Ghidul vaccinurilor obligatorii și opționale în România (2025)

Vaccinarea reprezintă una dintre cele mai eficiente și sigure intervenții de sănătate publică, prevenind anual milioane de decese la nivel global. Datorită imunizărilor pe scară largă au fost eradicate sau controlate boli grave (variolă, poliomielită, difterie etc.), iar incidența altora a scăzut dramatic. Totuși, menținerea acoperirii vaccinale la un nivel ridicat este esențială pentru a preveni reapariția epidemiilor. În România, scăderea ratelor de vaccinare sub pragul de 95% recomandat de OMS a favorizat focare precum epidemia de rujeolă din 2016-2018 și recrudescența bolii în 2023. Conform datelor recente, doar ~82% dintre copiii din România au primit prima doză DTP în 2023 (în scădere de la 89% în 2022), iar acoperirea pentru prima doză ROR era ~78% în 2023 – niveluri insuficiente pentru a asigura imunitatea de grup. Imunizarea colectivă (herd immunity) protejează indirect persoanele vulnerabile ce nu pot fi vaccinate, prevenind circulația agenților patogeni. Prin urmare, creșterea încrederii populației în vaccinuri și recuperarea restanțierilor sunt obiective strategice ale autorităților sanitare din România.

În practică, vaccinurile incluse în Calendarul Național de Vaccinare (denumite uzual „vaccinuri obligatorii”) sunt oferite gratuit tuturor copiilor prin Programul Național de Vaccinare, costurile fiind acoperite de Ministerul Sănătății. Aceste vaccinuri acoperă bolile considerate prioritare și se administrează conform vârstei, asigurând protecția optimă. Deși legislația României nu impune sancțiuni legale părinților care refuză vaccinarea (proiectul Legii Vaccinării generale fiind încă în dezbatere parlamentară), imunizările din programul național sunt ferm recomandate de autorități și reprezintă standardul de îngrijire. Pe lângă acestea, există vaccinuri recomandate opțional (în afara programului de bază) – vaccini care nu sunt finanțate pentru toată populația, dar care aduc beneficii importante în prevenirea unor boli suplimentare. Multe dintre aceste vaccinuri opționale sunt recomandate oficial pentru anumite grupuri de vârstă sau risc și pot fi efectuate la cerere, unele fiind disponibile gratuit în condiții speciale (de ex. vaccinul HPV pentru fete, oferit de stat la cererea părinților). În continuare vom detalia schema națională de vaccinare actualizată la 2025, precum și principalele vaccinuri opționale, alături de informații despre siguranța vaccinurilor și aspecte practice privind accesul la vaccinare în România.

Calendarul național de vaccinare (2025)

Calendarul național de vaccinare din România este stabilit de Ministerul Sănătății și Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) și cuprinde vaccinările de rutină de la naștere până la adolescență, asigurate gratuit prin medicii de familie. Schema este periodic actualizată pe baza recomandărilor OMS/ECDC și a epidemiologiei bolilor.

Vaccinurile incluse și vârstele de administrare, conform calendarului valabil în 2025, sunt:

La naștere (maternitate): Vaccin hepatitic B (Hep B, doză monovalentă) – în primele 24 ore de viață; Vaccin BCG (antituberculos) – în zilele 2-7 după naștere. Aceste prime doze protejează nou-născutul contra hepatitei B și tuberculozei. (Notă: Copiii născuți din mame cu AgHBs negativ pot începe schema Hep B direct la 2 luni, doza de la naștere nefiind necesară).

2 luni: Vaccin hexavalent (DTPa-VPI-Hib-Hep B) – prima doză; asigură protecție contra difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, infecției cu Haemophilus influenzae b și hepatitei B. Vaccin pneumococic conjugat (PCV) – prima doză, protejează împotriva infecțiilor pneumococice invazive (pneumonie, meningită). (Opțional: prima doză de vaccin rotaviral, administrat oral împotriva rotavirus – vezi Secțiunea 3)

4 luni: Vaccin hexavalent – doza a 2-a (rapel); Vaccin pneumococic conjugat – doza a 2-a. Aceste rapeluri consolidează imunitatea dobândită la 2 luni. (Opțional: a 2-a doză de vaccin rotaviral)

11 luni: Vaccin hexavalent – doza a 3-a (booster final al schemei primare); Vaccin pneumococic – doza a 3-a (booster). Administrarea acestor doze la 11 luni finalizează seria primară de vaccinare a sugarului, asigurând protecție pe termen lung. (Opțional: eventual a 3-a doză de rotavirus, dacă se folosește vaccinul cu schemă în 3 doze)

12 luni (1 an): Vaccin ROR (rujeolă-rubeolă-oreion) – prima doză, esențială pentru prevenirea acestor trei boli virale contagioase și a complicațiilor lor (encefalită, malformații congenitale etc.). Această doză ROR la 1 an este deosebit de importantă având în vedere persistența cazurilor de rujeolă în România. (Opționale la 1 an: Vaccin meningococic – protecție contra meningitei bacteriene meningococice; Vaccin varicelic – protecție contra varicelei, dacă nu a fost făcut mai devreme)

5 ani: Vaccin tetravalent DTPa-VPI (difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită) – rapelul de preșcolar, reîmprospătează imunitatea conferită de vaccinările primare. De regulă se administrează la intrarea în colectivitate (grădiniță/școală). Tot la 5 ani se administrează și a doua doză de ROR, dacă nu a fost făcută la 6 ani (vezi mai jos).

