Studiu: „narațiunea” apare încă din primele luni de viață și este esențială pentru dezvoltarea emoțională și socială

Un studiu publicat în Annals of the New York Academy of Sciences arată că structurile narative – considerate până acum legate de limbaj – sunt prezente încă din primele luni de viață, în interacțiunile dintre mamă și copil.

Lucrarea, intitulată Narrative Development in Infant–Mother Interaction, reprezintă prima analiză longitudinală a modului în care „narațiunea preverbală” se dezvoltă în primul an de viață.

Interacțiuni structurate încă de la 4 luni

Cercetarea a analizat interacțiunile dintre 18 perechi mamă–copil, la vârste de 4, 7 și 10 luni, urmărind elemente precum contactul vizual, afectul, durata implicării și evoluția interacțiunii.

Rezultatele arată că aceste interacțiuni urmează un tipar narativ clar, cu patru etape: introducere, dezvoltare, punct culminant și rezoluție. Pe măsură ce copiii cresc, aceste „micro-narațiuni” devin mai complexe și mai frecvent complete.

Între 7 și 10 luni, sugarii ajung semnificativ mai des la fazele de climax și rezoluție comparativ cu vârsta de 4 luni, ceea ce indică o dezvoltare rapidă a capacității de organizare socială și emoțională.

Legătura directă cu emoțiile pozitive

Un aspect central al studiului este asocierea dintre structura narativă și starea emoțională. Interacțiunile care ajung la o „rezoluție” completă sunt corelate cu durate mai lungi de afect pozitiv, atât la copil, cât și la mamă.

Chiar și interacțiunile care se opresc la punctul culminant (fără rezoluție completă) sunt asociate cu emoții pozitive la copil, sugerând că aceste experiențe au valoare în procesul de învățare și autoreglare.

Interacțiuni mai scurte, dar mai eficiente

Contrar așteptărilor, durata interacțiunilor scade odată cu vârsta. Cercetătorii interpretează acest fenomen ca un semn de maturizare: copiii devin mai eficienți în comunicare și mai capabili să inițieze sau să încheie interacțiuni în funcție de propriile nevoi.

Această schimbare reflectă dezvoltarea autonomiei sociale și a capacității de autoreglare, nu o scădere a interesului social.

Implicații pentru dezvoltarea cognitivă și educație

Autorii sugerează că aceste structuri narative timpurii reprezintă baza dezvoltării cogniției sociale, a limbajului și a învățării. Practic, „narațiunea” nu apare odată cu vorbirea, ci precede limbajul și contribuie la apariția acestuia.

Rezultatele pot avea implicații importante în educație timpurie și în lucrul cu copii cu nevoi speciale, oferind un cadru pentru înțelegerea comportamentelor nonverbale ca forme de comunicare structurată.

De asemenea, studiul susține rolul fundamental al interacțiunii directe părinte–copil în dezvoltarea emoțională și socială, încă din primele luni de viață.

Referință:
T.McGowan, M.Væver, M. T.Krogh, S.Harder, and J.Delafield-Butt, “Narrative Development in Infant−Mother Interaction.” Annals of the New York Academy of Sciences1555, no. 1 (2026): e70192. https://doi.org/10.1111/nyas.70192

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.