Oprirea precoce a inhibitorilor pompei de protoni, asociată cu un risc renal mai mic la pacienții cu BCR

Întreruperea inhibitorilor pompei de protoni (IPP) în primele 90 de zile de la inițiere a fost asociată cu un risc cu 22% mai mic de progresie către insuficiență renală care necesită terapie de substituție renală, comparativ cu continuarea tratamentului, într-un amplu studiu observațional realizat la pacienți cu boală cronică de rinichi. Rezultatele, publicate recent în Kidney International Reports, au atras atenția și în comunitatea medicală din România.

Studiul, intitulat „Causal Effects of Early Discontinuation of Proton Pump Inhibitors on Kidney Failure”, a fost realizat de Yuki Kawano și colaboratorii și a urmărit să răspundă unei întrebări cu implicații practice importante: dacă utilizarea IPP este asociată cu rezultate renale nefavorabile, poate întreruperea precoce a acestor medicamente să reducă riscul?

Autorii subliniază însă că studiul este observațional. Prin urmare, rezultatele susțin reevaluarea necesității tratamentului cu IPP la pacienții cu boală cronică de rinichi, dar nu demonstrează că medicamentele trebuie întrerupte automat și nici că oprirea lor este benefică pentru fiecare pacient.

Aproape 15.000 de pacienți cu boală cronică de rinichi incluși în analiză

Cercetătorii au utilizat datele Osaka Consortium for Kidney Disease Research, o cohortă multicentrică retrospectivă care include pacienți consultați în secțiile de nefrologie ambulatorie ale cinci spitale din Osaka, Japonia, în perioada 2005-2021.

Analiza a inclus 14.796 de pacienți care nu utilizau anterior inhibitori ai pompei de protoni și care aveau o rată estimată de filtrare glomerulară (eGFR) cuprinsă între 10 și 60 ml/min/1,73 m².

Vârsta medie a participanților a fost de 69 de ani, aproximativ 60% erau bărbați, iar valoarea medie a eGFR la momentul inițial a fost de 35 ml/min/1,73 m².

Pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 2,7 ani, 4.187 de pacienți, reprezentând 28,3% din cohortă, au început un tratament cu IPP. În total, 1.593 de participanți au ajuns la insuficiență renală care a necesitat terapie de substituție renală.

Utilizarea IPP, asociată cu un risc cu 26% mai mare de insuficiență renală

După ajustarea pentru o serie de factori potențiali de confuzie, utilizarea inhibitorilor pompei de protoni a fost asociată cu un risc mai mare de progresie către insuficiență renală cu necesar de terapie de substituție renală.

Raportul de hazard calculat de cercetători a fost de 1,26, cu un interval de încredere de 95% cuprins între 1,03 și 1,55.

Cu alte cuvinte, în cadrul acestei analize observaționale, utilizarea IPP s-a asociat cu un risc relativ cu aproximativ 26% mai mare pentru atingerea criteriului renal principal.

Ce s-a întâmplat la pacienții care au oprit IPP în primele 90 de zile

Dintre cei 4.187 de pacienți care au început tratamentul cu un inhibitor al pompei de protoni, 1.254, respectiv 30%, au întrerupt medicamentul în primele 90 de zile.

Cercetătorii au comparat strategia de întrerupere în acest interval cu continuarea tratamentului, folosind o metodologie statistică de tip „target trial emulation”, concepută pentru a aproxima, pe baza datelor observaționale, comparația care ar fi fost realizată într-un studiu clinic.

Întreruperea IPP în primele 90 de zile a fost asociată cu un risc cu 22% mai mic de insuficiență renală care necesită terapie de substituție față de continuarea tratamentului. Intervalul de încredere indicat de autori corespunde unei reduceri relative estimate între 8% și 33%.

În analizele pe subgrupuri, asocierea cu un prognostic renal mai bun a fost în general consistentă, excepția menționată de cercetători fiind reprezentată de pacienții care utilizau corticosteroizi la momentul inițial.

Un studiu care susține reevaluarea indicației, nu întreruperea automată a tratamentului

Rezultatele sunt relevante mai ales în contextul utilizării frecvente și uneori prelungite a inhibitorilor pompei de protoni. Pentru medic, problema practică nu este dacă IPP sunt medicamente care trebuie evitate, ci dacă indicația pentru continuarea lor rămâne prezentă.

Autorii studiului atrag explicit atenția asupra limitării principale a cercetării: fiind vorba despre o analiză observațională, o relație cauzală nu poate fi demonstrată, chiar dacă au fost utilizate metode statistice avansate pentru reducerea influenței factorilor de confuzie.

De asemenea, rezultatele provin dintr-o populație de pacienți cu afectare renală deja existentă, monitorizați în servicii de nefrologie. Ele nu pot fi extrapolate direct la întreaga populație care utilizează un inhibitor al pompei de protoni.

Studiul nu oferă, așadar, argumente pentru întreruperea necontrolată a omeprazolului, pantoprazolului sau a altor medicamente din această clasă la pacienții care au o indicație justificată pentru tratament. În schimb, concluziile aduc un argument suplimentar pentru revizuirea periodică a necesității terapiei cu IPP, în special la pacienții cu boală cronică de rinichi.

Sunt necesare studii suplimentare

Cercetătorii concluzionează că întreruperea inhibitorilor pompei de protoni în primele 90 de zile după inițiere a fost asociată cu rezultate renale mai bune și că riscul crescut observat în cazul utilizării IPP ar putea fi redus prin oprirea precoce atunci când tratamentul nu mai este necesar.

Confirmarea unui beneficiu cauzal și stabilirea categoriilor de pacienți la care deprescrierea poate modifica prognosticul renal vor necesita însă cercetări suplimentare, ideal studii prospective și randomizate.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.