6 ani: Vaccin ROR – doza a 2-a (rapelul rujeolă-rubeolă-oreion), necesară pentru imunitate de lungă durată împotriva acestor boli. (În ultimii ani, programul a programat doza a doua ROR la 5 ani; important este ca până la 6-7 ani copilul să aibă două doze ROR administrate).

14 ani (clasa a VIII-a): Vaccin dTpa (difterie-tetanos-pertussis acelular) – rapelul din adolescență, pentru a menține protecția până la vârsta adultă. Acest booster conține o cantitate redusă de antigen difteric/pertussis (formula pentru adulți) și este de obicei ultima doză din schema de bază. (Opțional la 14 ani: Vaccin HPV – se poate administra cu acordul informat al părinților; vezi Secțiunea 3 pentru detalii despre indicații și programul gratuit HPV).

Mecanisme de administrare și finanțare

Vaccinurile din calendarul național sunt furnizate gratuit de Ministerul Sănătății și distribuite prin Direcțiile de Sănătate Publică către medicii de familie, care asigură vaccinarea copiilor înscriși pe listele lor. Primele doze (Hep B, BCG) sunt administrate în maternitate imediat după naștere, restul fiind făcute în cabinetul medicului de familie, conform vârstei. Toate vaccinurile utilizate în programul public sunt achiziționate centralizat și avizate de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) sau de Agenția Națională a Medicamentului, garantând standarde înalte de calitate și siguranță.

Costul vaccinurilor din PNV este acoperit integral din bugetul de stat, astfel încât oricare copil are acces fără plată la imunizările de bază, indiferent de situația socio-economică. Medicul de familie programează copiii pentru vaccinare la vârstele recomandate și urmărește recuperarea eventualelor restanțe (există proceduri de recuperare vaccinală pentru copiii care au pierdut doze – de ex. din motive medicale sau lipsa temporară a stocului – aceste recuperări fiind de asemenea gratuite prin DSP).

Vaccinările efectuate sunt înregistrate nominal în Registrul Electronic Național de Vaccinări (RENV), permițând monitorizarea statusului vaccinal și raportarea reacțiilor adverse post-imunizare. În prezent, autoritățile monitorizează lunar consumul și stocurile de vaccinuri pe fiecare tip și categorie de vârstă pentru a evita deficitul de doze, iar strategia națională prevede constituirea unui stoc de rezervă pentru vaccinurile esențiale.

Modificări recente față de anii anteriori

Schema de vaccinare se extinde și se ajustează periodic. În ultimul deceniu, România a introdus vaccinul pneumococic conjugat în programul de rutină al sugarilor (începând cu 2017) și a reintrodus vaccinarea HPV gratuită pentru fete (din 2019) după o pauză de aproape un deceniu. De asemenea, a doua doză ROR a fost devansată de la vârsta de 7 ani la 5 ani, pentru a asigura protecția mai timpurie contra rujeolei. O actualizare importantă este extinderea graduală a programului de vaccinare anti-HPV: inițial oferit fetelor de 11-14 ani la cerere, intervalul a fost extins până la 18 ani, iar în 2025 Parlamentul a adoptat o lege care include vaccinarea gratuită anti-HPV pentru toate fetele și băieții cu vârste între 11 și 26 de ani, integrând astfel vaccinul HPV în Programul Național de Vaccinare pentru această grupă de vârstă. Implementarea acestei extinderi urmărește aliniera la obiectivul UE de acoperire HPV de 90% până în 2030 și reducerea poverii cancerelor asociate HPV în România.

Un alt aspect de noutate este posibilitatea vaccinării antigripale în farmacii: inițiat ca proiect pilot în sezonul gripal 2022-2023, acest model de administrare a vaccinului în farmaciile comunitare (de către farmaciști instruiți și autorizați) s-a dovedit fezabil și sigur, fără evenimente adverse raportate în pilot. Ministerul Sănătății intenționează să permanentizeze vaccinarea în farmacii pentru gripă (și eventual pentru vaccinul HPV în viitor) ca parte a extinderii accesului la servicii de vaccinare.

De asemenea, vaccinarea anti-COVID-19, introdusă de urgență în 2021, a fost integrată în strategia națională ca vaccin disponibil la cerere (în special pentru grupele de risc), fiind și el oferit gratuit prin medicii de familie sau centre special organizate. Toate aceste schimbări reflectă efortul autorităților de a adapta programul național la evoluțiile epidemiologice și la recomandările internaționale, cu scopul de a crește acoperirea vaccinală și de a proteja populația cât mai eficient.

