Ghid MF: Pachetul de prevenție pentru adulți – cum îl aplicăm eficient în cabinet?

Am ales să publicăm acest ghid pentru a reafirma importanța prevenției în medicina primară și pentru a contribui, printr-un demers concret, la facilitarea aplicării legislației în vigoare. Ghidul este scris cu respect pentru timpul și munca medicului de familie, având scopul de a transforma o obligație administrativă într-o oportunitate reală de îmbunătățire a stării de sănătate a populației. Publicația face parte din misiunea noastră de a susține practica medicală prin informații de încredere, utile și accesibile.

Pe scurt, despre pachetul de prevenție

Acest pachet face parte din pachetul de servicii de bază în asistența medicală primară, fiind reglementat prin Contractul-cadru al CNAS și normele sale de aplicare. În perioada 2024–2025, cadrul legal actual include Hotărârea Guvernului nr. 521/2023, care aprobă pachetele de servicii medicale și Contractul-cadru multianual în vigoare de la 1 iulie 2023​. Scopul principal al noilor reglementări este consolidarea prevenției în sistemul de asigurări de sănătate și extinderea pachetului de bază pentru depistarea precoce și tratamentul în faze incipiente ale bolilor​. Normele metodologice emise de Ministerul Sănătății și CNAS detaliază condițiile de acordare și decontare a consultațiilor preventive în cabinetul medicului de familie, conform grupelor de vârstă și statusului de asigurat.

Importanța prevenției în medicina de familie

Implementarea pachetului de prevenție aduce beneficii atât pentru pacient, cât și pentru sistemul de sănătate. Pentru pacient, identificarea din timp a factorilor de risc și a bolilor într-un stadiu incipient permite intervenții timpurii care cresc șansa de vindecare sau de control al bolii și reduc complicațiile pe termen lung​. Studiile arată că insuccesul tratamentului se datorează adesea depistării bolii în stadii avansate, pe când intervențiile preventive (primare și secundare) permit abordarea eficientă a bolilor în faze pre-simptomatice sau chiar în absența bolii​. De exemplu, programele de screening populațional (precum testarea Babeș-Papanicolau pentru leziuni cervicale) au dus la scăderea incidenței cancerului de col uterin invaziv​, iar depistarea precoce și tratamentul hipertensiunii arteriale reduc cu ~50% mortalitatea prin accident vascular cerebral. Pentru sistemul de sănătate, prevenția diminuează povara bolilor cronice și costurile asociate tratamentelor în stadii avansate. Beneficiile economice ale prevenției sunt evidente mai ales la adulții tineri​, prin menținerea unei populații active și reducerea cheltuielilor cu spitalizările și complicațiile. Pe termen lung, un sistem de sănătate axat pe prevenție asigură o populație mai sănătoasă și alocarea mai eficientă a resurselor financiare.

În România, medicina de familie are un rol central în prevenție, fiind poarta de intrare în sistemul medical pentru majoritatea pacienților. Medicul de familie cunoaște istoricul, contextul familial și social al pacientului, ceea ce îl poziționează ideal pentru a desfășura activități preventive personalizate. Contractul-cadru 2023–2024 a întărit acest rol preventiv, prevăzând consultații dedicate prevenției pentru toți cetățenii (asigurați sau neasigurați) și decontarea acestor servicii separat de plafonul obișnuit​. Conform legislației actuale (inclusiv Legea nr. 95/2006 republicată și Legea nr. 293/2022 privind Planul național de combatere a cancerului), toate persoanele au dreptul la servicii de prevenire, depistare precoce și tratament al bolilor grave, costurile fiind acoperite din Fondul Național Unic al Asigurărilor de Sănătate și bugetul Ministerului Sănătății​. Astfel, medicii de familie sunt obligați prin contractul cu CNAS să ofere aceste consultații preventive în mod proactiv adulților de pe lista lor, respectând prevederile legale și metodologice în vigoare.

Beneficii pentru pacient și sistem

Pentru pacient, pachetul de prevenție oferă consultații gratuite axate pe evaluarea stării de sănătate atunci când acesta se simte sănătos, ceea ce poate identifica „boli ascunse” înainte de apariția simptomelor​. Depistarea unei afecțiuni în stadiu precoce (de exemplu diabet, hipertensiune, dislipidemie, cancer incipient) permite inițierea timpurie a tratamentului și evitarea complicațiilor severe. Totodată, pacientul primește consiliere pentru reducerea riscurilor (renunțare la fumat, alimentație sănătoasă, activitate fizică, consum redus de alcool etc.), contribuind la îmbunătățirea calității vieții pe termen lung​.

Pentru sistemul de sănătate, prevenția activă în cabinetul medicului de familie se traduce printr-o populație mai bine monitorizată, cu incidență redusă a bolilor grave și cu internări evitabile mai puține. De exemplu, identificarea și controlul unui pacient cu prediabet pot preveni evoluția către diabet zaharat tip 2 costisitor de tratat, iar descoperirea hipertensiunii și tratamentul ei pot preveni accidente vasculare cerebrale sau infarcte, scutind costuri ridicate de urgență și reabilitare. Investiția în prevenție la nivel primar are un efect multiplicator: reduce mortalitatea și morbiditatea populației și degrevează serviciile de specialitate și spitalele de cazurile avansate ce puteau fi prevenite​. În esență, un sistem orientat pe prevenție este mai sustenabil și mai eficient, iar medicul de familie este pilonul principal al acestui efort, având responsabilitatea și ocazia de a influența pozitiv starea de sănătate a comunității pe care o deservește.

Structura pachetului de prevenție

Serviciile incluse și grupele de vârstă: Pachetul de prevenție destinat adulților este structurat pe grupe de vârstă, deoarece riscurile de sănătate diferă în funcție de vârstă și sex​. În perioada 2024–2025, există două categorii principale de adulți vizate de consultațiile preventive periodice: adulții tineri (18–39 de ani) și adulții de vârstă mijlocie și seniori (peste 40 de ani). Numărul de consultații preventive anuale de care beneficiază fiecare persoană variază în funcție de categoria de vârstă și de eventualele boli cronice preexistente, astfel​:

Screening-uri, analize și chestionare incluse

În cadrul consultației de prevenție, medicul de familie efectuează o evaluare comprehensivă, care include: anamneză orientată pe factorii de risc, examen clinic general, măsurători și investigații paraclinice ținând cont de vârsta și sexul pacientului. Există un set de investigații de laborator și paraclinice gratuite, decontate de CNAS, pe care medicul le poate recomanda în funcție de rezultatul evaluării riscurilor​. Pentru a facilita recomandarea acestor investigații, CNAS a introdus formulare dedicate de trimitere, marcate cu codurile speciale „PREV 1” până la „PREV 7” (în locul biletelor de trimitere obișnuite)​. Fiecare cod PREV corespunde unui set de analize specific grupei de vârstă și sex, conform ghidurilor de prevenție. Important de reținut: aceste analize de prevenție nu consumă din plafonul lunar de analize alocat laboratorului, ele fiind decontate separat, chiar și peste contract, dacă biletul are codul PREV corespunzător​. Astfel, pacienții nu ar trebui să întâmpine refuz la laboratoare pe motiv de fonduri insuficiente pentru analizele de prevenție – CNAS a atras atenția că invocarea „lipsei fondurilor” pentru investigațiile preventive sau oncologice este o încălcare a legislației​.

Vom detalia în continuare ce investigații și evaluări se efectuează concret pentru fiecare categorie de vârstă:

Grupa 18–39 de ani (adult asimptomatic tânăr)

Pentru adulții fără simptome din intervalul 18–39 ani, accentul este pe depistarea precoce a eventualelor probleme de sănătate incipiente legate de metabolism, stil de viață sau infecții, precum și pe evaluarea riscului cardiovascular de bază. Consultația preventivă inițială la această grupă include:

Istoric și stil de viață: culegerea antecedentelor heredocolaterale (boli în familie precum diabet, hipertensiune, dislipidemie, boli cardiovasculare la vârste tinere, cancere familiale), a antecedentelor personale semnificative și evaluarea comportamentelor actuale cu risc: fumat (da/nu, număr pachete-an), consumul de alcool și alte substanțe, obiceiurile alimentare (exces de grăsimi, sare, dulciuri, aport de legume/fructe), nivelul de activitate fizică, istoricul greutății corporale. Se pot folosi chestionare scurte standardizate pentru a cuantifica riscurile – de exemplu, chestionarul AUDIT pentru consumul de alcool sau un chestionar de evaluare a dietei și activității fizice. De asemenea, se evaluează starea de vaccinare (antitetanos, etc.) și eventualele practici sexuale de risc (pentru a orienta screeningul BTS). Medicul și asistentul pot folosi riscograma electronică integrată în software (dacă disponibilă) pentru a estima riscul cardiovascular la 10 ani (SCORE/HeartScore) sau riscul de diabet (ex. chestionar FINDRISC), însă la 18–39 de ani deseori riscurile absolute sunt mici – se pune accent pe factorii modificabili.

Examenul clinic complet: măsurarea greutății și înălțimii cu calculul IMC (indice de masă corporală), măsurarea circumferinței abdominale (indicator pentru obezitatea centrală, relevant metabolic), măsurarea tensiunii arteriale în repaus​, ascultația cordului și plămânilor, palparea abdomenului (pentru depistarea eventualelor mase anormale), examenul ganglionilor periferici, inspectarea tegumentelor (leziuni suspecte, alunițe). Se evaluează starea dinților și sănătatea orală sumar, precum și statusul psihic general (eventual întrebări despre somn, nivel de stres, dispoziție – un screening de depresie dacă medicul consideră necesar, dat fiind că sănătatea mintală este parte din prevenție). La femei, se notează istoricul ginecologic și obstetrical (menstruații, nașteri, contracepție) iar la bărbați eventual aspecte urologice (simptome urinare?).

