Analiză Medic24: Cum afectează ordonanța 36 din 30 iunie 2025 sistemul de sănătate din România

Am realizat această analiză pentru a sprijini colegii din sistem – în special medicii de familie, dar și pe toți cei care gestionează echipe, bugete și responsabilități clinice. Ne dorim ca informațiile prezentate să contribuie la o înțelegere clară a contextului actual și să ofere un punct de sprijin în luarea unor decizii echilibrate, într-o perioadă în care presiunea asupra sistemului și asupra oamenilor din interiorul său este din ce în ce mai mare.

Ce prevede, concret, ordonanța 36/2025?

Ordonanța de urgență nr. 36/2025 pentru stabilirea unor măsuri privind personalul plătit din fonduri publice limitează sporul pentru condiții periculoase/vătămătoare la 300 lei brut pe lună și reduce zilele de concediu suplimentar pentru muncă în condiții grele. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial 613, partea I, din 30 iunie 2025.

Măsura se aplică întregului personal plătit din fonduri publice, incluzând și personalul medical din unitățile sanitare publice. Potrivit comunicatului Guvernului, această plafonare intră în vigoare de la 1 iulie 2025 și va rămâne în vigoare până la 31 decembrie 2026. Totodată, concediul de odihnă suplimentar acordat pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare a fost redus la 3–5 zile lucrătoare pe an, față de maximum 10 zile anterior. Guvernul justifică aceste măsuri prin necesitatea unei politici fiscal-bugetare prudente și a corectării deficitului bugetar excesiv, dat fiind creșterea semnificativă a cheltuielilor de personal în ultimii ani.

Este important de subliniat că această ordonanță face parte dintr-un pachet mai larg de măsuri de austeritate menite să reducă cheltuielile publice. Conform estimărilor, limitarea sporului de condiții vătămătoare la 300 lei ar genera economii de aproximativ 1,345 miliarde lei la bugetul general consolidat în 2025. Creșterea rapidă a cheltuielilor cu salariile în sectorul public (o majorare de ~24% în 2024, atingând un record de ~164 mld. lei) a impus adoptarea unor asemenea măsuri temporare de reducere a costurilor, pentru a menține sustenabilitatea financiară a țării. România și-a asumat reducerea treptată a deficitului bugetar de la aproape 8% din PIB în 2024 spre sub 3% în orizontul lui 2031, ceea ce explică orientarea actualului Executiv spre politici de austeritate. În acest context, sănătatea – deși un domeniu prioritar – nu a fost exceptată de la măsurile de ajustare fiscală.

Evoluții recente în sistemul de sănătate din România

În ultimii ani, sistemul de sănătate românesc a trecut prin transformări importante, atât pozitive, cât și provocatoare. Pe de o parte, a existat un efort susținut de creștere a veniturilor personalului medical. Prin Legea salarizării unitare (Legea nr. 153/2017) și rectificările ulterioare, salariile medicilor și asistenților au cunoscut majorări semnificative, mai ales în 2018 și 2022, în încercarea de a stopa exodul cadrelor medicale către alte țări. Aceste creșteri salariale au culminat la începutul anului 2024 cu un nou acord între Guvern și sindicatele din sănătate, care a adus o majorare de 15% a salariilor de bază, în două tranșe (martie și iunie 2024).

Ca efect, cheltuielile publice de personal au atins niveluri record în 2024, creșterea fiind parțial alimentată de reformele asumate prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) ce vizau corectarea inechităților salariale din sistemul bugetar. Majorările salariale au avut beneficii, cum ar fi încetinirea ritmului de plecare a medicilor din țară; totuși, fenomenul migrației personalului medical nu a fost oprit complet. Între 2010 și 2022, aproape 23.000 de medici și-au solicitat documente pentru a profesa în străinătate, evidențiind dimensiunea exodului profesional. După o ușoară reducere în anii pandemici, numărul de medici care iau în considerare emigrarea a revenit pe un trend crescător, peste 1.000 de medici solicitând certificate de plecare numai în anul 2022. Acest context arată fragilitatea echilibrului din sistem: deși salariile au crescut, alte nemulțumiri legate de condițiile de muncă și infrastructură pot alimenta în continuare plecarea personalului.

