Semne ale intoxicației cu ciuperci și cum trebuie să acționăm

Potrivit informațiilor primite de la Centrul Național de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar, statisticile arată că doar în prima jumătate a anului 2018 au fost raportate un număr de 54 cazuri de intoxicaţii cu ciuperci. În anul 2017, s-au raportat un număr de 120 cazuri de intoxicatii cu ciuperci la nivelul întregii ţări, 15 fiind cazuri colective (în familie). Dintre acestea, 6 cazuri au fost grave, înregistrându-se 2 cazuri de deces.

Ciupercile întâlnite în România

De multe ori, ciupercile necomestibile se pot confunda uşor cu cele comestibile. Există zeci de mii de specii de ciuperci în natură, dintre acestea numai câteva mii fac parte din categoria ciupercilor superioare (macromicete). În ţara noastră sunt cunoscute peste 1600 specii de ciuperci superioare, ciuperci cu “pălărie”, al căror diametru este mai mare de 4 mm. Dintre acestea aproximativ 400 sunt comestibile şi peste 200 specii sunt sigur toxice.

În ultimii ani, numărul intoxicaţiilor accidentale cu ciuperci este în continuă creştere. Recoltarea ciupercilor din pădure, în mod neorganizat, sau achiziţionarea de la culegătorii care le comercializează în pieţe implică riscuri importante asupra sănătăţii deoarece îşi pot face apariţia exemplarele din speciile de ciuperci otrăvitoare, care generează intoxicaţii acute la consumatori.

Nu trebuie folosite în alimentaţie decât ciupercile bine cunoscute. Prin ingerarea ciupercilor otrăvitoare (Amanita Phalloides, Amanita Muscaria, etc.) se produc tulburări digestive (vărsături, diaree, deshidratare), cardiovasculare (bradicardie, hipotensiune arterială, colaps cardiovascular), neurologice (stare confuzională, delir, convulsii, comă); moartea poate surveni între 8 şi 48 ore datorită conţinutului în substanţe toxice ca falina (acţiune hemolitică), amantina (proprietăţi hipoglicemiante), faloidina (acţiune asupra ficatului şi sistemului nervos).

Toxicitatea ciupercilor otrăvitoare nu poate fi redusă prin fierbere, uscare sau macerare în oţet.

De asemenea, îndepărtarea cuticulei nu diminuează toxicitatea. Foarte important de ştiut este faptul că nu există nici un test simplu care să permită recunoaşterea imediată a unei specii toxice. Identificarea unei ciuperci otrăvitoare nu poate fi făcută decât de un specialist.

Nu există semne sigure de identificare a ciupercilor, bazate pe aspect, loc de creştere, miros sau pe faptul că animalele se hrănesc cu ele (uneori şi acestea le mănâncă accidental şi prezintă aceleaşi simptome grave).

Pe de altă parte, pot fi atacate de melci, viermi sau alte insecte, fără ca acest lucru să arate că sunt toxice.

De asemenea, există specii de ciuperci necomestibile care îşi schimbă într-o oarecare măsură aspectul, devenind asemănătoare cu unele specii comestibile.

Nu există nici un test care să permită recunoaşterea imediată a unei specii toxice de ciuperci. Semnele intoxicaţiei cu ciuperci pot apărea de la câteva minute de la consum până la 3-6 ore sau chiar mai mult. Gravitatea intoxicaţiei depinde de specia de ciuperci ingerate, de cantitatea consumată şi de vârsta consumatorilor. Copiii, vârstnicii şi bolnavii cronic sunt mult mai sensibili.

Manifestările apar chiar şi la consumul unor cantităţi mici sau doar a sosului în care acestea au fost preparate, astfel că uneori o singură ciupercă este de ajuns pentru a contamina mâncarea.

Semne ale intoxicaţiei cu ciuperci

În general, intoxicaţiile cu ciuperci se caracterizează prin:

• tulburări digestive: greţuri, vărsături, dureri de stomac, diaree, hepatită acută toxică şi insuficienţă hepatică;
• tulburări neurosenzoriale: mioză (micşorarea pupilelor) sau midriază (dilatarea pupilelor), agitaţie, dezorientare temporo-spaţială, confuzie, delir, halucinaţii vizuale şi auditive, convulsii, comă;
• tulburări cardiovasculare: bradicardie sau tahicardie, hipoten-siune arterială sau hipertensiune arterială;
• tulburări hidroelectrolitice, cu risc de deshidratare severă la copii şi vârstnici;
• tulburări renale: insuficienţă renală funcţională şi/sau organică;
• simptome generale: frisoane, febră, transpiraţii, uscăciunea mucoaselor sau dimpotrivă hipersecreţie salivară şi renală.

Gravitatea intoxicaţiilor cu ciuperci este dată în special de insuficienţa hepatică fulminantă şi insuficienţa renală care duc frecvent la deces.

În cazul intoxicaţiilor grave pot apărea: pierderi de conştiinţă,halucinaţii, delir, convulsii, colaps, comă.

