Asistența medicală în școli și grădinițe: sinteză pentru medici a noii Metodologii MS-MEC (2025-2026)

Un nou ordin comun al Ministerului Sănătății și al Ministerului Educației actualizează cadrul privind asistența medicală în școli și grădinițe, cu impact direct asupra activității medicilor de familie și a personalului medical din unitățile de învățământ.

Ordinul ministrului sănătății și al ministrului educației și cercetării nr. 1.503/6.821/2025 pentru aprobarea Metodologiei privind asigurarea asistenței medicale a antepreșcolarilor, preșcolarilor, elevilor din unitățile de învățământ preuniversitar și studenților din instituțiile de învățământ superior pentru menținerea stării de sănătate a colectivităților și pentru promovarea unui stil de viață sănătos – publicat în Monitorul Oficial nr. 1154 din 12 decembrie 2025

Metodologia aprobată prin Ordinul MS–MEC nr. 1.503/6.821/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1154 din 12 decembrie 2025 (poate fi consultat aici), înlocuiește reglementarea din 2023 și redefinește responsabilitățile legate de prevenție, triaj epidemiologic și asistență medicală primară pentru antepreșcolari, preșcolari, elevi și studenți. Noile prevederi intră în vigoare la 30 de zile de la publicare, în ianuarie 2026.

Scopul metodologiei este menținerea stării de sănătate a colectivităților școlare și promovarea unui stil de viață sănătos. În cele ce urmează, prezentăm o sinteză clară și structurată a principalelor prevederi ale ordinului, cu accent pe aspectele practice relevante pentru medicii de familie, dar și pentru medicii școlari, pediatri, stomatologi și personalul medical implicat în asistența din unitățile de învățământ.

Analiza vizează, în special, modul de organizare a triajului epidemiologic, responsabilitățile diferitelor categorii de personal medical, serviciile furnizate în cabinetele medicale școlare, reglementările privind examenele periodice, vaccinările și evidențele medicale, precum și colaborarea cu familia și autoritățile locale.

Triajul epidemiologic în colectivități: rol, frecvență și criterii

Trijajul epidemiologic este una dintre măsurile-cheie de prevenire a transmiterii bolilor în colectivitățile de copii. Noul ordin reconfirmă obligativitatea acestui triaj și stabilește clar frecvența și modul de realizare. Astfel, în creșe și grădinițe (nivel antepreșcolar și preșcolar) se efectuează zilnic, înainte de intrarea copiilor în colectivitate, un triaj epidemiologic – măsură de sănătate publică antiepidemică obligatorie pentru toți copiii care frecventează colectivitatea. Conducerea unității de învățământ are responsabilitatea să asigure că toți copiii de grădiniță sunt aduși de părinți la acest triaj zilnic și să pună la dispoziție condițiile necesare personalului medical pentru desfășurarea lui.

Art. 3
Evaluarea stării de sănătate, realizată prin serviciile de asistență medicală și stomatologică școlară, are următoarele componente:
a) servicii de asigurare a unui mediu sănătos prin identificarea și managementul riscurilor pentru sănătatea colectivității, asigurarea circuitelor funcționale (spațiu și instrumente), verificarea respectării reglementărilor de sănătate publică;
b) servicii profilactice de menținere a stării de sănătate individuale și colective:
(i) efectuarea triajului epidemiologic zilnic în unitățile de învățământ cu grupe de nivel antepreșcolar și/sau preșcolar, înainte de intrarea în colectivitate;
(ii) efectuarea triajului epidemiologic în unitățile de învățământ preuniversitar, după vacanțele școlare și ori de câte ori este nevoie;

În școli (învățământ preuniversitar), triajul epidemiologic nu mai este zilnic, însă se efectuează după fiecare vacanță școlară și ori de câte ori este nevoie, în funcție de contextul epidemiologic. Practic, la revenirea elevilor din vacanțe (de exemplu după vacanța de iarnă sau de vară) personalul medical școlar examinează copiii și elevii pentru a identifica eventuale semne de boală transmisibilă și pentru a preveni introducerea în colectivitate a unor cazuri contagioase. Unitățile de învățământ trebuie să faciliteze acest demers, mobilizând elevii la datele stabilite împreună cu medicul/asistentul în vederea triajului după vacanțe.

Criteriile clinice avute în vedere la triaj sunt precizate explicit. În cazul triajului zilnic din creșe/grădinițe, asistenta medicală examinează copiii (tegumente, mucoase, scalp) și notează datele într-un registru special. Nu sunt admiși în colectivitate copiii care prezintă semne sugestive pentru boli contagioase, precum: angină (faringită) cu febră sau cu depozite pe amigdale, secreții nazale mucopurulente asociate cu febră, tuse persistentă cu febră, conjunctivită acută, icter sau subicter până la elucidarea cauzei, erupții cutanate cu potențial infecțios, pediculoză (păduchi), ori alte afecțiuni posibil contagioase. Aceleași criterii se aplică și la triajul efectuat după vacanțe: copiii și elevii găsiți cu oricare din afecțiunile de mai sus sunt izolați și li se recomandă rămânerea la domiciliu. Personalul medical are obligația de a depista și izola prompt orice suspiciune de boală infecțioasă apărută în colectivitate, informând medicul școlar și conducerea unității pentru instituirea măsurilor necesare. De asemenea, cadrele medicale școlare participă la anchetele epidemiologice ale DSP atunci când apar focare, aplică sau recomandă tratamente profilactice (de exemplu tratament antibiotic profilactic în focare de meningită sau tratament împotriva paraziților în caz de păduchi/scabie) la indicația medicului epidemiolog și solicită acțiuni de dezinfecție, dezinsecție sau deparazitare, dacă este cazul.

Rolul medicului de familie al copilului este esențial în managementul cazurilor depistate la triaj. Conform noilor prevederi, copiii depistați cu semne de boală acută trebuie evaluați de medicul de familie (sau medicul curant), care va stabili diagnosticul și tratamentul adecvat. Medicul școlar sau asistentul va îndruma părinții să se prezinte cu copilul la medicul de familie pentru consult, în vederea clarificării diagnosticului și a îngrijirilor necesare. Mai mult, medicul de familie este cel care avizează revenirea copilului în comunitate după însănătoșire (detalii mai jos). Metodologia accentuează că părinții au obligația să nu aducă în colectivitate copiii care prezintă semne de boală infecto-contagioasă, această responsabilitate fiind inclusă în contractul educațional semnat la înscriere. Prin urmare, medicul de familie devine partener direct în efortul de a menține colectivitățile școlare sănătoase, asigurând atât tratamentul corect al copilului bolnav, cât și documentele necesare întoarcerii sale în siguranță printre colegi.

