Sindromul May–Thurner: simptome, diagnostic și când se tratează

Sindromul May–Thurner poate explica umflarea persistentă a unui picior, de obicei cel stâng, sau unele tromboze venoase profunde. Totuși, o venă comprimată descoperită la o investigație nu înseamnă automat boală și nu impune automat tratament.

Ce este sindromul May–Thurner

Sindromul May–Thurner, numit și sindrom de compresie a venei iliace sau sindrom Cockett, afectează întoarcerea sângelui din membrul inferior spre inimă. În forma clasică, vena iliacă comună stângă este comprimată între artera iliacă comună dreaptă și coloana vertebrală, în interiorul bazinului.

Presiunea și pulsațiile arterei pot contribui la îngustarea venei și la modificarea peretelui acesteia. Circulația venoasă poate fi îngreunată, favorizând simptome sau formarea unui cheag. Un review din Cardiovascular Diagnosis and Therapy distinge anatomia de tip May–Thurner de sindromul clinic, în care compresia se asociază cu manifestări ale obstrucției venoase.

Compresia anatomică nu este același lucru cu boala

Compresia venei iliace poate exista la persoane fără simptome. Într-un studiu pe 50 de persoane fără simptome venoase, investigate prin CT pentru dureri abdominale, 24% aveau o compresie de peste 50% a diametrului venei iliace comune stângi.

Acest studiu mic nu arată că un sfert din populație are sindrom May–Thurner. Arată că o modificare anatomică poate fi întâlnită fără manifestări de boală. Rezultatul unei investigații trebuie interpretat împreună cu simptomele, istoricul medical și circulația venoasă.

Ce simptome poate provoca

Manifestările pot apărea treptat sau, dacă se formează un cheag, mai brusc. Pot include:

• umflarea unui picior, mai ales a celui stâng;
• durere, presiune sau senzație de greutate în membrul inferior;
• disconfort la mers ori după stat prelungit în picioare;
• varice și modificări ale pielii, precum pigmentarea acesteia;
• în formele avansate, ulcere venoase, adică răni care se vindecă greu.

Compresia poate produce simptome și fără tromboză. Unele persoane, în special femei, pot avea manifestări venoase pelvine, inclusiv durere pelvină. Aceste aspecte sunt descrise într-un review despre leziunile iliace fără tromboză.

Simptomele nu sunt specifice. Umflarea unui picior poate avea și alte cauze, precum o afectare a venelor superficiale sau a drenajului limfatic. Durerea pelvină necesită, la rândul său, evaluarea mai multor cauze posibile.

Cine poate fi afectat și ce favorizează tromboza

Sindromul este descris mai frecvent la femeile adulte tinere sau de vârstă mijlocie, dar poate apărea și la bărbați. Această distribuție nu permite stabilirea diagnosticului doar pe baza vârstei sau a sexului.

Compresia anatomică și riscul de coagulare sunt aspecte diferite. Factorii care cresc riscul de tromboză venoasă includ imobilizarea, operațiile majore, sarcina și perioada de după naștere, contraceptivele care conțin estrogen, cancerul și unele tulburări ereditare de coagulare.

Prezența mai multor factori poate crește riscul. Totuși, nu orice persoană cu o venă iliacă comprimată va dezvolta un cheag.

Când este necesară evaluarea urgentă

Umflarea nou apărută a unui picior, mai ales însoțită de durere, căldură locală sau schimbarea culorii pielii, necesită evaluare medicală rapidă, pentru excluderea unei tromboze venoase profunde.

Dacă o parte a cheagului ajunge la plămâni, poate produce embolie pulmonară. Dificultatea de respirație apărută brusc, durerea toracică, tusea cu sânge sau leșinul sunt semne pentru care trebuie solicitat ajutor de urgență prin 112. Aceste manifestări sunt prezentate în informațiile CDC despre tromboză și embolie pulmonară.

După o tromboză, unele persoane dezvoltă sindrom posttrombotic: durere, umflare și modificări persistente ale pielii, provocate de afectarea circulației venoase.

Cum se stabilește diagnosticul

Evaluarea pornește de la simptome, examenul clinic și istoricul de tromboză. Ecografia Doppler venoasă este frecvent prima investigație, dar venele situate în pelvis pot fi mai greu de evaluat decât cele din picior.

