Pe scurt despre sindromul antifosfolipidic (SAF)

Această tulburare apare atunci când sistemul imunitar produce în mod eronat anticorpi care atacă proteinele legate de fosfolipide, componente esențiale ale membranelor celulare.

Deși mecanismul exact al apariției SAF nu este pe deplin înțeles, se consideră că atât factorii genetici, cât și cei de mediu joacă un rol important. Sindromul poate apărea ca o afecțiune primară sau secundară, în asociere cu alte boli autoimune, precum lupusul eritematos sistemic.

Factorii de risc includ:

• Sexul: Femeile sunt mai frecvent afectate decât bărbații.
• Istoricul familial: Prezența cazurilor de SAF sau alte boli autoimune în familie poate crește riscul.
• Alte afecțiuni autoimune: Persoanele cu lupus sau alte tulburări autoimune au un risc crescut de a dezvolta SAF.
• Infecții: Anumite infecții bacteriene sau virale pot declanșa producerea de anticorpi antifosfolipidici.
• Medicamente: Anumite medicamente pot induce formarea de anticorpi antifosfolipidici.

Manifestări clinice

Simptomele SAF variază în funcție de localizarea și dimensiunea cheagurilor de sânge. Printre manifestările comune se numără:

• Tromboze venoase profunde: Cheaguri de sânge în venele profunde, în special la nivelul membrelor inferioare, care pot provoca durere, umflături și roșeață.
• Tromboze arteriale: Cheaguri în artere, care pot duce la accidente vasculare cerebrale sau infarct miocardic.
• Complicații în sarcină: Avorturi spontane recurente, nașteri premature sau preeclampsie.
• Trombocitopenie: Scăderea numărului de trombocite, ceea ce poate duce la sângerări.
• Erupții cutanate: Apariția unor pete roșii sau purpurii pe piele.

În cazuri rare, SAF poate evolua către sindromul antifosfolipidic catastrofal, caracterizat prin formarea rapidă de cheaguri în multiple organe, conducând la insuficiență multiplă de organ.

Diagnostic

Diagnosticul SAF se bazează pe combinația dintre manifestările clinice și testele de laborator. Testele includ detectarea anticorpilor antifosfolipidici, precum anticorpii anticardiolipinici și anticoagulantul lupic, în două rânduri de analize efectuate la un interval de cel puțin 12 săptămâni. Prezența persistentă a acestor anticorpi, asociată cu tromboze sau complicații obstetricale, confirmă diagnosticul de SAF.

Tratament

Tratamentul SAF are ca scop prevenirea formării de noi cheaguri de sânge și gestionarea complicațiilor existente.

Strategiile terapeutice includ:

Anticoagulante: Medicamente precum warfarina sau heparina sunt utilizate pentru a subția sângele și a preveni formarea cheagurilor.

Aspirină în doze mici: Poate fi recomandată pentru a reduce riscul de tromboză.

Gestionarea factorilor de risc: Renunțarea la fumat, controlul tensiunii arteriale și al nivelului de colesterol, precum și evitarea contraceptivelor orale care conțin estrogeni.

În timpul sarcinii, femeile cu SAF necesită monitorizare atentă și tratament specific pentru a reduce riscul de complicații.

Diagnosticul precoce și managementul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții pacienților afectați.