Leacuri bătrânești pentru infecții urinare

Atunci când apar usturimea la urinare, nevoia frecventă de a merge la toaletă și presiunea în partea de jos a abdomenului, multe persoane caută mai întâi leacuri bătrânești pentru infecții urinare. Apa, ceaiurile, sucul de merișor, bicarbonatul, pătrunjelul sau mătasea de porumb sunt printre remediile cel mai des recomandate de familie, prieteni sau pe internet.

Problema este că termenul „leac” poate crea impresia că aceste metode vindecă infecția. În realitate, unele măsuri simple pot contribui la hidratare sau pot reduce temporar disconfortul, iar anumite produse ar putea avea un rol în prevenirea recidivelor. Niciun remediu casnic nu poate fi însă considerat un tratament sigur pentru o infecție urinară activă și nu poate preveni în mod garantat răspândirea infecției către rinichi.

Pe scurt: apa și căldura locală pot ajuta la confort, iar produsele cu merișor ar putea reduce riscul unor recidive la anumite femei. Bicarbonatul, oțetul, usturoiul și ceaiurile „antibacteriene” nu elimină în mod demonstrat infecția. Febra, frisoanele, durerea lombară, vărsăturile, sarcina și agravarea rapidă a simptomelor impun evaluare medicală.

Pentru o analiză separată a celor mai cunoscute remedii, puteți consulta și materialul Medic24 Infecțiile urinare: ce funcționează cu adevărat și ce nu în leacurile bătrânești.

Ce este, de fapt, o infecție urinară?

Infecțiile urinare apar cel mai frecvent atunci când bacterii din zona intestinală ajung în uretră și se multiplică în tractul urinar. Când infecția este localizată la nivelul vezicii urinare, vorbim despre cistită. Dacă bacteriile urcă spre rinichi, poate apărea pielonefrita, o formă mai gravă, care necesită tratament medical rapid.

Simptomele obișnuite ale unei infecții urinare joase includ:

• usturime, arsură sau durere la urinare;
• nevoia de a urina mai des decât de obicei;
• senzația urgentă de a urina, chiar dacă vezica este aproape goală;
• eliminarea unor cantități mici de urină;
• presiune sau disconfort în partea de jos a abdomenului;
• urină tulbure, cu miros mai puternic sau, uneori, cu sânge.

Mirosul sau aspectul tulbure al urinei, în absența altor simptome, nu confirmă singure existența unei infecții. Urina poate deveni mai concentrată și mai intens mirositoare și din cauza deshidratării, a alimentelor, a vitaminelor sau a unor medicamente.

De asemenea, usturimea la urinare poate avea și alte cauze: iritații locale, vaginită, infecții cu transmitere sexuală, calculi urinari, inflamații ale prostatei sau sindromul vezicii dureroase. Din acest motiv, tratamentul „după simptome” poate întârzia diagnosticul corect.

Care sunt cele mai cunoscute leacuri pentru infecții urinare?

Remediile tradiționale nu au toate același nivel de dovezi. Este util să facem diferența între trei efecte complet diferite:

• calmarea simptomelor – reducerea temporară a durerii sau a presiunii;
• prevenirea recidivelor – scăderea posibilă a riscului de a face o nouă infecție;
• tratarea infecției active – eliminarea bacteriei care provoacă episodul actual.

Un produs care poate fi util pentru prevenție nu este automat eficient și pentru vindecarea unei infecții deja instalate.

1. Apa și hidratarea: utile, dar fără excese

Consumul unei cantități suficiente de apă este probabil cea mai rezonabilă măsură care poate fi aplicată acasă. Hidratarea previne concentrarea excesivă a urinei și favorizează urinarea regulată. Aceasta poate reduce senzația de arsură provocată de urina foarte concentrată, dar nu înseamnă că apa „spală” în mod garantat toate bacteriile din vezică.

Ghidul britanic NICE recomandă persoanelor cu infecție urinară joasă să consume suficiente lichide pentru a evita deshidratarea. Nu recomandă însă forțarea unor cantități foarte mari de apă.

