asigurare la ANAF, cu posibilitatea achitării în două tranșe (25% la momentul depunerii declarației și restul de 75% până la 25 mai anul următor). Legislația introduce astfel o procedură distinctă de asigurare prin opțiune pentru persoanele aflate în întreținere, permițând soțului/soției sau părinților fără venituri ai unei persoane asigurate să opteze oricând în cursul anului pentru plata CASS prin intermediul declarației unice.

Implicații pentru cabinetele medicilor de familie

Această modificare poate avea un impact notabil asupra medicilor de familie, care funcționează în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate (CNAS). Finanțarea cabinetelor de medicina familiei depinde în mare parte de numărul de pacienți asigurați înscriși pe listele lor (plata per capita). Odată cu eliminarea coasiguraților, este de așteptat ca un segment din pacienții înscriși – cei fără venituri proprii care până acum figurau asigurați ca dependenți – să își piardă calitatea de asigurat. Dacă aceștia nu își exercită opțiunea de a plăti contribuția anuală, medicul de familie nu va mai primi de la CNAS capitatie pentru ei. În consecință, numărul de pacienți asigurați înscriși pe listele medicilor de familie va scădea, reducându-le proporțional veniturile din capitatie. Spre exemplu, soțiile fără venituri proprii, persoanele în șomaj sau vârstnicii întreținuți de familie reprezentau o parte din lista multor medici de familie – acum, acești pacienți fie vor începe să plătească contribuția pentru a rămâne asigurați, fie vor rămâne înscriși ca neasigurați (situație în care consultatiile lor vor trebui plătite direct, fără decontare de la CNAS). Probabil, în practică, medicii de familie vor trebui să informeze pacienții despre noile reguli și despre necesitatea plății contribuției, confruntându-se temporar cu un val de nedumerire din partea publicului. Pe termen mediu, cabinetele de medicină de familie ar putea înregistra scăderea încărcării birocratice aferente raportării serviciilor pentru acei pacienți care devin neasigurați (serviciile lor nemaifiind decontate), însă per ansamblu aceasta echivalează cu o reducere a accesului acelor persoane la consultații gratuite – un regres în prevenție și monitorizarea populației vulnerabile, care poate avea implicații negative asupra stării de sănătate publică.

Implicarea medicilor specialiști din ambulatoriu

Și cabinetele de specialitate (ex: cardiologie, dermato, etc.) vor resimți efecte, deși indirecte. Până acum, persoanele coasigurate aveau acces la consultații de specialitate gratuite (cu bilet de trimitere) în sistemul ambulatoriu decontat. De acum înainte, aceleași persoane, dacă nu devin plătitori de CASS, vor fi nevoite fie să plătească integral consultația la cabinet privat, fie să se adreseze serviciilor de urgență pentru probleme de sănătate (ceea ce nu este de dorit). Probabil, medicii specialiști vor observa o scădere a adresabilității din partea pacienților fără venituri (care vor amâna controalele din motive financiare) și, concomitent, o creștere a solicitărilor de servicii plătite direct. Pentru cabinetele private, acest lucru poate însemna inițial o creștere a cererii de consultații cu plată din partea neasiguraților; totuși, având în vedere limitările financiare ale acestor categorii, este posibil ca mulți să evite sistemul privat. Din perspectivă administrativă, cabinetele vor trebui să verifice cu atenție statutul de asigurat al pacienților la fiecare vizită (de exemplu, folosind cardul de sănătate sau platforma CNAS), deoarece statutul multora se poate fi schimbat peste noapte. Aceasta reprezintă o sarcină administrativă suplimentară pentru personalul cabinetelor, care va trebui să explice pacienților neasigurați consecințele (consultația nu mai poate fi decontată, ci trebuie achitată).

Alte modificări CASS relevante

Legislația fiscală recentă extinde și baza de plată a contribuțiilor de sănătate la alte categorii de venituri și persoane, ceea ce poate avea efecte asupra fluxurilor de pacienți și asupra personalului medical angajat. Conform noilor prevederi din Legea 141/2025, pensionarii cu pensii mari și beneficiarii unor indemnizații sociale vor datora CASS. Astfel, veniturile din pensii vor fi supuse contribuției de asigurări de sănătate pentru partea care depășește un plafon de 3.000 lei lunar. De asemenea, indemnizația pentru creșterea copilului, stimulentul de inserție, indemnizația de șomaj, ajutorul social și alte forme de sprijin similare vor deveni venituri asupra cărora se datorează contribuție la sănătate.