Vaccinuri opționale recomandate în România

Pe lângă vaccinările asigurate prin programul național, există o serie de vaccinuri opționale recomandate de autoritățile medicale, menite să ofere protecție suplimentară împotriva unor boli care nu sunt incluse în schema de bază. Aceste vaccinuri nu sunt obligatorii, însă societățile medicale și ghidurile de sănătate publică le recomandă pentru anumite grupe de vârstă sau categorii la risc, pe baza beneficiilor demonstrate. În continuare sunt enumerate principalele vaccinuri opționale disponibile în România, cu indicațiile lor:

Vaccinul HPV (anti-papilomavirus uman)

Vizează prevenirea infecției cu HPV, responsabilă de cancere de col uterin, anale, orofaringiene și alte leziuni maligne/pre-maligne. Se administrează intramuscular, în 2 doze la preadolescenți (9-14 ani) sau 3 doze pentru cei >15 ani. În România este puternic recomandat pentru fete și băieți înaintea debutului vieții sexuale. Până de curând, statul asigura gratuit vaccinul HPV fetelor de 11-18 ani (prin solicitarea părinților la medicul de familie), iar băieților doar contra cost. Începând cu 2025, vaccinarea HPV a devenit gratuită pentru toți tinerii – fete și băieți – cu vârste între 11 și 26 de ani, în cadrul extinderii Programului Național de Vaccinare. Această măsură, aliniată cu obiectivele UE, urmărește creșterea acoperirii vaccinale și reducerea incidenței cancerului de col uterin, România având încă una dintre cele mai ridicate mortalități prin această boală din Europa. Vaccinurile HPV disponibile (bivalent, tetravalent sau nonavalent) acoperă cele mai oncogene tipuri de virus (inclusiv 16 și 18) și previn până la ~90% din cazurile de cancer de col uterin, precum și condiloamele genitale.

Vaccinul rotaviral (anti-rotavirus)

Vaccin oral, cu virus viu atenuat, care protejează sugarii împotriva gastroenteritelor severe provocate de rotavirus (o cauză majoră de diaree acută la copiii mici). Schema constă în 2 sau 3 doze, în funcție de vaccin, inițiate de la 6 săptămâni până la cel târziu 8 luni (prima doză trebuie administrată înainte de vârsta de 15 săptămâni). Dozele se administrează la interval de minim 1 lună. Deși nu este inclus în programul național gratuit, vaccinul este recomandat de INSP și OMS, întrucât reduce semnificativ spitalizările și complicațiile datorate deshidratării prin diaree la sugari. Numeroase țări au introdus deja vaccinul rotaviral în calendarul de rutină, iar România analizează oportunitatea includerii sale pe viitor. Până atunci, părinții pot opta să vaccineze contra cost copilul împotriva rotavirusului, la recomandarea medicului de familie sau pediatru.

Vaccinul gripal sezonier (antigripal)

Oferă protecție împotriva gripei sezoniere și se formulează anual (vaccin tetravalent împotriva tulpinilor circulante anticipate). Este recomandat tuturor persoanelor peste 6 luni, în special grupelor cu risc crescut: copii mici (<5 ani), vârstnici (>65 ani), gravide, bolnavi cu comorbidități cronice (cardiace, pulmonare, diabet etc.) și personalului medico-sanitar. Vaccinul antigripal se administrează în fiecare toamnă, ideal înainte de debutul sezonului epidemic, și poate preveni formele severe de gripă și complicațiile (pneumonie, deces). În România, Ministerul Sănătății derulează anual campanii de vaccinare antigripală gratuită pentru categoriile de risc (ex. vârstnici, pacienți cronici și personal medical), achiziționând doze ce sunt distribuite prin medicii de familie. Cu toate acestea, acoperirea vaccinală antigripală rămâne suboptimală – de pildă, doar ~16% dintre persoanele în vârstă s-au vaccinat antigripal în sezonul 2023-2024, mult sub ținta de 75% recomandată la nivel european. Se fac eforturi pentru creșterea accesului, precum programul pilot de vaccinare în farmacii menționat anterior, care a permis deja imunizarea suplimentară a mii de persoane. Vaccinarea antigripală este deosebit de importantă în contextul pandemiei COVID-19, pentru a reduce povara combinată a infecțiilor respiratorii în sezonul rece.

