Pe scurt despre dermatita atopică

Dermatita atopică rămâne o afecțiune dermatologică provocatoare datorită etiologiei complexe și managementului dificil al simptomelor cronice și recurente. Cercetările actuale continuă să exploreze noi terapii și mecanisme patogenice, oferind perspective promițătoare pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților.

Un ghid actualizat 2025 despre dermatita atopică poate fi consultat aici: Dermatita atopică în practica medicului de familie

Epidemiologie

Incidența DA a crescut constant în ultimele decenii, fiind una dintre cele mai frecvente afecțiuni dermatologice cronice întâlnite în practica medicală primară (Nutten, 2015). La nivel global, prevalența dermatitei atopice variază semnificativ în funcție de regiune și vârstă, estimându-se că afectează aproximativ 15-20% dintre copii și 1-3% dintre adulți (Weidinger & Novak, 2016). În România, prevalența DA este similară cu cea europeană, fiind estimată între 10% și 20% la copii, cu o tendință ascendentă în mediul urban (Popescu & Mihai, 2020).

Etiopatogeneză

Etiologia DA este complexă și implică interacțiunea unor factori genetici, imunologici și de mediu. Defectele barierei cutanate și modificările imunologice sunt considerate elemente centrale în patogenia bolii (Czarnowicki et al., 2019).

Factori genetici

Mutatiile genei FLG (filagrina) reprezintă principalul factor genetic asociat cu DA, conducând la disfuncția barierei epidermice și creșterea permeabilității cutanate (Palmer et al., 2006).

Factori imunologici

Imunopatogeneza implică dezechilibrul dintre răspunsurile imune Th2 și Th1, caracterizate printr-o predominanță a citokinelor Th2 (IL-4, IL-13), esențiale în inflamația atopică (Brunner et al., 2017).

Factori de mediu

Factori externi precum alergenele alimentare și aerogene, stresul, poluarea și utilizarea detergenților agresivi pot exacerba simptomele (Silverberg, 2016).

Manifestări clinice

DA este caracterizată prin prurit intens, uscăciune cutanată (xerosis) și leziuni eczematoase recurente, localizate predominant la nivelul pliurilor (Weidinger & Novak, 2016). La sugari, leziunile sunt adesea localizate la nivelul feței și scalpului, iar la copiii mai mari și adulți afectează pliurile antecubitale și poplitee.

Diagnosticul dermatitei atopice

Diagnosticul DA este în principal clinic, bazându-se pe criteriile Hanifin și Rajka, care includ pruritul ca simptom esențial, împreună cu alte semne secundare precum eczemă cronică sau recurentă, istoric familial de atopie și debut precoce al bolii (Hanifin & Rajka, 1980).

Managementul terapeutic

Managementul DA este complex și include intervenții non-farmacologice și farmacologice.

Măsuri generale

Evitarea factorilor declanșatori, hidratarea intensă și utilizarea emolienților reprezintă pilonii de bază ai managementului (European Task Force on Atopic Dermatitis [ETFAD], 2020).

Terapie farmacologică

Corticosteroizi topici: reprezintă prima linie terapeutică, având eficiență ridicată în controlul exacerbărilor (Ring et al., 2012).

Inhibitori topici ai calcineurinei (tacrolimus, pimecrolimus): indicați în special pentru zone sensibile și pentru utilizare pe termen lung, datorită lipsei efectelor secundare ale corticosteroizilor (Paller et al., 2015).

Tratament sistemic: în cazuri severe, se utilizează corticosteroizi orali, ciclosporină, azatioprină sau noi terapii biologice precum dupilumab (Simpson et al., 2016).

Noi abordări terapeutice

Inhibitorii JAK (janus kinază), precum upadacitinib și baricitinib, au demonstrat rezultate promițătoare în studiile clinice recente, reprezentând o nouă clasă terapeutică emergentă pentru cazurile moderate și severe de DA (Bieber et al., 2021).

Complicații și comorbidități

Pacienții cu DA au un risc crescut de infecții bacteriene și virale cutanate (ex.: Staphylococcus aureus, herpes simplex), dar și de afecțiuni alergice respiratorii precum astmul și rinita alergică (Paller et al., 2019).

Bibliografie

Bieber, T., et al. (2021). Upadacitinib for moderate-to-severe atopic dermatitis: Efficacy and safety analysis. Journal of Allergy and Clinical Immunology, 147(4), 1308-1318. https://doi.org/10.1016/j.jaci.2020.11.030

Brunner, P. M., et al. (2017). Immunologic, microbial, and epithelial interactions in atopic dermatitis. Annals of Allergy, Asthma & Immunology, 118(1), 34-41. https://doi.org/10.1016/j.anai.2016.09.027

European Task Force on Atopic Dermatitis. (2020). Guidelines for treatment of atopic eczema. Journal of the European Academy of Dermatology and Venereology, 34(12), 2717-2744. https://doi.org/10.1111/jdv.16892

Weidinger, S., & Novak, N. (2016). Atopic dermatitis. The Lancet, 387(10023), 1109-1122. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(15)00149-X

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.