Până acum, persoanele care obțineau exclusiv astfel de venituri erau asigurate fără plată proprie a CASS; prin noile reglementări, fie li se va reține CASS din acele indemnizații, fie vor trebui să achite separat contribuția (detaliile de aplicare urmează a fi clarificate prin norme). Impactul imediat pentru cabinete este mai puțin direct, însă pe termen lung aceste măsuri urmăresc creșterea numărului de contribuabili la fondul de sănătate, ceea ce ar putea îmbunătăți finanțarea sistemului (inclusiv a serviciilor furnizate de cabinete). Totuși, tranziția poate crea confuzie în rândul unor pacienți – de exemplu, un părinte în concediu de maternitate, care până acum era asigurat fără contribuție, se va trezi cu o reținere din indemnizație sau cu obligația de plată, necesitând lămuriri din partea angajatorului, ANOFM sau chiar a personalului medical de la care caută informații.

Reducerea indemnizațiilor de concediu medical

O modificare conexă, de interes mai ales pentru medicii angajatori (și pentru personalul medical salariat), este ajustarea procentelor de calcul al indemnizației pentru concediu medical (OUG 158/2005 a fost modificată simultan cu Codul Fiscal). Începând cu 1 august 2025, indemnizația de incapacitate temporară de muncă se calculează diferențiat: 55% din baza de calcul pentru primele 7 zile de boală, 65% pentru zilele 8–14 și 75% pentru durata ce depășește 15 zile. Anterior, procentele erau mai generoase (75% încă de la primele zile, în multe cazuri). Această reducere înseamnă că angajații aflați în concediu medical vor primi mai puțini bani, cel puțin în primele două săptămâni de absență. Pentru cabinetele medicale individuale cu personal angajat (de exemplu, asistente, registratori sau chiar medici angajați în SRL-uri), aceasta poate însemna un impact social (angajații vor resimți diminuarea venitului în caz de boală). Pe de altă parte, pentru angajatori povara financiară directă nu crește – indemnizațiile rămân suportate din FNUASS conform noilor procente. În practică, medicii de familie și specialiștii trebuie să comunice pacienților salariați noile reguli (mulți pacienți revin la cabinet pentru certificate de concediu medical și pot întreba de ce li s-a plătit mai puțin). Este o implicație administrativă minoră, dar ce ține de informarea și consilierea pacienților.

→ Actualizare concediu medical în 2025: reguli noi, calcul și limite

Efecte asupra formelor de organizare: PFI vs. SRL în condițiile noilor reglementări fiscale

În România, medicii din ambulatoriu își pot desfășura activitatea fie ca persoane fizice autorizate/independente – sub diferite forme legale precum cabinete medicale individuale (CMI), cabinete asociate, societăți civile medicale sau PFI (persoană fizică independentă, specific profesiilor liberale) – fie ca societăți comerciale, cel mai adesea SRL (societate cu răspundere limitată) cu obiect de activitate medicală. Alegerea formei de organizare are implicații atât juridice, cât și fiscale și administrative. Modificările Codului Fiscal propuse în 2025 influențează această alegere, întrucât modifică regimul de impozitare al microîntreprinderilor și al distribuirii profitului, precum și anumite obligații pentru PFA/PFI.

Regimul microîntreprinderilor, tot mai restrictiv

Multe cabinete medicale private funcționează ca microîntreprinderi (SRL-uri mici, cu impozit pe venit). Până recent, acest regim era atractiv: impozit de 1% pe veniturile firmei (dacă are cel puțin un angajat) sau 3% (fără angajați), în loc de 16% pe profit, și formalități contabile simplificate. Însă legislația fiscală a tot restrâns aria de aplicare a microîntreprinderilor. Prin OUG 16/2022 s-au introdus condiții ca firma să aibă minimum un salariat și un singur asociat să nu dețină mai multe microîntreprinderi, iar veniturile din consultanță să nu depășească 20%. Noile modificări merg și mai departe: plafonul maxim de venit pentru a fi microîntreprindere scade drastic. De la 1 ianuarie 2025, o microîntreprindere este definită ca o firmă cu venituri anuale de până la 250.000 euro, urmând ca din 2026 plafonul să scadă la doar 100.000 euro (aprox. 500.000 lei pe an). Anterior, plafonul fusese 500.000 euro. Așadar, firmele cu venituri peste ~1,25 milioane lei pe an în 2025 (respectiv peste ~0,5 mil. lei începând cu 2026) vor ieși din sistemul de impozitare pe venitul micro și vor trece la regimul general de impozit pe profit.

