Cum se face și pentru ce este bun vinul de țelină

Vinul de țelină este un energizant, tonic general, tonic al sistemului imunitar, cu efecte ușor afrodiziace, fluidifiant sangvin și diuretic.

Este recomandat pentru a trata impotența, frigiditatea dar și în afecțiuni ale aparatului renal.

Cum se face vin de țelină

Pentru prepararea vinului de țelină aveți nevoie de următoarele ingrediente: 1 litru de vin de calitate, curat, 1 kg țelină (rădăcină), 1 kg morocovi, 1 kg mere, 500 g miez de nucă, 2 lămâi, 2 portocale, miere.

Se storc lămâile și portocalele. Se dau pe răzătoare morcovii, țelina și merele. pentru a nu oxida, se amestecă imediat cu sucul de citrice. Se adaugă nuca pisată, mierea, iar la final se toarnă vinul alb.

Se amestecă bine și se păstrează cel puțin două săptămâni la frigider, amestecând din când în când.

Cum se consumă vinul

Se beau 50-100 ml cu o jumătate de oră înainte de mesele principale.

Ţelina conţine vitamina K, cantităţi importante de fibre, potasiu, acid folic, vitaminele A şi C, molibden şi mangan, calciu, vitaminele B1, B2, B5, B6 şi magneziu.

Această legumă specială este, practic, un tonic al sistemului imunitar. Cunoscută ca dispozitiv eficient de curăţare a organismului, acţionează ca un diuretic şi ajută la expectoraţie şi la combaterea dificultăţilor digestive
Dr. Daniela Stan, medic de familie

Contraindicații ale vinului de țelină!

Consumul de ţelină poate determina alergii din cauza unei substanţe fotosensibilizante din plantă numită bergapten, care poate provoca reacţii anafilactice, de aceea se recomandă introducerea unei cantităţi treptate din plantă în alimentaţie. Tot din acest motiv se recomandă evitarea expunerii la soare pe durata tratamentului pe bază de ţelină. Din cauza conţinutului de hormoni naturali, femeile însărcinate trebuie să consume cu precauţie ţelină.
Dr. Cătălin Luca, medic medicină internă cu competenţă în apifitoterapie.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.