Steatoza hepatică: cauze, simptome, analize și regim alimentar

Steatoza hepatică înseamnă acumularea unei cantități anormale de grăsime în ficat. În multe cazuri nu produce simptome și este descoperită întâmplător la ecografie sau prin analize. Termenul popular de „ficat gras” acoperă însă mai multe situații, iar clasificarea medicală s-a schimbat în ultimii ani: cea mai frecventă formă asociată obezității, diabetului și altor factori metabolici este numită în prezent MASLD – boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice.

Steatoza simplă poate regresa, mai ales atunci când sunt corectați factorii care au produs-o. Riscul pe termen lung depinde însă mai puțin de cantitatea de grăsime observată în ficat și mai mult de existența inflamației și, în special, a fibrozei hepatice.^[1,2]

Ce este steatoza hepatică?

Steatoza hepatică apare atunci când în hepatocite – celulele ficatului – se acumulează lipide în cantitate anormală.

Din punct de vedere histologic, prezența grăsimii în cel puțin 5% dintre hepatocite este considerată steatoză hepatică. Aceasta poate rămâne o simplă acumulare de grăsime sau poate fi însoțită de inflamație și leziuni ale celulelor hepatice.

În forma asociată disfuncției metabolice, spectrul bolii poate evolua de la:

• steatoză hepatică fără inflamație importantă;
• steatohepatită metabolică;
• fibroză hepatică;
• ciroză;
• într-o proporție mai mică de cazuri, carcinom hepatocelular.

Important: aceste etape nu apar obligatoriu la fiecare persoană cu steatoză. Multe persoane rămân ani de zile cu boală hepatică ușoară, în timp ce la altele fibroza poate progresa.

De ce nu se mai spune doar „ficat gras non-alcoolic”? Noua denumire MASLD

În 2023, un consens internațional coordonat de principalele societăți de hepatologie a schimbat nomenclatura bolii.^[1]

SLD – Steatotic Liver Disease, adică boală hepatică steatozică, este acum termenul-umbrelă pentru afecțiunile caracterizate prin acumulare de grăsime în ficat.

Termenul vechi NAFLD – non-alcoholic fatty liver disease a fost înlocuit în mare parte cu:

MASLD – Metabolic Dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease, adică boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice.

Diagnosticul de MASLD presupune existența steatozei hepatice și a cel puțin unui factor de risc cardiometabolic, precum excesul ponderal sau obezitatea abdominală, diabetul sau glicemia modificată, hipertensiunea, trigliceridele crescute ori valori scăzute ale HDL-colesterolului.^[1,2]

Termenul vechi NASH – steatohepatită non-alcoolică – a fost înlocuit cu MASH – metabolic dysfunction-associated steatohepatitis.

Noua clasificare include separat și boala hepatică asociată consumului de alcool, combinația dintre factori metabolici și consum de alcool – MetALD – precum și forme determinate de medicamente, boli genetice sau alte cauze.

Care sunt simptomele steatozei hepatice?

De cele mai multe ori, steatoza hepatică nu produce simptome. Din acest motiv este frecvent descoperită accidental în timpul unei ecografii abdominale sau după efectuarea unor analize de sânge din alte motive.^[3]

Atunci când apar manifestări, acestea sunt nespecifice. Pot include:

• oboseală;
• senzație de disconfort sau jenă în partea dreaptă superioară a abdomenului.

Absența simptomelor nu permite însă excluderea unei boli hepatice mai avansate. Chiar și persoanele cu inflamație sau fibroză hepatică pot avea puține simptome.

În stadiile avansate de boală hepatică, simptome precum icterul, acumularea de lichid în abdomen, edemele sau alte manifestări de insuficiență hepatică nu sunt simptome ale „steatozei simple”, ci pot indica apariția cirozei și a complicațiilor sale.

Steatoza hepatică: cauze și factori de risc

Cea mai frecventă formă este în prezent încadrată în categoria MASLD și apare pe fondul unor factori metabolici.

Printre situațiile asociate frecvent se numără:

• supraponderea și obezitatea, în special obezitatea abdominală;
• rezistența la insulină;
• prediabetul și diabetul zaharat de tip 2;
• trigliceridele crescute și alte tulburări ale profilului lipidic;
• hipertensiunea arterială;
• sedentarismul și anumite tipare alimentare asociate excesului caloric.

Steatoza hepatică nu este însă întotdeauna metabolică.

