Review în The Lancet: ce știm în 2026 despre mecanismele sindromului de intestin iritabil

Sindromul de intestin iritabil (IBS) nu pare să rezulte dintr-un singur mecanism, ci din interacțiunea unor modificări de la nivelul intestinului cu procese ale sistemului nervos central. Un review publicat recent în The Lancet Gastroenterology & Hepatology sintetizează dovezile acumulate în ultimele trei decenii privind infecțiile gastrointestinale, microbiomul, permeabilitatea intestinală, inflamația de intensitate redusă, motilitatea, metabolismul acizilor biliari, hipersensibilitatea viscerală și procesarea centrală a durerii.

Review-ul publicat în The Lancet Gastroenterology & Hepatology la 16 iulie 2026 este semnat de Yasmin Nasser, Andrea Shin, Alexander C. Ford, Michael Camilleri și Christopher J. Black și încearcă să integreze actualele explicații fiziopatologice ale sindromului de intestin iritabil într-un model care include mecanisme periferice, centrale și interacțiunea dintre acestea.

Autorii subliniază că, în ciuda progreselor considerabile, nu există în prezent un biomarker unic și definitiv pentru IBS. În schimb, studiile au identificat numeroase anomalii care pot fi prezente la diferite subgrupuri de pacienți.

IBS nu pare să aibă un singur mecanism

Una dintre concluziile centrale ale review-ului este heterogenitatea sindromului de intestin iritabil. Doi pacienți cu simptome aparent similare pot avea combinații diferite de mecanisme fiziopatologice, iar importanța fiecărui mecanism poate varia în timp.

Autorii împart mecanismele implicate în trei mari categorii: periferice, localizate predominant la nivel gastrointestinal; centrale, legate de sistemul nervos și procesarea durerii; și mecanisme integrate, prin care intestinul și creierul comunică bidirecțional.

Această perspectivă susține clasificarea actuală a IBS drept o tulburare a interacțiunii intestin–creier, și nu simpla interpretare a bolii ca o afecțiune digestivă în care investigațiile nu evidențiază o leziune structurală.

Infecțiile gastrointestinale pot preceda apariția IBS

Unul dintre mecanismele pentru care există dovezi importante este apariția IBS după o infecție gastrointestinală. Așa-numitul IBS postinfecțios poate apărea după episoade de gastroenterită bacteriană, virală sau parazitară.

Infecția inițială poate determina modificări persistente ale răspunsului imun, barierei intestinale, microbiomului și sensibilității nervilor intestinali, chiar după dispariția agentului infecțios.

Acest model reprezintă și unul dintre argumentele împotriva ideii că sindromul de intestin iritabil ar fi exclusiv rezultatul unor factori psihologici.

Microbiomul intestinal este implicat, dar nu există o „semnătură” unică a IBS

Modificările microbiomului intestinal sunt intens studiate în IBS. Review-ul arată că numeroase cercetări au identificat diferențe ale compoziției sau funcției microbiotei între persoanele cu IBS și cele fără această afecțiune.

Rezultatele nu sunt însă suficient de uniforme pentru a defini în prezent o configurație microbiană specifică, utilizabilă ca test diagnostic pentru IBS.

Microbiomul poate influența funcția gastrointestinală prin intermediul metaboliților microbieni, al sistemului imun, al fermentării carbohidraților și al semnalizării către sistemul nervos enteric și central. Relațiile sunt însă complexe și diferă probabil de la un pacient la altul.

Permeabilitatea intestinală și inflamația de intensitate redusă

O altă direcție de cercetare privește integritatea barierei intestinale. La unele persoane cu IBS au fost identificate modificări ale permeabilității mucoasei intestinale, care pot favoriza contactul sistemului imun cu antigene alimentare sau microbiene.

Aceste modificări pot fi asociate cu activare imună și inflamație mucosală de intensitate redusă. Nu este vorba despre inflamația caracteristică bolilor inflamatorii intestinale, precum boala Crohn sau rectocolita ulcero-hemoragică, ci despre modificări mult mai subtile, observate în anumite subgrupuri de pacienți.

Inflamația și activarea imună ar putea, la rândul lor, modifica funcționarea terminațiilor nervoase intestinale și contribui la apariția durerii și a hipersensibilității viscerale.

De ce un stimul normal poate fi perceput ca dureros

Hipersensibilitatea viscerală este unul dintre conceptele centrale în fiziopatologia IBS. Unele persoane cu sindrom de intestin iritabil percep distensia intestinală, gazele sau mișcările intestinale normale ca fiind mai intense ori mai dureroase decât persoanele fără IBS.

Această sensibilitate crescută poate implica atât modificări ale nervilor periferici care transmit informațiile din intestin, cât și ale modului în care aceste semnale sunt procesate de măduva spinării și creier.

Prin urmare, durerea din IBS nu trebuie interpretată ca fiind „imaginară” în absența unei leziuni structurale vizibile. Modificarea procesării senzoriale reprezintă ea însăși un mecanism biologic relevant.

Motilitatea intestinală, serotonina și metabolismul acizilor biliari

Review-ul analizează și modificările motilității gastrointestinale, care pot contribui la diaree, constipație sau alternanța dintre acestea.

Serotonina are, de asemenea, un rol important în funcționarea tractului gastrointestinal, participând la reglarea motilității, secreției și transmiterii senzoriale. Alterarea semnalizării serotoninergice a fost asociată cu diferite fenotipuri ale IBS.