Revenirea în colectivitate după o boală infecto-contagioasă este reglementată acum mult mai clar decât în vechea metodologie. Elevii și studenții pot reveni la cursuri numai pe baza unei adeverințe medicale eliberate de medicul curant, care să ateste că sunt „apt(ă) de reintrare în colectivitate”. Pentru antepreșcolari și preșcolari (copiii de creșă și grădiniță), documentul necesar este avizul epidemiologic eliberat de medicul curant, cu aceeași mențiune că sunt apți de a reveni în colectivitate. Practic, medicul de familie (sau specialistul care a tratat copilul) va examina copilul la sfârșitul perioadei de boală și, dacă acesta nu mai este contagios, va emite adeverința/avizul de reintrare în colectivitate. Această cerință este obligatorie din ianuarie 2026, reprezentând o schimbare față de regulamentul anterior (care nu prevedea explicit prezentarea unui astfel de document).

În concluzie, rolul personalului medical școlar este de a efectua efectiv această filtrare (sau de a o coordona, acolo unde este cazul), iar al medicilor de familie de a prelua cazurile suspecte/bolnave, de a le trata și de a decide momentul sigur al reîntoarcerii în comunitate, prin documentele medicale corespunzătoare.

Serviciile oferite în cabinetele medicale școlare

Metodologia detaliază gama completă de servicii medicale ce trebuie asigurate în cabinetele școlare (atât cele de medicină generală, cât și cele de stomatologie), subliniind caracterul lor preponderent profilactic. Articolul 3 din ordin (din anexă) enumeră componentele evaluării stării de sănătate realizate prin asistența medicală școlară, astfel:

Servicii pentru un mediu sănătos în școli/grădinițe – identificarea și gestionarea riscurilor pentru sănătatea colectivității, asigurarea circuitelor funcționale (spații și instrumentar corespunzător), verificarea respectării normelor de sănătate publică. Practic, personalul medical supraveghează condițiile igienico-sanitare din unitate și semnalează dacă ceva nu este conform (ex. aglomerație, ventilație, curățenie, aprovizionare cu materiale de igienă etc.).

Servicii profilactice de menținere a sănătății – includ triajul epidemiologic (zilnic la antepreșcolari/preșcolari și după vacanțe la elevi, după cum s-a menționat), precum și imunizări în situații epidemiologice speciale (vaccinări suplimentare dispuse prin ordin al ministrului sănătății, de exemplu în caz de epidemii, cu respectarea drepturilor pacienților) și inițierea măsurilor de control al bolilor transmisibile (măsuri de izolare, dezinsecție, chemoprofaxie etc. în focare). De notat că vaccinările de rutină ale copiilor (cele din Calendarul național de vaccinare) nu se efectuează, în general, în cabinetul școlar, ci rămân în responsabilitatea medicilor de familie; însă medicii școlari trebuie să verifice statusul vaccinal al elevilor și să îndrume părinții către medicii de familie dacă descoperă vaccinuri neefectuate la timp. În cazuri speciale (amenințări epidemice), cabinetul școlar poate organiza campanii de vaccinare la nivelul unității, conform indicațiilor Ministerului Sănătății.

Servicii de supraveghere și evaluare a stării de sănătate – vizează depistarea precoce a problemelor de sănătate la copii. Aici intră examenele medicale periodice și de bilanț (examene de rutină pentru evaluarea dezvoltării fizice și identificarea eventualelor afecțiuni acute sau cronice – detaliate în secțiunea următoare), monitorizarea copiilor cu boli cronice cunoscute (ținerea lor în evidență, urmărirea evoluției, verificarea prezentării la controale de specialitate) și asigurarea documentelor medicale necesare (eliberarea de adeverințe, avize, referate medicale). De asemenea, include supravegherea sănătății orale și depistarea problemelor dentare, în colaborare cu medicul stomatolog.

Servicii medicale curative gratuite – cabinetele școlare oferă consultații medicale pentru afecțiuni acute apărute pe timpul programului școlar (de ex. un episod de febră, o durere abdominală la un elev în timpul orelor) și primul ajutor în urgențe (traumatisme, lipotimii etc.). Medicul școlar poate elibera bilete de trimitere către alți specialiști (ex. trimitere la pediatrie, dermatologie sau ORL, după caz) și rețete gratuite pentru afecțiuni acute, acolo unde este cazul. În plus, medicul sau stomatologul școlar poate prescrie tratamente în limita competențelor (de exemplu, un antibiotic în caz de infecție acută depistată la cabinetul școlar, sau un gel stomatologic pentru o gingivită) și poate elibera scutiri medicale temporare pentru orele de educație fizică, conform constatărilor medicale.

Activități de educație pentru sănătate – personalul medical școlar are și un rol educativ. Ei desfășoară sau participă la programe de educație sanitară pentru elevi: lecții despre igiena personală, nutriție sănătoasă, prevenirea consumului de tutun, alcool și droguri, educație sexuală și pentru viața de familie, sănătate emoțională etc.. Metodologia prevede că medicii și asistenții medicali inițiază sau susțin lecții de educație pentru sănătate și pot participa la ședințe cu părinții pentru a le oferi acestora informații și consiliere pe teme medicale relevante (ex. importanța vaccinării, prevenirea accidentelor, alimentația copilului). Totodată, unitățile de învățământ sunt încurajate să includă în oferta educațională activități de promovare a unui stil de viață sănătos, în parteneriat cu cabinetele medicale școlare.

Consiliere și promovarea tratamentelor precoce/recuperării – nu în ultimul rând, printre serviciile oferite se numără consilierea copiilor și familiei pentru aplicarea precoce a tratamentelor curative sau de recuperare medicală atunci când se identifică probleme (de exemplu, îndrumarea părinților unui copil cu tulburare de vedere către consult oftalmologic și corecție cu ochelari cât mai devreme, sau sfatul dat familiei unui copil supraponderal de a începe un program de dietă și mișcare). Scopul este ca eventualele afecțiuni să fie abordate din timp, prevenind agravarea lor.

Trebuie subliniat că toate aceste servicii sunt gratuite pentru copii și tineri, indiferent de statutul lor, atâta timp cât sunt înscriși într-o unitate de învățământ acreditată. Inclusiv copiii cetățenilor străini rezidenți și studenții străini rezidenți au dreptul la asistență medicală și stomatologică gratuită prin cabinetele școlare, în condițiile legii.

În continuare, vom detalia câteva aspecte esențiale legate de aceste servicii: examenele medicale periodice (bilanțuri de sănătate), vaccinările și evidențele medicale, precum și rolurile specifice ale diferitelor cadre medicale implicate.