Impactul asupra SRL-urilor medicale

Pentru cabinetele medicale organizate ca SRL, aceste modificări pot fi decisive. Majoritatea cabinetelor individuale ale medicilor de familie au venituri sub aceste praguri (fiind limitate de plafonul de servicii decontate de CNAS și de volumul mic de activitate), deci ele vor putea rămâne microîntreprinderi și în anii următori. În schimb, clinicile private mai mari sau cabinetele unor medici specialiști foarte solicitați (de exemplu în imagistică, stomatologie sau alte specialități unde se prestează servicii cu tarife ridicate) ar putea depăși noile plafonuri. Trecerea la impozit pe profit (cota 16% aplicată profitului net) va necesita un efort fiscal și administrativ suplimentar: evidență contabilă în partidă dublă mai riguroasă, calculul și optimizarea cheltuielilor deductibile, inventarierea amortizărilor pentru echipamente medicale, etc. Din perspectiva sarcinii fiscale, impozitul pe profit de 16% ar putea însemna o povară mai mare sau mai mică față de impozitul pe venit, în funcție de marja de profit a firmei. Cabinetele care au cheltuieli mari (de exemplu, consumabile, chirii, salarizare) ar putea chiar să prefere regimul de 16% pe profit net, însă multe cabinete mici au cheltuieli relativ reduse și marje mari, deci trecerea la 16% profit tax ar crește impozitul datorat comparativ cu 1% din venituri. Pe scurt, SRL-urile din domeniul medical vor trebui să acorde o atenție sporită veniturilor anuale și încadrării în plafon, eventual planificându-și activitatea (sau fragmentarea pe mai multe entități) pentru a rămâne sub prag dacă acest lucru este esențial pentru sustenabilitate.

În plus, o altă veste proastă pentru antreprenorii din sănătate este majorarea impozitului pe dividende. Începând cu 1 ianuarie 2026, cota de impozit pe dividendele distribuite către acționari/asociați va crește de la 8% (sau 5% anterior anului 2023) la 16%. Această dublare a impozitării distribuției profiturilor va reduce considerabil atractivitatea extragerii banilor din firme. Practic, un medic care deține un SRL va plăti, începând cu 2026, impozit pe profit de 16% (dacă nu mai e micro) și încă 16% la distribuirea câștigului rămas sub formă de dividende – rezultând o fiscalitate efectivă de peste 30% pe profiturile cabinetului. Chiar și pentru microîntreprinderile care mențin impozitul de 1% pe venit, atunci când asociatul vrea să își repartizeze profitul sub formă de dividende, va datora 16% pe sumele respective (față de 8% în 2025). Aceasta erodează unul dintre avantajele majore ale funcționării ca SRL în regim micro, anume posibilitatea de a acumula profit în firmă și de a-l retrage cu impozitare minimă. Efectul posibil: unii medici proprietari de cabinete SRL ar putea alege să își restructureze modul de remunerare, preferând să își crească salariul (impozitat cu 10% și contrib. sociale, dar dedus din baza impozitului pe profit) în loc să scoată dividende fortat taxate cu 16%. Alții ar putea lua în calcul trecerea la PFI/PFA, mai ales dacă veniturile lor nu depășesc cu mult plafonul și doresc să evite dublă impunere. Desigur, decizia va depinde de situația concretă: un SRL permite angajarea de personal și investiții mai ușor deductibile, pe când un PFI are limitări (nu poate avea salariați, de regulă, și nu beneficiază de unele deduceri cum au firmele, dar are contabilitate mai simplă).

Avantaje și dezavantaje fiscale: SRL vs. PFI/PFA după noile reguli

Pentru a ilustra concret, să comparăm pe scurt regimul fiscal al unui medic ce optează pentru PFI versus SRL, în lumina noilor modificări:

Bătăi de cap administrative și conformare fiscală

Indiferent de forma de organizare, 2025 a adus și o intensificare a controalelor fiscale în domeniul sănătății. ANAF a demarat în aprilie 2025 o campanie națională de conformare fiscală dedicată cabinetelor medicale (inclusiv CMI, PFI și cabinete stomatologice). Autoritățile fiscale au constatat că gradul de declarare corectă a veniturilor este inegal (fostul președinte ANAF declara că ~80% dintre medicii dentiști subdeclarau veniturile) și au trimis notificări personalizate medicilor, au publicat ghiduri și au organizat seminarii privind completarea Declarației Unice. Totodată, au început inspecții fiscale la cabinete, descoperind în unele cazuri diferențe între veniturile înregistrate și cele declarate, precum și omisiunea depunerii declarațiilor unice la termen. Prin urmare, medicii cu practici independente se confruntă cu un nivel sporit de vigilență din partea Fiscului. Implicația practică este că timpul alocat birocrației crește: ținerea evidenței contabile trebuie făcută cu mai multă rigurozitate, eventual prin apel la consultanți fiscali; răspunsul la eventualele solicitări ale ANAF (verificări de documente, justificarea discrepanțelor) devine parte din activitatea curentă. Cabinetelor li se recomandă să se asigure că sunt corect înregistrate fiscal (ca PFI sau ca societăți, după caz), că emit facturi și chitanțe pentru toate încasările, declară la timp veniturile și plătesc corect impozitele și contribuțiile. Practic, “igiena fiscală” a cabinetelor medicale a devenit la fel de importantă ca igiena în practicarea actului medical, pentru a evita sancțiuni financiare sau penale.

