Cum se citește, pe românește, formula propusă de CNAS pentru excedentul de capacitate

Ce trebuie înțeles, pe scurt:

• Miza practică a proiectului, potrivit proiectului și referatului care îl însoșețte, este să reducă subiectivitatea în evaluarea capacității publice și să facă mai predictibilă decizia de contractare. Indicatorul propus, E, nu este un indicator de timp de așteptare. El estimează un deficit anual de capacitate în „număr de bolnavi”, nu zilele până la diagnostic, prima consultație, PET-CT, intervenție sau inițierea tratamentului oncologic.
• Din punct de vedere al infrastructurii de date, România are din 2023 cadrul legal pentru Registrul Național de Cancer, administrat prin INSP, iar ordinul de implementare definește un set minim de date oncologice. Totuși, din actele și paginile publice analizate nu rezultă un mecanism public operațional care să publice sistematic timpi de așteptare pe țară, regiune, județ, oraș sau centru oncologic; în plus, setul minim de date vizibil în ordinul de implementare se concentrează pe incidență, diagnostic, tratament, recidivă și status vital, nu pe intervalele de timp dintre trimitere și tratament.
• Proiectul poate îmbunătăți regula de contractare, dar nu poate demonstra singur rezultatul clinic și organizațional numit „timp de așteptare mai mic”. Pentru asta este nevoie de indicatori noi, publicați regulat și comparabili între județe și centre.

Publicat de CNAS la transparență decizională în 29 mai 2026, proiectul completează art. 3 din Normele tehnice aprobate prin Ordinul nr. 180/2022 cu patru alineate noi, care introduc două formule distincte — una pentru programele cu tratamente pe termen lung și una pentru programele cu tratamente episodice — pentru a decide dacă există „excedarea capacității de furnizare a furnizorilor publici”, adică nevoie neacoperită. Valorile indicatorilor și rezultatul calculului trebuie consemnate în procesul-verbal al comisiei mixte și comunicate solicitanților în maximum 10 zile lucrătoare, cu motivarea acceptării sau respingerii cererii.

Pe înțelesul tuturor, CNAS încearcă să înlocuiască o apreciere relativ opacă a „lipsei de capacitate publică” cu o regulă matematică. Referatul spune explicit că prin această formulă se urmărește reducerea componentei subiective, creșterea transparenței și predictibilitate mai mare în procesul de contractare. Acesta este, fără îndoială, un câștig de metodă.

Dar proiectul are și limite structurale importante. Mai întâi, formula se aplică la nivel județean, nu la nivel de centru, oraș sau rețea oncologică. Asta înseamnă că un județ poate apărea „acoperit” în ansamblu chiar dacă un centru public este supraîncărcat, iar altul este subutilizat. Apoi, proiectul nu spune că, dacă E > 0, CAS trebuie să contracteze privat; spune că poate să o facă. Cu alte cuvinte, formula deschide premisa juridică a contractării, dar nu garantează automat apariția de noi sloturi pentru pacienți.

Există și un detaliu tehnico-juridic care merită clarificat în forma finală: referatul vorbește despre „comisia de evaluare din cadrul CAS”, în timp ce proiectul de ordin folosește sintagma „comisia mixtă”. Pentru profesioniștii care vor contesta sau vor solicita recalcularea indicatorilor, compoziția exactă, atribuțiile și circuitul de validare a datelor ar trebui definite fără ambiguități.

Un alt element cu impact real este excepția pentru județele fără furnizor public contractat pe programul sau activitatea respectivă. În această situație, proiectul prevede că furnizorul privat poate încheia contract cu CAS fără aplicarea formulei. Pentru județele cu goluri evidente de ofertă publică, această prevedere poate avea un efect practic mai rapid decât formula însăși.

Cum se calculează E și cum se citește formula

Proiectul propune două formule. Pentru programele cu tratamente pe termen lung — inclusiv oncologie, diabet, neurologie, hemofilie și talasemie, boli rare, sănătate mintală, endocrine, transplant și supleerea funcției renale — formula este:

E = P(%) × Pop + ΣBi − Be − min(NBE, NBD)

Pentru programele cu tratamente episodice — inclusiv boli cardiovasculare, surditate prin proteze implantabile, ortopedie, terapie intensivă a insuficienței hepatice, înaltă performanță, PET-CT și endometrioză — formula este:

E = I(%) × Pop_risc + ΣBi − Be − min(NBE, NBD)

Textele și lista programelor sunt cele din referat și din proiectul de ordin.