Ghidul european EASL–EASD–EASO recomandă ca, atunci când este descoperită steatoza, medicul să ia în calcul cauza acesteia. Consumul de alcool reprezintă o cauză importantă, iar factorii metabolici și alcoolul pot exista simultan.^[2]

Mai rar, steatoza poate apărea în asociere cu anumite medicamente – printre exemplele menționate în ghiduri se numără corticosteroizii, tamoxifenul, amiodarona, metotrexatul, valproatul și unele medicamente oncologice – sau în contextul unor boli genetice, metabolice ori endocrine.^[2,4]

Prezența steatozei la o persoană fără factorii metabolici obișnuiți poate determina medicul să caute și alte cauze.

Steatoza hepatică se vindecă?

Steatoza hepatică poate fi reversibilă, în special în stadiile timpurii. Termenul „se vindecă” trebuie însă folosit cu atenție, deoarece evoluția depinde de cauza bolii și de existența inflamației sau fibrozei.

În MASLD asociată excesului ponderal, scăderea în greutate are una dintre cele mai solide baze de dovezi.

Ghidul european din 2024 recomandă, pentru persoanele supraponderale cu MASLD, următoarele obiective orientative:^[2]

• scădere ponderală de cel puțin 5% – asociată cu reducerea cantității de grăsime din ficat;
• 7–10% – asociată cu ameliorarea inflamației hepatice;
• cel puțin 10% – poate crește probabilitatea ameliorării fibrozei.

Un studiu prospectiv în care pacienții cu steatohepatită au fost urmăriți timp de un an și au efectuat biopsii hepatice înainte și după intervenția asupra stilului de viață a arătat o relație clară între amplitudinea scăderii ponderale și îmbunătățirea histologică.^[5]

Dintre participanții care au pierdut cel puțin 10% din greutate, 90% au avut rezoluția steatohepatitei, iar la 45% s-a observat regresia fibrozei. Studiul nu înseamnă că aceste procente se aplică fiecărui pacient, dar demonstrează că inclusiv unele leziuni hepatice mai avansate pot regresa.

Odată instalată ciroza, situația este diferită. Unele modificări pot deveni ireversibile, iar pacientul necesită monitorizare specifică pentru complicațiile bolii hepatice avansate.

Ce înseamnă steatoză hepatică grad 3?

Expresia „steatoză hepatică grad 3” poate crea confuzie deoarece gradarea depinde de metoda prin care a fost evaluat ficatul.

Gradul 3 la biopsie

În clasificarea histologică a steatozei, cantitatea de grăsime poate fi notată de la S0 la S3:

• S0 – sub 5% dintre hepatocite afectate;
• S1 – aproximativ 5–33%;
• S2 – peste 33% până la 66%;
• S3 – peste 66% dintre hepatocite prezintă steatoză.^[6]

Gradul 3 la ecografie

Ecografia folosește frecvent termenii steatoză ușoară, moderată sau severă, uneori notați gradele 1, 2 și 3. În cazul gradului 3, ficatul apare foarte ecogen, iar vizualizarea structurilor profunde și a vaselor poate deveni dificilă.

Dar steatoza grad 3 nu înseamnă automat fibroză grad 3 și nu înseamnă automat ciroză.

Steatoza descrie cantitatea de grăsime din ficat. Fibroza descrie acumularea de țesut cicatricial. Sunt două lucruri diferite.

Mai mult, ecografia convențională oferă o apreciere semi-cantitativă și dependentă parțial de examinator. Ghidul Canadian Association of Radiologists publicat în 2026 recomandă ca ecografia convențională să nu fie folosită singură pentru gradarea și evaluarea riscului în MASLD.^[7]

Din punct de vedere prognostic, fibroza hepatică este mult mai importantă decât simpla cantitate de grăsime.^[2]

Ce analize se fac în steatoza hepatică?

Nu există o singură „analiză pentru steatoză hepatică”. Evaluarea urmărește mai multe lucruri: existența unei afectări hepatice, cauza probabilă, factorii metabolici și, foarte important, riscul de fibroză.

În funcție de situația clinică, evaluarea poate include:

• ALT și AST;
• GGT și fosfatază alcalină;
• bilirubină;
• hemoleucogramă și numărul de trombocite;
• glicemie și/sau hemoglobină glicată HbA1c;
• trigliceride, LDL-colesterol și HDL-colesterol;
• alte teste pentru excluderea unor boli hepatice, atunci când există indicație.

Un aspect important este că valorile normale ale transaminazelor nu exclud steatohepatita sau fibroza avansată. AASLD și ghidul european avertizează că AST și ALT nu trebuie folosite singure pentru estimarea severității bolii.^[2,4]

Ce este scorul FIB-4?