Există și unele dovezi privind prevenirea recidivelor. Un studiu clinic randomizat publicat în JAMA Internal Medicine a inclus femei aflate înainte de menopauză, cu infecții urinare recurente, care obișnuiau să consume mai puțin de 1,5 litri de lichide pe zi. Cele care și-au crescut consumul de apă au avut, în următoarele 12 luni, mai puține episoade de cistită decât participantele care și-au păstrat obiceiurile anterioare.

Rezultatul nu înseamnă că orice persoană trebuie să adauge automat 1,5 litri peste consumul obișnuit. Necesarul de lichide diferă în funcție de greutate, temperatură, efort, alimentație și starea de sănătate.

Atenție: persoanele cu insuficiență cardiacă, boală renală, ciroză sau alte afecțiuni pentru care medicul a recomandat limitarea lichidelor nu trebuie să își crească aportul de apă fără sfat medical. Consumul rapid al unor cantități exagerate poate produce tulburări ale concentrației de sodiu din sânge.

2. Merișorul: posibil ajutor pentru prevenție, nu tratament al episodului activ

Merișorul american, cunoscut și sub denumirea de cranberry, este probabil cel mai studiat remediu natural asociat infecțiilor urinare. Produsele sunt disponibile sub formă de suc, capsule, comprimate sau extracte.

Anumite substanțe din merișor, numite proantocianidine, ar putea reduce capacitatea unor bacterii, în special Escherichia coli, de a se fixa de mucoasa tractului urinar. Acesta este însă un posibil mecanism de prevenire, nu o metodă care omoară rapid bacteriile într-o infecție instalată.

O analiză Cochrane care a reunit 50 de studii a concluzionat că produsele cu merișor reduc probabil riscul infecțiilor urinare simptomatice și confirmate prin urocultură la femeile cu infecții recurente. Rezultatele nu au arătat însă același beneficiu pentru toate categoriile de pacienți.

Există și o problemă practică: produsele analizate în studii diferă considerabil în ceea ce privește forma, concentrația și cantitatea de proantocianidine. Un suc îndulcit din comerț nu este echivalent cu un extract standardizat folosit într-un studiu clinic.

Verdictul realist: merișorul poate fi discutat ca opțiune de prevenire în cazul unor femei cu infecții recurente, dar nu trebuie folosit pentru a amâna evaluarea sau tratamentul unei infecții active. Sucurile care conțin mult zahăr pot fi, de asemenea, nepotrivite pentru persoanele cu diabet sau pentru cele care doresc să limiteze aportul de zahăr.

3. Ceaiurile pentru infecții urinare

În recomandările populare apar frecvent ceaiurile din mătase de porumb, cozi de cireșe, pătrunjel, urzică, păpădie, coada-calului, ienupăr sau splinuță. Multe dintre acestea sunt descrise drept „diuretice”, deoarece pot crește cantitatea de urină eliminată.

Creșterea diurezei nu trebuie confundată cu tratarea infecției. Un ceai poate contribui la aportul total de lichide, dar faptul că o persoană urinează mai mult nu dovedește că bacteria a fost eliminată.

Pentru majoritatea ceaiurilor folosite tradițional nu există studii clinice solide care să demonstreze că, administrate singure, vindecă o infecție urinară bacteriană. În plus, preparatele făcute acasă nu sunt standardizate: concentrația substanțelor variază în funcție de plantă, cantitate, timp de infuzare și sursa produsului.

Mătasea de porumb și cozile de cireșe

Aceste ceaiuri sunt folosite în mod tradițional pentru creșterea diurezei. Nu există dovezi clinice convingătoare că elimină bacteriile care provoacă cistita. Beneficiul perceput poate proveni în mare parte din consumul suplimentar de lichide.

Ceaiurile cu efect diuretic pot fi nepotrivite pentru persoanele care iau deja medicamente diuretice, pentru cele cu tensiune arterială mică sau pentru pacienții cu anumite boli cardiace și renale.

