Dopamina: ce este, unde se găsește și cum diferă de serotonină

Dopamina este adesea numită „hormonul fericirii”, însă această formulare populară simplifică mult rolul său în organism. În creier, dopamina funcționează în primul rând ca neurotransmițător și este implicată în motivație, învățare, recompensă și controlul mișcării. Unele alimente conțin chiar dopamină, dar dopamina din hrană nu ajunge direct în creier. Pentru sinteza cerebrală sunt importante mai ales substanțele din care organismul o produce, în special aminoacidul tirozină.

Ce este dopamina?

Dopamina este o substanță chimică din familia catecolaminelor, alături de noradrenalină și adrenalină. În sistemul nervos central acționează în principal ca neurotransmițător, adică permite transmiterea unor semnale între neuroni. În anumite țesuturi periferice poate avea și roluri de mediator sau hormon.

Organismul produce dopamina pornind în principal de la aminoacidul tirozină. Aceasta este transformată mai întâi în L-DOPA, iar apoi în dopamină. Fenilalanina, un alt aminoacid din alimentație, poate fi transformată în tirozină și contribuie indirect la aceeași cale metabolică.^[1,2]

Schema simplificată este:

Fenilalanină → tirozină → L-DOPA → dopamină → noradrenalină → adrenalină

Procesul este atent reglat de organism. Faptul că o persoană consumă mai multă tirozină nu înseamnă automat că nivelul dopaminei din creier va crește proporțional.

Este dopamina cu adevărat „hormonul fericirii”?

Expresia „hormonul fericirii” este frecvent întâlnită online, dar nu descrie corect funcționarea dopaminei.

Studiile asupra circuitelor cerebrale ale recompensei arată că dopamina este importantă pentru motivația de a urmări o recompensă, anticiparea acesteia și învățarea din diferența dintre ceea ce ne așteptam să se întâmple și ceea ce s-a întâmplat în realitate.^[3]

În literatura de neuroștiințe este folosită uneori distincția dintre „wanting” și „liking”. Dopamina pare să fie deosebit de importantă pentru componenta de „wanting” – dorința sau motivația de a obține ceva – și nu reprezintă pur și simplu mecanismul biologic al plăcerii.^[4]

De aceea, afirmații precum „dopamina este molecula fericirii” sau „mai multă dopamină înseamnă mai multă fericire” sunt prea simpliste.

Ce rol are dopamina în organism?

Sistemele dopaminergice participă la mai multe funcții distincte. Printre cele mai bine documentate se numără:

• motivația și comportamentul orientat spre scop;
• procesarea recompenselor și învățarea;
• controlul mișcării;
• atenția și unele procese cognitive;
• reglarea secreției de prolactină.

Rolul în controlul mișcării este evident, de exemplu, în boala Parkinson, în care degenerarea neuronilor dopaminergici din substantia nigra contribuie la apariția simptomelor motorii.

În același timp, transmiterea dopaminergică este implicată în circuite cerebrale asociate dependenței, motivației și mai multor afecțiuni neurologice sau psihiatrice. Aceste situații nu pot fi însă reduse la ideea că o persoană are pur și simplu „prea puțină” sau „prea multă” dopamină.

Dopamina în ce se găsește? Există alimente care conțin dopamină?

Întrebarea „dopamina în ce se găsește?” poate avea două răspunsuri diferite.

Unele alimente conțin într-adevăr dopamină și alte amine biologic active. Un exemplu bine documentat este banana. Analize de laborator au identificat dopamină atât în pulpă, cât și – în cantități mult mai mari – în coajă.^[5]

Prezența dopaminei într-un aliment nu înseamnă însă că aceasta va ajunge la neuronii din creier.

Dopamina din sânge nu traversează în mod eficient bariera hemato-encefalică. Tocmai din acest motiv, de exemplu, în boala Parkinson poate fi administrat precursorul L-DOPA, care poate traversa această barieră, și nu dopamină pentru a înlocui direct neurotransmițătorul cerebral.^[6]

Prin urmare, din perspectiva funcției cerebrale, este mai corect să discutăm despre surse alimentare ale precursorilor dopaminei decât despre „alimente cu dopamină”.