Pe de altă parte, finanțarea sistemului de sănătate ca procent din PIB a rămas printre cele mai scăzute din UE, iar probleme cronice precum deficitul de personal în anumite specialități și zone geografice, infrastructura spitalicească învechită și managementul ineficient au persistat. La aceste provocări s-au adăugat și măsuri de austeritate generale care au afectat domeniul sanitar. În a doua jumătate a anului 2023 și începutul lui 2024, autoritățile au impus blocarea angajărilor în sectorul bugetar, ceea ce a îngreunat ocuparea posturilor vacante din spitale și instituții sanitare.

Mai mult, în martie 2025 a intrat în vigoare OUG 9/2025, care interzice prelungirea activității salariaților ajunși la vârsta de pensionare, chiar dacă aceștia ar renunța temporar la pensie. Ulterior, sub presiunea sindicatelor, măsura a fost prorogată. Conform premierului de la acea dată, ea nu se va aplica anul acesta. OUG 9/2025 a devenit „celebră” deoarece a produs efecte colaterale în sănătate: spitalele s-au trezit peste noapte fără medici esențiali (mai ales în provincie, unde gărzile și liniile de gardă depindeau de medici pensionari încă activi) și fără asistenți experimentați, accentuând criza de personal. Sindicatele au avertizat că, în condițiile în care angajările sunt înghețate și specialiștii cu experiență sunt trimiși forțat acasă, riscul de colaps al sistemului sanitar devine iminent dacă nu se găsesc soluții flexibile pe termen scurt. Aceste evoluții evidențiază tensiunile existente între obiectivele fiscale ale Guvernului și necesitățile reale ale sistemului de sănătate.

Pe partea de investiții și reforme structurale, există totuși și vești pozitive. Fondurile PNRR alocate Sănătății promit modernizarea infrastructurii medicale. În 2025 s-au intensificat demersurile pentru construirea de spitale noi și modernizarea secțiilor existente.

Conform ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, investițiile prin PNRR „prind viteză” – se alocă sute de milioane de lei pentru reducerea infecțiilor nosocomiale, dotarea secțiilor ATI pentru nou-născuți și demararea lucrărilor la noi unități spitalicești. De asemenea, se fac eforturi pentru depășirea blocajelor birocratice astfel încât aceste proiecte de infrastructură să fie finalizate conform calendarelor asumate (orizontul 2026, având în vedere termenele PNRR). Ministerul Sănătății susține că aceste reforme și investiții vor schimba în bine fața sistemului medical românesc, crescând siguranța și calitatea îngrijirilor. Astfel, contextul actual în sănătate este marcat de o dinamică duală: pe de o parte constrângeri bugetare severe care impun restricții și sacrificii pe termen scurt, iar pe de altă parte șansa unor îmbunătățiri pe termen mediu și lung prin investiții strategice și reforme menite să eficientizeze sistemul.

Întrebarea care se pune pe bună dreptate este: va manifesta sistemul medical românesc suficientă reziliență încât acele investiții, duse târâș-grăpiș vreme de decenii, să își facă simțite efectele? Vor mai exista suficienți medici care să utilizeze aparatura performantă achiziționată, în sfârșit, cu fonduri europene? Vom mai avea asistente și infirmiere în noile clădiri ale spitalelor?

Impactul noilor măsuri asupra personalului medical

Limitarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare la 300 lei brut lunar are consecințe imediate și concrete asupra veniturilor multor angajați din Sănătate. Înainte de ordonanță, personalul medical care lucra în medii cu risc (de exemplu, laboratoare de analize, secții de boli infecțioase, radiologie și imagistică medicală, medicina de urgență etc.) primea un spor de până la 15% din salariul de bază, plafonat la 1.500 lei brut pe lună.

Astfel, angajații cu salarii mai mari puteau beneficia de sporuri de sute sau chiar peste o mie de lei lunar pentru compensarea expunerii la condiții nocive. Prin plafonarea la o sumă fixă de 300 lei, veniturile lunare ale acestor cadre medicale scad simțitor. Sindicatele au calculat că pierderile nete pot ajunge până la 1.200 lei pe lună pentru angajații care anterior încasau sporul maximal. Această reducere afectează zeci de mii de salariați la nivel național, iar o parte importantă dintre ei sunt medici, asistenți medicali și personal auxiliar din spitale publice. Alături de diminuarea sporului financiar, și beneficiul în natură sub forma concediului de odihnă suplimentar s-a redus – de la până la 10 zile lucrătoare suplimentare pe an, la cel mult 5 zile. Cu alte cuvinte, personalul medical expus la stres și medii dificile pierde nu doar bani, ci și timp prețios de refacere fizică și psihică.