Analize de laborator de bază: CNAS acoperă un set larg de analize sanguine uzuale pentru această grupă de vârstă, chiar dacă pacientul nu acuză nimic, dacă medicul consideră justificat. În lipsa oricăror indicii de risc, se pot solicita măcar analizele esențiale. Conform normelor actuale, setul de analize de sânge recomandat adultului 18–39 ani include cel puțin următoarele: hemoleucograma completă (pentru a verifica anemia, infecții subclinice etc.), glicemia a jeun (screening diabet zaharat), profil lipidic complet – adică colesterol seric total, colesterol LDL, colesterol HDL (dacă disponibil) și trigliceride (pentru depistarea dislipidemiei)​, creatinină serică cu estimarea ratei filtrării glomerulare (eRFG) (evaluarea funcției renale)​, acid uric seric (factor de risc metabolic, gută), ionograma serică (sodiu, potasiu – utilă mai ales la hipertensiune sau alte indicii), enzime hepatice ALT/TGP și AST/TGO (pentru a verifica ficatul, mai ales la persoane cu obiceiuri nesănătoase)​, proteina C reactivă ultrasensibilă (PCR hs) – marker inflamator și de risc cardiovascular (unele ghiduri o includ, în listă apare PCR ca fiind acoperită​). De asemenea, analiza completă de urină cu sediment (sumar de urină) este indicată pentru a descoperi eventual microhematurie, proteinurie sau infecții urinare inaparente​.

Screening specific pe sexe:

În această grupă de vârstă, ghidurile prevăd și câteva investigații specifice:

Pentru toate persoanele 18–39 ani, indiferent de sex, se recomandă un test serologic pentru sifilis o dată în această perioadă de vârstă (sau la debutul vieții sexuale) ca parte a screeningului bolilor cu transmitere sexuală. Acesta se realizează uzual printr-un test VDRL sau RPR (reacție serologică nontreponemică); dacă iese pozitiv, laboratorul va face automat confirmare TPHA​. Decontarea testării sifilisului este prevăzută în pachetul de prevenție pentru adulți tineri, dat fiind că infecția este adesea asimptomatică inițial și tratabilă dacă e depistată.

Pentru femeile 20–39 ani: se includ screeningul cancerului de col uterin și evaluarea sănătății reproductive. Concret, testul Babeș-Papanicolau (și/sau testarea HPV) este recomandat tuturor femeilor active sexual, de obicei o dată la 3 ani (Pap test clasic) sau 5 ani (dacă se face cotestare HPV, conform programului național). În cadrul pachetului de prevenție, medicul de familie informează și îndrumă pacienta către efectuarea testului Papanicolau gratuit fie prin programul național de screening (dacă există campanie activă), fie prin trimitere la ginecologie dacă pacienta nu a făcut recent testul. Noul Contract-cadru 2023 permite chiar medicului de familie să recolteze la cabinet frotiul cervical Babeș-Papanicolau în anumite situații (femei cu simptome sau care intenționează să rămână gravide)​, dacă are pregătirea necesară și kituri, însă în practică majoritatea femeilor vor fi trimise la un centru de recoltare.

Tot pentru femei, începând cu 20 de ani, la consultația de prevenție se efectuează examenul clinic al sânilor și se evaluează riscul de cancer mamar (istoric familial). La femeile cu risc crescut (de exemplu rudă de grad I cu cancer mamar precoce), pachetul de prevenție permite efectuarea anuală a unei ecografii mamare și/sau mamografii chiar înainte de 40 de ani​. Conform ghidurilor, pentru femeile cu risc înalt între 20–39 ani se poate indica ecografie de sân anual; între 40–49 ani, mamografie/eco la 2 ani dacă există factori de risc; între 50–69 ani, mamografie la 2 ani (aceste investigații imagistice sunt de regulă prin programul național oncologic, dar medicul de familie le poate recomanda pe bilet marcat „SO” dacă există suspiciuni sau risc înalt). Tot la femei, se vor oferi sfaturi privind planificarea familială și preconcepția (dacă doresc sarcină, se evaluează statusul imunizărilor – ex. rujeolă-rubeolă-oreion, varicelă, se recomandă acid folic preconcepțional etc.).

Pentru bărbații 18–39 ani: nu există un screening special recomandat (cancerul de prostată se screenează de regulă după 50 ani). Totuși, medicul de familie poate palpa tiroida (glanda tiroidă) și poate solicita la bărbații cu factori de risc dozarea TSH (hormon de stimulare tiroidian) pentru a depista o eventuală disfuncție tiroidiană subclinică (mai frecventă însă la femei). De altfel, analizele tiroidiene (TSH, FT4) apar în pachetul de prevenție mai mult la femei sau la suspiciuni clinice​, dar pot fi justificate și la bărbați cu simptome sau istoric familial.

Pentru ambele sexe în jurul vârstei de 30–39 ani: se poate discuta oportunitatea testării HIV și a hepatitelor virale B și C – mai ales dacă pacientul are factori de risc (mulți parteneri, tatuaje, utilizare de droguri injectabile, antecedente de intervenții cu risc). Deși testarea pentru HIV/VHB/VHC la persoane fără simptome nu este explicit enumerată în pachetul de prevenție de bază, există programe naționale separate și posibilitatea de testare gratuită a persoanelor neasigurate la cerere pentru aceste virusuri (bilet marcat „HS” – hepatită/HIV screening)​. Medicul de familie ar trebui totuși să întrebe și să sfătuiască pacientul cu risc să facă aceste teste, în mod ideal integrat în prevenție.

Electrocardiograma (ECG): O electrocardiogramă de repaus la 12 derivații face parte din investigațiile paraclinice disponibile în pachetul de prevenție al adultului, mai ales către limita superioară a intervalului 18–39 ani sau dacă există factori de risc cardiovascular (antecedente heredocolaterale de boli cardiace la tineri, simptome sugestive). Normele menționează EKG ca investigație recomandată în evaluarea inițială a riscului, pentru a depista eventuale tulburări de ritm, semne de hipertrofie cardiacă sau alte modificări incipiente​. EKG este decontată în ambulatoriu și nu consumă din numărul de consultații dacă e făcută în cabinet (dacă medicul are aparatul în dotare). Dacă nu, poate fi recomandată la cardiologie.

Chestionare de risc și educație: După efectuarea anamnezei și examenului, medicul completează în fișa electronică concluziile despre profilul de risc al pacientului. Pentru tinerii 18–39, de regulă se încadrează la risc cardiovascular mic sau moderat, dar se pot identifica riscuri punctuale (fumat intens, obezitate, colesterol foarte crescut etc. – care îl pot pune în categoria de risc înalt).

Medicul poate folosi criteriile SCORE2 pentru risc cardiovascular la <40 ani sau calculatoare specializate dacă disponibile. De asemenea, se evaluează riscul de sănătate mintală – la nevoie prin întrebări scurte (ex.: „În ultimele 2 săptămâni v-ați simțit trist sau lipsit de interes/energie?” – screening pentru depresie). Chestionarele pot include și evaluarea nivelului de stres, a somnului, a violenței domestice (dacă există suspiciuni) – aspecte ce țin de sănătatea holistică. Odată identificată orice problemă (ex. obezitate, tensiune la limită, anxietate), medicul oferă consiliere personalizată.

Sfatul medical preventiv este parte integrantă a consultației: de la recomandări privind dieta (ex. reducerea consumului de sare dacă TA este la limita superioară, alimentație bogată în legume/fructe, evitarea băuturilor carbogazoase), până la consiliere pentru renunțarea la fumat sau alte comportamente nocive.

Aceste intervenții de modificare a stilului de viață sunt esențiale și sunt documentate în foaia pacientului​. Se stabilesc eventual ținte (de ex.: scădere ponderală de 5 kg în 6 luni, renunțare treptată la fumat până la următoarea vizită etc.) și se oferă materiale informative dacă sunt disponibile.

Consultația de control (secundă) la 18–39 ani: După ce pacientul efectuează analizele recomandate, acesta revine pentru interpretarea rezultatelor în cadrul unei a doua consultații de prevenție (dacă medicul a considerat necesar set extins de investigații)​. În această vizită, medicul:

• Evaluează rezultatele analizelor: Le compară cu valorile normale și identifică orice anomalie. De exemplu, dacă glicemia a ieșit 110 mg/dl (ușor peste normal), medicul va considera că pacientul are prediabet și va discuta intervenții (dietă, exerciții) sau eventuale teste suplimentare (ex. HbA1c – hemoglobină glicată, deși aceasta se face de obicei în monitorizare nu neapărat în prevenție primară). Dacă colesterolul LDL este crescut (ex. 160 mg/dl la 30 ani), va calcula riscul cardiovascular corespunzător și va decide dacă e suficientă intervenția nemedicamentoasă sau necesită și consult cardiologic. Rezultatele normale sunt folosite pozitiv pentru a încuraja pacientul să mențină un stil de viață sănătos (“Colesterolul dvs. este în limite bune, ceea ce e excelent – haideți să menținem asta prin dietă echilibrată și mișcare.”). Rezultatele anormale sunt discutate deschis cu pacientul, explicându-se semnificația (de ex.: “Colesterolul ‘rău’ LDL e puțin cam mare, asta peste ani poate duce la depuneri pe artere; vestea bună e că putem interveni de pe acum ca să prevenim complicații.”).
• Intervenții și plan de acțiune: În funcție de cele constatate, medicul fie încheie episodul de prevenție (dacă totul este în regulă, stabilind rechemarea la prevenție peste ~12 luni), fie inițiază pașii următori. Pașii pot include: trimitere la consult de specialitate – de exemplu la cardiologie dacă apar modificări EKG sau factori de risc multipli, la endocrinologie dacă suspicionează o boală tiroidiană, la psihiatrie/psihologie dacă a rezultat un scor înalt la depresie sau anxietate etc.​; trimitere pentru investigații suplimentare – de pildă, dacă sângele ocult în materiile fecale (la cei aproape de 40 ani) ar fi fost pozitiv, medicul va trimite la colonoscopie; dacă a palpat noduli tiroidieni, va recomanda ecografie tiroidiană; dacă există un test hepatic alterat, poate recomanda ecografie abdominală. Toate aceste trimiteri în context de prevenție se fac pe bilete dedicate (ex. bilet investigații marcat tot cu PREV sau suspiciune – de exemplu cod „SO” dacă este suspiciune de cancer)​. Medicul consemnează în biletul de trimitere informațiile relevante și, conform noilor cerințe, menționează adresa de e-mail a cabinetului astfel încât specialistul să poată trimite scrisoarea medicală electronic​.
• Consilierea finală și urmărirea: Medicul de familie discută din nou cu pacientul despre planul de intervenție asupra factorilor de risc, consolidând mesajele cheie. De exemplu: “Avem de lucru la capitolul greutate – v-am calculat un IMC de 32 (obezitate gr. I). Haideți să stabilim împreună niște obiective de scădere în greutate. Până la următoarea vizită, încercați să pierdeți 3-4 kg prin dietă și mers pe jos zilnic. Vă voi da și un material cu sfaturi dietetice.”. Se oferă sprijin, eventual se programează o nouă vizită intermediară (nu neapărat de prevenție decontată, ci o consultație simplă de control, dacă pacientul dorește monitorizare mai frecventă a progresului). Tot acum este momentul ca medicul să invite pacientul să revină la prevenție peste 1 an, subliniind importanța continuității: “Ne revedem oricum la nevoie, dar dacă totul e bine, la anul să repetăm setul preventiv, să fim siguri că rămâneți sănătos.”. Această educație a pacientului privind prezentarea periodică la prevenție este esențială pentru creșterea aderenței, mai ales la tinerii care tind să vină la medic doar când au probleme.