Surse naturale de dopamină: de fapt, surse de tirozină

Principalul precursor alimentar relevant pentru sinteza dopaminei este tirozina. Fenilalanina contribuie și ea, deoarece organismul o poate transforma în tirozină.

Acești aminoacizi sunt prezenți în mod natural în alimentele care furnizează proteine, printre care:

• laptele, iaurtul și brânzeturile;
• ouăle;
• peștele;
• carnea;
• soia și produsele din soia;
• fasolea, lintea și alte leguminoase;
• nucile și semințele.

Cercetările asupra metabolismului aminoacizilor arată că disponibilitatea tirozinei poate influența sinteza catecolaminelor, inclusiv a dopaminei, în anumite condiții. Relația este însă reglată metabolic și depinde inclusiv de activitatea neuronilor și de competiția dintre aminoacizi pentru transportul către creier.^[2]

Cu alte cuvinte, nu există un aliment despre care să putem spune că „produce dopamină” în creier sau că determină în mod predictibil o stare de fericire.

Bananele cresc dopamina?

Bananele reprezintă un exemplu interesant deoarece chiar conțin dopamină. Acest lucru a dus uneori la afirmația că ele ar putea crește direct dopamina cerebrală.

Interpretarea nu este corectă. Dopamina ingerată este metabolizată în organism și nu traversează eficient bariera dintre sânge și creier. Studii mai vechi au arătat chiar că ingestia de banane poate modifica metaboliții catecolaminelor din sânge și urină fără ca aceasta să însemne o creștere corespunzătoare a dopaminei în sistemul nervos central.^[7]

Bananele pot face parte, desigur, dintr-o alimentație echilibrată, dar nu există o justificare pentru a le considera un „tratament natural pentru creșterea dopaminei”.

Pot suplimentele cu tirozină să crească dopamina?

L-tirozina este disponibilă și sub formă de supliment alimentar. Deoarece este precursor al dopaminei și noradrenalinei, a fost studiată în special în situații de stres, privare de somn sau solicitare cognitivă intensă.

O analiză a studiilor disponibile a găsit unele beneficii asupra performanței cognitive în condiții de stres acut sau solicitare crescută, dar rezultatele nu susțin ideea că suplimentarea cu tirozină ar reprezenta o metodă generală de a „crește dopamina” sau de a îmbunătăți starea de spirit la persoanele sănătoase.^[8]

De altfel, sinteza neurotransmițătorilor este controlată prin mai multe mecanisme biologice, astfel încât disponibilitatea unui precursor reprezintă doar una dintre componente.

Serotonina vs dopamina: care este diferența?

Dopamina și serotonina sunt doi neurotransmițători frecvent asociați în discursul popular cu starea de bine. Ambele au însă funcții mult mai complexe.

Serotonina este sintetizată pornind de la aminoacidul esențial triptofan. O mare parte din serotonina organismului este produsă în tractul gastrointestinal, în timp ce serotonina cerebrală este sintetizată separat în sistemul nervos central.^[9]

La fel ca dopamina, serotonina din alimente sau cea produsă în intestin nu poate fi considerată o sursă directă de serotonină pentru creier. Triptofanul poate însă traversa bariera hemato-encefalică, iar disponibilitatea sa reprezintă unul dintre factorii care influențează sinteza serotoninei cerebrale.^[10]

Dopamina sau serotonina este mai importantă pentru starea de bine?

Întrebarea nu are un răspuns de tip „una sau cealaltă”. Creierul nu funcționează printr-un singur neurotransmițător al fericirii.

Stările emoționale și comportamentul rezultă din activitatea unor rețele neuronale complexe în care sunt implicate dopamina, serotonina, noradrenalina, glutamatul, GABA, sistemele opioide și numeroși alți mediatori.

Nici depresia, nici lipsa de motivație, anxietatea sau alte simptome psihologice nu pot fi explicate individual printr-o simplă „lipsă de dopamină” sau „lipsă de serotonină”. Aceste formulări pot fi utile ca metafore populare, dar nu reprezintă diagnostice biologice.

Cum putem „crește dopamina natural”?