Vaccinul meningococic

Protejează împotriva infecțiilor invazive cu Neisseria meningitidis (meningite și sepsis meningococic), boli cu evoluție rapidă și potențial letal ridicat la copii și adulții tineri. Există mai multe tipuri de vaccin meningococic: vaccin conjugat tetravalent ACWY (indicat de regulă copiilor >12 luni, adolescenților și adulților tineri, mai ales pentru cei care călătoresc în zone cu risc sau locuiesc în comunități aglomerate – cămine, internate) și vaccinul recombinant tip B (indicat în primii ani de viață, unde meningococul B predomină ca agent al meningitei). Schema variază în funcție de tip: vaccinul ACWY se poate administra într-o doză (cu rapel la >5 ani dacă riscul persistă), iar vaccinul MenB se administrează în 2-3 doze în primul an de viață sau la adolescenți, în funcție de vârstă. În România, vaccinarea meningococică este opțională, recomandată de comisiile de epidemiologie mai ales pentru sugari, adolescenți și pentru profilaxia persoanelor cu risc (de ex. contacți ai unui caz de boală meningococică, călători în belt-ul african al meningitei sau pelerini la Hajj). Părinții pot solicita medicului vaccinarea copiilor contra meningococului; unele doze sunt disponibile în clinici private. Introducerea pe scară largă a vaccinării meningococice în programul public este evaluată, având în vedere beneficiile în prevenirea unor tragedii (meningita fulminantă) versus costul ridicat al vaccinurilor disponibile.

Vaccinul hepatitic A

Previnde hepatita virală de tip A, o boală a “mâinilor murdare” cu transmitere fecal-orală, care poate provoca epidemii comunitare și forme clinice semnificative (în special la adulți). Vaccinul conține virus inactivat și se administrează în 2 doze intramusculare la interval de 6-12 luni (o doză inițială urmată de rapel). Este recomandat copiilor >1 an și adulților neimunizați, mai ales în zone cu igienă precară, în focare sau persoanelor care călătoresc în țări endemice. În România, vaccinul HepA nu face parte din calendarul de rutină, dar este recomandat de INSP în comunitățile cu cazuri de hepatită A (ex. în mediul rural sau urban aglomerat cu acces limitat la apă potabilă) – adesea DSP implementează campanii locale de vaccinare în focar. De asemenea, părinții pot opta să vaccineze copiii preventiv contra hepatitei A, mai ales dacă intră în colectivitate (creșă/grădiniță) sau călătoresc. Vaccinul este bine tolerat și conferă imunitate pe termen lung (10-20 ani) după schema completă.

Vaccinul varicelic (împotriva varicelei)

Protejează împotriva virusului varicelo-zosterian (VVZ), prevenind varicela în copilărie – o boală comună și adesea benignă, dar care poate da complicații severe (pneumonie varicelică, encefalită) sau cicatrici inestetice. Vaccinul varicelic este un vaccin cu virus viu atenuat (tulpina Oka) și se administrează subcutanat în două doze, de obicei începând cu vârsta de 12 luni (prima doză la 1 an și a doua doză la 4-6 ani; la adulți sau copiii mai mari nevaccinați, cele două doze se spațiază de minimum 4-8 săptămâni). În România, vaccinul varicelic este disponibil opțional; mulți pediatri și medici de familie îl recomandă pentru a evita formele severe de boală și complicațiile. Nu este inclus (încă) în programul național, deși mai multe țări europene îl administrează de rutină. Poate fi efectuat la cerere, fiind adesea solicitat de părinți pentru a proteja copiii înainte de intrarea în colectivitate. Vaccinarea varicelei are și efectul secundar benefic de a reduce incidența herpes zoster la vârste tinere (infecția persistentă cu VVZ se poate reactiva mai târziu ca Zona Zoster).

(Alte vaccinuri opționale disponibile includ: vaccinul împotriva gripei sezoniere la copiii peste 6 luni – deja discutat mai sus; vaccinul pneumococic polizaharidic 23-valent (PPSV23) – recomandat adulților peste 65 ani sau cu boli cronice pentru protecție suplimentară contra pneumoniei bacteriene; vaccinul Herpes Zoster – recomandat adulților de peste 50-60 ani pentru prevenirea Zonei Zoster și a nevralgiei postherpetice; vaccinul anti-encefalită de căpușă (TBE) – recomandat persoanelor care călătoresc sau lucrează în zone endemice împădurite etc. Acestea se administrează în context specific, la indicația medicului curant.)*

Recomandări și disponibilitate

Autoritățile sanitare române (Ministerul Sănătății, CNSCBT) și forurile internaționale (OMS, ECDC) emit periodic recomandări privind utilizarea acestor vaccinuri opționale, în funcție de evidențele științifice și de profilul epidemiologic. Vaccinurile opționale pot fi procurate de obicei din farmacii pe bază de prescripție medicală (unele fiind disponibile și în rețeaua de vaccinare internațională pentru călători). În ultimii ani, unele costuri au fost compensate parțial: de exemplu, înainte de adoptarea legii din 2025, vaccinul HPV pentru femei de 19-45 ani era compensat 50% din preț prin programul național. Disponibilitatea acestor vaccinuri poate varia în funcție de cerere și stocuri, însă în general marile lanțuri de farmacii și centre medicale private asigură aprovizionarea. Medicul de familie sau pediatrul are rolul de a consilia pacienții/părinții privind beneficiile vaccinurilor opționale relevante și, la solicitare, poate administra vaccinul în siguranță (dacă are stoc disponibil sau dacă pacientul îl aduce cu lanțul de frig asigurat). Pentru profesioniștii din sănătate, ghidurile ECDC și OMS oferă îndrumări actualizate despre grupele-țintă și eficacitatea acestor vaccinuri, asigurând astfel fundamentarea științifică a recomandărilor.