Grupa peste 40 de ani (40+, fără boli cronice cunoscute)

Pentru adulții de peste 40 de ani care nu sunt deja diagnosticați cu boli cronice, pachetul de prevenție devine mai complex, întrucât odată cu înaintarea în vârstă crește riscul apariției unor afecțiuni cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul, bolile renale, cancerele. Consultația preventivă inițială la această categorie cuprinde tot ceea ce am descris la grupa mai tânără, plus elemente suplimentare adaptate vârstei:

Istoric și evaluare factori de risc extinsă: La >40 ani se investighează în detaliu antecedentele familiale de boli cardiovasculare premature (infarct, AVC sub 60 ani la părinți/fratți), de cancere (în special cancere de sân, ovar, colon, prostată care pot avea componentă genetică), de diabet zaharat și boli renale. De asemenea, se întreabă despre eventuale simptome minore pe care pacientul le-ar fi putut ignora: scădere ponderală involuntară, sete excesivă, palpitatii, dureri toracice atipice, dispnee la eforturi, tulburări de tranzit intestinal recente, modificări urinare, tulburări de memorie etc. Chestionarele de risc devin mai focalizate: de pildă, se poate folosi un chestionar de evaluare a riscului de cancer colorectal (factori de risc: alimentație, polipi, rude de grad I cu cancer colon), un chestionar de evaluare a sănătății mintale (la >60 ani existând risc de depresie sau declin cognitiv – există întrebări specifice, ex. Mini-Cog pentru screening demență). Conform noilor instrumente introduse prin contractul-cadru, pentru 40–60 ani s-au elaborat riscograme care vizează: riscul de a dezvolta boli cardiovasculare, cerebrovasculare, cancer, diabet, boală cronică de rinichi, precum și evaluarea sănătății mintale și reproductive​. Aceste riscograme sunt formulare sau module electronice prin care medicul bifează prezența/absența anumitor factori (ex.: fumător de >20 ani, consum mare de grăsimi, istoric familial de cancer de colon, etc.), iar scorul rezultat indică nivelul de risc și recomandările de screening personalizate.

Examen clinic: Include tot examenul general menționat anterior, cu accent suplimentar pe: palparea abdomenului pentru organe mărite (ficat, rinichi), examenul tiroidei (noduli tiroidieni sunt frecvent descoperiți la >40 ani), examinarea aparatului locomotor (articulații – dat fiind riscul de osteoartrită, osteoporoză incipiente), verificarea statusului neuro-cognitiv de bază (tremor, reflexe, orientare temporo-spațială la vârstnici). Se controlează atent tensiunea arterială (pentru depistarea hipertensiunii incipiente) – reamintim că valori ≥140/90 mmHg repetate definesc hipertensiunea, iar valori 130-139/85-89 mmHg definesc „înalt normal”, deci grupă de risc. De asemenea, indicele de masă corporală și circumferința abdominală rămân parametri importanți (sindromul metabolic). La bărbați, medicul poate palpa abdomenul inferior pentru a aprecia dimensiunea prostatei (dacă e mărită poate sugera hipertrofie benignă de prostată) sau poate recomanda direct un tușeu rectal și PSA la vârste potrivite. La femei >40 ani, examinarea sânilor devine parte standard a consultației de prevenție, căutând eventuale noduli sau modificări (cu trimitere la imagistică dacă e cazul).

Analize de laborator extinse

Persoanele peste 40 de ani beneficiază practic de același set de analize de bază ca și grupa mai tânără (hemoleucogramă, glicemie, profil lipidic complet, creatinină + eRFG, transaminaze, sumar urină etc.), plus investigații suplimentare adaptate vârstei:

• Raport albumină/creatinină urinar (RACU): acest test de urină (microalbuminurie) e crucial pentru depistarea precoce a bolii cronice de rinichi și este recomandat în special la persoane >40 ani cu factori de risc (hipertensivi, diabetici nediagnosticați încă). Normele prevăd RACU ca parte din pachetul preventiv la >40 ani​. Un RACU crescut indică microalbuminurie, posibil semn de nefropatie incipientă (diabetică sau hipertensivă).
• VSH (viteza de sedimentare a hematiilor): apare în pachetul de prevenție la adulții peste 40 ca marker nespecific de inflamație cronică (poate sugera boli reumatice, procese neoplazice etc.). Unele surse menționează VSH ca fiind decontat în pachet la >40​.
• Teste hormonale tiroidiene (TSH ± FT4): la femeile peste 40 (și bărbații după 50 în unele cazuri), screeningul pentru hipotiroidism subclinic se face cu TSH. Ghidurile recomandă testare TSH la fiecare 5 ani peste 50 ani, dar la noi CNAS acoperă TSH la prevenție și pentru grupa 40–60, mai ales femei​. Un TSH modificat va fi urmat de FT4.
• PSA (antigen specific prostatic): pentru bărbați, nu se face de rutină sub 50 ani decât dacă există istoric familial puternic sau simptomatologie. Însă începând cu 50 de ani, un test PSA la fiecare 1–3 ani este recomandat pentru screening-ul cancerului de prostată, discutând cu pacientul beneficiile și limitele. Pachetul de prevenție permite dozarea PSA la bărbați >50 ani o dată la 3 ani​. Dacă PSA iese crescut peste limita de vârstă, pacientul va fi trimis la urologie pentru investigații suplimentare (tușeu rectal, biopsie).
• Test hemoglobină glicozilată (HbA1c): deși nu era tradițional în pachetul preventiv (fiind folosit mai mult pentru monitorizarea diabetului deja diagnosticat), în practică mulți medici solicită și HbA1c la >40 ani pentru a identifica glicemii crescute cronic. Totuși, în mod oficial, screeningul diabetului se bazează pe glicemia à jeun și eventual test de toleranță la glucoză la risc. (Observație: un comentariu al unui medic subliniază că în modulul Monitor diabet nu se poate recomanda HbA1c​ – deci în prevenție strictă poate fi similar; dacă medicul dorește HbA1c, ar putea-o recomanda pe bilet normal dacă suspectează prediabet).
• Test fecal imunochimic (FIT) pentru sânge ocult în fecale: acest test reprezintă screeningul cancerului colorectal. Conform ghidurilor, se recomandă tuturor persoanelor cu vârsta ~50–74 de ani, o dată la 1–2 ani. CNAS a inclus testul FIT în pachetul de prevenție – sursele indică efectuarea lui o dată la 2 ani pentru cei 50–74 ani​. Medicul de familie poate da un kit de testare a sângelui ocult (dacă are acces la kiturile distribuite prin DSP) sau poate trimite pacientul la laborator pentru test imunochimic pe o probă de materii fecale. Un rezultat pozitiv necesită colonoscopie (ce va fi indicată ca investigație decontată în suspiciune de cancer, cod „SO”).
• Alte analize speciale la nevoie: de exemplu, la un pacient cu risc cardiovascular înalt, medicul de familie ar putea solicita LDL-colesterol direct (dacă laboratorul nu îl dă deja calculat), apolipoproteine, Lp(a) – însă acestea nu sunt standard în pachet, de obicei se limitează la profilul lipidic uzual. La pacienții cu obezitate marcată, se pot cere și teste hepatice suplimentare (GGT, fosfatază alcalină) pentru a evalua un posibil ficat gras non-alcoolic. Orice investigație în plus în prevenție trebuie judicioasă și eventual amânată către nivelul de specialitate dacă depășește pachetul de bază.

Investigații funcționale și imagistice

EKG – la >40 ani este practic obligatorie anual, ca parte a prevenției cardiovasculare (identifică aritmii, semne de ischemie tăcută, etc.). Dacă EKG-ul la repaus e normal dar pacientul are factori de risc importanți sau simptome la efort, medicul de familie poate recomanda și un test de efort (dar acesta se va face la cardiologie).

Spirometrie: fumătorii peste 40 ani ar trebui să facă o spirometrie de screening pentru BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică). Medicul de familie poate trimite pacientul la pneumologie pentru o spirometrie gratuită dacă există risc sau simptome (tuse cronică, fumat îndelungat)​. BPOC incipient depistat astfel poate fi gestionat mai bine (renunțare la fumat, bronhodilatatoare la nevoie).

Ecografie abdominală: nu este inclusă de rutină în pachetul de prevenție de bază, dar dacă examenul clinic sau analizele sugerează ceva (ex: transaminaze crescute – posibil steatoză hepatică; microhematurie – posibil litiază renală), medicul poate recomanda ecografie cu bilet (investigație paraclinică – nu se încadrează la PREV, ci ca investigație diagnostică, deci poate depinde de fondurile de la imagistică). Cu toate acestea, dată fiind importanța depistării precoce a unor patologii abdominale (anevrism de aortă la bărbați >65 ani, tumori renale, calculi biliari etc.), unele ghiduri locale sugerează și o ecografie abdominală de screening la intervale mari, însă nu este formalizată în contract.