Pentru medicii de familie din teritoriu, impactul direct al acestei ordonanțe poate fi mai atenuat, întrucât ei nu primeau neapărat spor de condiții vătămătoare (acest spor era mai degrabă asociat activității din spitale și laboratoare). Însă medicii de familie resimt și ei efectele contextului bugetar restrictiv: cabinetele se confruntă cu plafonări ale finanțărilor, cu creșteri de costuri operaționale și cu dificultăți în a atrage personal mediu (asistenți medicali comunitari etc.) din cauza înghețării angajărilor. Mai mult, medicina primară depinde de un sistem de trimitere și de investigare funcțional în spitale – iar dacă spitalele sunt sub presiune (financiară și de personal), implicit și activitatea medicilor de familie este îngreunată.

Revenind la personalul din spitale, reacțiile nu au întârziat să apară. Sindicatele din sănătate (SANITAS și Solidaritatea Sanitară) au criticat dur ordonanța, pe motiv că încalcă drepturi salariale câștigate și demotivează personalul. La ședința Consiliului Economic și Social (CES) din 30 iunie 2025, reprezentanții sindicatelor au dat aviz negativ proiectului de OUG, invocând inclusiv posibila neconstituționalitate a tăierii drepturilor salariale prin ordonanță de urgență. În argumentația lor, liderii sindicali au subliniat că reducerea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare afectează direct nivelul de trai al personalului plătit din fonduri publice, motivația acestuia la locul de muncă, precum și calitatea serviciilor sociale (inclusiv medicale) furnizate cetățenilor. Cu alte cuvinte, există temerea că personalul medical, simțindu-se nedreptățit și subevaluat, își va pierde din implicare și ar putea fi tentat fie să caute locuri de muncă mai bine plătite (eventual în sectorul privat sau în străinătate), fie să protesteze și să refuze ore suplimentare, ceea ce ar pune presiune pe funcționarea spitalelor.

Trebuie menționat că nu toate categoriile de sporuri ale angajaților din sănătate au fost eliminate. În urma negocierilor cu Guvernul de la finele lui 2024, s-a convenit menținerea unor drepturi precum sporul pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale – esențial pentru personalul care lucrează în ture și gărzi.

Așadar, asistentele și medicii care fac gărzi continuă să primească compensații pentru lucru în weekend și de sărbători, fapt ce atenuează parțial impactul austerității asupra veniturilor lor. Totuși, sporul de condiții vătămătoare era larg răspândit în sistemul sanitar (în multe spitale aproape întreg personalul beneficia de el, dată fiind existența diverselor condiții de risc – de la expunerea la agenți infecțioși până la suprasolicitarea neuro-psihică). Pierderea acestui bonus lunar uniformizează în jos veniturile și creează nemulțumire, mai ales în rândul personalului mediu și auxiliar care avea salarii de bază mai modeste (pentru ei, cei ~300 lei în minus cântăresc semnificativ în bugetul personal).

O altă consecință posibilă asupra personalului medical ține de comportamentul profesional și de alegerile de carieră. Unii specialiști ar putea evita pe viitor posturile din secțiile cu risc ridicat (ATI, UPU, Boli Infecțioase etc.), știind că sporul compensator e acum fix și relativ mic, indiferent de salariu sau de pericolul real. De asemenea, odată cu intrarea în vigoare a interdicției privind medicii pensionari (menționată anterior), spitalele riscă să rămână descoperite pe anumite linii de gardă, sporind volumul de muncă pentru personalul rămas. Burnout-ul în rândul medicilor și asistenților, deja semnalat de studii recente (Colegiul Medicilor indica o rată de burnout de ~36% în 2023 în rândul medicilor), ar putea fi agravat de scăderea zilelor de concediu suplimentar și de tensiunile acumulate. De asemenea, potrivit datelor colectate de la peste 700 de medici din toată țara, timpul de lucru aferent unei gărzi variază între 18 și 24 de ore, însă în realitate poate ajunge până la 30 de ore de muncă continuă, atunci când garda este precedată sau urmată de programul obișnuit. În ansamblu, aceste măsuri transmit un semnal de instabilitate și nesiguranță către corpul medical, care ar putea eroda încrederea angajaților în angajatorul public și i-ar putea face mai receptivi la oportunități în afara sistemului public românesc.