Examenele medicale periodice și vaccinările școlare

Pentru a supraveghea starea de sănătate a copiilor pe termen lung, metodologia introduce un calendar al examinărilor medicale periodice și de bilanț, diferențiat pe categorii de vârstă. Aceste examene sistematice permit depistarea din timp a problemelor de sănătate (de la tulburări de creștere, la deficiențe de vedere sau afecțiuni cronice incipiente) și evaluarea dezvoltării fizice și neuropsihice. Articolul 8 al metodologiei prevede următoarele etape de examinare periodică:

Bilanț anual de sănătate pentru antepreșcolari și preșcolari (0–6 ani): o dată pe an, fiecare copil din creșă sau grădiniță trebuie consultat de medicul școlar, cu sprijinul asistentului medical. Acest examen de bilanț include anamneză, examen clinic complet și evaluarea dezvoltării fizice (greutate, înălțime, perimetre, indice de masă corporală) și neuropsihice, comparativ cu etaloanele naționale de vârstă. De exemplu, medicul verifică dacă copilul are o creștere armonioasă, dacă achizițiile psiho-motorii și de limbaj sunt adecvate vârstei, depistând eventuale întârzieri sau tulburări ce necesită intervenție.

Examinări medicale periodice la intervale regulate: în plus față de bilanțul anual făcut de medic, asistentul medical realizează examene mai frecvente, de rutină – trimestrial la antepreșcolari (din 3 în 3 luni) și semestrial la preșcolari (din 6 în 6 luni). La elevi (copiii de vârstă școlară), asistentul efectuează o examinare generală anuală. Aceste examinări periodice se concentrează pe măsurători antropometrice (greutate, înălțime, evaluarea acuității vizuale la preșcolari și elevi etc.) și identificarea unor probleme evidente de sănătate. Datele obținute se consemnează în fișa medicală a copilului, asigurând astfel continuitatea evidenței medicale. Dacă asistentul observă modificări sau suspiciuni (ex. un elev a scăzut neașteptat în greutate, sau un copil nu vede bine la un ochi la testarea acuității vizuale), el anunță medicul școlar pentru evaluare suplimentară.

Bilanțuri de sănătate la vârste-cheie (examene de etapă): metodologia introduce examene medicale amănunțite pentru anumite clase și ani de studiu importanți. Astfel, toți elevii din clasele I, a IV-a, a VIII-a, a XII-a (sau a XIII-a în cazul liceelor cu clasa XIII) și ultimul an al școlilor profesionale, precum și studenții din anul II de facultate, vor beneficia de o examinare de bilanț realizată de medicul școlar împreună cu asistentul. Aceste evaluări corespund unor perioade de tranziție sau finale de ciclu educațional (intrarea în școală, trecerea la gimnaziu, finalizarea gimnaziului, absolvirea liceului și intrarea în câmpul muncii sau în învățământul superior). Prin aceste bilanțuri se evaluează starea generală de sănătate și se eliberează documentele necesare orientării școlare. De pildă, în clasa a VIII-a și a XII-a, medicul selecționează elevii cu probleme de sănătate ce pot necesita adaptări educaționale sau orientare spre anumite profiluri (aceasta în colaborare cu comisiile de orientare școlar-profesională). Tot la aceste bilanțuri, medicul poate identifica elevi care ar putea primi „bursă medicală”, un tip de sprijin acordat elevilor cu afecțiuni cronice grave; medicul școlar consemnează în fișa medicală documentele de la specialist care atestă diagnosticul pentru bursă.

Evaluarea dezvoltării neuropsihice la cei mici: în creșe și grădinițe, pe lângă examenele medicale, metodologia prevede aprecierea dezvoltării neuropsihice și a limbajului copiilor. Această evaluare este realizată în colaborare cu personalul didactic specializat – educatori, învățători, consilieri școlari sau logopezi –, care colaborează cu medicul școlar pentru a identifica eventuale tulburări în dezvoltare. Practic, personalul didactic observă copilul în mediul educațional și semnalează dacă sunt probleme de vorbire, comportament, socializare, iar medicul evaluează din punct de vedere medical și stabilește conduita (recomandare de logopedie, neuropsihiatru infantil etc.).

Toate rezultatele acestor examene (fie bilanțuri ale medicului, fie examinări periodice ale asistentului) se înscriu riguros în Fișa medicală a antepreșcolarului/preșcolarului/școlarului/studentului, document care însoțește copilul pe parcursul educației. Anexele ordinului includ modele standardizate de fișe medicale pentru înscriere și pentru supravegherea ulterioară (Anexele 16, 16.1 – 16.3).

Vaccinările reprezintă un aspect important al prevenției. Așa cum s-a precizat, vaccinările obișnuite (de rutină) ale copiilor se realizează în continuare prin cabinetele medicilor de familie, conform Programului Național de Vaccinare. Medicul școlar are însă responsabilitatea de a verifica dacă fiecare elev are vaccinările la zi și, dacă nu, să informeze părinții și să îi îndrume către medicul de familie pentru a recupera vaccinurile restante.

Art. 5.2 a) Verifică antecedentele vaccinale ale copiilor la înscrierea în colectivitate și pe întreg parcursul procesului de învățământ, informează și îndrumă părinții/aparținătorii legali către medicul de familie pentru efectuarea vaccinărilor în cazul în care acestea nu au fost efectuate corespunzător vârstei, conform recomandărilor prevăzute în Calendarul de vaccinări, din cadrul Programului național de vaccinare derulat de Ministerul Sănătății.

În plus, în eventualitatea unor situații epidemiologice speciale (declararea unei epidemii de rujeolă, poliomielită, meningită etc. ori apariția unor focare în comunitate), Ministerul Sănătății poate dispune campanii de imunizare la nivel școlar, prin ordin specific. În astfel de cazuri, medicul și asistentul școlar vor organiza activitatea de vaccinare în unitate – se ocupă de aprovizionarea cu vaccin (în colaborare cu DSP), de obținerea consimțământului informat al părinților, de pregătirea condițiilor igienice pentru vaccinare și de efectuarea propriu-zisă a vaccinărilor la copiii eligibili. Asistentul medical va supraveghea eventualele reacții adverse post-vaccinare și va consemna vaccinurile făcute în registrul de vaccinări și în fișa copilului. Medicul școlar, la rândul său, va elibera părinților adeverințe de vaccinare pentru a fi transmise medicului de familie, asigurând astfel că și acesta are evidența completă a imunizărilor copilului. Colaborarea între medicii școlari și cei de familie este esențială în acest proces, pentru ca datele despre vaccinare să fie integrate și pentru a evita atât omisiuni, cât și duplicarea vaccinărilor.

Prin urmare, examenele medicale periodice și acțiunile de vaccinare profilactică formează împreună coloana vertebrală a medicinei preventive școlare. Acestea permit monitorizarea constantă a stării de sănătate a elevilor și intervenția timpurie. Medicii de familie sunt parte integrantă a acestui efort preventiv, fiind informați despre rezultatele examinărilor (de pildă, un medic școlar poate trimite un elev la medicul de familie cu o notă că a descoperit un suflu cardiac, pentru investigații suplimentare) și preluând ștafeta în privința măsurilor terapeutice și a vaccinărilor curente.