Densitometrie osoasă (osteodensitometrie DEXA): la pacienții peste 60 de ani, în special femei aflate în postmenopauză, screeningul pentru osteoporoză este recomandat. Conform pachetului de prevenție, de la 60 de ani se adaugă osteodensitometria ca investigație recomandată​. În practică, medicul de familie poate orienta pacienta către un serviciu de osteodensitometrie (de obicei la endocrinologie), eventual folosind scorul FRAX (calcul al riscului de fractură) introdus ca instrument în noul contract​. FRAX se poate calcula în cabinet (factori: vârsta, antecedente de fracturi, fumat, corticoizi etc.) și dacă riscul de fractură este peste un prag, medicul indică DEXA. Noul contract-cadru include efectuarea testului FRAX ca serviciu posibil în cabinetul MF, ceea ce ajută la decizie.

Screening de cancer specific vârstei medii

Cancerul de col uterin – deja menționat, pentru 40–65 ani se continuă testarea Babeș-Pap la intervalele recomandate (o dată la 5 ani dacă test HPV negativ sau la 3 ani Pap normal). Medicul are grijă ca pacientei să nu îi lipsească acest test la zi.

Cancerul de sân – femeile 40–49 ani cu factori de risc crescuți pot face mamografie la 2 ani​; femeile 50–69 ani trebuie să facă mamografie la 2 ani conform programelor de screening. Medicul de familie identifică femeile eligibile și le direcționează către centrele de mamografie (uneori sunt programe cu unități mobile). Pachetul CNAS poate acoperi mamografia ca investigație „SO” dacă există suspiciuni sau risc înalt.

Cancerul de colon – am detaliat testul FIT mai sus, la 50+ ani la 2 ani. Un FIT pozitiv => colonoscopie. Persoanele cu antecedente familiale pot fi trimise direct la colonoscopie la 45–50 ani fără FIT prealabil.

Cancerul de prostată – PSA de screening la bărbați >50 ani o dată la 3 ani​, eventual mai des dacă valori borderline sau istoric familial (discutat cu urolog).

Cancerul de plăman – nu există deocamdată program de screening prin CT toracic la fumători în RO (cum se experimentează în alte țări), dar medicul de familie face screening simptomatic: la fumătorii >50 ani cu peste 30 pachete-an, ar trebui anual evaluare clinică atentă și radiografie pulmonară dacă apare vreun simptom respirator. Radiografia toracică nu e în mod standard inclusă în prevenția asimptomaticului, dar dacă medicul suspectează ceva, o poate indica (ex. tuse cronică, scădere ponderală – bilet de trimitere radiologie).

Consultațiile de follow-up (a 2-a și a 3-a) la >40 ani

Similar cu grupa tânără, după efectuarea tuturor investigațiilor recomandate (care la această grupă pot fi numeroase și întinse pe câteva săptămâni), pacientul revine pentru interpretare. Datorită multitudinii de posibile rezultate anormale la >40 ani, este posibil ca medicul să necesite două consultații de control pentru a gestiona totul (de aici prevederea până la 3 consultații pe an).

La prima consultație de control, se discută rezultatele analizelor uzuale și se inițiază intervențiile evidente (ex.: descoperire de hipertensiune – se începe tratament sau se trimite la cardiolog; glicemie la limită – se recomandă dietă stricată și re-evaluare; colesterol mare – eventual medicație hipolipemiantă dacă riscul global o cere). Medicul înscrie în evidență pacientul cu eventualele diagnostice noi depistate.

De exemplu, dacă i-a ieșit HbA1c 6.3% și glicemie bazală 126 mg/dl la două determinări, practic i se pune diagnosticul de diabet zaharat tip 2 debutant; medicul de familie îl va înscrie la boli cronice (diabet) și îi va oferi acum consultațiile de management de caz aferente (inclusiv rețetă gratuită, trimitere la diabetolog etc.). Similar, dacă a descoperit HTA stadiul I, îl înscrie ca hipertensiv și începe monitorizarea periodică. Astfel, prevenția se leagă direct de depistarea precoce și integrarea imediată a pacientului în programele de cronici, atunci când e cazul​. La a doua consultație de control (sau următoarea, dacă e nevoie), medicul reevaluează ce a mai rămas: poate au venit rezultatele unei colonoscopii (de exemplu polipi rezecați – va programa colonoscopie de control peste câțiva ani), sau rezultatul unei ecografii mamare (nodul suspect – pacienta deja trimisă la oncolog), etc.

Practic, în decursul celor până la 3 consultații preventive, medicul fie închide episodul de prevenție declarând pacientul sănătos cu recomandări, fie îl direcționează către diagnostic și tratament pentru problemele nou depistate. La final, se consemnează în fișa pacientului concluziile: riscurile identificate, recomandările de urmat (scrise, dacă posibil) și intervalul pentru următoarea vizită de prevenție (de regulă anul următor, exceptând cazurile la care între timp devin pacienți cronici ce vin oricum periodic).

Contractul-cadru prevede explicit „Consultații preventive de depistare precoce a unor afecțiuni cronice” pentru pacienții 40–60 ani și peste 60 ani care sunt deja înregistrați cu una sau mai multe boli cronice​. Cu alte cuvinte, chiar dacă un pacient de 55 de ani este diabetic și hipertensiv (și vine lunar pentru rețete și controale), medicul îi poate oferi suplimentar până la 2 consultații preventive pe an centrate pe descoperirea altor probleme: de exemplu, screening pentru boală cronică de rinichi (dacă era doar HTA), sau screening de cancer (colon, prostată), evaluarea sănătății mintale (riscul de depresie la bolnavii cronici), evaluarea vaccinărilor (antigripal, antipneumococic – foarte indicate la cronici) etc.

În aceste consultații, medicul procedează similar cu cele descrise, dar focalizat pe completarea riscoregistrului pacientului. De asemenea, are posibilitatea de a acorda consultații de monitorizare activă (management de caz) pentru bolile cronice cu impact major – de ex., dacă un pacient diabetic are și factori de risc CV suplimentari, se pot oferi consultații suplimentare pentru managementul integrat al riscului cardiovascular, pe lângă cele preventive de bază​. Astfel, pachetul de prevenție se integrează în schema de îngrijire a pacientului cronic, asigurând că și acesta este evaluat holistic, nu doar pentru boala cunoscută.

Frecvența serviciilor și decontarea CNAS: Consultațiile de prevenție se acordă numai cu programare prealabilă la medicul de familie și sunt decontate distinct de cele acute sau de control​. Numărul maxim de consultații preventive pe care CNAS le decontează per pacient și per an este, după cum am menționat: 2 (18–39 ani), 3 (40+ fără boli cronice) sau 2 (40+ cu boli cronice)​.

Aceste limite impun medicului o planificare judicioasă a întâlnirilor cu pacientul pentru a nu depăși ceea ce va fi remunerat. Consultațiile preventive au un cod de serviciu distinct în raportare (ex.: consultație preventivă adult, diferită de consultație acută sau consultație monitorizare cronici), iar validarea lor prin SIUI necesită înregistrarea programării și completarea unor câmpuri legate de evaluarea de risc.

În plus, investigațiile de laborator recomandate în scop preventiv se decontează separat, în afara plafonului obișnuit de analize al cabinetului/laboratorului​, dar numai dacă biletul de trimitere poartă unul din codurile PREV 1–7 și este completat corect. Altfel, dacă medicul ar trimite pacientul cu bilet standard fără cod special, acele analize ar intra pe fluxul normal și ar putea fi amânate din lipsă de fonduri.

De aceea, este esențial ca medicul de familie să utilizeze formularele dedicate de trimitere pentru prevenție, pe care se notează codul PREV corespunzător grupei de vârstă și tipului de risc. Concret, codurile PREV se referă la: PREV 1…3 pentru grupele pediatrice, PREV 4 pentru 18–39 ani, PREV 5 pentru 40–49 (sau 40–65, după cum e actual definit), PREV 6 pentru >65, PREV 7 posibil pentru situații speciale (aceste detalii pot fi confirmate din normele CNAS). Cert este că biletul marcat PREV garantează acces gratuit și cu prioritate la analizele respective, nefiind condiționat de plafon​. Tot la capitolul decontare, este util de știut că persoanele neasigurate au și ele acces la o parte din serviciile pachetului de prevenție.

Conform Legii 293/2022 și ghidului CNAS al asiguratului, toți cetățenii (asigurați sau nu) pot beneficia de prevenție și depistare precoce a bolilor grave​. În practică, CNAS decontează o consultație preventivă și analizele aferente și pentru neasigurați (prin programe speciale), mai ales axate pe depistarea bolilor cu impact de sănătate publică (ex. tuberculoză, hepatite, cancer)​. Medicul de familie poate acorda consultații preventive neasiguraților înscriși pe lista sa (persoane care figurează ca neasigurați dar sunt înscriși – ex. copii peste 18 ani fără venit, etc.), iar analizele vor fi decontate pe codurile PREV similare.

De asemenea, există facilități precum testarea gratuită a neasiguraților pentru HIV și hepatite (bilet „HS”)​. În cabinetele cu medici de familie ce deservesc comunități vulnerabile, aceste prevederi sunt importante pentru a putea oferi prevenție și celor fără statut de asigurat.

Aplicație practică în cabinet

Implementarea eficientă a pachetului de prevenție în cabinetul medicului de familie necesită o bună organizare și integrare în activitatea zilnică, dat fiind volumul mare de pacienți și gama largă de servicii pe care medicul de familie le asigură. Mai jos sunt abordate aspectele practice cheie:

Organizarea programărilor și evidența pacienților

Programarea consultațiilor de prevenție: Deoarece consultațiile preventive sunt programabile (nu apar de urgență), medicul de familie trebuie să aloce intervale clare în programul său pentru acestea. O bună practică este stabilirea unor sloturi orare dedicate prevenției în fiecare săptămână. De exemplu, medicul poate rezerva în agenda zilnică 1–2 intervale pentru consultații preventive (ex: prima oră din program sau ultimele două ore ale unei zile anume) în care să nu suprapună probleme acute. Acest lucru oferă timp suficient pentru evaluări extinse și discuții cu pacienții prevenți. Ideal, o consultație de prevenție ar trebui să dureze mai mult decât cele obișnuite (poate 30 de minute), deci planificarea ajută să nu se aglomereze programul.