Pentru persoanele cu MASLD și risc metabolic, unul dintre cele mai utilizate instrumente de primă evaluare a fibrozei este FIB-4.

Scorul este calculat folosind patru informații disponibile în mod obișnuit:

• vârsta;
• AST;
• ALT;
• numărul de trombocite.

FIB-4 nu diagnostichează singur fibroza, ci ajută la identificarea persoanelor cu probabilitate mică sau crescută de fibroză avansată.

Ghidurile europene recomandă o abordare în două etape: mai întâi un scor de sânge precum FIB-4, iar dacă rezultatul indică un risc crescut sau rămâne neclar, evaluarea poate continua cu o metodă precum elastografia hepatică.^[2]

Ecografie, FibroScan sau RMN?

Ecografia abdominală este frecvent metoda prin care steatoza este observată pentru prima dată. Este accesibilă și poate detecta mai ales steatoza moderată sau severă, dar sensibilitatea este mai redusă pentru formele ușoare.^[7]

Elastografia – inclusiv elastografia tranzitorie, cunoscută frecvent sub denumirea comercială FibroScan – măsoară proprietăți ale țesutului hepatic și este folosită mai ales pentru estimarea fibrozei.

Unele aparate pot măsura și CAP – controlled attenuation parameter – un parametru asociat cantității de grăsime hepatică.

RMN-ul cu tehnici speciale, precum MRI-PDFF, poate cuantifica mai precis grăsimea hepatică, dar nu este necesar pentru fiecare persoană cu steatoză.

Biopsia hepatică rămâne metoda de referință pentru evaluarea microscopică a steatohepatitei și fibrozei, dar nu este necesară în majoritatea cazurilor. Este rezervată situațiilor în care rezultatul ar putea modifica diagnosticul sau conduita medicală.^[2,4]

Steatoza hepatică și regimul alimentar: ce spun dovezile?

Nu există o „dietă pentru ficat gras” unică și nu este necesară o listă rigidă de alimente permise și interzise.

Pentru persoanele cu MASLD, obiectivele principale sunt îmbunătățirea calității alimentației și, atunci când există suprapondere sau obezitate, obținerea unei scăderi ponderale sustenabile.

Ghidul european EASL–EASD–EASO recomandă un model alimentar asemănător dietei mediteraneene, limitarea alimentelor ultraprocesate bogate în zahăr și grăsimi saturate și evitarea băuturilor îndulcite cu zahăr.^[2]

Ce alimente pot predomina

Un model alimentar de tip mediteraneean include în principal:

• legume;
• fructe întregi;
• leguminoase;
• cereale integrale;
• nuci și semințe;
• pește și fructe de mare;
• ulei de măsline și alte surse de grăsimi nesaturate.

Ce alimente merită limitate

Ghidurile recomandă reducerea:

• băuturilor îndulcite cu zahăr;
• produselor ultraprocesate;
• alimentelor cu cantități mari de zahăr adăugat;
• grăsimilor saturate;
• excesului de carbohidrați rafinați;
• cărnii procesate și consumului frecvent de carne roșie.

Nu există însă dovezi că un singur aliment „curăță ficatul” sau elimină steatoza.

O meta-analiză recentă a studiilor randomizate a arătat că dieta mediteraneeană poate produce unele beneficii metabolice, dar nu s-a dovedit în mod constant superioară altor diete sănătoase în ceea ce privește enzimele hepatice sau cantitatea de grăsime din ficat.^[8]

Această observație este importantă: calitatea globală a alimentației, deficitul caloric atunci când este necesar și capacitatea de a menține dieta pe termen lung sunt probabil mai importante decât alegerea unei diete cu un anumit nume.

Este necesară eliminarea completă a grăsimilor din alimentație?

Nu. Steatoza hepatică nu înseamnă că toate grăsimile alimentare trebuie eliminate.

Tipul grăsimilor consumate contează. Dietele cu predominanță de grăsimi nesaturate – prezente, de exemplu, în ulei de măsline, nuci, semințe și pește – sunt preferabile celor bogate în grăsimi saturate.

Un studiu randomizat de tip crossover a arătat că o dietă mediteraneeană a redus steatoza hepatică și a îmbunătățit sensibilitatea la insulină chiar și fără o diferență importantă de scădere ponderală comparativ cu dieta de control.^[9]

Mișcarea poate reduce steatoza chiar și fără slăbire?