Rolurile și responsabilitățile personalului medical și ale altor actori implicați

Asigurarea asistenței medicale în școli este un efort de echipă, ce implică mai multe categorii de personal, fiecare cu atribuții bine definite. Ordinul enumeră explicit aceste categorii – de la personalul medico-sanitar din unitate, până la director, profesori, autorități locale și DSP – și detaliază responsabilitățile fiecăruia (Anexele 1–8 ale metodologiei). În această secțiune, sintetizăm rolurile principalilor actori:

Medicul școlar (medic de medicină generală/de familie) și asistentul medical

Medicul școlar este în centrul sistemului de îngrijire din unitatea de învățământ. De regulă, acesta este un medic cu specialitatea medicină de familie sau medicină generală (ideal cu atestat în medicina școlară) angajat de autoritatea locală pentru a deservi una sau mai multe școli/grădinițe. Principalele sale responsabilități includ:

Coordonarea activităților medicale preventive din școală: medicul inițiază supravegherea epidemiologică a colectivității, adică monitorizează continuu apariția bolilor transmisibile și ține legătura cu DSP. El depistează și declară bolile infecțioase conform legii (completând fișe de notificare pentru DSP) și izolează cazurile suspecte, alertând imediat conducerea școlii pentru a lua măsuri de limitare a transmiterii. Medicul organizează și triajul epidemiologic: la grădinițe supraveghează triajul zilnic efectuat de asistentă, iar la școli coordonează și efectuează, împreună cu asistenții medicali, triajul epidemiologic la intrarea sau revenirea din vacanțe ori de câte ori e necesar. În situații de focar, colaborează cu DSP în ancheta epidemiologică și poate prescrie profilaxie (de ex. antibiotic profilactic pentru contacți), la indicația medicului epidemiolog.

Examinarea medicală și depistarea afecțiunilor: Medicul școlar efectuează examenele de bilanț ale stării de sănătate la grupele de vârstă stabilite (clasele I, IV, VIII, XII etc. menționate anterior) și evaluează dezvoltarea fizică și neuropsihică a copiilor, identificând eventuale probleme incipiente. De asemenea, examinează copiii înaintea vaccinărilor speciale (în campaniile de vaccinare) pentru a depista contraindicații și supraveghează administrarea vaccinurilor și reacțiile adverse. Medicul verifică starea de sănătate a elevilor care participă la concursuri, olimpiade, tabere – eliberează avize epidemiologice necesare (în care notează și bolile cronice ale elevului, pentru informarea organizatorilor). Tot el examinează elevii participanți la competiții sportive de masă și consemnează rezultatele examinării în funcție de starea de sănătate și istoricul medical al fiecărui elev. (Notă: pentru competițiile sportive de performanță, elevii au nevoie de aviz de la medicii de medicină sportivă – nu de la medicul școlar.) Medicul școlar efectuează și vizitele medicale pentru elevii care se înscriu în licee de specialitate, școli profesionale sau licee vocaționale (de exemplu, examinarea medicală pentru admiterea la un liceu militar sau o școală de bucătari).

Îngrijiri curative și monitorizare: Medicul consultă și tratează cazurile acute apărute în timpul programului școlar. Orice elev, preșcolar sau antepreșcolar care acuză o problemă de sănătate la școală este evaluat de personalul medical; medicul școlar supraveghează și tratează cazurile acute până la preluarea lor de către familie sau ambulanță. Dacă este o urgență, acordă primul ajutor și solicită serviciul 112. Medicul monitorizează copiii cu afecțiuni cronice: ține evidența lor într-un registru special și se asigură că vin cu regularitate la controalele medicale necesare, consemnând rezultatele reevaluărilor făcute de specialiști. Comunicarea cu medicul de familie al acestor copii este importantă, în sensul că școala poate oferi informații despre starea copilului în colectivitate, iar medicul de familie informează școala despre eventuale restricții sau recomandări (ex. elevi cu diabet, epilepsie, astm etc., care au nevoie de anumite adaptări).

Eliberarea de documente medicale și evidențe: Medicul școlar emite o serie de acte medicale: adeverințe pentru motivarea absențelor (de exemplu, un elev care a lipsit pentru că a fost bolnav poate primi de la medicul de familie adeverința de scutire, dar dacă a fost consultat și de medicul școlar, acesta poate să confirme starea în ziua respectivă), avize epidemiologice (pentru intrare în tabere, concursuri etc.), bilete de trimitere către specialiști (cu regim special, valabile în sistemul asigurărilor de sănătate, astfel încât părinții să nu fie nevoiți să meargă întâi la medicul de familie pentru o trimitere). După cum prevede ordinul, medicii școlari pot elibera bilete de trimitere cu regim special către cabinete de specialitate pentru copiii depistați cu anumite afecțiuni, iar în baza scrisorii medicale primite de la specialist, îi vor lua în evidență specială în cabinetul școlar pentru monitorizare. Medicul școlar completează, de asemenea, raportările lunare privind activitatea cabinetului (consultații, triaj, vaccinări, educație pentru sănătate etc.), care se centralizează la nivel de DSP și Minister (anexele 15.1–15.4 conțin formularele de raportare). Iar anual, medicul prezintă în Consiliul profesoral al școlii analiza stării de sănătate a elevilor, pe baza datelor adunate (situație similară cu un “raport de sănătate” al școlii).

Asistentul medical

Alături de medic, asistentul medical școlar (sau infirmiera, în cazul grădinițelor unde nu există post de asistent, dar personalul poate fi încadrat ca “soră medicală”) are un rol la fel de important, fiind adesea prima linie în îngrijirea de zi cu zi. Atribuțiile asistentului medical includ:

Realizarea triajului epidemiologic curent: Asistenta efectuează zilnic triajul epidemiologic la creșe și grădinițe, examinând fiecare copil la sosire, conform criteriilor menționate (verifică gâtul, pielea, ochii, temperatura etc.). De asemenea, participă la triajul după vacanțe la școli, alături de medic, sau chiar îl efectuează ea însăși la nevoie, sub coordonarea medicului. Asistenta izolează imediat copiii suspecți de boală contagioasă și informează medicul. Tot ea ține evidența în registrul de triaj și se asigură că niciun copil bolnav nu rămâne în colectivitate.

Administrarea tratamentelor și procedurilor în caz de focare: La indicația medicului sau a DSP, asistentul aplică tratamente chimioprofilactice în focare (de exemplu, administrarea de doze de antibiotic profilactic elevilor contacți într-un focar de meningită, cu acordul părinților). De asemenea, supraveghează aplicarea măsurilor antiparazitare (tratamente contra păduchilor sau scabiei în clasă) și măsuri antiinfecțioase (dezinfectarea corectă a claselor) în cazul focarelor, conform normelor.

