Cel mai amplu studiu genetic asupra fibromialgiei identifică 26 de regiuni asociate cu riscul bolii

O analiză genetică realizată pe datele a peste 2,5 milioane de persoane a identificat 26 de regiuni ale genomului asociate cu riscul de fibromialgie. Rezultatele indică un rol important al sistemului nervos și al mecanismelor de procesare a durerii, dar nu permit deocamdată dezvoltarea unui test genetic pentru diagnostic.

Studiul, publicat în revista Nature Medicine, reprezintă cea mai amplă analiză genetică realizată până acum asupra fibromialgiei. Cercetarea a reunit date din 11 cohorte din Statele Unite, Regatul Unit, Finlanda, Estonia, Danemarca și Islanda.

În total, analiza a inclus 2.563.755 de persoane, dintre care 54.629 aveau un diagnostic de fibromialgie, iar peste 2,5 milioane au format grupul de control.

Au fost identificate 26 de regiuni genomice asociate cu fibromialgia

Cercetătorii au comparat milioane de variante genetice prezente la persoanele cu și fără fibromialgie. În urma meta-analizei de asociere la nivelul întregului genom, au fost identificate 26 de regiuni care au atins pragul de semnificație statistică pentru asocierea cu riscul de fibromialgie.

Multe dintre genele evidențiate au funcții legate de creier, neuroni, transmiterea semnalelor și procesarea durerii. Analizele suplimentare au arătat că ereditatea asociată fibromialgiei a fost concentrată în țesuturile cerebrale și în tipurile de celule nervoase studiate.

Autorii consideră că rezultatele oferă dovezi genetice în sprijinul rolului sistemului nervos central în fiziopatologia fibromialgiei și susțin ipoteza unei modificări a modului în care organismul procesează semnalele dureroase.

Cea mai puternică asociere a fost identificată în gena HTT

Cea mai puternică asociere genetică a fost observată pentru o variantă din gena HTT. Alte mutații ale acestei gene sunt responsabile de boala Huntington, însă cercetătorii precizează că varianta identificată în studiul fibromialgiei este diferită de expansiunea genetică rară care provoacă această boală neurodegenerativă.

Varianta asociată cu fibromialgia a fost legată de o creștere de aproximativ 9% a riscului individual, ceea ce indică un efect redus și nu o relație directă de tip cauză–efect.

O altă regiune identificată se află în apropierea genei GPR52, care reglează nivelurile proteinei huntingtin și este deja studiată ca posibilă țintă terapeutică pentru boala Huntington.

Printre celelalte gene prioritizate de cercetători se numără DCC, DRD2/NCAM1, MDGA2 și CELF4, toate având diferite roluri în funcționarea sistemului nervos, dezvoltarea neuronală sau sensibilitatea la durere.

Suprapunere genetică cu durerea lombară, sindromul de intestin iritabil și PTSD

Studiul a evidențiat și o suprapunere genetică între fibromialgie și numeroase alte afecțiuni. Cele mai puternice corelații au fost observate cu alte forme de durere cronică și cu tulburări musculoscheletale.

Asocieri genetice importante au fost identificate cu durerea lombară, durerile articulare, migrena, mialgia și sindroamele caracterizate prin durere extinsă.

Au fost observate corelații și cu sindromul de intestin iritabil, tulburarea de stres posttraumatic, depresia, anxietatea și insomnia. Potrivit autorilor, unele dintre aceste afecțiuni ar putea împărtăși mecanisme biologice legate de reglarea senzorială și afectivă la nivelul sistemului nervos.

Corelația genetică nu înseamnă însă că una dintre afecțiuni o cauzează pe cealaltă. Ea indică faptul că anumite variante genetice pot contribui la susceptibilitatea pentru mai multe boli sau sindroame.

Structura genetică a fost similară la femei și bărbați

Aproximativ 88% dintre persoanele cu fibromialgie incluse în studiu erau femei. Cu toate acestea, cercetătorii au constatat că arhitectura genetică asociată afecțiunii a fost aproape identică la femei și bărbați.

Diferența de prevalență dintre sexe nu pare, prin urmare, să fie explicată de variante genetice specifice femeilor. Autorii arată că pot fi implicate alte mecanisme biologice, expuneri de mediu sau diferențe privind recunoașterea și diagnosticarea bolii.

Rezultatele nu oferă încă un test genetic pentru diagnostic

Cercetătorii subliniază că genele reprezintă doar o componentă a riscului de fibromialgie. Apariția sindromului este probabil influențată de interacțiunea dintre predispoziția genetică, factorii de mediu, experiențele de viață și existența altor afecțiuni dureroase.

Studiul nu permite în prezent realizarea unui test genetic pentru diagnosticarea fibromialgiei și nu indică un nou tratament care să poată fi utilizat imediat în practica medicală.

Rezultatele pot însă ajuta la identificarea unor mecanisme biologice și a unor posibile ținte terapeutice. Cercetătorii menționează, printre altele, receptorul GPR52 și gena CELF4, dar evaluarea relevanței lor terapeutice va necesita studii suplimentare.

Printre limitele cercetării se numără utilizarea diagnosticelor înregistrate în bazele de date medicale și faptul că aproximativ 90% dintre cazurile incluse în analiza principală proveneau de la persoane cu ascendență europeană. Autorii consideră că viitoarele studii trebuie să includă populații mai diverse și să analizeze mai atent interacțiunea dintre gene și factorii declanșatori ai fibromialgiei.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.