Implicații asupra calității serviciilor medicale

Calitatea serviciilor medicale este strâns legată de motivația și disponibilitatea personalului medical, precum și de resursele și infrastructura din sistem. Prin urmare, măsurile de austeritate ce afectează personalul pot avea repercusiuni indirecte și asupra pacienților. Sindicatele atrag atenția că diminuarea veniturilor personalului și scăderea moralului acestuia pot conduce la o scădere a calității actului medical și chiar la riscuri pentru siguranța pacienților. Un medic sau o asistentă medicală demotivat(ă), obosit(ă) și cu sentimentul că munca sa nu este recunoscută financiar ar putea fi mai puțin atent(ă) sau empatic(ă) în relația cu pacientul, ceea ce poate afecta experiența de îngrijire. De asemenea, un deficit de personal agravat (prin ieșirea forțată la pensie a unor specialiști și blocarea angajărilor) înseamnă supraaglomerarea celor rămași: secțiile cu personal insuficient pot avea liste de așteptare mai lungi, timpi mai mari de așteptare în camerele de gardă și un raport pacient/cadru medical nefavorabil. Toate acestea se pot traduce într-o atenție mai scăzută acordată fiecărui bolnav și într-un risc crescut de erori sau complicații din lipsă de timp și resurse.

Criza de personal medical se poate agrava: restricțiile bugetare au forțat pensionarea unor medici cu experiență, lăsând anumite secții fără acoperire suficientă. Un exemplu elocvent este dificultatea acoperirii gărzilor în spitalele mici sau din mediul rural după interzicerea colaborării cu medici pensionari – unele unități sanitare riscă să nu poată asigura liniile de gardă la anumite specialități, punând în pericol continuitatea serviciilor medicale. În astfel de situații, pacienții ar putea fi nevoiți să fie transferați la spitale mai mari, mai îndepărtate, crescând timpul până la intervenția medicală. De asemenea, reducerea personalului experimentat are impact și asupra mentoratului și formării tinerilor rezidenți – dacă seniorii ies brusc din sistem, tinerele generații pierd acces la îndrumarea lor valoroasă, ceea ce pe termen lung poate afecta pregătirea profesională și, implicit, calitatea actului medical.

Totuși, în analiza impactului asupra calității, trebuie să menționăm și factorii compensatori sau măsurile pozitive care ar putea contrabalansa parțial efectele austerității. Investițiile masive anunțate prin PNRR și alte programe guvernamentale au ca scop tocmai creșterea calității îngrijirilor medicale. Construirea de spitale noi, modernizarea secțiilor de terapie intensivă neonatală, dotarea cu echipamente de ultimă generație și implementarea unor măsuri pentru reducerea infecțiilor intraspitalicești vor contribui la un mediu mai sigur și mai eficient pentru pacienți. Un aparat RMN modern sau un laborator bine utilat poate îmbunătăți diagnosticul și tratamentul, reducând atât efortul personalului cât și riscurile pentru pacienți. Mai mult, digitalizarea sistemului (dosarul electronic al pacientului, telemedicina, sisteme IT pentru managementul spitalelor) – și ea parte din reformele asumate – ar putea crește eficiența actului medical, permițând personalului să acorde mai mult timp pacienților și mai puțin activităților birocratice.

Un alt aspect de luat în considerare este că actuala ordonanță are un caracter temporar (până la sfârșitul lui 2026). În măsura în care economia își va reveni și finanțele publice vor reintra pe un făgaș sustenabil, există speranța că unele constrângeri vor fi relaxate. Dacă personalul medical și pacienții percep această perioadă ca pe un efort de tranziție și nu ca pe o stare permanentă, impactul psihologic negativ poate fi diminuat. De exemplu, dacă în 2027 sporurile ar reveni la formula anterioară sau ar fi integrate într-o grilă de salarizare mai echitabilă, sentimentul de nedreptate ar putea fi ameliorat retroactiv. Pe termen scurt însă (2025-2026), provocarea principală va fi menținerea calității serviciilor medicale în condițiile constrângerilor existente. Aceasta va necesita un efort suplimentar de management al resurselor umane (redistribuirea sarcinilor, optimizarea programelor de lucru, evitarea supraîncărcării), precum și dialog constant între autorități și profesioniștii din sănătate pentru a rezolva rapid disfuncționalitățile care apar.