Ceaiul de pătrunjel

Pătrunjelul este un aliment obișnuit, dar ceaiurile foarte concentrate nu sunt echivalente cu folosirea sa în mâncare. Nu există dovezi că ceaiul de pătrunjel vindecă infecțiile urinare. Preparatele concentrate nu sunt recomandate în sarcină și pot interacționa cu unele tratamente.

Strugurii-ursului sau uva-ursi

Frunzele de strugurii-ursului reprezintă unul dintre puținele remedii vegetale pentru care există o monografie a Agenției Europene pentru Medicamente. Concluzia instituției se bazează însă pe utilizarea tradițională îndelungată, nu pe studii clinice care să fi demonstrat clar eficiența.

Potrivit Agenției Europene pentru Medicamente, preparatele din frunze de strugurii-ursului pot fi utilizate numai de femei adulte, pentru simptomele unor infecții urinare joase ușoare și recurente, după ce un medic a exclus afecțiunile grave. Nu trebuie administrate mai mult de o săptămână, sunt contraindicate în bolile renale, iar utilizarea în sarcină trebuie evitată.

Prin urmare, uva-ursi nu ar trebui tratată ca un ceai inofensiv care poate fi consumat oricând și de oricine.

4. Căldura locală poate reduce disconfortul

Aplicarea unei comprese calde sau a unei perne electrice la temperatură moderată în partea de jos a abdomenului poate reduce temporar senzația de tensiune, crampele și disconfortul pelvin.

Căldura nu are efect antibacterian și nu vindecă infecția. Este doar o măsură de confort. Pentru a evita arsurile, sursa de căldură nu trebuie aplicată direct pe piele, nu trebuie să fie foarte fierbinte și nu trebuie folosită în timpul somnului.

5. D-manoza: un supliment popular, cu rezultate dezamăgitoare în studiul cel mai mare

D-manoza nu este propriu-zis un leac bătrânesc, dar este promovată frecvent ca remediu natural pentru infecțiile urinare. Este un tip de zahăr care ar putea împiedica unele bacterii să adere la celulele tractului urinar.

Studiile mai vechi și de dimensiuni mici au sugerat un posibil beneficiu. Totuși, un studiu randomizat publicat în 2024 în JAMA Internal Medicine, care a inclus 598 de femei cu infecții urinare recurente, nu a constatat o reducere semnificativă a noilor episoade la participantele care au luat zilnic D-manoză timp de șase luni, comparativ cu placebo.

Autorii au concluzionat că D-manoza nu ar trebui recomandată pentru prevenirea infecțiilor urinare recurente în această categorie de paciente. Dovezile privind utilizarea în infecția acută sunt, de asemenea, insuficiente pentru ca suplimentul să fie considerat un înlocuitor al tratamentului medical.

Leacuri bătrânești care nu tratează infecția și pot face rău

Bicarbonatul de sodiu

Bicarbonatul este folosit uneori pentru a alcaliniza urina, în speranța că va reduce usturimea. Ghidul NICE arată însă că nu au fost găsite dovezi care să susțină produsele de alcalinizare a urinei ca tratament pentru infecția urinară joasă.

Bicarbonatul nu elimină bacteria și poate furniza o cantitate importantă de sodiu. Folosit în exces, poate provoca greață, balonare, creșterea tensiunii arteriale și dezechilibre acido-bazice sau electrolitice. Riscul este mai mare la persoanele cu boli renale, cardiace sau hipertensiune.

Subiectul este explicat pe larg în articolul Medic24 Infecție urinară – tratament cu bicarbonat: mit sau realitate?.

Oțetul de mere și apa cu lămâie

Nu există dovezi clinice că oțetul de mere sau sucul de lămâie sterilizează tractul urinar. După digestie, efectul acestor produse asupra urinei nu este atât de simplu precum sugerează expresiile „acidifică” sau „alcalinizează organismul”.

Oțetul consumat concentrat poate irita esofagul și stomacul și poate afecta smalțul dentar. Băuturile foarte acide pot accentua disconfortul vezical la unele persoane.

Usturoiul

Usturoiul conține substanțe care au demonstrat activitate antimicrobiană în laborator. Aceasta nu înseamnă că usturoiul consumat ca aliment ajunge în vezică într-o concentrație capabilă să vindece o infecție urinară.