Da. Activitatea fizică poate reduce cantitatea de grăsime hepatică chiar dacă scăderea în greutate este modestă.

O meta-analiză a studiilor randomizate care au măsurat grăsimea hepatică prin RMN a constatat că exercițiul fizic a crescut de aproximativ 3,5 ori probabilitatea obținerii unei reduceri relevante a grăsimii hepatice față de îngrijirea standard, independent de o pierdere ponderală mai mare de 5%.^[10]

Ghidul european recomandă, adaptat capacității fiecărei persoane, de preferat peste 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână sau aproximativ 75 de minute de activitate intensă.^[2]

Steatoza hepatică nu înseamnă automat boală hepatică gravă

Descoperirea unui „ficat gras” la ecografie nu înseamnă automat că persoana are ciroză sau că va dezvolta o boală hepatică severă.

Întrebarea clinică importantă este dacă există factori care favorizează progresia bolii și, mai ales, dacă s-a instalat fibroza.

Din acest motiv, ghidurile moderne mută accentul de la simpla constatare a grăsimii în ficat către evaluarea riscului metabolic și a fibrozei hepatice.

Ce trebuie reținut despre steatoza hepatică

• Steatoza hepatică reprezintă acumularea anormală de grăsime în ficat.
• Forma metabolică este numită în prezent MASLD, termen care a înlocuit în mare parte vechea denumire NAFLD.
• Boala este deseori asimptomatică.
• Obezitatea abdominală, diabetul, rezistența la insulină, hipertensiunea și dislipidemia sunt factori importanți de risc.
• Steatoza hepatică poate regresa, în special în stadiile timpurii.
• Gradul 3 de steatoză nu este același lucru cu fibroza grad 3 și nu înseamnă automat ciroză.
• ALT și AST normale nu exclud o boală hepatică semnificativă.
• FIB-4 și elastografia sunt instrumente importante pentru evaluarea riscului de fibroză.
• Scăderea ponderală, alimentația de bună calitate și activitatea fizică reprezintă elementele centrale ale intervenției asupra stilului de viață în MASLD.

Referințe

1. Rinella ME, Lazarus JV, Ratziu V et al. A multisociety Delphi consensus statement on new fatty liver disease nomenclature. Journal of Hepatology. 2023;79(6):1542–1556. PubMed.
2. European Association for the Study of the Liver (EASL), European Association for the Study of Diabetes (EASD), European Association for the Study of Obesity (EASO). Clinical Practice Guidelines on the management of metabolic dysfunction-associated steatotic liver disease (MASLD). Journal of Hepatology. 2024;81(3):492–542. Journal of Hepatology.
3. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Symptoms & Causes of NAFLD & NASH. NIDDK.
4. Rinella ME, Neuschwander-Tetri BA, Siddiqui MS et al. AASLD Practice Guidance on the clinical assessment and management of nonalcoholic fatty liver disease. Hepatology. 2023;77(5):1797–1835. Hepatology.
5. Vilar-Gomez E, Martinez-Perez Y, Calzadilla-Bertot L et al. Weight Loss Through Lifestyle Modification Significantly Reduces Features of Nonalcoholic Steatohepatitis. Gastroenterology. 2015;149(2):367–378. PubMed.
6. Kleiner DE et al. – sistemele histologice utilizate pentru cuantificarea steatozei: S1 5–33%, S2 34–66%, S3 >66%. Sinteză în literatura de anatomie patologică privind boala hepatică steatozică. PMC.
7. Wilson MP, Tang A, Low G et al. CAR Metabolic Dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease Working Group Guidance Statements for Detecting and Grading Hepatic Steatosis Using Ultrasound, CT, or MRI. Canadian Association of Radiologists Journal. 2026;77(1):58–72. PubMed.
8. Sanchis J et al. Mediterranean diet and metabolic outcomes in NAFLD/MASLD: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. 2026. PubMed.
9. Ryan MC, Itsiopoulos C, Thodis T et al. The Mediterranean diet improves hepatic steatosis and insulin sensitivity in individuals with non-alcoholic fatty liver disease. Journal of Hepatology. 2013;59(1):138–143. PubMed.
10. Stine JG, DiJoseph K, Pattison Z et al. Exercise Training Is Associated With Treatment Response in Liver Fat Content by Magnetic Resonance Imaging Independent of Clinically Significant Body Weight Loss in Patients With Nonalcoholic Fatty Liver Disease. American Journal of Gastroenterology. 2023;118(7):1204–1213. PubMed.

---

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.