Un aspect specific semnalat de autorități vizează tratamentul TVA pentru serviciile medicale vs. cele estetice. Serviciile medicale prestate de cabinete autorizate sunt, conform Codului Fiscal art. 292, scutite de TVA (fără drept de deducere), pe motiv că sunt acte de sănătate publică. Însă procedurile cu scop estetic (ex: cosmetice, stomatologie pur estetică, dermatologie cosmetică) nu beneficiază de scutire – ele sunt operațiuni taxabile (cota TVA standard) deoarece nu au scop strict terapeutic. ANAF a demarat controale la clinici de dermatologie, chirurgie plastică, stomatologie, nutriție etc., unde adesea se efectuează în paralel proceduri medicale și proceduri estetice. Dacă aceste activități nu sunt clar delimitate în evidențele contabile și în facturare, există riscul ca organul fiscal să reclasifice toate veniturile ca fiind obținute din servicii taxabile, impunând plata TVA pe tot, retroactiv.

Mesajul pentru cabinete este că trebuie să separe clar serviciile scutite de cele nescutite: de pildă, un cabinet de dermatologie care face și tratamente cosmetice va trebui să emită facturi separate, să țină evidențe detaliate astfel încât să poată demonstra ce parte din încasări provine din act medical (scutit) și ce parte din servicii estetice (supuse TVA). Implicația administrativă constă în elaborarea unor proceduri interne și instruirea personalului contabil/auxiliar pentru a asigura această conformare. Totodată, cabinetele ar putea lua decizia să se înregistreze în scop de TVA (deși sub plafonul de 300.000 lei/an nu e obligatoriu), dacă o parte semnificativă din servicii devin oricum taxabile – mai ales că și cota TVA standard crește. Apropo de TVA, conform noilor reglementări, de la 1 august 2025, cota standard TVA este 21% (față de 19% anterior), iar cotele reduse de 5% și 9% au fost înlocuite cu o cotă unică redusă de 11%. Pentru domeniul medical uman, impactul direct este limitat, deoarece serviciile de sănătate rămân scutite de TVA. Totuși, prețul medicamentelor și al unor materiale sanitare va crește ușor, întrucât medicamentele de uz uman trec de la TVA 9% la TVA 11%. Deși 2 puncte procentuale par modice, pe termen lung înseamnă costuri sporite pentru pacienți și pentru cabinete (dacă cabinetele cumpără direct medicamente sau vaccinuri pentru a le administra pacienților, le vor plăti mai scump și nu își pot deduce TVA-ul, fiind neplătitoare în regim de scutire). În plus, unele consumabile și aparatură medicală ar putea suporta cota majorată de 21% dacă nu mai intră la excepții. Cabinetelor le revine sarcina de a revedea contractele cu furnizorii și tarifele, astfel încât să acomodeze noile cote de TVA. De exemplu, laboratoarele și clinicile care furnizează proteze, implanturi, echipamente medicale poate aveau unele intrări la 5% TVA (cota pentru dispozitive medicale speciale) – acum ar putea fi 11% sau 21% în funcție de reclasificarea prin normele metodologice.

Nu în ultimul rând, creșterea costului utilităților și serviciilor suport pentru cabinete (curățenie, logistică, chirii indexate cu inflația etc.) ca urmare a inflației și a creșterii accizelor/taxelor se va resimți gradual. Legea 141/2025 a majorat accizele la carburanți, energie și tutun/alcool, ceea ce poate indirect mări cheltuielile operaționale ale unui cabinet (transportul probelor, energia electrică a aparatelor, consumabile de plastic etc., toate devin mai scumpe). Pentru medicii de familie din zone rurale sau marginale, aceste costuri crescute vin pe fondul unor venituri deja modeste, mărind presiunea financiară asupra sustenabilității practicii lor.