Usturoiul nu trebuie introdus în vagin sau aplicat în zona uretrei. Poate produce iritații, arsuri chimice și leziuni ale mucoasei.

Uleiurile esențiale

Uleiurile esențiale nu trebuie înghițite și nu trebuie aplicate pe mucoasa genitală sau introduse în vagin ori uretră pentru tratarea unei infecții urinare. Pot provoca intoxicații, reacții alergice și arsuri locale. Activitatea antimicrobiană observată într-un recipient de laborator nu demonstrează siguranța sau eficiența utilizării în organism.

Consumul forțat de cantități foarte mari de apă

Hidratarea adecvată este utilă, dar consumul mai multor litri într-un interval scurt nu grăbește vindecarea. Poate produce greață, dureri de cap, confuzie și, în cazuri severe, scăderea periculoasă a sodiului din sânge.

Antibiotice rămase de la o infecție anterioară

Antibioticele nu sunt leacuri bătrânești, dar automedicația cu tratamente rămase în casă este una dintre cele mai riscante practici. Simptome similare pot avea cauze diferite, iar bacteria poate fi rezistentă la antibioticul folosit anterior.

O doză greșită sau un tratament incomplet poate reduce temporar simptomele fără a elimina infecția și poate favoriza selecția bacteriilor rezistente. Despre utilizarea corectă a antibioticelor puteți citi și interviul Medic24 Prof. dr. Orsolya Martha: Se folosesc prea multe antibiotice în infecțiile urinare.

Poate trece infecția urinară fără antibiotic?

Unele episoade ușoare de cistită, apărute la femei adulte care nu sunt însărcinate și nu prezintă factori de risc, se pot ameliora fără administrarea imediată a unui antibiotic. Totuși, nu este posibil ca fiecare persoană să stabilească acasă dacă infecția este într-adevăr una simplă și dacă așteptarea este sigură.

În funcție de severitatea simptomelor și de riscul de complicații, medicul poate recomanda:

• tratament antibiotic imediat;
• o prescripție de rezervă, care să fie folosită dacă simptomele nu încep să se amelioreze în aproximativ 48 de ore sau dacă se agravează;
• analize de urină și tratament ales în funcție de rezultatul uroculturii;
• investigații suplimentare, mai ales în cazul infecțiilor recurente sau atipice.

Tratamentul antibiotic imediat este, în general, necesar în situații cu risc mai mare, precum sarcina, infecțiile urinare la bărbați și infecțiile la copii. Febra, frisoanele și durerea lombară pot indica afectarea rinichilor și nu trebuie tratate numai cu remedii casnice.

Când sunt necesare sumarul de urină și urocultura?

Sumarul de urină poate identifica leucocite, nitriți, sânge și alte modificări care susțin diagnosticul. Urocultura urmărește dacă în probă se dezvoltă o bacterie și arată la ce antibiotice este sensibilă.

Urocultura este deosebit de importantă:

• în sarcină;
• la bărbați;
• la copii;
• în cazul infecțiilor recurente;
• dacă simptomele nu răspund la tratament;
• dacă există factori de risc pentru bacterii rezistente;
• în infecțiile severe sau cu suspiciune de afectare renală.

Atunci când este posibil și medicul recomandă analiza, proba pentru urocultură se recoltează înainte de începerea antibioticului. Antibioticul poate reduce numărul bacteriilor din urină și poate influența rezultatul.

Pentru explicații despre leucocite, nitriți, hematii și urocultură, consultați ghidul Medic24 Ce înseamnă analizele de urină.

Când trebuie să mergi repede la medic?

