Consens IDSA: amfotericina B, tratamentul inițial în histoplasmoza severă

Adaugă Medic24 în sursele preferate Google

IDSA recomandă amfotericina B ca tratament inițial al histoplasmozei severe, cu preferință pentru forma lipozomală și trecere ulterioară la itraconazol.

Infectious Diseases Society of America (IDSA) a publicat un nou consens privind tratamentul antifungic inițial al histoplasmozei severe. Experții sugerează utilizarea amfotericinei B la pacienții cu histoplasmoză pulmonară acută severă sau cu formă diseminată, forma lipozomală fiind preferată.

Noul document IDSA, actualizat la 16 septembrie 2026, face parte din procesul de revizuire a ghidului pentru managementul histoplasmozei la adulți, copii și persoane însărcinate. Consensul este susținut de Pediatric Infectious Diseases Society (PIDS) și Society of Infectious Diseases Pharmacists (SIDP).

Amfotericina B lipozomală, preferată în formele severe

Potrivit consensului, tratamentul inițial cu amfotericină B este sugerat pentru toți pacienții cu histoplasmoză pulmonară acută severă sau histoplasmoză diseminată.

IDSA precizează că amfotericina B lipozomală (L-AmB) este preferată altor formulări. Dozele indicate sunt:

  • 3 mg/kg intravenos, o dată pe zi, pentru histoplasmoza severă fără afectarea sistemului nervos central;
  • 5 mg/kg intravenos, o dată pe zi, pentru histoplasmoza cu afectare a sistemului nervos central.

Durata optimă a terapiei de inducție nu este însă stabilită cu certitudine. Pentru formele fără afectare a sistemului nervos central, durata utilizată tradițional este de 7–14 zile.

Experții arată că o durată mai scurtă și trecerea mai rapidă la tratamentul antifungic oral pot fi luate în considerare la pacienții care răspund clinic – de exemplu, prin ameliorarea febrei și a statusului cardiopulmonar – sau la cei care dezvoltă toxicitate asociată amfotericinei B.

În afectarea SNC, inducția poate dura 4–6 săptămâni

Pentru histoplasmoza sistemului nervos central, IDSA sugerează în general o perioadă de inducție cu amfotericină B lipozomală de 4 până la 6 săptămâni.

Durata trebuie adaptată în funcție de rezoluția manifestărilor neurologice și de îmbunătățirea parametrilor lichidului cefalorahidian.

Itraconazolul, preferat după terapia de inducție

După obținerea unei ameliorări clinice inițiale, itraconazolul rămâne azolul preferat pentru tratamentul post-inducție. IDSA consideră că datele existente sunt insuficiente pentru a recomanda alte medicamente azolice drept terapie antifungică inițială în histoplasmoza severă.

Unii experți propun inițierea itraconazolului înainte de întreruperea amfotericinei B, pentru a permite atingerea concentrațiilor terapeutice ale medicamentului.

Consensul recomandă monitorizarea terapeutică a itraconazolului după aproximativ 1–2 săptămâni de tratament. Pentru concentrația serică a componentei itraconazol, experții sugerează o țintă de 1–4 mg/L, pentru a asigura expunerea eficientă și, în același timp, pentru a reduce riscul de toxicitate.

Datele comparative rămân limitate

IDSA subliniază că documentul a fost formulat ca declarație de consens, nu ca recomandare bazată pe o comparație robustă între diferite strategii terapeutice.

Nu există studii prospective controlate care să compare direct eficacitatea și siguranța amfotericinei B cu itraconazolul ca terapie de inducție în histoplasmoza acută severă. O mare parte dintre datele disponibile provin din studii mai vechi, multe realizate la pacienți cu HIV/SIDA.

În consecință, experții consideră că beneficiile tratamentului antifungic depășesc riscurile în formele severe, dar admit existența unor lacune importante privind alegerea și durata optimă a terapiei.

Histoplasmoza poate evolua de la forme asimptomatice la boală severă

Histoplasmoza este produsă de fungi din genul Histoplasma, infecția fiind dobândită în principal prin inhalarea sporilor. Manifestările clinice variază de la infecții asimptomatice și forme pulmonare ușoare până la afectare pulmonară severă sau boală diseminată.

Riscul unor forme severe este influențat atât de expunerea fungică, cât și de statusul imun al pacientului. Imunosupresia importantă, inclusiv anumite terapii biologice sau infecția HIV avansată, este asociată cu un risc crescut de histoplasmoză diseminată sau severă.

Noul consens reprezintă a doua etapă a actualizării ghidului IDSA privind histoplasmoza. Prima parte, publicată în 2025, s-a concentrat asupra nodulilor pulmonari asimptomatici și asupra histoplasmozei pulmonare acute ușoare și moderate.


⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.

Abonamente Medic24

Actualitatea medicală din surse verificate. Un singur email pe săptămână.