Urmările intoxicaţiei pot fi uşoare sau mortale. Din acest motiv, internarea este obligatorie.

Simptomele intoxicaţiei cu ciuperci variază în funcţie de tipul de ciuperci, mai exact de tipul de toxină conţinută de acestea şi de durata perioadei de incubaţie (timpul scurs de la ingestie până la apariţia semnelor specifice intoxicaţiei).

Cum să acționăm în cazul intoxicației cu ciuperci

La primele semne de intoxicaţie, este necesară prezentarea de urgenţă la spital!

Acordarea primului ajutor în caz de intoxicaţie:

1. Se apelează numărul de urgenţă 112, deoarece persoana intoxicată necesită internare urgentă la spital, indiferent de gravitatea intoxicaţiei.

2. Pâna la sosirea cadrelor medicale, persoana intoxicată va bea cât mai multă apă (2-3 litri) şi/sau mult lichid rece – lapte, ceai, cafea, compot, suc.

3. Persoana trebuie să stea întinsă în pat, se interzice efectuarea activităţii fizice înainte de spălarea stomacului (spălarea va elimina toxinele, iar mişcarea, alergarea sau mersul pe bicicletă vor intensifica absorbţia toxinelor în sânge).

În vederea evitarii intoxicaţiilor cu ciuperci, reprezentanții INSP precizează:

consumaţi doar ciupercile achiziţionate din locuri autorizate;ciupercile se consumă în stare foarte proaspătă, dar nu crude;ciupercile culese din locurile unde s-au administrat pesticide şi ierbicide sunt toxice;ciupercile culese pe timp ploios se strică repede;ciupercile bătrâne, degradate şi viermănoase nu trebuie să fie consummate pentru ca, in ciupercile bătrâne se acumulează urina şi dejecţiile larvelor de insect; se va evita procurarea ciupercilor de la persoane care le comercializează pe marginea drumului sau în locuri neautorizate;se va evita conservarea îndelungată a ciupercilor; ciupercile se ţin în frigider iar păstrarea îndelungată a mâncărurilor cu ciuperci nu este recomandată; păstrarea ciupercilor marinate şi sărate în vase de zinc este dăunătoare; evitaţi consumul ciupercilor care au baza piciorului în forma de bulb ;folosiți un determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile și necomestibile (carte coordonată științific) pentru a înlătura orice nesiguranță pe care o aveți atunci când le culegeți;este dăunătoare păstrarea ciupercilor marinate şi sărate în borcane închise cu capace de fier; în locul capacelor e bine să se pună mai multe rânduri de hârtie.

Procesul de gătire, fierbere, congelare, conservare, uscare sau macerare în oţet, spălare sau curăţarea învelişului exterior, nu elimină și nu reduce cantitatea de toxină conţinută de ciuperca otrăvitoare.

1. Consumaţi doar ciuperci cunoscute sau achiziţionate din magazin!
2. Nu consumaţi ciuperci crude!
3. Nu consumaţi ciuperci împreună cu cantităţi mari de băuturi alcoolice!
4. Conservaţi ciupercile la frigider si consumaţi-le în maximum 2 zile dupa ce le-aţi cules sau cumpărat!
5. În caz că prezentaţi unul sau mai multe simptome (diaree, vărsături, greaţă, tremurături, ameţeli, tulburări de vedere) în urma consumului de ciuperci, adresaţi-vă medicului!
6. Simptomele apar în primele 12 ore după consum, iar starea se poate altera rapid, cu consecinţe grave: tulburări digestive severe, cu deshidratare, afectarea ficatului, afectarea rinichilor, tulburări neurologice sau chiar deces.

Intoxicațiile cu ciuperci otrăvitoare la copii

Se raportează frecvent cazuri de anafilaxie legate de consumul de ciuperci. Copiii de vârstă mică, cu antecedente preexistente de sănătate, pot manifesta simptomatologie furtunoasă cu sfârşit letal. La copii intoxicaţiile cu ciuperci necomestibile se datorează: confuziilor făcute de adulţi în momentul culegerii ciupercilor, consumului accidental de către copii a ciupercilor crude culese în timpul plimbărilor în păduri şi parcuri, mult mai rar, consumului de ciuperci halucinogene de către adolescenţi. Gravitatea intoxicaţiilor cu ciuperci este mult mai mare în populaţia pediatrică datorită particularităţilor metabolice ale copilului.

TOXAPEL este un serviciu telefonic de urgenţă realizat în 1999 de către departamentul de Toxicologie al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” şi este destinat informării populaţiei asupra modului în care trebuie acordat primul ajutor unui copil intoxicat până la sosirea salvării sau până la prezentarea la spital.

TOXAPEL funcţionează 24 de ore din 24 şi acoperă întreg teritoriul ţării, putând fi apelat de la orice telefon fix, public sau mobil.

Baza de date conţine aproximativ 5000 de înregistrări, fiind incluse toate substanţele medicamentoase înregistrate în România, precum şi alte substanţe cu potenţial toxic utilizate în industrie şi în gospodărie. Fiecărui toxic îi este asociat un protocol de acordare a primului ajutor.