Participarea la examenele medicale periodice: Asistenta efectuează măsurătorile antropometrice (înălțime, greutate) și testările simple (ex. examen de vedere, evaluarea acuității auditive prin șoaptă etc.) în cadrul examinărilor periodice: trimestrial/semestrial la cei mici și anual la elevi. Tot ea completază fișele medicale cu datele respective și le aduce la cunoștința medicului. La examinările de bilanț făcute de medic, asistenta participă activ, ocupându-se de partea de măsurători (somatometrie) și asigurând buna organizare (cheamă copiii pe rând, pregătește instrumentarul etc.).

Îngrijiri curative imediate: Asistenta acordă primul ajutor elevilor care se prezintă la cabinet cu probleme acute sau accidente minore. Ea supraveghează elevii bolnavi până când părinții vin să îi ia sau până la sosirea ambulanței, conform indicațiilor medicului. Dacă un copil se accidentează în curtea școlii, asistentul dezinfectează plaga, oprește sângerarea, aplică pansament etc., raportând apoi medicului.

Gestionarea medicamentelor și a materialelor: Asistenta se ocupă de aprovizionarea și gestionarea trusei de urgență din cabinet. Ea verifică stocurile de medicamente, materiale sanitare și instrumente și se asigură că totul este în termen și depozitat corect. De asemenea, asistenta ține legătura cu autoritatea locală (prin medicul coordonator sau direct) pentru a solicita necesarul de materiale, conform baremului minim prevăzut de ordin.

Educație și comunicare: Asistenta colaborează cu cadrele didactice și cu psihologul/logopedul școlii pentru a depista copii cu tulburări de dezvoltare sau alte probleme de sănătate observate în clasă. Ea comunică medicului școlar orice astfel de constatări, pentru ca acesta să evalueze situația. Tot asistentul poate participa la orele de educație pentru sănătate (împreună cu medicul sau independent, în funcție de pregătire) și poate oferi sfaturi practice copiilor despre igienă (cum să se spele corect pe mâini, pe dinți etc.). Nu în ultimul rând, asistenta este adesea liantul cu părinții: înștiințează părinții când un copil se simte rău și trebuie trimis acasă și în mânează direct părinților documentele medicale pregătite de medic (adeverințe, avize), sub semnătură, atunci când vin să le ridice.

În ansamblu, echipa medic – asistent medical școlar asigură funcționarea zilnică a cabinetului medical din școală sau grădiniță. Menționăm că în mediul rural, acolo unde nu există un cabinet medical școlar propriu, rolul medicului școlar și al asistentului este preluat de medicul de familie din localitate (și asistentul său, dacă există) – practic, copiii din acea localitate sunt înscriși la medicul de familie, care le acordă asistență medicală și preventivă conform aceleiași metodologii. De asemenea, în unitățile de învățământ particulare (private), școlile au obligația să angajeze personal medical și să organizeze cabinete la aceleași standarde ca în sistemul public, conform ordinului.

Rolul medicului de familie și colaborarea cu acesta

Medicul de familie al copilului (în calitatea sa de medic curant primar) este un partener indispensabil al medicinei școlare, deși nu lucrează fizic în cadrul școlii (cu excepția situației în care un medic de familie este angajat ca medic școlar, lucru care se întâmplă frecvent în mediul urban). Colaborarea medicilor școlari cu medicii de familie se realizează în mai multe moduri:

Continuitatea îngrijirii și schimbul de informații medicale: Atunci când medicul școlar depistează o problemă de sănătate la un elev care necesită investigații sau tratament suplimentar (de ex. tensiune arterială crescută la un adolescent, sau deficit ponderal marcat la un copil), de cele mai multe ori va recomanda părinților să meargă la medicul de familie pentru evaluare. Medicul de familie preia cazul, poate face trimiteri la specialiști, iar ulterior informează familia și, indirect, și școala despre diagnostic și eventuale măsuri speciale (de exemplu, un elev descoperit cu diabet va fi monitorizat de medicul de familie/endocrinolog, dar școala trebuie să știe să îi permită teste de glicemie în timpul programului și să aibă un plan de urgență pentru eventuale episoade de hipoglicemie). Ordinul prevede ca medicii școlari să transmită către medicii de familie informațiile complete privind vaccinările efectuate în școală, prin eliberarea de adeverințe de vaccinare ce ajung la aceștia. Astfel, medicul de familie își poate actualiza propriul registru de vaccinări al copilului. Invers, și medicul de familie transmite către școală, prin intermediul părintelui sau direct, date despre eventuale diagnostice cronice, alergii, contraindicații la efort sau altele, de obicei notate în adeverința medicală prezentată la începutul ciclului școlar sau când apare o schimbare.

Vaccinarea și profilaxia bolilor contagioase: După cum am menționat, schema de vaccinare de rutină este responsabilitatea medicilor de familie. Medicul de familie trebuie să se asigure că eliberează aviz epidemiologic pentru intrarea copilului în colectivitate la momentul înscrierii la creșă/grădiniță sau clasa pregătitoare – document ce atestă că vaccinările sunt la zi sau, dacă nu, indică recuperarea lor. Dacă un copil nu are toate vaccinurile efectuate la timp, medicul de familie ar trebui să informeze părinții și să programeze recuperarea; medicul școlar, la rândul său, va îndruma părinții către medicul de familie pentru vaccinare dacă constată omisiuni. În situații de focar sau risc epidemiologic în școală, medicul de familie poate fi solicitat de părinți sau de autorități să administreze anumite vaccinuri (de exemplu, vaccinare antirujeolică în comunitățile cu acoperire vaccinală scăzută, în paralel cu campania școlară). De asemenea, medicul de familie este cel care eliberează avizul epidemiologic pentru copiii din învățământul preuniversitar cazați în internate (la început de an), fiind un document cerut la cazare.

Documentele de revenire după boală: Așa cum s-a detaliat la secțiunea de triaj, medicul de familie (sau specialistul curant) este responsabil de emiterea adeverințelor medicale și avizelor epidemiologice de reîntoarcere în colectivitate după bolile infecțioase. Aceasta înseamnă că, după orice absență de minimum 3 zile a unui elev din cauza unei boli (respiratorii, digestive, COVID-19, varicelă, etc.), familia trebuie să se prezinte la medicul de familie pentru consult; medicul va evalua starea copilului și, dacă este vindecat clinic și necontagios, va completa formularul standard (adeverință sau aviz, după caz) pe care elevul îl aduce la școală. Ordinul prevede explicit că revenirea în colectivitate după boli infecto-contagioase se face doar cu document medical favorabil, eliberat de medicul curant. Această procedură formalizează relația dintre medicina școlară și cea de familie, asigurând un control suplimentar: practic, medicul de familie confirmă că elevul nu mai reprezintă risc pentru colegi, iar medicul școlar primește acest document și permite reintrarea elevului la ore. Dacă elevul revine fără document, școala ar trebui să îl trimită înapoi acasă/părintelui, conform regulamentului intern ce va trebui adaptat la noile prevederi.