O ecografie care nu identifică o problemă la nivelul gambei nu exclude automat o obstrucție mai sus, în bazin, dacă acea regiune nu a fost vizualizată corespunzător. Un studiu comparativ al investigațiilor imagistice a arătat limite ale ecografiei în identificarea leziunilor iliace fără tromboză, la pacienți selectați pentru tratament intervențional.

În funcție de suspiciunea clinică, medicul poate solicita:

• venografie CT sau venografie prin rezonanță magnetică, pentru vizualizarea venelor pelvine, a compresiei și a eventualelor cheaguri;
• venografie cu cateter, o examinare invazivă cu substanță de contrast;
• ecografie intravasculară, IVUS, realizată cu o sondă introdusă în venă, pentru evaluarea din interior a îngustării.

IVUS este folosită mai ales în evaluarea intervențională și planificarea stentului. În studiul prospectiv VIDIO, care a inclus 100 de pacienți cu boală venoasă avansată, aceasta a identificat mai multe leziuni decât venografia convențională. Nu este însă o investigație de screening pentru persoanele fără simptome.

Cum se tratează sindromul May–Thurner

Tratamentul depinde de existența unei tromboze, de severitatea simptomelor și de impactul obstrucției asupra circulației venoase.

Compresie descoperită întâmplător, fără simptome

Consensul VIVA Foundation, American Venous Forum și American Vein and Lymphatic Society din 2024 nu recomandă stentul preventiv la persoanele fără simptome, doar pentru a evita o posibilă tromboză viitoare.

Documentul nu susține nici administrarea de rutină a anticoagulantelor sau antiagregantelor pentru o compresie iliacă fără tromboză și fără intervenție. Alte indicații medicale pentru aceste medicamente se evaluează separat.

Simptome persistente, fără cheag

La pacienți selectați, cu simptome importante care afectează viața de zi cu zi, poate fi luată în calcul montarea unui stent. Acesta menține deschis segmentul îngustat al venei, pentru a îmbunătăți circulația sângelui.

Înaintea intervenției trebuie evaluate celelalte cauze ale simptomelor. O umflare ușoară a gleznei sau un procent de compresie înscris pe rezultatul CT nu reprezintă, singure, o indicație de stent.

Sindrom asociat cu tromboză venoasă profundă

Anticoagulantele sunt baza tratamentului trombozei: împiedică extinderea cheagului și formarea altora. Ele nu corectează compresia mecanică a venei. Alegerea medicamentului și durata tratamentului depind de contextul trombozei și de riscul de sângerare.

Ghidul American Society of Hematology pentru tratamentul tromboembolismului venos favorizează anticoagularea fără tromboliză pentru majoritatea trombozelor proximale. Dizolvarea cheagului prin cateter poate fi considerată în anumite tromboze extinse iliace și femurale, cu simptome importante și risc redus de sângerare, sau când membrul este amenințat.

În analiza a 391 de pacienți cu tromboză iliofemurală din studiul ATTRACT, tratamentul de îndepărtare a cheagului prin cateter a ameliorat mai mult simptomele precoce și a redus formele moderate sau severe de sindrom posttrombotic. Nu a redus însă apariția sindromului posttrombotic în ansamblu. Studiul nu a fost dedicat exclusiv sindromului May–Thurner.

Ciorapii compresivi pot reduce durerea și edemul la unii pacienți, dar nu deschid vena comprimată. Ghidul ASH nu recomandă folosirea lor de rutină doar pentru prevenirea sindromului posttrombotic.

Ce se întâmplă după montarea unui stent

Stentul poate ameliora simptomele, dar necesită urmărire medicală. O analiză a literaturii despre stenturile venoase iliace descrie atât rezultate favorabile, cât și posibile complicații: sângerare la locul puncției, îngustarea sau trombozarea stentului și, rar, deplasarea acestuia.

Controalele și investigațiile periodice verifică circulația prin stent și evoluția simptomelor. Uneori este necesară o nouă intervenție. Rezultatele diferă între persoanele cu compresie fără tromboză și cele cu afectare venoasă rămasă după un cheag.

Schema de medicamente după stent nu este identică pentru toți pacienții. O revizuire sistematică despre May–Thurner cu tromboză, care a inclus cinci studii retrospective și 61 de pacienți, a evidențiat dovezi limitate privind tipul și durata optimă a tratamentului antitrombotic după intervenție.

Decizia de tratament urmărește simptomele și riscul individual, nu doar aspectul venei pe o imagine. Compresia fără manifestări, boala venoasă simptomatică și tromboza necesită abordări diferite.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.