Smalțul dentar se poate regenera? Specialiștii explică diferența dintre regenerare și remineralizare

Smalțul dentar este cel mai dur țesut al organismului uman, dar are o limitare importantă: odată pierdut, nu se regenerează în mod natural. Leziunile aflate într-un stadiu foarte precoce pot însă beneficia de remineralizare, proces care nu trebuie confundat cu refacerea biologică a smalțului.

Diferența dintre cele două procese este readusă în atenție de specialiști într-un articol publicat în British Dental Journal, care avertizează asupra utilizării termenului de „regenerare” atunci când sunt descrise tratamentele pentru leziunile carioase incipiente.

De ce smalțul dentar nu se regenerează

Smalțul este format în perioada de dezvoltare a dintelui de celule specializate numite ameloblaste. Acestea coordonează formarea matricei și mineralizarea smalțului, însă dispar după erupția dintelui.

În consecință, smalțul matur nu mai conține celule capabile să producă țesut nou. Spre deosebire de os sau piele, el nu dispune de un mecanism biologic prin care structura pierdută să poată fi reconstruită.

Astfel, smalțul eliminat printr-o carie cavitară, eroziune, uzură sau fractură nu „crește” la loc. În asemenea situații, refacerea formei și funcției dintelui poate necesita tratamente stomatologice restaurative.

Remineralizarea nu înseamnă regenerarea smalțului

Confuzia apare deoarece smalțul poate suferi un proces de remineralizare atunci când deteriorarea este încă superficială și nu s-a produs o pierdere importantă de structură.

Caria dentară debutează printr-un dezechilibru între demineralizare și remineralizare. Acizii produși în biofilmul dentar favorizează pierderea mineralelor din smalț. În anumite condiții, procesul poate evolua în sens invers, iar calciul, fosfatul și alte minerale pot fi redepuse în zonele de smalț afectate.

Saliva joacă un rol important în acest proces, iar fluorul poate favoriza remineralizarea și crește rezistența suprafeței dentare la atacurile acide.

Prin urmare, o leziune carioasă incipientă, necavitară, poate fi stabilizată și remineralizată în anumite condiții. Aceasta nu înseamnă însă că organismul produce din nou smalț identic cu cel format în timpul dezvoltării dintelui.

Structura originală a smalțului nu poate fi recreată prin metodele actuale

Autorii articolului din British Dental Journal arată că metodele preventive și terapeutice bazate, între altele, pe fluor și compuși de calciu și fosfat pot crește depunerea minerală, pot reduce permeabilitatea unei leziuni și pot îmbunătăți rezistența la acizi.

Există însă o diferență importantă între aceste efecte și regenerarea propriu-zisă. Smalțul natural are o arhitectură microscopică extrem de organizată, formată în timpul dezvoltării dintelui sub controlul ameloblastelor. Metodele actuale nu pot reproduce integral această organizare și proprietățile mecanice ale țesutului inițial.

De aceea, specialiștii consideră mai corectă utilizarea termenilor de „remineralizare”, „reparare” sau „restabilire minerală” atunci când sunt descrise efectele tratamentelor asupra leziunilor carioase precoce.

Cercetările privind regenerarea smalțului continuă

În ultimii ani sunt investigate numeroase strategii biomimetice, inclusiv materiale care încearcă să reproducă anumite etape ale formării naturale a smalțului. Unele rezultate experimentale sunt promițătoare, însă acestea nu trebuie confundate cu capacitatea naturală a dintelui adult de a produce smalț nou.

Până la apariția unor tehnologii validate clinic care să poată recrea țesutul pierdut, prevenirea demineralizării și identificarea leziunilor într-un stadiu precoce rămân esențiale pentru conservarea smalțului existent.

Pe larg despre mecanismele de formare, pierdere și remineralizare a smalțului: Smalțul dinților se regenerează? Ce se poate reface și ce nu – Cronica Dentară.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.