Carl Jung despre anxietatea în fața morții

Într-un interviu, el subliniază modul în care inconștientul uman tratează ideea sfârșitului: în loc să se lase copleșit de anxietate, psihicul acționează ca și cum viața ar continua la nesfârșit. Acest mecanism sugerează că, în adâncul nostru, nu percepem moartea ca pe un sfârșit absolut, ci ca pe o tranziție firească.

Jung consideră că atitudinea pe care o avem față de viitor joacă un rol esențial în sănătatea noastră psihică. Persoanele care privesc înainte, care își trăiesc fiecare zi ca și cum ar avea în față secole de existență, reușesc să trăiască mai deplin și mai armonios. În schimb, cei care se lasă dominați de frică și care privesc în permanență înapoi tind să se rigidizeze, atât la nivel psihologic, cât și fizic, ceea ce le poate grăbi declinul. În viziunea lui Jung, secretul unei bătrâneți sănătoase este menținerea unei perspective deschise asupra viitorului, acceptând viața ca pe o aventură continuă.

Deși Jung recunoaște inevitabilitatea morții, el observă că există în noi ceva care refuză să creadă în această finalitate. Acest paradox nu este un argument metafizic, ci mai degrabă o realitate psihologică: felul în care gândim despre moarte influențează profund modul în care trăim. Asemenea nevoii biologice de sare, care nu poate fi întotdeauna explicată rațional, și orientarea către viitor pare a fi o necesitate interioară care ne menține echilibrul psihic.

Jung sugerează că anxietatea în fața morții poate fi atenuată printr-o atitudine de deschidere față de viitor. Acceptarea vieții în toată complexitatea ei, cu provocările și incertitudinile sale, ne ajută să trăim mai autentic. În loc să ne temem de sfârșit, putem alege să ne concentrăm pe ceea ce urmează, transformând astfel moartea dintr-o sursă de angoasă într-o parte firească a existenței umane.

Am tratat mulți oameni în vârstă și este destul de interesant să observi ce face inconștientul în fața faptului că este amenințat cu un sfârșit inevitabil: îl ignoră. Viața se comportă de parcă ar continua, și de aceea cred că este mai bine ca oamenii în vârstă să trăiască mai departe, să privească spre ziua de mâine ca și cum ar avea de trăit secole întregi. Așa reușesc să trăiască cu adevărat.
– C. Jung

Întrebat dacă este este posibil ca cea mai înaltă dezvoltare a omului să fie dizolvarea individualității sale într-o formă de conștiință colectivă, Jung spune că acest fapt este imposibil.

Cred că va exista o reacție împotriva acestei disoluții comunale. Oamenii nu pot suporta la nesfârșit propria lor anulare. Va veni un moment în care va apărea o reacție, iar eu deja o observ. Când mă gândesc la pacienții mei, toți caută să-și găsească propria existență și să o asigure împotriva acestei atomizări complete într-un nimic lipsit de sens. Oamenii nu pot suporta o viață lipsită de sens.
– C. Jung