Pe românește, formula spune așa: iei necesarul estimat de pacienți din județ, îl ajustezi cu migrația pacienților între județe, apoi scazi acoperirea reală a furnizorilor publici. Ce rămâne este E, adică nevoia neacoperită. Dacă E este pozitiv, înseamnă că publicul nu acoperă tot; dacă este zero sau negativ, înseamnă că, după logica proiectului, publicul acoperă necesarul.

Deși proiectul notează P(%) și I(%) ca procente, în calcul ele trebuie transformate practic în fracții. De exemplu, 1% = 0,01, iar 0,25% = 0,0025. Proiectul nu precizează explicit regulile de prezentare operațională, de rotunjire sau formatul exact în care aceste valori vor fi puse la dispoziția comisiilor și solicitanților. Acesta este un detaliu tehnic mic în aparență, dar relevant pentru reproducibilitatea calculului.

Definițiile și sursele de date de mai jos sunt cele din referat și din proiectul de ordin; pe ultima coloană sunt comentariile mele.

În plus, proiectul precizează că acoperirea furnizorului public este min(NBE, NBD), adică se ia în calcul valoarea mai mică dintre cât s-a tratat efectiv și cât s-a declarat că se poate trata. Dacă un furnizor public nou intră în program și nu are încă NBE pentru anul anterior, se ia în calcul doar NBD. Această regulă este centrală și are efecte practice importante.

Două exemple numerice, pas cu pas

Exemplele de mai jos sunt ipotetice și sunt construite doar pentru a face formula ușor de urmărit.

Exemplu pentru un program cu tratament pe termen lung

Să presupunem un calcul pentru oncologie într-un județ X:

P(%) = 1,0% = 0,01
Pop = 500.000
ΣBi = 300
Be = 700
NBE = 3.900
NBD = 4.200

Pasul întâi: estimăm necesarul brut al județului din prevalența națională:

0,01 × 500.000 = 5.000

Pasul al doilea: ajustăm cu migrația pacienților:

5.000 + 300 − 700 = 4.600

Pasul al treilea: stabilim acoperirea publică reală:

min(3.900, 4.200) = 3.900

Pasul al patrulea: calculăm E:

E = 4.600 − 3.900 = 700

Interpretarea este directă: în acest exemplu, E > 0, deci există o nevoie neacoperită estimată de 700 pacienți. Consecința juridică din proiect este că pentru programul sau activitatea respectivă CAS poate include furnizori privați în relația contractuală. Nu înseamnă că 700 oameni sunt „astăzi pe listă”, iar proiectul nu transformă această cifră în zile de așteptare. Înseamnă doar că, după modelul propus, publicul nu acoperă integral necesarul anual estimat.

Exemplu pentru un program cu tratament episodic

Să presupunem un calcul pentru PET-CT sau alt program episodic într-un județ Y:

I(%) = 0,25% = 0,0025
Pop_risc = 350.000
ΣBi = 80
Be = 120
NBE = 950
NBD = 900

Pasul întâi: estimăm cazurile noi anuale în populația la risc:

0,0025 × 350.000 = 875

Pasul al doilea: ajustăm cu migrația:

875 + 80 − 120 = 835

Pasul al treilea: stabilim acoperirea publică:

min(950, 900) = 900

Aici se vede rolul funcției min(): deși furnizorii spun că au tratat 950, formula nu le recunoaște o acoperire mai mare decât capacitatea declarată de 900.

Pasul al patrulea: calculăm E:

E = 835 − 900 = -65

Interpretarea este că E ≤ 0, deci, conform proiectului, furnizorii publici pot asigura integral necesarul estimat, iar pentru acea activitate CAS nu poate include furnizori privați. Din nou, acest rezultat nu înseamnă automat absența cozilor la nivel de centru; înseamnă doar că, la nivelul județului și după datele folosite de formulă, sistemul public este considerat suficient.

Ce înseamnă în practică pentru pacienți și furnizori

Primul efect practic este că proiectul transformă contractarea privată într-o decizie mai explicit legată de un calcul. Pentru furnizorii privați, acest lucru înseamnă mai multă previzibilitate: dacă rezultatul este pozitiv și dacă există nevoie neacoperită demonstrată, cererea lor are o bază verificabilă. Pentru furnizorii publici, înseamnă că performanța și capacitatea declarată devin parte dintr-un test formal care poate influența deschiderea pieței către competitori contractați de CAS. Pentru pacienți, efectul potențial este creșterea punctelor de acces acolo unde publicul nu face față.

Dar există un contrapunct important: proiectul operează cu variabile agregate pe județ și cu date istorice din anul anterior. Asta înseamnă că experiența reală a pacientului poate rămâne foarte diferită de verdictul statistic. Un județ poate avea E ≤ 0 și totuși să aibă întârzieri relevante într-un centru oncologic mare, într-o anumită procedură sau într-un anumit subprogram. Invers, un E > 0 poate deschide contractarea, dar efectul asupra accesului depinde de cât de repede se semnează contractele și de câte sloturi reale apar în teren.

