Diagnosticul diferențial al gastritei: ghid pentru medicii de familie

Gastrita este o afecțiune comună a tractului digestiv, caracterizată prin inflamația mucoasei gastrice. Aceasta poate fi acută, instalându-se brusc și având o evoluție de scurtă durată, sau cronică, persistând pe termen lung și ducând la modificări structurale ale stomacului.

Etiologia gastritei este variată, incluzând factori infecțioși, cum ar fi infecția cu Helicobacter pylori, factori iritanți, precum consumul excesiv de alcool, fumatul sau utilizarea prelungită a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), și factori autoimuni, în cazul gastritei autoimune, în care sistemul imunitar atacă celulele parietale ale stomacului.

Simptomatologia gastritei este diversă și poate include dureri epigastrice, senzație de arsură la nivelul stomacului, greață, vărsături, balonare și, în unele cazuri, pierdere în greutate sau sângerări digestive. Diagnosticul se bazează pe anamneză, examen clinic și investigații paraclinice, cum ar fi endoscopia digestivă superioară, testele pentru Helicobacter pylori și analizele de sânge.

În funcție de cauză și severitate, tratamentul poate implica schimbări în stilul de viață, medicație pentru reducerea acidității gastrice, eradicarea infecției cu H. pylori sau tratamente specifice pentru formele autoimune. Gestionarea adecvată a gastritei este esențială pentru prevenirea complicațiilor, cum ar fi ulcerul gastric sau atrofia mucoasei gastrice, care pot crește riscul de malignitate.

1. Clasificarea și etiologia gastritei

Gastrita poate fi clasificată în funcție de durata simptomatologiei (acută sau cronică) și de etiologie:

• Gastrita infecțioasă: determinată în principal de Helicobacter pylori (Jiang et al., 2019).
• Gastrita autoimună: asociată cu anemia pernicioasă și un risc crescut de neoplazie (Ozhiganova et al., 2023).
• Gastrita indusă de AINS și alte medicamente.
• Gastrita secundară refluxului biliar (Livzan et al., 2023).
• Gastrita asociată bolilor sistemice (ex. boala Crohn, vasculite).

2. Diagnosticul clinic și paraclinic

2.1. Semne și simptome

• Durere epigastrică, dispepsie, greață, vărsături.
• Scădere ponderală neexplicată.
• Anemie și deficite nutriționale (în formele autoimune).

2.2. Explorări paraclinice

• Endoscopia digestivă superioară: esențială pentru evaluarea mucoasei gastrice și recoltarea de biopsii (Lozovaya et al., 2023).
• Testele serologice și antigenice pentru H. pylori.
• Markeri imunologici: anticorpi anti-celule parietale și anti-factor intrinsec (pentru gastrita autoimună).
• Imagistica avansată: ecografie endoscopică și RMN în cazuri suspecte de limfom gastric (Juárez-Salcedo et al., 2018).

3. Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial este esențial pentru a exclude afecțiuni severe, cum ar fi limfoamele gastrice, infecțiile bacteriene sau gastrita autoimună, care pot avea implicații terapeutice diferite. În continuare, prezentăm o abordare practică pentru medicii de familie privind diagnosticul diferențial al gastritei, bazată pe cele mai recente studii și ghiduri de specialitate.

3.1. Gastrita vs. cancer gastric

Prezența leziunilor ulcerative sau nodulare trebuie evaluată histologic.

Limfoamele gastrice MALT pot mima gastrita cronică (Lozovaia et al., 2023).

3.2. Gastrita H. pylori negativă

Diagnosticul diferențial trebuie să includă gastrita autoimună, boala inflamatorie intestinală și infecții rare (El-Zimaity et al., 2018).

3.3. Gastrita psihosomatică

Simptomatologia se asociază cu tulburări de anxietate sau depresie și necesită o abordare multidisciplinară (Roosihermiatie et al., 2018).

Diagnosticul diferențial al gastritei necesită o evaluare complexă, integrând simptomele clinice, investigațiile endoscopice și testele serologice. Medicul de familie are un rol esențial în recunoașterea formelor atipice de gastrită și în orientarea pacientului către investigații suplimentare.

Referințe

• Lozovaya, V., Malikhova, O., Tumanyan, A., Malikhov, A., & Gusarova, O. (2023). Endoscopic differential diagnosis of the gastritis-like form of primary non-Hodgkin’s lymphomas and neuroendocrine tumors of the stomach. Pelvic Surgery and Oncology. https://doi.org/10.17650/2686-9594-2023-13-2-27-37.
• Juárez-Salcedo, L., Sokol, L., Chavez, J., & Dalia, S. (2018). Primary Gastric Lymphoma, Epidemiology, Clinical Diagnosis, and Treatment. Cancer Control : Journal of the Moffitt Cancer Center, 25. https://doi.org/10.1177/1073274818778256.
• Ozhiganova, N., Belkovets, A., & Kruchinina, M. (2023). Early diagnosis of autoimmune gastritis. Experimental and Clinical Gastroenterology. https://doi.org/10.31146/1682-8658-ecg-212-4-12-18.
• Jiang, Z., Nong, B., Liang, L., Yan, Y., & Zhang, G. (2019). Differential diagnosis of Helicobacter pylori-associated gastritis with the linked-color imaging score.. Digestive and liver disease : official journal of the Italian Society of Gastroenterology and the Italian Association for the Study of the Liver. https://doi.org/10.1016/j.dld.2019.06.024.
• Livzan, M., Mozgovoi, S., Gaus, O., Bordin, D., & Kononov, A. (2023). Diagnostic Principles for Chronic Gastritis Associated with Duodenogastric Reflux. Diagnostics, 13. https://doi.org/10.3390/diagnostics13020186.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.