Perspective și evoluții probabile în perioada 2025–2026

Având în vedere toate elementele discutate, se conturează un tablou complex al evoluției sistemului sanitar în următorii doi ani. Perioada 2025–2026 va sta sub semnul încercării de a echilibra prudența fiscală cu nevoile sistemului de sănătate. Iată câteva direcții posibile și previziuni:

În sinteză, orizontul 2025-2026 pentru sistemul de sănătate românesc va fi marcat de eforturi de adaptare la o realitate fiscală dură, dar și de oportunități de modernizare prin investiții. Profesioniștii din domeniu vor trebui să navigheze aceste provocări, menținând calitatea îngrijirii pe cât posibil și continuând dialogul cu autoritățile pentru a se asigura că vocea lor este auzită în procesul decizional.

Ordonanța de urgență adoptată pe 30 iunie 2025 reprezintă un moment de inflexiune pentru sistemul de sănătate românesc, impunând un compromis dificil între disciplina bugetară și motivarea personalului medical. Pe termen scurt, consecințele directe includ scăderea veniturilor pentru o parte din angajații din sănătate și diminuarea unor beneficii de muncă, ceea ce generează nemulțumiri justificabile în rândul acestora.

Medici de familie, medici specialiști, asistenți și alți profesioniști resimt incertitudinea și presiunea suplimentară create de aceste schimbări. Există riscul ca moralul și disponibilitatea personalului medical să fie afectate negativ, cu potențiale repercusiuni asupra modului în care sunt furnizate serviciile către pacienți. Deja semnalele de alarmă trase de sindicate și de organizațiile profesionale arată că sistemul este într-un echilibru precar, iar măsurile de austeritate trebuie gestionate cu grijă pentru a nu compromite funcționarea spitalelor și cabinetelor.

Cu toate acestea, dacă privim imaginea de ansamblu, se poate observa și un angajament continuu pentru îmbunătățirea sistemului sanitar. Limitarea sporurilor și alte măsuri similare sunt prezentate ca fiind temporare și necesare stabilizării economice, în timp ce reformele și investițiile structurale (precum cele derulate prin PNRR) continuă în paralel. Guvernanții au declarat că sănătatea rămâne un domeniu prioritar, chiar și într-un climat de austeritate, și că intenția nu este de a face economii pe seama pacienților sau a categoriilor vulnerabile.

Rămâne de văzut în ce măsură aceste promisiuni se vor reflecta în realitate – un rol important îl vor avea mecanismele de dialog social și capacitatea profesioniștilor din sănătate de a-și prezenta argumentat punctele de vedere. Experiența ultimilor ani a arătat că vocea colectivă a medicilor și asistenților (prin sindicate și organizații) poate influența deciziile (de exemplu, menținerea unor sporuri precum cel de weekend sau de gardă, ori deblocarea parțială a angajărilor în 2025 după negociere).

În perspectivă, evoluția sistemului de sănătate până la finele lui 2026 va depinde de echilibrul dintre constrângeri și soluții. Dacă reformele în management și infrastructură își ating țintele, iar economia permite o relaxare treptată a austerității, există șansa ca sistemul sanitar să iasă întărit din această perioadă de încercare. Profesioniștii din domeniu pot sprijini acest parcurs prin menținerea standardelor de îngrijire, adaptarea la noile realități (de pildă, optimizarea activității cu resurse mai limitate) și implicarea activă în definirea politicilor (prin propuneri și expertiză).

Calitatea serviciilor medicale trebuie protejată ca obiectiv central – acesta este mesajul-cheie atât pentru decidenți, cât și pentru cei care, zi de zi, asigură actul medical.

În ciuda dificultăților imediate aduse de politica de austeritate, sistemul de sănătate din România are oportunitatea să progreseze printr-o viziune pe termen lung și o cooperare strânsă între autorități și corpul medical, astfel încât, la orizontul lui 2027, să se poată realiza un nou contract social în sănătate: unul sustenabil financiar, dar și atractiv pentru profesioniști și benefic pentru pacienți.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.