Identificarea și chemarea pacienților eligibili: Medicul, împreună cu asistentul, trebuie să identifice în propria listă pacienții care se încadrează la prevenție și să îi invite activ. Mulți pacienți nu solicită ei înșiși consultații „doar pentru control”, deci componenta de chemare proactivă este esențială. Cum se poate face asta? O metodă este utilizarea listei electronice de pacienți: se pot filtra toți pacienții între 18–39 ani care nu au venit la prevenție în ultimul an, respectiv toți peste 40 ani care nu au fost văzuți la prevenție în ultimele 12 luni. Apoi, asistentul medical îi poate contacta telefonic pentru programare, explicându-le pe scurt scopul: „Dl/Dna X, dorim să vă programăm la o consultație preventivă gratuită, pentru un control general, așa cum prevede noul pachet de servicii – nu e nevoie să aveți vreo problemă, dimpotrivă, e pentru a verifica că totul e în regulă.”. De asemenea, la orice interacțiune cu pacienți în cabinet (chiar dacă vin pentru alte probleme sau rețete), medicul/asistentul poate verifica dacă persoana a efectuat consultația de prevenție anuală. Dacă nu, îi reamintește și o programează: „Văd că n-ați mai fost la consultația de prevenție – haideți să stabilim acum o dată luna viitoare când să veniți special pentru asta.”.

Evidența și rechemarea periodică: Este util ca medicul să țină o evidență (registru) a pacienților care și-au efectuat controlul de prevenție și a celor care urmează. Softurile medicale actuale pot genera liste de recall sau pot seta alerte/remindere. De pildă, dacă un pacient a avut prevenție în iunie 2024, un reminder poate fi setat pentru iunie 2025 ca să fie rechemat​. Unele aplicații permit trimiterea de SMS-uri automate de reamintire a programării. Dacă software-ul nu are asemenea facilități, se poate recurge la metode simple: un carnețel sau registru special pentru prevenție, unde asistentul notează pe luni cine ar trebui chemat. Urmărirea consecventă a acestei evidențe asigură că pacienții nu „se pierd” și că rata de acoperire a prevenției crește. Scopul ar fi ca 100% dintre pacienții eligibili să beneficieze măcar anual de o evaluare preventivă.

Integrarea cu alte activități ale cabinetului: Uneori, consultația de prevenție poate fi combinată oportun cu alte prezentări ale pacientului, pentru eficiență. De exemplu, dacă un pacient vine pentru o răceală banală, iar medicul observă că nu și-a făcut analizele de mulți ani, poate profita să îl informeze și să îi facă o programare pentru prevenție după ce îi trece episodul acut. Sau dacă o pacientă vine pentru eliberare de rețetă de contraceptive, se poate transforma vizita într-o semi-consultație preventivă (verificat tensiune, greutate, discutat screeninguri necesare) și apoi programată completarea analizelor. Totuși, trebuie atenție la delimitarea serviciilor: ca medic să poți raporta consultația preventivă distinct, este indicat să o programezi separat, nu să o incluzi ad-hoc într-o consultație acută (pentru că nu ai timpul necesar și nici nu ai introdus-o în sistem ca atare). Unele CASJ-uri cer explicit ca serviciile de prevenție să fie raportate doar pe bază de programare prealabilă în PIAS. Așadar, e bine să se păstreze formalismul programării, chiar dacă pacientul e deja acolo – se poate reprograma chiar și a doua zi, cu toată documentația pregătită.

Rolul asistentului medical în organizare: Asistentul are un rol logistic major. El/ea contactează pacienții, explică ce trebuie să aducă (de exemplu, urină recoltată dimineața pentru sumar și eventual scaun pentru FIT, dacă s-a planificat asta), îi înștiințează despre eventualul repaus alimentar pentru analize (glicemia). Asistentul pregătește fișa pacientului, eventual imprimă chestionarele de stil de viață ca pacientul să le completeze în sala de așteptare înainte de consultație (asta economisește timp – pacientul poate completa un formular despre alimentație, fumat, istoric, pe care medicul îl va parcurge împreună cu el). De asemenea, după consultație, asistentul notează investigațiile prescrise și îi explică pacientului unde poate merge să le facă, cum să procedeze cu biletul PREV etc. Dacă pacientul uită să meargă la analize, asistentul poate chiar să îl sune să-i reamintească (de exemplu după 3 săptămâni: „Bună ziua, sunt de la cabinetul dr. X, v-am dat trimitere pentru analize de prevenție – ați reușit să le faceți? Când le faceți, să sunați pentru programarea consultului de rezultat.”). Aceste acțiuni de follow-up cresc aderența și duc la finalizarea investigațiilor.

Utilizarea platformelor informatice (SIUI, aplicații CNAS)

Înregistrarea consultațiilor în SIUI (PIAS): Consultațiile preventive, ca orice consultații la medicul de familie, trebuie validate prin Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate (PIAS/SIUI). Asistentul sau medicul selectează în sistem tipul de consultație – există opțiunea specifică de „consultație prevenție adult”. Este obligatoriu ca pacientul să aibă o programare înregistrată prealabil (unele case solicită ca programarea să fie introdusă în PIAS cu cel puțin o zi înainte). La momentul prezentării, pacientul se validează cu cardul de sănătate (dacă e asigurat) și se confirmă serviciul de prevenție. Odată consultația finalizată, medicul trebuie să completeze în aplicație câmpurile referitoare la evaluarea riscurilor. De exemplu, în SIUI sau în softul de cabinet, după consultație se completează un formular în care se bifează: factori de risc identificați (fumat, obezitate, HTA etc.), investigații recomandate (lista de analize PREV, trimiteri) și concluzii. Aceste date se transmit către CNAS ca parte din raportare. Completarea corectă a acestor câmpuri este importantă pentru că ele pot fi verificate la eventuale controale sau pentru statistici CNAS. Dacă ceva nu e completat, consultația ar putea fi invalidată la decontare. Prin urmare, medicul ar trebui să se asigure că încheie consultația în sistem cu toți pașii (inclusiv completarea „riscogramei”). Unele softuri de cabinet deja includ module dedicate prevenției, care ghidează medicul prin întrebări standard (ex.: fumează? da/nu, consuma alcool? cât, IMC, tensiune etc.) și la final generează automat recomandările și formularele necesare​. Spre exemplu, Centrul Național de Studii în Medicina Familiei (CNSMF) a pilotat un modul informatic de prevenție integrat în software-ul de cabinet, testat în 100 de cabinete, care include multiple funcționalități (chestionare electronice, plan de prevenție, alerte)​. Dacă medicul dispune de un astfel de soft actualizat, utilizarea lui va facilita mult procesul (de exemplu, după ce bifează că pacientul e fumător de 20 ani, programul poate recomanda automat radiografie pulmonară etc.).

Prescrierea investigațiilor paraclinice (bilete de trimitere electronice): De la 1 iulie 2023, toate biletele de trimitere pentru investigații paraclinice pot fi emise electronic prin platforma CNAS. În cazul analizelor de prevenție, medicul trebuie să aleagă în aplicația de bilete opțiunea de bilet pentru prevenție și să selecteze codul PREV relevant​. De exemplu, la un adult de 45 ani asimptomatic, va selecta codul „PREV 5” (dacă acesta corespunde grupei 40–65 ani) și va bifa analizele dorite din listă. De regulă, softul are predefinite pachetele – adică odată ales PREV5, va permite bifarea doar a investigațiilor aprobate pentru prevenție la acea grupă (nu va lăsa, de pildă, să bifezi RMN sau alte chestii neincluse). După completare, biletul se tipărește pentru pacient sau se transmite electronic către sistem (dacă laboratorul poate vedea online, deși în practică pacientul se duce cu hârtia). Un detaliu practic: deoarece analizele de prevenție sunt numeroase, biletul poate avea mai multe pagini – medicul trebuie să explice pacientului să ducă toate paginile la laborator și să insiste că e un bilet special marcat PREV, pentru a evita confuzii. Unii pacienți poate nu vor ști să menționeze asta la recepția laboratorului; e util să fie scris clar pe bilet sau chiar asistentul să sune la laborator (dacă local) pentru programare de recoltare, specificând că e vorba de analize cod PREV.

De asemenea, pentru investigațiile imagistice recomandate (de exemplu, mamografie, DXA – osteodensitometrie), se emit bilete de trimitere separate. Aici nu există cod PREV, ci eventual cod de suspiciune (SO) dacă e cazul. Platforma PIAS gestionează distinct și aceste trimiteri, dar medicul de familie trebuie să marcheze pe ele (în câmpul „diagnostic” sau „observații”) că sunt recomandate în scop de screening/prevenție, conform normativei, pentru ca și furnizorul (radiologie, de exemplu) să știe că poate efectua chiar dacă fondurile obișnuite sunt epuizate​. Concret, CNAS a indicat că furnizorii pot deconta investigațiile și peste plafon dacă biletele sunt marcate cu indicațiile speciale (Monitor, PREV, SO etc.)​. Deci un bilet de mamografie poate fi marcat cu “SO” (suspiciune oncologică) doar dacă e un motiv clar, altfel intră la normal; aici e o mică problemă: nu există cod PREV pentru imagistică, ceea ce e un neajuns – în schimb, e acoperit prin Planul național de cancer eventual.

Siguranța datelor și urmărirea electronică: Toate datele culese la consultația de prevenție (inclusiv chestionarele, rezultatele analizelor) ar trebui stocate în dosarul electronic al pacientului (DES). România are un sistem de Dosar Electronic de Sănătate, teoretic funcțional, unde se pot urca date. În practică, multe astfel de date rămân doar în fișierul local al cabinetului. Este util însă ca medicul să transmită în DES concluziile consultației preventive, mai ales dacă a depistat factori de risc majori sau a inițiat un plan – astfel, și alți furnizori (specialiști, spital) pot vedea că pacientul are, de exemplu, dislipidemie depistată la screening. Softul de cabinet poate face upload în DES cu un click, dacă e configurat.