Cine are nevoie de TOXAPEL? Toţi părinţii, bunicii, toţi adulţii ce au în apropiere un copil care s-a intoxicat.

NU UITAŢI! Prima jumătate de oră este esenţială în cazul celor mai multe intoxicaţii. Tratamentul pe care vi-l vor indica specialiştii noştri va determina o însănătoşire mult mai rapidă decât un tratament efectuat după două ore de către un medic.

Ce trebuie să ştiţi când apelaţi serviciul TOXAPEL?

• Numele cât mai exact al toxicului
• Numele şi adresa copilului
• Vârsta
• Telefonul de la care sunaţi
• Numele celui care sună
• Ora probabilă la care s-a intoxicat copilul
• Cantitatea de substanţă ingerată
• Chiar dacă nu deţineţi toate aceste date, nu ezitaţi să ne contactaţi!

Serviciul poate fi consultat pentru relaţii suplimentare şi de către colegii noştri medici de familie şi medici primire urgenţe.

La ce numere puteţi suna şi cât costă?

Numerele la care specialiştii serviciului TOXAPEL vă stau la dispoziţie 24 de ore din 24 sunt :

– (021) 210.61.83

– (021) 210.62.82

Numerele de telefon sunt cu tarif normal Romtelecom.

TOXAPEL este rezultatul efortului specialiştilor Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, unde funcţionează singurul serviciu de toxicologie pediatrică din Bucureşti şi cel mai mare serviciu de acest tip din România.

Participarea medicilor şi a asistentelor la serviciul TOXAPEL se face pe bază de voluntariat.

Referințe

• Institutul Național de Sănătate Publică – https://www.insp.gov.ro/
• Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”
• (pdf) Protocol terapeutic intoxicație cu ciuperci (R. Moldova)
• Actualități în anestezie, terapie intensivă și medicină de urgență (2006): Conduita medicală în intoxicațiile acute

Nu uitați!

Pentru a preveni apariţia unor astfel de intoxicaţii, respectaţi următoarele recomandări :

• evitaţi să consumaţi ciuperci/bureţi procurate de la comercianţi care nu pot face dovada avizului fito-sanitar;
• evitaţi să culegeţi şi să consumaţi ciuperci/bureţi din pădure, chiar dacă le cunoaşteţi că sunt comestibile, deoarece multe ciuperci comestibile din flora spontană a ţării noastre au suferit mutaţii devenind otrăvitoare;
• întrucât copiii cu vârste mici sunt mai sensibili decât adulţii şi pot face forme de intoxicaţii foarte grave, chiar letale, nu-i hrăniţi cu mâncăruri pe bază de ciuperci;

Pentru medici: Managementul terapeutic în intoxicațiile acute

Dr. Calinoiu Amalia, Dr. Picus A, Dr. Vizitiu A, Dr. Lupu D, Dr. Schiopu O, Dr. Bach J. – Clinica Medicala I- SUUB

Stabilizarea urmareste abordarea si corectarea functiilor vitale: cai aeriene, respiratie, circulatie, deprimare SNC prin toxice.

Prioritatea I:

• permeabilitatea cailor aeriene;
• respiratia prin ventilatie si oxigenare.

Obstructia poate aparea prin:

• congestia/edematierea mucoasei, secretii
• deplasarea posterioara a limbii
• corpii straini

Insuficienta ventilatorie prin:

• paralizia mm. respiratori (toxina botulinica, stricnina, veninul de sarpe, tetanus, nicotina, COF)
• deprimare respiratorie (barbiturice, ADT, opiacee, etanol, metanol, etilenglicol, COF, clonidina)

Simptomele sunt:

• dispnee, tahipnee, cianoza, disfonie, tiraj
• alterarea starii mentale, diaforeza

Prioritatea II o reprezinta prevenirea:

– starii de soc,
– constienta diminuata
– tensiune arteriala scazuta
– vasoconstrictie periferica
– oligurie
– acidoza metabolica

În intoxicațiile cu ciuperci, statusul hemodinamic poate fi alterat hipovolemic (sindrom diareic, sdr. muscarinic – COF/ intoxicatia cu ciuperci, colchicina).

Prioritatea III reprezinta stabilizarea SNC.

Fata de alte come exista mici diferente in :

– aspectul pupilei :

substante ce dau mioza (benzodiazepine, barbiturice, etanol, ciuperci)
substante ce dau midriaza (anticolinergice, atropina – midriaza fixa, antihistaminice, ADT, anticonvulsivante – carbamazepine, cocaine, amphetamine, glutetimida (midriaza fixa), efedrina, adrenalina, toxina botulinica, cianuri (midriaza fixa), metanol (midriaza fixa), etilenglicol, toluene.
– prezenta reflexului pupilar fotomotor un element diferential fata de comele endogene (AVC- accident vascular cerebral), in cele exogene e pastrat.

Prioritatea IV este reprezentata de decontaminare