Consultații și trimiteri în sistemul de specialitate: Medicul de familie rămâne furnizorul principal de servicii medicale pentru copil în afara programului școlar. Cazurile depistate de medicul școlar care necesită investigații suplimentare vor ajunge la medicul de familie pentru bilet de trimitere către specialist (dacă medicul școlar nu a emis el însuși un bilet cu regim special). În plus, dacă părintele preferă, poate să ducă copilul direct la medicul de familie pentru orice problemă apărută, în loc să meargă la cabinetul școlar. De aceea este esențială comunicarea: ideal, părintele ar trebui să informeze medicul școlar dacă copilul are o problemă de sănătate cunoscută sau a suferit de o boală recent (de exemplu, dacă elevul a avut COVID-19, chiar dacă a stat acasă, medicul școlar ar trebui să știe, pentru a lua măsuri de precauție la școală).

În concluzie, medicii de familie și medicii școlari acționează complementar. Ordinul creează un cadru de colaborare în care informațiile circulă în ambele sensuri: școala raportează și recomandă cazuri către medicul de familie, iar medicul de familie asigură consultul și documentele pentru integrarea copilului în colectivitate. Pentru medicii de familie, familiarizarea cu noile formulare tip (adeverința de revenire, avizul epidemiologic etc.) este importantă, la fel și cu cerințele fișei medicale de înscriere (care conține un rezumat al antecedentelor patologice, alergiilor, problemelor de dezvoltare ale copilului, pe care medicul de familie o completează la intrarea copilului în grădiniță/școală). Această cooperare strânsă are ca scop final bunăstarea și siguranța medicală a copiilor în mediul educațional.

Medicul stomatolog școlar și asistența stomatologică

O componentă esențială a asistenței medicale în școli este asistența stomatologică. Ordinul prevede existența de cabinete stomatologice școlare în rețeaua de învățământ preuniversitar și universitar, acolo unde este posibil, deservite de medici dentiști și asistenți de profil (igieniști, asistente de stomatologie). În localitățile sau școlile unde nu există un cabinet dedicat, elevii vor beneficia de servicii stomatologice gratuite prin medicii dentiști din localitate, conform legii. Rolul medicului stomatolog școlar este profilactic, educativ dar și curativ, concentrat pe sănătatea dentară a copiilor:

Consultații periodice și depistare precoce: Toți preșcolarii, elevii și studenții arondați unui cabinet stomatologic școlar trebuie examinați periodic de medicul dentist. De obicei, se organizează cel puțin un control stomatologic anual general pentru fiecare clasă. Medicul stomatolog depistează precoce cariile dentare, afecțiunile parodontale (gingivite), anomaliile de ocluzie sau creștere dentară. Orice leziune identificată la acest stadiu incipient are șanse mult mai mari de tratament cu succes. De asemenea, dentistul școlar supraveghează erupția dentiției la copiii mici (urmărește dacă dinții apar la timp, dacă sunt probleme de spațiu etc.) și monitorizează evoluția dentiției la copiii mai mari, putând recomanda din timp un consult ortodontic dacă observă malpoziții dentare.

Tratamente stomatologice curative de bază: În limita competențelor sale și a dotării cabinetului, medicul stomatolog școlar tratează leziunile carioase simple și complicate la dinții temporari (de lapte) și permanenți ai copiilor. Asta include obturații (“plombe”) la dinții cariati, tratamente endodontice la nevoie (devitalizarea nervului) în cazul dinților permanenți tineri cu carii complicate, tratamentul durerilor dentare acute etc. De asemenea, poate efectua manevre chirurgicale minore în scop profilactic sau de urgență: extracții ale dinților temporari mobilizați sau irecuperabili, incizii și drenaj de abcese dentare ș.a.. Scopul este ca elevii să beneficieze de tratament la nevoie chiar în incinta școlii, evitând absențele de la ore pentru probleme dentare ușoare. Pentru cazurile complexe care depășesc competența sau dotarea (de ex. nevoie de tratament ortodontic, chirurgie oro-maxilo-facială, tratamente endodontice de înaltă complexitate), medicul școlar dentar trimite pacientul la specialist – elaborează un plan de tratament și îl referă către specialistul corespunzător (ortodont, chirurg, endodont etc.), menținând legătura pentru monitorizare ulterioară.

Profilaxie dentară și educație: O parte importantă din munca stomatologului școlar este prevenirea cariilor și a altor afecțiuni dentare. El realizează aplicări de substanțe profilactice (fluorizări locale pe dinți, sigilarea șanțurilor și fosetelor la molarii permanenți proaspăt erupți, acolo unde se poate), ședințe de educație pentru igiena orală (arată copiilor cum să se spele corect pe dinți, discută despre alimentația care influențează sănătatea dinților – reducerea dulciurilor, sucurilor etc.). De asemenea, medicul dentist urmărește obiceiurile vicioase (precum suptul degetului, rosul unghiilor, folosirea suzetei în exces, bruxismul) și colaborează cu ortodontul pentru a descuraja aceste obiceiuri și a preveni deformările dento-maxilare. Ordinul menționează expres că dentistul școlar participă la implementarea programelor naționale de sănătate orală destinate tinerilor, în colaborare cu DSP-urile – de exemplu, programe de educație și screening, campanii de aplicare de fluor în zonele cu fluor deficitar în apă etc..

Monitorizarea afecțiunilor cronice oro-dentare: Copiii care suferă de boli cronice dentare (de exemplu hipoplazia smalțului, amelogenesis imperfecta, parodontită juvenilă agresivă etc.) sau care sunt în tratamente de lungă durată (aparat dentar ortodontic, reabilitări protetice după traume) vor fi dispensarizați de medicul stomatolog școlar. Acesta se asigură că sunt urmărite evoluțiile și că elevii respectă controalele periodice la specialist. În caz de nevoie, dentistul școlar intervine pentru tratamente de întreținere sau urgentare a unor consulturi de specialitate.