Platforme de suport oferite de CNAS/MS: Deși nu sunt încă foarte dezvoltate, există inițiative de platforme informatice care să sprijine prevenția. De exemplu, Ministerul Sănătății împreună cu CNAS au lansat un Portal al Programelor Naționale de Sănătate unde medici și pacienți pot afla informații despre campaniile de screening în derulare. Totodată, CNAS a publicat online un Ghid al asiguratului (ediția a III-a, 2023) cu secțiuni despre prevenție, și un Manual de utilizare a modulelor informatice noi (riscograme etc.). Medicul de familie ar trebui să se familiarizeze cu aceste instrumente. Spre exemplu, riscograma pentru 40–60 ani introdusă de CNAS conține itemi despre sănătatea mintală și reproductivă​ – lucruri noi, pe care e bine să le folosească (de exemplu, întrebări despre incontinența urinară la femei >60, despre tulburări de memorie – care altfel ar putea fi omise).

Un sistem informatic bine construit, cu alerte și remindere pentru prevenție, poate contrabalansa problemele precum lipsa de timp și omisiunea subiectelor delicate​. De aceea, este recomandabil ca medicii de familie să-și actualizeze software-ul de cabinet la versiuni care includ modului de prevenție oferit gratuit de CNSMF (Prevent, offline sau online)​. Acest modul conține peste 150 de documente informative, chestionare și materiale educative ce pot fi folosite direct în consultații sau tipărite pentru pacienți​.

Gestionarea incidentelor informatice (PIAS offline): O provocare practică reală este funcționarea intermitentă a platformei SIUI/PIAS. Dacă în ziua programată pentru prevenție sistemul este căzut, medicul poate consulta pacientul oricum (pentru că actul medical nu trebuie să depindă de sistemul informatic), urmând să facă adevărați eforturi administrative ulterior: introduce retroactiv serviciul când revine online (în limita celor 72h permise) și tipărește biletele de trimitere ulterior. În asemenea cazuri, e util să se folosească formulare de hârtie pretipărite (CNAS a transmis modele de bilet PREV și pentru situații offline). Asistentul trebuie să verifice conectivitatea din timp pentru a evita neplăcerile și, dacă e cazul, să amâne programarea cu acordul pacientului pentru când platforma e funcțională (mai ales dacă e vorba să ridice bilete de trimitere).

În concluzie, utilizarea optimă a instrumentelor informatice (programare, raportare, risk assessment electronic) reduce mult povara birocratică și crește eficiența implementării prevenției. Medicul de familie ar trebui să investească timp inițial în setarea acestor procese (șabloane, formulare electronice, liste de pacienți țintă), deoarece apoi consultațiile preventive vor decurge mai fluent și vor fi mai ușor de urmărit și decontat.

Examinarea medicală în cadrul consultației de prevenție

Consultația de prevenție, prin natura sa, este mai structurată și mai extinsă decât o consultație obișnuită pentru o problemă acută. Pentru a o conduce eficient, medicul de familie poate urma o schemă clară, asigurându-se că atinge toate subiectele necesare într-un timp rezonabil. O posibilă structură a consultației (valabilă indiferent de vârstă, dar ajustată după caz) este:

1. Introducere și explicarea scopului: Medicul întâmpină pacientul și explică pe scurt ce se va întâmpla – “Astăzi vom face o evaluare generală a stării dvs. de sănătate, pentru a preveni problemele; deci o să vă pun mai multe întrebări despre stilul de viață, o să vă consult și o să stabilim ce analize ar fi utile.”. Această introducere aliniază așteptările și relaxează pacientul, mai ales pe cei care nu sunt obișnuiți să discute despre aspecte de sănătate în absența simptomelor.
2. Anamneza orientată pe prevenție: Se parcurg sistematic întrebările despre antecedente și factori de risc, așa cum am detaliat în secțiunea anterioară. Este bine ca medicul să urmeze un checklist mental sau scris (mulți medici folosesc efectiv liste de verificare) pentru a nu omite ceva – de exemplu: istoric familial (cardio, diabet, cancer), obiceiuri (fumat, alcool, dietă, mișcare), simptome generale, screeninguri anterioare (când a fost ultimul Pap? ultimul examen sân? etc.), status vaccinare (antiCOVID, antigripal, antitetanos – prevenție nu înseamnă doar depistare, ci și profilaxie primară prin vaccinare). Dacă pacientul aparține unui grup de risc (ex. muncitor în mediul toxic, istoric de expunere la azbest), se notează și aceste aspecte. Anamneza de prevenție trebuie să fie completă dar țintită, fără a se transforma într-un interogatoriu obositor. Medicul poate folosi întrebări deschise (“Cum mâncați de obicei într-o zi?”) urmate de clarificări punctuale (“Câte cești de cafea? Consumați carne la fiecare masă?”). Este important să abordeze și subiecte sensibile cu delicatețe – de exemplu, la consumul de alcool, să evite tonul acuzator și să folosească exprimări neutre (“Cât de des consumați băuturi alcoolice într-o săptămână obișnuită?”). Dacă pacientul e reticent sau minimalizează, medicul poate recurge la statistici (“Știți, conform ghidurilor, pentru un bărbat consumul moderat înseamnă max. 14 unități de alcool pe săptămână – dumneavoastră unde v-ați situa?”). Scopul este obținerea sincerității pacientului, altfel evaluarea riscului va fi eronată. Medicul trebuie să sublinieze că orice spune pacientul e confidențial și că nu este judecat, ci dimpotrivă, îl ajută să primească sfaturi potrivite. Unele teme precum sănătatea sexuală, sănătatea mentală, pot fi abordate mai dificil – de exemplu, întrebările despre erecție sau libidou la bărbați, despre starea emoțională (“Vă simțiți copleșit de stres?”). E util să fie integrate firesc: “Pentru o imagine completă, am câteva întrebări și despre starea dvs. psihică, e rutină: V-ați simțit deprimat sau anxios recent?”. Multe persoane vor aprecia interesul medicului pentru toate aspectele, percepând consultația ca foarte cuprinzătoare.
3. Examenul clinic complet: Medicul examinează pacientul de la cap la picioare, exact ca la un examen anual de sănătate. Măsurarea tensiunii arteriale, pulsului, eventual și a saturației de oxigen (poate releva probleme respiratorii ascunse, ex. un fumător cu saturație 94% necesită evaluare), verificarea greutății și calculul IMC – aceste valori se notează. Inspecția generală poate evidenția semne indirecte: de ex., xantelasmele pe pleoape pot sugera dislipidemie, arc corneean la 45 ani idem, teaca de păr uscată poate sugera probleme tiroidiene, tremorul poate indica consum excesiv de cafea/alcol sau hipertiroidie incipientă. Auscultația cordului pentru eventuale sufluri (valvulopatii latente) sau aritmii, auscultația pulmonară (ronhus la fumători – indicație de spirometrie), palparea abdomenului (ficat mărit – posibil ficat gras, rinichi polichistic, anevrism de aortă?), tusea voluntară (observarea eventualei incontinențe urinare la femei, dacă se plânge de așa ceva), examinarea pielii (alunițe suspecte – poate recomandare de consult dermatologic pentru dermatoscopie). La vârstnici, evaluarea echilibrului și mersului e de interes pentru prevenirea căderilor. Practic, medicul face un screening clinic al principalelor aparate și sisteme. În consultațiile preventive, spre deosebire de cele acute, medicul poate descoperi incidental lucruri de care pacientul nu era conștient – ex.: tensiune 160/100 mmHg la un pacient care “se simțea bine” (HTA stadiul I asimptomatică), un suflu carotidian (indicând stenoză carotidiană), un nodul tiroidian palpabil (neobservat de pacient). Toate acestea trebuie notate și urmate de investigații.
4. Formularea planului de investigații: După discuție și examen, medicul recapitulează în minte (sau cu pacientul) care sunt punctele de risc identificate. De pildă: bărbat 48 ani, fumător 30 pachete-an, IMC 31 (obezitate), TA 150/95 (HTA gr. I probabilă), colesterol neștiut, tată decedat prin infarct la 54 ani. Aici riscurile cardiovasculare sunt mari, deci planul de investigații va fi orientat către: profil metabolic complet (colesterol, glicemie, funcție renală), EKG, eventual ecocardiografie/consult cardiologie direct (dacă TA rămâne ridicată la repetare). Medicul întocmește lista analizelor pe care le va recomanda și notează dacă sunt analize imediate sau de perspectivă. Este recomandat ca în timpul consultației să îi comunice și pacientului ce analize consideră necesare și de ce: “Având în vedere aceste date, o să vă dau trimitere pentru un set complet de analize de sânge – să vedem colesterolul, zahărul, funcția rinichilor, pentru că sunt importante la tensiune și greutate. De asemenea, vom face o electrocardiogramă – putem chiar acum la cabinet.”. Acest mod de a implica pacientul în plan îi dă ocazia să pună întrebări (“Trebuie neapărat să fac și testul de scaun? că mi se pare neplăcut…” – medicul explică importanța FIT). Planul de investigații trebuie să fie personalizat: nu are sens să solicite absolut toate analizele posibile la toată lumea, altfel copleșește laboratorul și poate descoperi multe artefacte clinice fără relevanță. Trebuie un balans: nici să scape ceva necesar, dar nici exces. Normele ajută oferind un cadru, însă medicul decide în final. În exemplul dat, poate nu are sens încă testul de PSA la 48 ani, dar la 50 va avea. În schimb, la alt pacient poate prioritiza altceva. Odată hotărât planul, medicul pregătește biletele de trimitere (sau notează ce va trece pe ele după consultație, dacă lucrează cu asistentul la completare).
5. Discuția și educația cu pacientul: Un moment-cheie al consultației preventive este dialogul despre sănătate cu pacientul. Aici medicul trece de la a investiga la a explica și motiva. Este bine să rezerve câteva minute pentru a discuta pe marginea celor constatate în limbaj accesibil: “Din ce am văzut, sunteți în general bine, dar sunt câteva aspecte de îmbunătățit: greutatea peste limită și tensiunea un pic cam mare. Acestea merg mână în mână de obicei. V-ați gândit vreodată să țineți un regim de slăbit sau să faceți mai multă mișcare?”. Implicarea pacientului în discuție e esențială – îl face să conștientizeze problemele. Motivarea pentru schimbarea comportamentelor se face ideal prin tehnici de intervievare motivațională: ascultare empatică, identificarea ambivalențelor, stabilirea de obiective realizabile. De exemplu, dacă pacientul fumează un pachet/zi de 30 ani, rareori va renunța brusc doar pentru că i se spune riscul. În schimb, medicul poate explora disponibilitatea: “Cât de mult v-ați gândit să reduceți fumatul? Știu că nu e ușor. Există metode care ajută, și beneficii mari dacă reușiți – la vârsta dvs, renunțarea acum v-ar adăuga câțiva ani buni de viață, feriți de boli grave. Putem să începem încet, cu reducere treptată sau plasturi cu nicotină, dacă sunteți de acord.”. Este important ca pacientul să plece de la consultație cu informații corecte despre starea lui de sănătate și cu sfaturi concrete. Poveștile de speriat (“dacă nu slăbești, faci infarct”) nu sunt de dorit – frica nu e un motivator eficient pe termen lung. Mai degrabă accentul se pune pe câștigurile pozitive: “Dacă veți reuși să slăbiți 5-10 kg, veți vedea că tensiunea va scădea poate chiar fără medicamente și veți avea mai multă energie.”. Medicul poate oferi materiale tipărite: broșuri despre alimentație sănătoasă, exerciții fizice, efectele fumatului etc., dacă dispune de ele de la DSP sau le-a creat el însuși. În era internetului, poate recomanda site-uri utile (de ex.: diabet.az, cardioportal etc.) sau aplicații de mobil (pentru numărat pași, pentru dietă). Această componentă de educație pentru sănătate face diferența între o simplă vizită medicală și o intervenție preventivă cu impact real.
6. Concluzionarea și urmărirea: La final, medicul recapitulează planul: “Deci: mergeți să recoltați analizele săptămâna viitoare la laboratorul X cu biletul acesta. După ce ies rezultatele (cam în 7-10 zile), vă rog să reveniți la mine – vă pun o programare pe 15 ale lunii. Până atunci începeți să reduceți sarea și pâinea, cum am discutat. La revedere și multă sănătate!”. Asistentul se asigură că pacientul a înțeles ce are de făcut (mulți pacienți uită ce le spune medicul dacă sunt copleșiți de informații). De asemenea, se notează programarea pentru consultația de rezultat. Foarte important, medicul amintește pacientului că poate oricând să revină dacă apar probleme sau dacă are nelămuriri, chiar înainte de următoarea consultație programată. Astfel, pacientul se simte sprijinit și este mai probabil să respecte planul.