Nu încerca să tratezi infecția numai cu ceaiuri sau alte remedii și solicită evaluare medicală rapidă dacă apare oricare dintre următoarele situații:

• febră, frisoane sau stare generală alterată;
• durere în spate, în lateral sau sub coaste;
• greață sau vărsături;
• confuzie, somnolență neobișnuită, respirație rapidă sau slăbiciune marcată;
• sânge vizibil în urină;
• durere puternică sau imposibilitatea de a urina;
• simptome care se agravează rapid;
• simptome care nu încep să se amelioreze în aproximativ 48 de ore;
• sarcină sau posibilitatea unei sarcini;
• infecție suspectată la un copil sau la un bărbat;
• diabet, imunosupresie, boală renală sau anomalii ale tractului urinar;
• prezența unei sonde urinare;
• infecții repetate.

O infecție care ajunge la rinichi poate evolua către sepsis, o complicație potențial letală. Febra asociată cu durere lombară, frisoane, vărsături sau stare generală sever alterată necesită asistență medicală urgentă.

Ce poți face acasă până primești recomandarea medicului?

Pentru un adult fără semne de alarmă, măsurile de mai jos pot reduce disconfortul, fără a înlocui evaluarea medicală:

1. Consumă suficiente lichide pentru a evita deshidratarea, fără să forțezi cantități foarte mari.
2. Nu amâna urinarea atunci când apare nevoia de a merge la toaletă.
3. Odihnește-te și evită efortul intens dacă te simți rău.
4. Aplică moderat căldură locală dacă aceasta reduce presiunea sau crampele abdominale.
5. Poți utiliza un calmant obișnuit numai dacă este potrivit pentru tine, conform prospectului sau recomandării medicului ori farmacistului. Ibuprofenul, de exemplu, nu este potrivit pentru toate persoanele, mai ales în anumite boli renale, digestive, cardiovasculare sau în unele perioade ale sarcinii.
6. Evită antibioticele rămase în casă și nu întrerupe mai devreme tratamentul prescris.
7. Urmărește evoluția simptomelor. Apariția febrei, durerii lombare, vărsăturilor sau agravarea stării generale schimbă situația și necesită evaluare rapidă.

Ce alimente și băuturi trebuie evitate?

Nu există o dietă care să vindece infecția urinară. Totuși, unele persoane observă că băuturile cu cofeină, alcoolul, băuturile energizante, alimentele foarte picante sau sucurile acide accentuează temporar senzația de urinare urgentă și disconfortul vezical.

Aceste produse nu provoacă în mod obligatoriu infecția și nu trebuie eliminate definitiv de toate persoanele. În timpul unui episod simptomatic poate fi util să observi dacă un anumit aliment sau o anumită băutură îți agravează manifestările.

Subiectul este prezentat detaliat în materialele Medic24:

• Ce trebuie să mănânci când ai infecție urinară: alimente recomandate și ce să eviți;
• Ce trebuie să mănânci când ai infecție urinară.

Cum pot fi prevenite infecțiile urinare recurente?

Infecțiile urinare sunt considerate recurente atunci când apar cel puțin două episoade în șase luni sau cel puțin trei într-un an. În această situație, administrarea repetată de ceaiuri sau suplimente fără confirmarea diagnosticului poate ascunde o altă problemă și poate duce la tratamente inutile.

Măsurile care pot fi discutate cu medicul includ:

• creșterea consumului de apă dacă persoana obișnuiește să bea foarte puține lichide;
• evitarea amânării prelungite a urinării;
• golirea vezicii după contactul sexual, o măsură rezonabilă, deși nu oferă protecție garantată;
• evitarea spermicidelor, dacă infecțiile par asociate cu utilizarea acestora;
• evaluarea constipației, a golirii incomplete a vezicii sau a incontinenței;
• produse cu merișor, după discutarea beneficiilor incerte, a costurilor și a caracteristicilor produsului;
• estrogen vaginal pentru anumite femei aflate după menopauză, numai la recomandarea medicului;
• tratamente preventive medicamentoase în cazurile atent selectate.

Ghidul Asociației Europene de Urologie recomandă confirmarea prin urocultură a cistitei recurente și alegerea măsurilor preventive în funcție de profilul fiecărei paciente.

Dacă episoadele sunt asociate constant cu contactul sexual, apar după menopauză sau revin în ciuda tratamentelor, există opțiuni medicale specifice. Planul trebuie stabilit împreună cu medicul de familie, ginecologul sau urologul, nu prin repetarea automată a aceluiași antibiotic ori supliment.