Întrebări frecvente despre siguranța vaccinurilor și efecte adverse

Sunt vaccinurile sigure?

Da, vaccinurile utilizate în România (atât cele din programele naționale, cât și cele opționale autorizate) au trecut prin etape riguroase de testare clinică și evaluare înainte de a primi autorizație. La nivelul UE, Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) verifică calitatea, siguranța și eficacitatea fiecărui vaccin, iar doar vaccinurile care îndeplinesc standarde înalte sunt aprobate. Studiile clinice pre-licențiere includ zeci de mii de participanți, iar ulterior există un sistem strict de farmacovigilență. După introducerea pe piață, siguranța vaccinurilor este monitorizată permanent atât de EMA, cât și de autoritățile naționale (ANMDMR și INSP în România), prin raportarea și analizarea oricăror evenimente adverse apărute post-imunizare. Această supraveghere continuă permite detectarea rapidă a eventualelor reacții rare și luarea de măsuri (de exemplu, actualizarea indicațiilor sau retragerea unui lot dacă este cazul).

Ce reacții adverse pot apărea după vaccinare?

Ca orice produs medical, vaccinurile pot provoca unele efecte secundare, însă în marea lor majoritate acestea sunt minore și trecătoare. Cele mai frecvente reacții postvaccinale sunt: durere, roșeață sau edem la locul injectării, febră de grad scăzut, oboseală sau iritabilitate la copil. Aceste manifestări apar ca urmare a răspunsului imun al organismului (semn că vaccinul “lucrează”) și dispar de regulă în 1-2 zile. Se pot gestiona ușor prin măsuri simptomatice – de exemplu, aplicare locală rece, administrarea de antipiretic (paracetamol/ibuprofen) pentru febră sau disconfort, hidratare și repaus. Reacțiile adverse severe sunt extrem de rare. De pildă, șocul anafilactic (reacție alergică gravă) apare la mai puțin de 1 din 1.000.000 de doze pentru majoritatea vaccinurilor. Convulsiile febrile pot surveni la ~1 din 3.000-5.000 doze la anumite vaccinuri pediatrice, dar de obicei fără sechele și în context de febră (nu din cauza unui efect neurotoxic al vaccinului). Studii ample au arătat că riscul unui eveniment grav postvaccinal este mult mai mic decât riscul complicațiilor bolii prevenibile prin vaccin. Spre exemplu, encefalita post-rujeolică apare la 1 din 1.000 de cazuri de rujeolă, pe când encefalita post-vaccinare ROR este mai rară de 1 la un milion. Sistemul medical este pregătit să gestioneze prompt orice reacție adversă severă: vaccinarea se face sub supraveghere medicală, cu trusă de urgență disponibilă pentru eventuale reacții anafilactice imediate (care apar de obicei în primele 15 minute – motiv pentru care pacienții sunt ținuți sub observație scurt timp după injecție). Important, datele de supraveghere confirmă siguranța ridicată a vaccinurilor autorizate: efectele secundare serioase sunt foarte rare, iar beneficiile depășesc incomparabil riscurile.

Pot vaccinurile să cauzeze autism sau alte boli cronice?

Nu. Numeroase studii epidemiologice efectuate la nivel internațional (implicând sute de mii de copii) au demonstrat în mod covârșitor că nu există nicio legătură cauzală între vaccinuri și autism sau tulburări din spectrul autist. Mitul privind asocierea dintre vaccinul ROR și autism a pornit de la un studiu fraudulos din 1998 (autor: Andrew Wakefield), care ulterior a fost retras oficial, iar autorul și-a pierdut licența medicală din cauza abaterilor etice și științifice. Din păcate, această dezinformare a prins rădăcini, dar comunitatea științifică a infirmat-o categoric: copiii nevaccinați au aceeași probabilitate de a fi diagnosticați cu autism ca și cei vaccinați, conform datelor actuale. La fel, nu există dovezi că vaccinurile ar provoca boli autoimune, diabet, alergii pe termen lung sau alte probleme de sănătate cronică. Dimpotrivă, unele studii sugerează că vaccinarea în copilărie scade riscul de astm și alergii, probabil prin prevenirea infecțiilor severe care pot deregla sistemul imun. Componentele vaccinurilor (antigeni virali/bacterieni, adiuvanți etc.) au fost evaluate toxicologic – timerosalul (etilmercur) a fost eliminat din vaccinurile pediatrice multidoză în anii 2000; aluminiul folosit ca adjuvant este în cantități mici, sigure (un copil ingeră mai mult Al din lapte praf decât primește prin vaccinuri). Prin urmare, teoriile conspiraționiste legate de vaccinuri nu au fundament științific, iar perpetuarea lor aduce prejudicii sănătății publice.