Documente și raportări: Medicul stomatolog școlar eliberează la rândul său adeverințe medicale pentru absențe din motive stomatologice (de exemplu, dacă un elev a lipsit 2 zile din cauza unei dureri de măsea și a venit pentru tratament la cabinetul școlar, dentistul îi poate da o adeverință care să justifice absența). De asemenea, poate da bilete de trimitere către medici specialiști (ex. chirurgie maxilo-facială pentru un chist descoperit pe radiografie) și prescrie rețete în limita competențelor (antibiotice, analgezice, ape de gură medicamentate etc.). Ca și medicii de medicină generală, raportează anual la DSP situația de sănătate oro-dentară a elevilor din școlile arondate (ex. numărul de carii tratate, numărul de dinți extrași, prevalența cariei la 12 ani etc.), date ce sunt folosite pentru statistici și planificarea intervențiilor de sănătate publică.

Condiții și dotare: Nu în ultimul rând, medicul stomatolog se asigură că cabinetul este dotat și igienizat corespunzător. El semnalează în scris conducerii școlii și autorităților locale orice nevoie de amenajare, reparație sau aprovizionare cu instrumentar și materiale stomatologice. De asemenea, monitorizează respectarea normelor de control al infecțiilor în cabinetul dentar: sterilizarea instrumentarului, dezinfecția suprafețelor, purtarea echipamentului de protecție – fie efectuând personal aceste proceduri, fie supraveghindu-și asistenta să le facă corect.

În ansamblu, medicina dentară școlară asigură că elevii primesc nu doar tratament al durerilor dentare, ci și o îngrijire preventivă constantă, astfel încât să ajungă la vârsta adultă cu o dentiție cât mai sănătoasă. Pentru medicii pediatri și de familie, prezența unui dentist în școală este un beneficiu, deoarece multe probleme dentare pot fi rezolvate fără a trimite copilul în afara școlii. Iar colaborarea dintre dentistul școlar și restul echipei medicale se vede, de exemplu, în completarea fișei medicale de către dentist cu date despre statusul dentar al fiecărui copil (prezentă în adeverința de înscriere în colectivitate, care are rubrică specială pentru dentiție – normală/alterată).

Implicarea conducerii școlii, a personalului didactic și a autorităților locale

Pe lângă personalul medical propriu-zis, metodologia pune accent pe responsabilitățile conducerii unităților de învățământ, ale cadrelor didactice și ale autorităților în menținerea sănătății elevilor. Sănătatea școlară este văzută ca un efort comun, iar fiecare actor are sarcini clar definite:

Directorul unității de învățământ (conducerea școlii): Are obligația generală de a sprijini și asigura condițiile pentru desfășurarea asistenței medicale. Conform metodologiei, conducerea școlii ia măsurile necesare pentru prezentarea copiilor la triajul epidemiologic zilnic (în cazul grădinițelor). Directorul trebuie să colaboreze cu DSP pentru stabilirea circuitelor funcționale (circuite de intrare-ieșire, izolator pentru copii bolnavi, circuite pentru blocul alimentar etc.) și să le implementeze. De asemenea, directorul cooperează cu autoritatea publică locală pentru organizarea cabinetelor medicale: de exemplu, dacă școala nu are încă un cabinet medical amenajat, directorul solicită primăriei spațiu și dotări; dacă personalul medical semnalează lipsuri (aparat sterilizator, chiuvetă la cabinet etc.), directorul face demersuri să le rezolve. Regulamentul intern al școlii trebuie actualizat astfel încât să includă proceduri privind informarea părinților când copilul lor are probleme de sănătate la școală, procedura de predare a copilului bolnav către părinte (cine anunță părintele, de unde îl ia etc.) și procedura pentru situații de urgență medicală, punând pe primul plan interesul copilului. Directorul este chemat să colaboreze și la promovarea sănătății: de pildă, să includă în oferta educațională ore de educație pentru sănătate și să accepte parteneriate cu ONG-uri sau instituții pentru activități pe teme de sănătate (cu excepția celor sponsorizate de companii de tutun sau alcool, care sunt interzise).

Personalul didactic (învățători, profesori) și didactic auxiliar: Cadrele didactice au, înainte de toate, responsabilitatea de supraveghere a copiilor pe durata programului educativ, ceea ce include și supravegherea stării lor de sănătate. Profesorii și învățătorii sunt instruiți să recunoască semnele de boală la elevi (febră, erupții, tulburări de comportament, scădere a performanței din cauze posibile de sănătate) și au obligația de a trimite imediat la cabinetul medical orice elev care acuză sau prezintă semne îngrijorătoare. Ordinul prevede că elevii cu semne de boli infecto-contagioase nu trebuie aduși la școală de către părinți, dar dacă totuși un copil ajunge bolnav, profesorul de la clasă trebuie să sesizeze rapid cabinetul medical. În practică, în multe grădinițe unde asistenta vine doar dimineața la triaj și apoi pleacă, educatoarele preiau rolul de a observa pe parcursul zilei starea copiilor și de a anunța părinții dacă un copil începe să se simtă rău sau devine febril. Metodologia prevede că, la solicitarea conducerii școlii, personalul didactic sprijină personalul medical la efectuarea triajului epidemiologic dacă este nevoie – de exemplu, diriginții sau profesorii de serviciu pot ajuta la organizarea elevilor pentru triajul de după vacanță, asigurându-se că fiecare clasă trece pe la cabinet în ziua stabilită. Diriginții și învățătorii au și un rol de legătură cu familia: ei transmit părinților informațiile medicale și recomandările primite de la cabinet (ex. lista cu copiii care trebuie să aducă ochelari, după un control oftalmologic de masă), și includ în ședințele cu părinții discuții despre sănătatea copiilor. Adesea medicul sau asistentul școlar participă la aceste ședințe, la invitația diriginților, pentru a oferi lectorate pe teme de interes (alimentație, igienă, vaccinare etc.). Personalul didactic auxiliar (cum ar fi bibliotecarii, laboranții) și personalul administrativ (secretari, îngrijitori) contribuie și ei: personalul de îngrijire (femeile de serviciu) asigură curățenia și igiena spațiilor, respectând normele sanitare pe care personalul medical le supervizează; secretariatul școlii colectează documentele medicale de la elevi (adeverințe, avize) și le transmite cabinetului, păstrând totodată copii la dosarul elevului; consilierul școlar poate semnala medicului cazuri de elevi cu probleme emoționale sau de adaptare ce ar putea avea cauze medicale (ex. tulburări de somn, anemie etc.), lucrând în echipă interdisciplinară cu medicul.

