Antiinflamatoare steroidiene: exemple, utilizări și riscuri

Antiinflamatoarele steroidiene sunt medicamente din familia corticosteroizilor, precum prednisonul, prednisolonul, metilprednisolonul, dexametazona și hidrocortizonul. Ele pot reduce rapid și puternic inflamația, dar nu sunt echivalente între ele și pot avea efecte adverse importante, mai ales atunci când sunt utilizate în doze mari sau pe perioade lungi.

Ce sunt antiinflamatoarele steroidiene?

Termenul se referă în principal la glucocorticoizi, medicamente care reproduc sau amplifică o parte dintre efectele hormonului cortizol produs în mod normal de glandele suprarenale.

Glucocorticoizii reduc activitatea mai multor mecanisme ale inflamației și ale sistemului imun. Din acest motiv sunt utilizați într-o gamă foarte largă de afecțiuni, de la reacții alergice și boli respiratorii până la boli autoimune și inflamatorii.

Un review farmacologic recent arată că glucocorticoizii sistemici sunt utilizați de decenii în bolile autoimune și inflamatorii, dar efectele și toxicitatea diferă considerabil între persoane și în funcție de medicament, doză și durata tratamentului (Möhlmann și colab., Clinical Pharmacokinetics).

Exemple de antiinflamatoare steroidiene

Lista nu este completă. Există numeroși corticosteroizi și numeroase formulări, iar două medicamente din această categorie nu trebuie considerate interschimbabile miligram pentru miligram.

Dexametazona, prednisonul și hidrocortizonul sunt la fel?

Nu. Diferă atât prin potență, cât și prin durata efectului și prin activitatea mineralocorticoidă.

De exemplu, o analiză farmacologică a glucocorticoizilor utilizați frecvent arată că hidrocortizonul are o durată biologică de aproximativ 8–12 ore, prednisonul, prednisolonul și metilprednisolonul de aproximativ 12–36 de ore, iar dexametazona și betametazona pot avea o durată biologică de 36–72 de ore (Journal of the Endocrine Society – review farmacologic).

Din această cauză, schimbarea unui corticosteroid cu altul trebuie făcută utilizând echivalențe farmacologice și în funcție de indicația clinică, nu prin înlocuirea aceleiași cantități în miligrame.

Care este diferența dintre antiinflamatoarele steroidiene și cele nesteroidiene?

Sunt două familii diferite de medicamente.

Cele două categorii nu trebuie confundate și nici combinate fără recomandarea medicului, deoarece fiecare are propriul profil de efecte adverse.

Corticosteroizii sunt aceiași cu steroizii anabolizanți?

Nu. Ambele categorii fac parte din familia largă a compușilor steroizi, dar au roluri biologice și utilizări complet diferite.

Corticosteroizii utilizați ca antiinflamatoare sunt legați farmacologic de hormonii produși de cortexul suprarenal și reduc inflamația și activitatea imună.

Steroizii anabolizanți sunt derivați ai testosteronului și au alte efecte asupra organismului. Utilizarea termenului prescurtat „steroizi” pentru ambele categorii poate crea confuzie.

Există antiinflamatoare steroidiene sub formă de creme?

Da. Corticosteroizii pot fi administrați local pe piele sub formă de creme, unguente, loțiuni sau soluții. Exemple de substanțe utilizate în dermatologie includ hidrocortizonul, betametazona, mometazona și clobetasolul.

Aceste produse diferă foarte mult ca potență. Un corticosteroid topic foarte potent nu trebuie utilizat ca și cum ar fi echivalent cu o cremă slabă cu hidrocortizon.

Riscul efectelor adverse depinde inclusiv de potență, suprafața pe care este aplicat, durata tratamentului, zona corpului și vârsta pacientului.

Există corticosteroizi inhalatori?

Da. În astm și unele alte boli respiratorii sunt utilizate medicamente precum budesonidul, beclometazona sau fluticazona.

Administrarea locală la nivelul căilor respiratorii permite obținerea unui efect antiinflamator cu expunere sistemică de obicei mai mică decât în cazul administrării orale. Totuși, inclusiv corticosteroizii administrați local pot produce efecte adverse, în special la doze mari sau în tratamente îndelungate.

Ce efecte adverse pot avea corticosteroizii?

Efectele depind de medicament, doză, durata tratamentului, calea de administrare și caracteristicile pacientului.

În cazul tratamentului sistemic pot apărea, printre altele:

• creșterea glicemiei;
• creșterea tensiunii arteriale și retenție de lichide în anumite situații;
• creșterea apetitului și modificări ale greutății corporale;
• tulburări ale somnului și modificări ale dispoziției;
• risc mai mare de infecții;
• osteoporoză în cazul expunerii îndelungate;
• cataractă sau glaucom;
• subțierea pielii și vindecarea mai lentă a rănilor;
• supresia funcției glandelor suprarenale.

Riscurile tind să crească odată cu doza și durata expunerii. Din acest motiv, tratamentul sistemic este de regulă individualizat și urmărește utilizarea celei mai mici expuneri compatibile cu controlul bolii.

De ce nu trebuie oprit brusc un tratament cu corticosteroizi?

Administrarea prelungită a glucocorticoizilor poate reduce producția proprie de cortizol prin inhibarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.

După anumite tratamente, întreruperea bruscă poate determina insuficiență suprarenaliană, motiv pentru care medicul poate recomanda scăderea treptată a dozei.

Ghidul comun al European Society of Endocrinology și Endocrine Society privind insuficiența suprarenaliană indusă de glucocorticoizi subliniază importanța evaluării riscului în funcție de doza și durata tratamentului și a gestionării corespunzătoare a întreruperii glucocorticoizilor.

Această regulă nu înseamnă că orice utilizare foarte scurtă necesită automat reducerea lentă a dozei. Decizia depinde de tratamentul concret și trebuie stabilită de medic.

Sunt corticosteroizii medicamente „puternice”?

Pot fi extrem de eficiente atunci când sunt utilizate pentru indicația potrivită. Tocmai eficiența lor asupra inflamației și sistemului imun explică și varietatea efectelor adverse posibile.

Corticosteroizii nu trebuie priviți nici ca medicamente care trebuie evitate cu orice preț, nici ca antiinflamatoare obișnuite care pot fi utilizate fără evaluarea indicației.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.