Cum se monitorizează siguranța și reacțiile adverse post-vaccinare (RAPI) în România?

România are un sistem de supraveghere bine pus la punct pentru Reacțiile Adverse Post-Vaccinale Indezirabile (RAPI). Profesioniștii din sănătate (medicii vaccinatori, medicii de familie, epidemiologii DSP) au obligația de a raporta orice suspiciune de reacție adversă apărută după vaccinare. Raportarea se face fie online în sistemul Agenției Naționale a Medicamentului (ANMDMR), fie prin completarea fișelor RAPI care sunt centralizate în Registrul Electronic Național de Vaccinări (RENV). Toate cazurile raportate sunt evaluate: anchetele RAPI încearcă să stabilească dacă există o relație de cauzalitate cu vaccinul sau dacă evenimentul a fost coincidențial (de exemplu, o infecție intercurentă apărută după vaccinare, fără legătură cu acesta). Datele adunate sunt analizate de INSP-CNSCBT și ANMDMR și transmise mai departe către sistemele internaționale de farmacovigilență (EMA, OMS). Astfel, există o bază de date națională și globală care permite identificarea oricăror semne de alarmă. Până în prezent, profilul de siguranță al vaccinurilor din programele RO rămâne excelent: de exemplu, în campania COVID-19, peste 93% din miile de raportări RAPI au fost forme ușoare (reacții locale sau simptome generale minore). Autoritățile încurajează raportarea transparentă a oricărui eveniment postvaccinal, tocmai pentru a asigura o supraveghere riguroasă. Prin aceste mecanisme, medicii de familie pot explica părinților că siguranța vaccinurilor este o prioritate majoră și că, în eventualitatea rară a unei reacții severe, sistemul medical oferă suport și compensații (există discuții legislative privind fonduri de despăgubire pentru efecte adverse foarte grave, deși incidența lor este extrem de mică).

Ce trebuie făcut dacă un copil prezintă febră sau alte reacții după vaccin?

În majoritatea cazurilor, reacțiile postvaccinale ușoare (febră <38°C, iritabilitate, durere la locul injecției) pot fi gestionate acasă. Se recomandă administrarea de antipiretice/analgezice (paracetamol sau ibuprofen, în doze adecvate greutății) pentru febră sau discomfort, aplicarea unei comprese reci la locul injectării dacă e dureros, menținerea hidratării și evitarea supraincălzirii copilului. Febra ușoară este normală și trece de obicei în 24-48 ore. Dacă febra depășește 39°C, persistă peste 2 zile sau copilul prezintă alte simptome îngrijorătoare (letargie marcată, plâns inconsolabil prelungit, erupții cutanate, etc.), părintele trebuie să contacteze medicul de familie pentru evaluare. Este util ca orice reacție notabilă după vaccinare să fie comunicată medicului și consemnată în registrul pacientului. În situația foarte rară a unei reacții alergice imediate (apariție în primele minute de urticarie generalizată, dificultăți de respirație, lipotimie), se va solicita de urgență ajutor medical – însă reamintim, aceste cazuri sunt extrem de rare, iar vaccinarea se efectuează în mediu controlat tocmai pentru a interveni prompt. Per total, părinții și pacienții trebuie asigurați că vaccinurile sunt printre cele mai sigure intervenții medicale disponibile, cu un profil de siguranță mult superior medicamentelor uzuale, iar monitorizarea atentă a reacțiilor adverse continuă să confirme acest lucru.

Informații despre accesibilitate și aspecte practice

Unde se pot efectua vaccinările?

În România, locurile principale în care populația poate primi vaccinuri sunt cabinetele medicilor de familie și centrele de vaccinare desemnate. Vaccinările din calendarul pediatric de rutină se fac, în cea mai mare parte, la medicul de familie (atât în mediul urban, cât și rural), care primește dozele de la DSP și programează copiii la vaccinare conform vârstei. Nou-născuții sunt vaccinați în maternitate înainte de externare (Hep B și BCG), fiindu-le apoi întocmit un plan de vaccinare ce continuă la medicul de familie. Anumite vaccinuri pot fi efectuate și în ambulatorii de specialitate sau spitale, în funcție de situație: de exemplu, copiii cu condiții medicale speciale pot fi vaccinați în siguranță în secții de pediatrie sau boli infecțioase, sub supraveghere. Centre de vaccinare dedicate apar ocazional în context de campanii naționale sau situații epidemiologice speciale – de exemplu, în campania COVID-19 au fost organizate centre temporare în spitale, săli de sport, drive-through etc., unde populația generală s-a putut vaccina. În mod obișnuit, DSP-urile pot organiza puncte de vaccinare în comunități cu acces dificil (rurale izolate) sau cu focare (pentru vaccinare antipolio, antirujeolică de urgență etc.), trimițând echipe mobile de vaccinare.