Formularea este populară în căutările online, dar din punct de vedere biologic obiectivul nu ar trebui să fie maximizarea nivelului dopaminei.

Organismul își reglează permanent producția, eliberarea, recaptarea și degradarea dopaminei. O alimentație care furnizează suficiente proteine asigură în mod normal și aminoacizii necesari sintezei acesteia.

Nu există dovezi că o persoană sănătoasă trebuie să consume un anumit aliment sau supliment pentru a menține un nivel „optim” al dopaminei. Mai multă dopamină nu este sinonim cu o funcționare cerebrală mai bună: efectele depind de regiunea cerebrală, receptorii implicați, momentul eliberării și activitatea circuitului neuronal respectiv.

Se poate măsura „nivelul dopaminei” pentru a vedea dacă avem un deficit?

Nu există un test uzual de sânge care să indice câtă dopamină funcțională există la nivelul sinapselor din creier.

Dopamina periferică și cea cerebrală reprezintă compartimente biologice diferite, separate în mare măsură de bariera hemato-encefalică. Din acest motiv, măsurarea dopaminei sau a metaboliților săi în sânge ori urină nu poate fi interpretată simplu ca o măsurare a „nivelului de dopamină din creier”.

Simptome precum oboseala, lipsa motivației, tulburările de dispoziție sau dificultățile de concentrare au numeroase cauze posibile și nu permit stabilirea unui „deficit de dopamină” pe baza simptomelor.

Ce trebuie reținut despre dopamină

• Dopamina este în primul rând un neurotransmițător, nu pur și simplu „hormonul fericirii”.
• Participă la motivație, recompensă, învățare și controlul mișcării.
• Organismul o sintetizează în principal pornind de la tirozină.
• Alimentele bogate în proteine furnizează tirozină și fenilalanină, precursorii folosiți în această cale metabolică.
• Unele alimente, inclusiv bananele, conțin dopamină, dar dopamina alimentară nu ajunge direct în creier.
• Nu există un aliment care să poată fi considerat o metodă demonstrată de „creștere a dopaminei” și a fericirii.
• Dopamina și serotonina au funcții diferite și parțial suprapuse; niciuna dintre ele nu poate fi considerată singurul mediator al stării de bine.

Referințe

1. Khalil B, Rosani A, Warrington SJ. Physiology, Catecholamines. StatPearls Publishing. Actualizare 2024.
2. Fernstrom JD, Fernstrom MH. Tyrosine, phenylalanine, and catecholamine synthesis and function in the brain. Journal of Nutrition. 2007;137(6 Suppl 1):1539S-1547S. PMID: 17513421.
3. Gershman SJ, Assad JA, Datta SR et al. Explaining dopamine through prediction errors and beyond. Nature Neuroscience. 2024;27:1645-1655. PMID: 39054370.
4. Berridge KC. The debate over dopamine’s role in reward: the case for incentive salience. Psychopharmacology. 2007;191:391-431. PMID: 17072591.
5. Kanazawa K, Sakakibara H. High content of dopamine, a strong antioxidant, in Cavendish banana. Journal of Agricultural and Food Chemistry. 2000;48(3):844-848. PMID: 10725161.
6. Pardridge WM. Prodrug approaches for CNS delivery. AAPS Journal. Dopamina nu traversează în mod eficient bariera hemato-encefalică, spre deosebire de L-DOPA.
7. Davidson L, Vandongen R, Beilin LJ. Effects of eating bananas on plasma free and sulfate-conjugated catecholamines. Life Sciences. 1981;29(17):1773-1778. PMID: 7300572.
8. Jongkees BJ, Hommel B, Kühn S, Colzato LS. Effect of tyrosine supplementation on clinical and healthy populations under stress or cognitive demands – A review. Journal of Psychiatric Research. 2015;70:50-57. PMID: 26424423.
9. Bamalan OA, Moore MJ, Al Khalili Y. Physiology, Serotonin. StatPearls Publishing.
10. Fernstrom JD. Large neutral amino acids: dietary effects on brain neurochemistry and function. Amino Acids. 2013;45(3):419-430. PMID: 22677921.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.