Autoritățile de sănătate publică (DSP): Direcțiile de Sănătate Publică județene și a Municipiului București au rol de îndrumare metodologică și control. Ele colaborează cu școlile în campanii de vaccinare și asigură aprovizionarea cu vaccinuri pentru acele campanii speciale. DSP-urile primesc raportările periodice de la cabinetele școlare (date despre triaj, îmbolnăviri, vaccinări, tratamente, indicatori de sănătate orală etc.) și le analizează. Inspectorii DSP pot efectua controale în școli pentru a verifica respectarea normelor de igienă (conform Ordinului 1456/2020 amintit în metodologie) – de exemplu, controlează dacă se face triajul zilnic la grădinițe, dacă se respectă capacitatea maximă a claselor din punct de vedere sanitar, dacă apa din școală e potabilă, dacă sunt condiții în cabinete. În caz de focar de boală transmisibilă, DSP coordonează ancheta epidemiologică și poate dispune măsuri precum închiderea temporară a clasei/școlii, dezinfectarea spațiilor, administrarea de tratament profilactic etc., în colaborare cu medicul școlar. De asemenea, DSP-urile avizează înființarea cabinetelor medicale școlare și baremul lor de dotare, conform legii.

Autoritățile publice locale (primării/consilii locale): Conform legislației (Legea 95/2006 și OUG 162/2008), primăriile sunt cele care angajează și plătesc personalul medical școlar în unitățile de stat. Tot ele finanțează dotarea și funcționarea cabinetelor (mobilier, aparatură, medicamente de urgență, materiale sanitare). Ordinul prevede că autoritățile locale desemnează medici coordonatori ai rețelei de medicină școlară, care supervizează activitatea la nivel de oraș sau sector, și primesc un mic spor salarial pentru această responsabilitate. Primăriile trebuie să asigure respectarea baremului minim de dotare (prevăzut în anexele 9-12) – de exemplu, fiecare cabinet medical de școală generală trebuie să aibă minim un pat, o trusă de urgențe, tensiometru, termometre, stetoscop, o masă de consultație, o chiuvetă etc. Dacă o școală nouă se deschide sau își extinde capacitatea, primăria se ocupă să înființeze un cabinet medical acolo, în colaborare cu conducerea școlii. Autoritățile locale sunt, așadar, finanțatorii și organizatorii direcți ai asistenței medicale școlare, în timp ce Ministerul Sănătății și DSP oferă îndrumare de specialitate.

Inspectoratele școlare: Deși țin de Ministerul Educației, inspectoratele au și ele un rol menționat – acela de a urmări implementarea prevederilor sanitare în școli. Ei pot include în inspecțiile lor verificarea existenței cabinetelor medicale și a documentației de sănătate. Inspectoratele colaborează cu DSP și cu autoritățile locale pentru a soluționa eventualele probleme (de exemplu, dacă o școală nu are cabinet medical sau nu are personal, inspectoratul poate semnala primăriei și ministerului necesitatea ocupării postului). Ordinul include personalul din inspectoratele școlare ca făcând parte din categoriile implicate, cu atribuții specifice trecute în anexa 8.

Părinții și reprezentanții legali: Deși nu sunt personal al instituțiilor, părinții sunt menționați ca parteneri în menținerea sănătății copiilor. Ei au obligația să prezinte documentele medicale necesare la înscriere (fișa medicală cu vaccinări, adeverințe), să nu aducă la școală copilul bolnav și să respecte recomandările medicale primite. Unitățile de învățământ îi informează despre aceste obligații prin contractul educațional și prin fișa de prezentare a activităților cabinetului medical (anexă la regulament, pe care părintele o semnează la începutul școlii). Comunicarea cu părinții este esențială: în caz de îmbolnăvire a copilului în timpul orelor, există proceduri clare de anunțare și preluare a lui de către părinte. Părinții sunt invitați și la activități educative – multe școli organizează întâlniri periodice cu părinții unde, alături de medici, se discută probleme de sănătate a copiilor și prevenție.

În concluzie, această abordare multi-disciplinară și intersectorială asigură un cadru complet de suport pentru sănătatea elevilor. Medicii de familie ar trebui să cunoască faptul că școala are obligații clare de a colabora cu ei (prin schimb de informații despre vaccinări, trimiterea de copii la consult etc.), iar părinții trebuie sprijiniți să-și îndeplinească rolul (să furnizeze informații medicale corecte școlii și să urmeze sfaturile privind sănătatea copilului). Implementarea noii metodologii va necesita poate efort de adaptare, dar ea creează premisele unei supravegheri mai riguroase a sănătății copiilor în colectivitate și a unei cooperări mai strânse între școală, familie și sistemul medical.

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1.503/2025 și al Ministerului Educației nr. 6.821/2025 aduce un cadru juridic modernizat pentru medicina școlară, aliniat cu noile realități legislative și de sănătate publică. Pentru medicii de familie, cunoașterea acestor prevederi este importantă, deoarece le clarifică rolul în ecuația îngrijirii copilului școlar: de la obligativitatea avizării revenirii în colectivitate după boală, până la necesitatea de a comunica cu medicul școlar despre vaccinări și probleme cronice. Medicii școlari și pediatrii vor regăsi în metodologie instrumente concrete pentru a-și organiza activitatea – un program bine definit de examinări periodice, proceduri standardizate de triaj și evidență, formulare tip care elimină confuziile (fișe medicale unice, avize, adeverințe).

Accentul puternic pus pe prevenție (profilaxie, educație sanitară, depistare precoce) este de natură să contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate a tinerei generații. Totodată, implicarea clară a conducerii școlilor și a autorităților locale oferă suportul administrativ necesar medicilor pentru a-și exercita profesia în condiții optime. La rândul lor, părinții primesc asigurarea că sănătatea copiilor lor la școală este monitorizată și protejată conform unor standarde naționale.

Nu în ultimul rând, noua metodologie elimină unele incertitudini anterioare – de pildă, precizarea că nu se mai cer avize inutile la întoarcerea din vacanțe, dar se cer documente la revenirea după boală infecțioasă, aduce claritate și scade atât riscul de abuz (solicitarea excesivă de adeverințe), cât și riscul ca un copil contagios să revină necontrolat printre colegi.

Pentru comunitatea medicală, implementarea acestor prevederi va fi un examen practic de colaborare interdisciplinară: medicii de familie, medicii școlari, stomatologii, pediatrii, autoritățile sanitare și educatorii trebuie să lucreze concertat pentru ca scopul final – menținerea sănătății colective a copiilor și promovarea unui stil de viață sănătos – să fie atins. Ordinul 1.503/6.821/2025 oferă instrumentele și cadrul; rămâne ca toți actorii implicați să le folosească eficient în interesul copiilor și al întregii comunități.

Bibliografie:

Ordinul ministrului sănătății și al ministrului educației nr. 1.503/6.821/2025 – Metodologia privind asigurarea asistenței medicale a antepreșcolarilor, preșcolarilor, elevilor și studenților, Monitorul Oficial nr. 1154/12.12.2025.

Legea nr. 95/2006 (privind reforma în domeniul sănătății) și OUG nr. 162/2008 (privind transferul competențelor către autoritățile locale) – prevederi referitoare la organizarea asistenței medicale școlare.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.