Rolul farmaciilor

O evoluție recentă este implicarea farmaciilor comunitare în administrarea unor vaccinuri. Din 2022-2023, s-a derulat un proiect pilot în care farmaciști instruiți au putut administra vaccinul antigripal adulților, în spațiul farmaciilor autorizate ca puncte de vaccinare. Acest program s-a desfășurat cu succes (aprox. 4000 de persoane vaccinate antigripal în farmacii într-un sezon, fără incidente) și se are în vedere permanentizarea lui ca parte a strategiei de creștere a acoperirii vaccinale. Farmaciile interesate trebuie să îndeplinească criterii de dotare și personal (farmaciști cu curs de vaccinare absolvit), fiind autorizate de DSP ca centre de vaccinare ambulatorii. Ministrul Sănătății a indicat că programul de vaccinare în farmacii ar putea fi extins în viitor și la alte vaccinuri, precum HPV sau chiar anumite rapeluri, odată ce cadrul legal și de decontare va fi stabilit. În prezent (2025), vaccinarea în farmacie este în curs de reglementare – pentru moment, populația își poate procura vaccinurile de la farmacie cu rețetă, urmând ca administrarea propriu-zisă să aibă loc la medic (sau la farmaciile deja avizate în pilot, pentru antigripal).

Programarea și accesul la vaccinare

Vaccinurile din schema națională se administrează după un calendar bine stabilit, astfel că medicii de familie cheamă proactiv pacienții la imunizare (de regulă părinții primesc un orar al vaccinărilor la înscrierea copilului pe listă). Pentru vaccinurile opționale, inițiativa poate veni de la medic (care informează părintele despre disponibilitatea unui anumit vaccin, ex. rotavirus, HPV etc.) sau de la pacient/părinte, care solicită recomandări. Programarea se face telefonic sau direct la cabinet, similar oricărei consultații. În mediul urban, unele clinici private oferă servicii de vaccinare la cerere (contra cost), ceea ce poate fi o soluție în cazul unui stoc epuizat temporar la medicul de familie sau pentru adulți care doresc vaccinuri opționale (ex. vaccin gripal, zona zoster) în afara campaniilor gratuite. Totodată, pentru campaniile de masă (COVID-19, gripă), autoritățile au pus la dispoziție platforme online de programare sau linii telefonice de call-center, facilitând accesul. În general însă, medicul de familie rămâne nucleul rețelei de vaccinare, fiind prima sursă de informare și locul unde pacienții primesc majoritatea vaccinurilor.

Stocuri și aprovizionare

Asigurarea disponibilității vaccinurilor este o responsabilitate centrală a Ministerului Sănătății. Achizițiile se fac anual (sau multianual) la nivel național, apoi dozele sunt repartizate către județe și mai departe către cabinetele vaccinatoare. Există situații când pot apărea sincope de stoc – de exemplu, întârzieri în livrarea unui anumit vaccin de către producător sau un consum peste așteptări care epuizează stocul temporar. În astfel de cazuri, DSP-urile redistribuie doze între zone (dacă un județ are surplus și altul deficit) și, dacă e nevoie, Ministerul poate apela la mecanisme de urgență (achiziții din rezerva UE sau împrumut de la alte țări) pentru a acoperi necesarul. Medicii de familie sunt instruiți ca, în caz de lipsă a unui vaccin la momentul programat, să reprogrameze copilul și să efectueze recuperarea dozei imediat ce vaccinul devine disponibil – schema nu se reia de la început, se continuă doar cu doza restantă, conform principiilor de recuperare. Un exemplu: dacă vaccinul ROR lipsește la împlinirea vârstei de 12 luni, copilul va fi chemat și vaccinat la 13 sau 14 luni când revine stocul, fără a afecta eficacitatea pe termen lung (o întârziere de câteva luni nu compromite răspunsul imun, dar e importantă recuperarea cât mai rapidă pentru a nu lăsa copilul neprotejat). În ultimii ani, MS și INSP au implementat un sistem informatic de monitorizare a stocurilor, astfel încât să poată preîntâmpina golurile – datele privind consumul și acoperirea vaccinală sunt raportate lunar din teren. Strategia națională 2023-2030 prevede explicit menținerea unui stoc de rezervă de vaccinuri esențiale (de exemplu, antipolio, antirujeolă) pentru cazuri de urgență (epuizare de stoc sau creștere bruscă a cererii).