Întrebări frecvente despre leacurile pentru infecții urinare

Care este cel mai bun ceai pentru infecția urinară?

Niciun ceai nu a fost demonstrat ca tratament sigur și eficient al unei infecții urinare bacteriene. Ceaiurile fără cofeină pot contribui la aportul de lichide, dar nu trebuie considerate înlocuitori ai consultului, analizelor sau antibioticului prescris.

Sucul de merișor vindecă infecția urinară?

Nu există dovezi suficiente că sucul de merișor vindecă episodul activ. Produsele cu merișor ar putea reduce riscul de recidivă la unele femei cu infecții repetate, dar efectul depinde de produs și nu este garantat.

În cât timp ar trebui să treacă simptomele?

Evoluția depinde de cauză și de tratament. Dacă simptomele se agravează în orice moment sau nu încep să se amelioreze în aproximativ 48 de ore, este necesară reevaluarea. Febra, frisoanele și durerea lombară necesită ajutor mai rapid.

Este bine să beau foarte multă apă?

Este bine să eviți deshidratarea, dar nu este recomandat să consumi forțat mai mulți litri într-un timp scurt. Persoanele cărora medicul le-a limitat lichidele trebuie să respecte recomandarea primită.

Pot lua bicarbonat pentru usturime?

Bicarbonatul nu tratează bacteria, iar beneficiul asupra usturimii nu este susținut de dovezi suficiente. Poate fi periculos în exces și este nepotrivit pentru multe persoane cu hipertensiune, boli cardiace sau renale.

Pot trata acasă o infecție urinară în sarcină?

Nu. Infecțiile urinare și bacteriile identificate în urină în timpul sarcinii necesită evaluare medicală, deoarece pot crește riscul unor complicații materne și obstetricale. Unele plante și suplimente sunt, de asemenea, contraindicate în sarcină.

Leacurile bătrânești sunt potrivite pentru bărbați?

Simptomele urinare la bărbați necesită evaluare medicală. Pot fi implicate prostata, retenția urinară, calculii sau alte probleme, iar recomandările valabile pentru o femeie tânără cu o cistită simplă nu pot fi aplicate automat.

Urina urât mirositoare înseamnă că am infecție?

Nu neapărat. Mirosul poate fi influențat de hidratare, alimente, vitamine și medicamente. Suspiciunea de infecție este mai mare atunci când mirosul este însoțit de usturime, urinări frecvente, urgență urinară, durere sau febră.

Pot lua un antibiotic care m-a ajutat data trecută?

Nu fără recomandare medicală. Episodul actual poate fi provocat de altă bacterie, bacteria poate fi rezistentă, iar simptomele pot avea o cauză diferită. În infecțiile recurente, urocultura este importantă pentru alegerea tratamentului.

Cele mai multe leacuri bătrânești pentru infecții urinare nu vindecă infecția. Apa consumată în cantități adecvate și căldura locală pot ajuta la confort, iar merișorul ar putea avea un rol în prevenirea unor recidive. Ceaiurile diuretice, D-manoza, bicarbonatul, oțetul și usturoiul nu trebuie folosite pentru a amâna diagnosticul sau tratamentul.

O infecție aparent simplă poate ajunge la rinichi, iar simptomele urinare pot ascunde și alte afecțiuni. Decizia de a folosi sau nu un antibiotic depinde de severitatea episodului, analize, vârstă, sarcină, sex, boli asociate și riscul de complicații.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un profesionist medical.

Surse consultate

• European Association of Urology – Guidelines on Urological Infections
• NICE – Urinary tract infection (lower): antimicrobial prescribing
• Cochrane – Cranberries for preventing urinary tract infections
• JAMA Internal Medicine – Effect of Increased Daily Water Intake in Women With Recurrent Urinary Tract Infections
• JAMA Internal Medicine – D-Mannose for Prevention of Recurrent Urinary Tract Infection Among Women
• European Medicines Agency – Uvae ursi folium
• NHS – Urinary tract infections

---

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.