Acest flux poate fi ajustat în funcție de context, însă structurarea consultației ajută medicul de familie să fie eficient și cuprinzător. Timpul este, într-adevăr, o constrângere majoră – însă prin pregătire (chestionare completate anticipat, asistent implicat) și concizie se poate acoperi totul. Un aspect practic: dacă la un pacient apar foarte multe probleme (ex: obez, fumător, hipertensiv, posibil diabetic, plus cu simptome respiratorii), e aproape imposibil de rezolvat tot într-o singură ședință. Medicul poate atunci prioritiza (de exemplu, întâi problemele cardiometabolice) și poate planifica o consultație preventivă suplimentară peste o lună pentru a aborda și restul (poate chiar folosind a doua consultație de prevenție din an pentru a discuta exclusiv renunțarea la fumat și sănătatea pulmonară, de pildă). Contractul-cadru permite flexibilitate – important e ca pacientul să nu se simtă abandonat. Mai bine două vizite bine gestionate decât una supraîncărcată în care pacientul iese confuz.

Comunicarea cu pacientul – explicarea scopului și beneficiilor

Succesul unei intervenții preventive depinde mult de colaborarea pacientului. În medicina de familie, relația medic-pacient este de durată, bazată pe încredere – acest capital de încredere trebuie folosit pentru a convinge pacientul de importanța prevenției. Adesea, pacienții sunt reticenți să vină “dacă nu-i doare nimic”. Iată câteva strategii de comunicare:

Explicarea clară a beneficiilor: Medicul trebuie să transmită pacientului, pe înțelesul său, de ce îi recomandă acea consultație și investigații. Un mod eficient este să folosească analogii sau exemple: “Așa cum duceți mașina la revizie periodică ca să prindeți din timp eventuale defecțiuni, la fel și corpul are nevoie de o verificare periodică, chiar dacă ‘merge’ bine acum, ca să prevenim eventualele probleme grave.”. De asemenea, se pot folosi exemple din practica medicului (fără a viola confidențialitatea, desigur): “Am avut un pacient de vârsta dvs. care se simțea perfect, dar la controlul de rutină i-am găsit glicemia mare – a fost o surpriză pentru el, dar ne-a permis să luăm măsuri și acum nu a mai ajuns diabetic insulino-dependent, ține dietă și e ok. De aceea vă propun și dvs. aceste analize.”. Astfel de istorii de succes pot motiva pacientul să coopereze.

Abordarea temerilor și concepțiilor greșite: Unii pacienți pot avea rețineri de genul “Dacă caut, sigur îmi găsește ceva rău… mai bine nu știu”. Medicul ar trebui să discute aceste temeri direct, într-o manieră empatică. De exemplu: “Înțeleg că ideea de a face atâtea analize vă sperie puțin, poate vă temeți de un rezultat rău. Dar gândiți-vă invers: dacă ar fi ceva serios, nu ar fi mai bine să știm devreme ca să putem trata? De multe ori, dacă descoperim o boală la început, o putem vindeca complet sau ține sub control ușor. Dacă o descoperim târziu, atunci devine complicat. Eu sper sincer să iasă totul normal – și atunci veți avea liniștea că sunteți sănătos.”. O altă concepție întâlnită: “Nu vin la doctor că îmi găsește el ceva, toți avem ceva…”. Aici medicul poate folosi umor moderat: “Nu e scopul meu să vă găsesc ceva cu orice preț, stați liniștit – dacă e totul bine, și eu sunt fericit. Dar e mai bine să fim siguri.”.

Implicarea pacientului în decizie: În loc să dicteze autoritar (“Trebuie să faceți asta, punct.”), medicul de familie ar trebui să practice decizia medicală partajată. De exemplu: “Aveți 55 de ani; conform ghidurilor, ar fi recomandat să faceți o colonoscopie pentru siguranță, să căutăm eventuali polipi sau leziuni precoce de cancer de colon. Cum vi se pare această idee? Știu că nu e o procedură plăcută, dar se face cu sedare și e rapidă. Alternativ, putem începe cu un test din materii fecale (FIT) și să vedem dacă e nevoie de colonoscopie după. Ce variantă ați prefera?”. Acest mod de a oferi opțiuni și a respecta autonomia pacientului crește șansa ca el să accepte măcar una dintre variante. Pacientul simte că are un cuvânt de spus și nu i se “impune”.

Limbajul pozitiv și evitarea jargonului: Comunicare trebuie să fie adaptată nivelului de înțelegere al fiecărui pacient. Se vor evita termeni tehnici neexplicați (“dislipidemie, cardiovascular etc.”) sau, dacă se folosesc, imediat se clarifică (“colesterol crescut”, “inimă și vase de sânge”). Tonul discuției despre prevenție trebuie să fie optimist, orientat spre sănătate și nu spre boală. De exemplu, în loc de “Să vedem dacă aveți vreun început de cancer la colon”, mult mai bine “Să verificăm că colonul este sănătos – facem un test simplu și, dacă e vreo modificare, acționăm la timp.”. Cuvântul “cancer” poate speria inutil, deci se poate spune “boală gravă” sau “probleme serioase” când e vorba de posibilități.

Empatie și încurajare: Unii pacienți pot avea sentimentul de vinovăție (“am fumat, acum sigur merit ceva rău”) sau de fatalism (“toți din familia mea au avut diabet, sigur fac și eu”). Medicul de familie, cunoscându-și pacientul, trebuie să îi ofere sprijin emoțional. “Faptul că ați fumat nu înseamnă neapărat că veți face ceva rău, dar uite, putem să verificăm plămânii și să prevenim. Și nu e niciodată prea târziu să renunțați, v-aș susține în demersul ăsta.”. Sau: “E adevărat că aveți antecedente de diabet în familie, dar tocmai de aceea suntem cu ochii pe glicemia dvs. Uitați, acum e la limită, deci sunteți în faza în care puteți preveni apariția bolii prin dietă și mișcare. Haideți că se poate – am pacienți care au reușit și nu au mai făcut diabet.”. Aceste mesaje de încredere pot inspira pacientul.

Explicarea procedurilor neclare: Dacă medicul recomandă o investigație mai neobișnuită (ex: “trebuie să recoltați dimineața din prima urină într-un recipient pentru a măsura microalbumina”), pacientul ar putea fi confuz. Este bine ca medicul sau asistentul să dea instrucțiuni scrise și să explice rațiunea: “Acea analiză din urină ne arată dacă rinichii dvs. sunt ok, e important la tensiunea ușor crescută – e ca un test de finețe. Uite cum faceți…”. Similar pentru testul FIT: foarte mulți oameni nu știu ce presupune; explicând că e un test simplu de depistare a sângelui în materii fecale, nu dureros, îi crește acceptabilitatea.

Consolidarea relației medic-pacient: Consultația de prevenție e și o ocazie pentru medicul de familie să arate pacientului că îi pasă de sănătatea lui și dincolo de situațiile de boală. Mulți pacienți apreciază când medicul îi cheamă la control “fără să fie bolnavi”, considerând un semn de grijă. Acest lucru întărește relația și loialitatea față de medic. În discuție, medicul poate atinge și aspecte de viață personală (în limite decente) – de exemplu, dacă știe că pacientul a ieșit la pensie recent, să întrebe cum se simte în noul ritm, ce planuri are (asta poate releva riscul de depresie sau din contră, o adaptare bună). Astfel de detalii arată o abordare holistică.

Încheierea discuției pe o notă pozitivă: Indiferent de riscurile găsite, e bine ca pacientul să plece nici speriat, nici complezent, ci motivat. Medicul poate recapitula un punct forte: “În general analizele au ieșit bine, semn că aveți o bază de sănătate solidă – dacă faceți și schimbările X, sunt convins că veți fi într-o formă … bună la următorul control. Continuați tot așa!”. Astfel, pacientul pleacă din cabinet cu o impresie pozitivă și cu motivația de a menține sau îmbunătăți stilul de viață, știind că medicului îi pasă și îl va sprijini în demersul preventiv.