Înregistrarea vaccinărilor – RENV

Așa cum s-a menționat, toate vaccinările efectuate (atât în sistem public, cât și cele făcute în privat) ar trebui introduse în Registrul Electronic Național de Vaccinări. Acest registru (dezvoltat de INSP) permite fiecărui medic vaccinator să înscrie doza administrată, lotul, data și persoana vaccinată, creându-se astfel istoricul vaccinal electronic al fiecărui cetățean. Avantajele RENV sunt multiple: medicul de familie poate verifica rapid ce vaccinuri are la zi un copil nou înscris venit din alt județ; dacă un pacient se prezintă la un alt furnizor, acesta poate vedea în RENV statusul vaccinal; autoritățile pot calcula acoperirea vaccinală în timp real și pot genera adeverințe de vaccinare la nevoie. De exemplu, certificatele de vaccinare COVID-19 sunt generate pe baza datelor din RENV (din martie 2024, eliberarea adeverinței de vaccinare COVID se face la cerere, datele fiind preluate din RENV). Pentru medicii de familie, utilizarea RENV este acum parte integrantă a practicii – ei trebuie să introducă fiecare vaccin administrat în platformă în maximum 7 zile. Există și module de alertă (medicul vede ce pacienți au vaccinări restante) și de raportare RAPI. Practic, RENV digitalizează evidența imunizărilor, înlocuind vechile registre pe hârtie și facilitând urmărirea pe tot parcursul vieții a vaccinărilor (scopul strategiei este „vaccinarea pe tot parcursul vieții”, adică nu doar în copilărie, ci și la adult, vârstnic, călător etc., iar RENV stă la baza acestui concept de evidență continuă).

Aspecte legale și reglementări

În România, Programul Național de Vaccinare este parte a Programelor Naționale de Sănătate Publică, fiind reglementat prin hotărâri de guvern și ordine de ministru (ex. Normele tehnice ale PNV, actualizate periodic). Deși, cum menționam, nu există încă o lege generală a vaccinării adoptată (proiectul cunoscut drept “legea vaccinării obligatorii” stagnează de câțiva ani), cadrul legislativ actual prevede obligativitatea instituțiilor de a asigura vaccinurile gratuite și responsabilitatea părinților de a se prezenta cu copiii la vaccinare. Nu sunt prevăzute sancțiuni explicite pentru refuz, însă se pune accent pe consilierea părinților reticenți, informarea corectă și, eventual, semnarea unui declarații pe proprie răspundere în caz de refuz, după ce au fost informați asupra riscurilor. În paralel, s-au adoptat legi punctuale, cum este cea privind extinderea gratuității vaccinării HPV până la 26 de ani sau instituirea anuală a Săptămânii Vaccinării (ultima săptămână din aprilie, în concordanță cu Săptămâna Europeană/ Mondială a Imunizării, dedicată promovării vaccinării). Reglementările mai prevăd și obligații pentru unitățile de învățământ – la înscrierea copiilor la creșă/grădiniță/școală, părinții trebuie să prezinte o adeverință cu vaccinările efectuate (emisă de medicul de familie). Copiii nevaccinați nu pot fi excludeți de la școală, dar comisiile de vaccinare ale DSP pot recomanda planuri de recuperare pentru aceștia sau, în situații epidemiologice grave (de ex. epidemii), pot decide temporar interdicția frecventării colectivității de către copiii neimunizați la boala respectivă, pentru protecția lor și a celorlalți. De asemenea, cadrele medicale au și ele responsabilități: medicii și asistenții trebuie să fie la rândul lor protejați (există normative privind vaccinarea personalului medical contra hepatitei B, a tetanosului, rujeolei etc., ca măsură de securitate la locul de muncă).

În concluzie, vaccinarea în România, în 2025, se bazează pe un parteneriat strâns între medicii de familie și autoritățile de sănătate publică, urmărind atât menținerea programului de imunizări de bază, cât și extinderea protecției prin vaccinuri noi opționale. Ghidurile oficiale (Ministerul Sănătății, INSP/CNSCBT), precum și recomandările organismelor internaționale (ECDC, OMS) stau la baza deciziilor clinice. Pentru medicii de familie și ceilalți profesioniști, actualizarea permanentă cu privire la calendarul național, noile reglementări și cele mai recente date științifice este esențială. Doar prin informare corectă, comunicare eficientă cu pacienții și organizare riguroasă a activității de vaccinare, putem asigura o acoperire vaccinală optimă și protecția colectivă împotriva bolilor prevenibile. Rolul medicilor de familie ca pilon principal al programului de vaccinare este critic – acest ghid își propune tocmai să sprijine activitatea lor prin sintetizarea celor mai importante informații actuale despre vaccinurile obligatorii și opționale în România anului 2025.

Surse de referință și documente utile:

• Calendarul Național de Vaccinare 2024-2025
• Strategia Națională de Vaccinare 2023-2030 – Ministerul Sănătății
• Vaccinarea – analiză de situație 2024 – INSP
• Recomandări ECDC/OMS – Vaccine Scheduler, Position Papers (HPV, rotavirus, etc.)
• Legea privind extinderea vaccinării anti-HPV gratuite
• Ghiduri clinice de la societățile profesionale (Societatea Națională de Medicina Familiei, Societatea Română de Pediatrie – ex. recomandări privind vaccinurile opționale)
• Site-ul oficial DespreVaccin.ro – platformă avizată de autorități pentru informarea populației și personalului medical.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.