Implicații administrative și perspective pentru cabinetele medicale

Sintetizând cele de mai sus, implicațiile administrative ale modificărilor fiscale propuse asupra cabinetelor medicale sunt multiple și complexe:

Propunerile de modificare a Codului Fiscal și măsurile fiscal-bugetare intrate deja în vigoare în 2025 vor produce efecte importante asupra cabinetelor medicale din România, atât în ceea ce privește sustenabilitatea financiară, cât și organizarea administrativă a acestora. Medicul de familie din mediul rural, cu un cabinet individual și venituri modeste, se vede pus în situația de a pierde finanțare pentru unii pacienți (care devin neasigurați) și de a prelua sarcina, măcar morală, de a-i îndruma spre asigurare voluntară – totul pe fondul creșterii costurilor cu întreținerea cabinetului. Medicul specialist din mediul urban, care operează atât într-un cabinet privat cât și în colaborare cu clinici, trebuie să își reconsidere calculele: este SRL-ul în continuare forma optimă sau e momentul să treacă pe PFI, dat fiind că facilitățile fiscale pentru microîntreprinderi se reduc? Toți profesioniștii din sănătate care își gestionează propriile afaceri medicale sunt nevoiți să acorde o importanță sporită aspectelor fiscale, un domeniu adesea perceput ca anevoios.

Din perspectiva accesului pacienților la servicii medicale, modificările nu sunt lipsite de controverse. Eliminarea coasigurării pentru persoanele fără venit a fost semnalată de unii experți ca având impact negativ direct asupra accesului la servicii medicale de bază, punând presiune pe acele categorii defavorizate fie să plătească asigurare, fie să plătească servicii atunci când au nevoie (sau, mai grav, să amâne tratamente). Pentru medicii de familie, acest lucru contravine eforturilor de prevenție și continuitate a îngrijirii. Rămâne de văzut dacă statul va veni cu mecanisme de sprijin sau campanii de informare astfel încât tranziția să fie cât mai lină și să nu ducă la creșterea listelor de neasigurați.

Din punct de vedere juridic și administrativ, cabinetele medicale trebuie să rămână flexibile și vigilente. Legislația fiscală s-a schimbat de mai multe ori în ultimii ani, iar 2025 pare a fi un an al reașezărilor majore. Este esențial ca medicii antreprenori să fie la curent cu noile prevederi (poate prin cursuri oferite de organisme profesionale sau camere de comerț) și să își ajusteze procedurile interne. În același timp, autoritățile fiscale par hotărâte să elimine “zonele gri” de evaziune din sănătate, ceea ce înseamnă controale mai dese, dar și oportunitatea de a îmbunătăți conformarea voluntară. Un mesaj transmis chiar de ANAF în campania sa este acela că își dorește un rol de prevenție și consiliere, nu doar de sancționare. În beneficiul tuturor, cabinetele ar trebui să trateze fiscalitatea “așa cum tratează sănătatea pacienților: cu prevenție” – adică să identifice din timp și să rezolve orice probleme fiscale, pentru a evita “complicațiile” ulterioare.

Pe termen lung, reglementările naționale recente semnalează o direcție clară: o mai mare responsabilizare financiară a populației (toată lumea să contribuie la sistemul de sănătate dacă are capacitatea, nemaiexistând categorii scutite pe criterii de rudenie sau statut social), concomitent cu creșterea veniturilor bugetare din taxe. Pentru cabinetele medicale, asta înseamnă adaptare. Adaptare la un mediu în care asigurările private ar putea căpăta o pondere mai mare (pentru cei ce nu vor plăti CASS, dar vor apela la alternative), adaptare la un sistem fiscal în care micile afaceri sunt obligate să devină mai transparente și mai corect impozitate, adaptare la digitalizare (declarații unice, e-factura, control electronic). Deși limbajul acestor schimbări este preponderent juridic și economic, el face parte din viața de zi cu zi a oricărui cabinet medical modern.

Concluzionând, propunerile de modificare a Codului Fiscal în domeniul sănătății vor avea un impact semnificativ, în special asupra organizării și activității cabinetelor medicale ale medicilor de familie și specialiștilor ambulatori. Vor exista atât efecte financiare (impozite și contribuții de plătit, venituri eventual diminuate), cât și efecte administrative (noi proceduri de urmat, relația cu pacienții reconfigurată după statutul de asigurat, nevoia de consultanță de specialitate). Medicii sunt astfel provocați să își dezvolte competențe de management și să colaboreze strâns cu experți contabil-fiscali, asigurându-se totodată că pacienții lor – mai ales cei vulnerabili – nu rămân fără îngrijirea medicală necesară în noul context. Profesionalismul în actul medical trebuie dublat de rigoare în gestiunea fiscală, pentru ca misiunea de îngrijire a sănătății să poată continua sustenabil și legal conform noilor reguli ale jocului.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.