În concluzie, comunicarea în prevenție trebuie să fie clară, empatică și orientată spre promovarea sănătății. Medicul de familie are ocazia, prin aceste discuții, să devină un adevărat consilier de sănătate al pacientului, nu doar un furnizor de servicii medicale curative.

Provocări și soluții în aplicarea pachetului de prevenție

Implementarea pachetului de prevenție pentru adulți poate întâmpina o serie de provocări practice în cabinetul medicului de familie. Identificarea acestor probleme și găsirea soluțiilor potrivite este esențială pentru succesul programului. Mai jos sunt enumerate câteva dificultăți comune și modalități de a le depăși, inclusiv exemple și bune practici:

În concluzie, deși există provocări considerabile – de la cele legate de sistem (timp, remunerație, birocratie) până la cele legate de oameni (aderența pacienților, obișnuințele medicilor) – soluțiile rezidă în organizare, comunicare și adaptare creativă. Experiența altor țări și chiar studiile locale confirmă aceste bariere și soluții: lipsa de timp, finanțarea inadecvată a prevenției și refuzul sau pasivitatea pacienților sunt cele mai comune probleme peste to​t, însă instruirea personalului în tehnici de consiliere și implementarea de sisteme-suport pot îmbunătăți considerabil situați​a.

Medicul de familie, cu ingeniozitatea și dedicarea sa, este cel care poate transforma prevederile pe hârtie ale pachetului de prevenție într-o realitate palpabilă, depășind obstacolele și demonstrând beneficiile reale ale prevenției în comunitatea pe care o servește.

Recomandări finale

În încheiere, prezentăm câteva recomandări practice finale pentru medicii de familie care doresc să aplice eficient pachetul de prevenție, precum și resurse oficiale și materiale utile de consultat:

Integrarea prevenției în rutina zilnică a cabinetului: Tratați activitatea preventivă ca pe o parte integrantă a practicii, nu ca pe o obligație separată. Stabiliți-vă un target personal, de exemplu: „voi chema toți pacienții eligibili născuți în luna X la prevenție” sau „voi realiza minim 20 de consultații preventive pe lună”. Monitorizați-vă progresul – țineți evidența pacienților preveniți și încercați să creșteți acest număr treptat. Abordați prevenția la fiecare ocazie: dacă un pacient vine pentru altceva, verificați-i și statusul preventiv (de exemplu “văd că luna viitoare împliniți 50 ani, ar fi cazul să facem și colonoscopia de screening, hai să vă explic…”). Această mentalitate pro-prevenție va face ca în timp serviciile preventive să se desfășoare organic, fără efort perceput ca suplimentar.

Colaborarea interdisciplinară și în echipă: Implicați asistentul medical la maximum în implementare – rolul acestuia este crucial, de la contactarea pacienților până la consiliere de bază și chiar efectuarea unor proceduri (de ex., măsurare indice gleznă-braț dacă se face, administrarea vaccinărilor preventive etc.). Dacă aveți asistent comunitar sau acces la mediator sanitar (în comunități de romi, de exemplu), folosiți-i pentru a ajunge la pacienții care rar calcă pragul cabinetului. Colaborați cu medici specialiști din ambulatoriu: stabiliți canale facile de trimitere pentru investigațiile de screening (de ex., un contact direct la gastroenterologie pentru programare rapidă la colonoscopie a pacienților cu FIT pozitiv). O relație bună cu laboratorul din zonă poate ajuta – asigurați-vă că și ei știu fluxul PREV (poate trimiteți o copie din informarea CNAS către laboratoare, pentru ca personalul de acolo să recunoască ușor biletele PREV și să primească pacienții prompt).

Utilizarea surselor oficiale și a ghidurilor actuale: Țineți aproape documentele normative și ghidurile emise de autorități. Normele metodologice pentru anii 2023–2024 (Ordinul MS/CNAS nr. 1857/2023, de exemplu) detaliază în Anexa pentru asistența primară tot conținutul pachetului de prevenți​e – merită consultate pentru orice neclaritate privind un serviciu anume. CNAS a publicat pe site-ul său Ghidul Asiguratului – Ediția III, 2023, care conține o secțiune despre prevenție și drepturile paciențilo​r – puteți extrage informații pentru pacienți de acolo. Planul Național de Combatere a Cancerului 2023–2030 (Legea 293/2022) și documentele subsecvente oferă indicații despre obiectivele de screening pentru cancere – aliniați-vă recomandările la acele ținte naționale (de exemplu, MS urmărește să crească procentul de femei testate pentru cancer de sân, deci focusați-vă și dvs. pe acest aspect la grupa de vârstă relevantă). Strategia Națională de Sănătate 2023-2030 pune accent pe prevenție în asistența primară – capitolele referitoare la medicina familiei evidențiază rolul nostru în creșterea speranței de viață prin prevenție și promovează proiecte de finanțare și training în acest sen​s.

Resurse puse la dispoziție de organizațiile profesionale: Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF) și Centrul Național de Studii în Medicina Familiei (CNSMF) au creat materiale suport valoroase. Portalul Prevent dezvoltat de CNSMF oferă o colecție de ~150 de documente: ghiduri de consiliere pe fumat, alcool, alimentație, chestionare standardizate, scheme de recomandări pe grupe de vârstă etc​. Aceste materiale sunt gratuite și pot fi integrate în software-ul cabinetului sau folosite independent. De asemenea, platforma FormareMedicala.ro oferă cursuri EMC gratuite despre prevenție. Ghidurile clinice relevante (ex.: ghidul de prevenție cardiovasculară, ghiduri europene de screening oncologic) pot fi consultate pentru a fundamenta deciziile – de exemplu, ce scor cardiovascular folosiți, la ce interval repetați mamografia ș.a. Colegiul Medicilor de Familie și Ministerul Sănătății pot emite la rândul lor recomandări – fiți atenți la circuarele transmise de Direcția de Sănătate Publică sau CAS, întrucât unele clarificări vin pe aceste canale.

Bune practici pentru creșterea aderenței pacienților: În afară de comunicarea interpersonală, se pot implementa mici strategii comunitare. De exemplu, organizați “Ziua prevenției” în localitatea dvs.: mergeți la o adunare publică (o ședință de consiliu local, o slujbă la biserică, un eveniment local) și rugați-vă 5 minute să vorbiți despre prevenție și să invitați oamenii la cabinet. Prezența fizică și mesajul direct pot convinge persoane care altfel nu vin. Puteți colabora cu farmaciile locale – acestea au des contact cu pacienții; lăsați-le pliante despre prevenție sau rugați farmaciștii să reamintească oamenilor de analizele anuale. Un alt exemplu: în sala de așteptare a cabinetului, difuzați (dacă aveți ecran) sau afișați grafice ușor de înțeles – de pildă, un tabel cu “Serviciile preventive gratuite pe grupe de vârstă” (similar cu ce a fost prezentat în acest ghid). Când pacienții văd vizual că li se cuvine un consult și anumite analize la o anumită periodicitate, vor cere ei înșiși. Educația de la om la om: pacienții mulțumiți și cărora le-a folosit prevenția pot deveni ambasadori informali. Încercați să le cereți feedback și încurajați-i să își îndrume rudele/prietenii spre astfel de controale (“Dacă aveți pe cineva drag peste 40 ani, spuneți-i ce ați făcut dvs. astăzi aici și că e bine să facă și el.”). Treptat, se creează o cultură a prevenției în rândul comunității.

Atitudinea proactivă a medicului și a asistentei: În final, recomandarea poate cea mai importantă este să abordăm prevenția cu entuziasm profesional. Să ne amintim că medicina de familie se ghidează după principiul “este mai ușor să previi decât să tratezi” – iar acum avem cadrul necesar să aplicăm acest principiu. O atitudine pozitivă și perseverentă din partea echipei cabinetului va depăși cinismul inițial (“nimeni nu vine, la ce bun?”). Fiecare pacient convins contează. Chiar dacă la început rata de prezentare este mică, nu renunțați la a trimite invitații și a vorbi despre prevenție. În timp, pe măsură ce vor apărea rezultate și veți povesti altor pacienți despre ele, veți vedea o schimbare de paradigmă: oamenii vor începe să vină special pentru prevenție, nu doar să accepte când le propuneți. Scopul este să transformăm consultația preventivă dintr-o raritate într-o rutină firească.

În final, implementarea cu succes a pachetului de prevenție pentru adulți depinde de implicarea noastră activă, ca medici de familie, și de construirea unei relații de parteneriat cu pacienții. Avem acum un cadru legal solid și instrumente puse la dispoziție; rămâne să le folosim cu profesionalism și perseverență. Prin organizare inteligentă, comunicare eficientă și empatie, putem transforma cabinetul nostru într-un veritabil centru de prevenție la nivelul comunității.

Beneficiile se vor vedea în timp – pacienți mai sănătoși, boli prevenite sau depistate la timp și satisfacția profesională de a fi contribuit la bunăstarea oamenilor din jur. Prevenția în medicina de familie este o investiție pe termen lung, dar fiecare acțiune întreprinsă acum (oricât de mică) poate însemna, în viitor, vieți salvate și o societate mai sănătoasă.

Încheiem acest ghid subliniind motto-ul esențial: Prevenția salvează vieți! Aplicând eficient pachetul de prevenție în cabinet, demonstrăm acest motto zi de zi, în practica noastră.

Realizat de:

Valentina Popescu

Dragoș Șerban

Florica Ghiță

Bibliografie:

• Contractul-cadru 2023-2024 – HG nr. 521/2023 și Normele metodologice de aplicare (Ordin MS/CNAS nr. 1857/2023​cnas.ro
• Hotărârea nr. 24/2025 privind modificarea şi completarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate
• CNAS – Ghidul Asiguratului, Ediția a III-a (2025​)
• CNAS – Informare 22 noiembrie 2024: Pași de urmat pentru a beneficia de servicii de depistare, confirmare și monitorizare a bolilor​
• MS.ro – acte normative aprobate
• Webinar – Noile norme ale contractului cadru 2024 – 2025, Dr. Dina Mergeani, medic formator MF, Președinte SNMF, Dr. Daciana Toma, medic formator MF, Vicepresedinte SNMF, 3 septembrie 2024, formaremedicala.ro

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.