Aici intervin și variabilele de migrație. ΣBi adaugă pacienții din alte județe tratați local, ceea ce reflectă consumul suplimentar de capacitate al centrelor regionale. În schimb, Be scade pacienții unui județ care au fost tratați în altă parte, pentru a evita dubla numărare. Administrativ, această logică este coerentă. Din perspectiva pacientului însă, ea poate masca inechitatea geografică: faptul că un bolnav dintr-un județ periferic este tratat în alt județ nu înseamnă neapărat că accesul lui a fost simplu, rapid sau echitabil; înseamnă doar că nevoia sa a fost contabilizată ca „acoperită” în altă parte.

Aceasta este una dintre cele mai importante consecințe interpretative ale formulei: exportul de pacienți reduce E în județul de domiciliu, deci poate diminua argumentul pentru dezvoltarea locală de capacitate sau pentru contractarea de furnizori privați locali, chiar atunci când povara deplasării rămâne mare pentru pacienți și familii. În sens opus, județele mari, supraregionale, care „importă” mulți pacienți pot demonstra mai ușor nevoia neacoperită suplimentară.

În plus, proiectul măsoară pacienți, nu complexitate de caz și nici volum ponderat de servicii. În oncologie, un pacient cu investigații repetate, tratament sistemic, profilare moleculară, complicații și radioterapie nu este echivalent, din punctul de vedere al încărcării de capacitate, cu un caz simplu, liniar. Formula nu spune cum gestionează această eterogenitate. Pentru managementul contractual, simplificarea este utilă; pentru fotografierea fină a presiunii asistente reale, ea rămâne insuficientă.

Am încercat să rezum aceste concluzii într-un tabel, pentru a fi mai ușor de citit și de interpretat diferitele scenarii ce pot apărea.

Tabelul sintetizează efectele juridice și operaționale descrise în proiectul de ordin. Important: atunci când E > 0, textul spune că CAS poate contracta privat, nu că este obligată să o facă.

Ipoteze, goluri de date și puncte de audit

Formula se sprijină pe câteva ipoteze care trebuie spuse clar.

Toate aceste ipoteze pot fi discutabile în oncologie și în alte programe intensive tehnologic.

Rezultatele ar trebui validate prin cel puțin cinci filtre. Reconcilierea NBE cu datele validate și decontate din CAS, pe pacient unic și pe program/subprogram/activitate. Reconcilierea ΣBi și Be între județe, pentru a evita dubla numărare sau pierderea unor cazuri. Auditarea NBD față de personal, program de lucru, infrastructură, echipamente și buget real. Verificarea separată a furnizorilor publici nou introduși, la care proiectul acceptă inițial doar capacitatea declarată. În fine, publicarea metodologiei de calcul, a anului de referință și a regulilor de rotunjire, pentru ca rezultatul să poată fi reprodus.

În evaluarea de impact, dacă proiectul va fi adoptat, demonstrația credibilă a unei scăderi a timpilor de așteptare ar trebui făcută înainte și după intrarea noilor contracte, la nivel de județ și de centru, ideal printr-o serie temporală întreruptă sau o comparație între județe care au deschis contractarea privată și județe care nu au făcut-o. Fără un asemenea design și fără date de timp, afirmația va rămâne cel mult plauzibilă, nu dovedită.

Ce ar trebui urmărit de acum înainte

Dacă CNAS și Ministerul Sănătății vor să arate că accesul se îmbunătățește, există o soluție relativ clară: publicarea periodică a unor indicatori minimali de timeliness, pe o ierarhie geografică și instituțională standardizată — național, regiune, județ, oraș, centru — și separat pe public/privat. Faptul că RNC include deja furnizorul unde s-a diagnosticat cazul și furnizorul unde s-a făcut tratamentul arată că infrastructura poate susține, în principiu, analize mai fine; dar fără datele de timp procesuale, analiza rămâne incompletă.

Indicatorii minimali care ar demonstra cu adevărat scăderea timpilor de așteptare

O soluție realistă pe termen scurt ar fi dublă. Mai întâi, CNAS ar putea publica periodic, în format deschis, valorile E și toate componentele sale pentru fiecare județ și program/subprogram/activitate, nu doar să le comunice solicitantului. Proiectul deja obligă la consemnarea și comunicarea lor; publicarea ar extinde transparența de la nivel procedural la nivel sistemic. În paralel, Ministerul și INSP ar putea adăuga un modul simplu de timeliness la infrastructura registrului oncologic sau într-un registru paralel de liste de așteptare.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.