Autorii evidențiază și metabolismul anormal al acizilor biliari. La o parte dintre pacienții cu simptome predominant diareice, cantități excesive de acizi biliari pot ajunge în colon, stimulând secreția și accelerând tranzitul intestinal.

Fermentarea și absorbția carbohidraților reprezintă un alt mecanism analizat, relevant inclusiv pentru înțelegerea motivului pentru care anumite intervenții alimentare pot ameliora simptomele la unii pacienți, dar nu la toți.

Creierul influențează modul în care sunt percepute semnalele provenite din intestin

Componenta centrală a IBS include modificări ale procesării durerii și influența stării psihologice asupra simptomelor gastrointestinale.

Stresul, anxietatea, depresia și alte caracteristici psihologice pot modifica activitatea rețelelor cerebrale implicate în percepția semnalelor viscerale, răspunsul autonom și funcționarea gastrointestinală. Relația este însă bidirecțională: simptomele digestive persistente pot, la rândul lor, influența starea psihologică și funcționarea cerebrală.

Autorii review-ului consideră că această integrare între mecanismele periferice și centrale explică de ce modelul axei intestin–creier este esențial pentru înțelegerea modernă a IBS.

Unele mecanisme pot fi deja măsurate, dar majoritatea nu sunt încă teste pentru IBS

Un obiectiv important al cercetării este transformarea mecanismelor fiziopatologice în biomarkeri care să permită identificarea unor subgrupuri de pacienți și alegerea tratamentelor în funcție de mecanismul predominant.

Review-ul arată că unele procese pot fi deja evaluate cu metode validate, printre acestea numărându-se tulburările metabolismului acizilor biliari, accelerarea tranzitului colonic și comorbiditățile psihologice.

Pentru majoritatea celorlalte mecanisme, dovezile nu sunt însă încă suficiente pentru a transforma rezultatele cercetării în teste diagnostice de rutină sau pentru a selecta cu precizie un tratament individual.

Autorii consideră că una dintre principalele direcții pentru cercetarea viitoare este tocmai identificarea unor biomarkeri reproductibili care să permită trecerea de la tratamentul predominant bazat pe simptome către terapii direcționate asupra mecanismelor fiziopatologice.

Ce este sindromul de intestin iritabil

Sindromul de intestin iritabil este o afecțiune cronică caracterizată în principal prin durere abdominală recurentă asociată cu modificări ale tranzitului intestinal – diaree, constipație sau ambele.

Conform criteriilor Rome pentru IBS, diagnosticul se bazează pe existența durerii abdominale recurente asociate cu defecația și/sau cu modificarea frecvenței ori formei scaunului. În ultimii ani, termenul mai vechi de „tulburare gastrointestinală funcțională” a fost înlocuit tot mai mult cu cel de tulburare a interacțiunii intestin–creier.

Review-ul din 2026 estimează că IBS afectează aproximativ 5–10% din populația mondială, cu o prevalență mai ridicată în rândul femeilor.

IBS nu produce, prin definiție, leziuni digestive structurale care să explice simptomele, dar acest lucru nu înseamnă că nu există mecanisme biologice implicate. Cercetările actuale evidențiază tocmai modificări ale motilității, sensibilității, funcției imune, microbiomului și procesării nervoase.

Ce înseamnă axa intestin–creier

Axa intestin–creier descrie comunicarea bidirecțională permanentă dintre tractul gastrointestinal și sistemul nervos central. Această comunicare implică sistemul nervos enteric, nervul vag, sistemul nervos autonom, sistemul imun, hormoni, metaboliți și microorganismele intestinale.

Rome Foundation definește tulburările interacțiunii intestin–creier ca afecțiuni în care simptomele gastrointestinale pot fi asociate cu combinații variabile de tulburări ale motilității, hipersensibilitate viscerală, modificări ale funcției mucoase și imune, ale microbiotei intestinale și ale procesării la nivelul sistemului nervos central.

În IBS, semnalele pot circula în ambele direcții. Modificările intestinale pot influența activitatea neuronală și starea psihologică, iar stresul sau procesele cerebrale pot modifica motilitatea, secrețiile, sensibilitatea viscerală și percepția durerii.

Conceptul are și implicații terapeutice. American Gastroenterological Association include recunoașterea axei intestin–creier printre indicatorii de bună practică pentru IBS și recomandă luarea în considerare a terapiilor comportamentale orientate către această axă, precum terapia cognitiv-comportamentală și hipnoterapia direcționată către intestin, atunci când sunt indicate.

IBS poate fi diagnosticat pozitiv, nu doar prin excluderea tuturor celorlalte boli

Înțelegerea mecanismelor IBS a schimbat și modul în care este privit diagnosticul. ghidul American College of Gastroenterology recomandă o strategie de diagnostic pozitiv, bazată pe istoricul clinic, caracteristicile simptomelor, examinarea pacientului și investigații limitate și țintite, în locul unei strategii în care sunt efectuate numeroase investigații doar pentru a exclude succesiv alte diagnostice.

Investigațiile suplimentare rămân necesare atunci când tabloul clinic sugerează alte afecțiuni sau există semne de alarmă și pot fi indicate, în funcție de situație, pentru excluderea bolii celiace, bolilor inflamatorii intestinale sau altor cauze ale simptomelor.

Mesajul review-ului: de la un singur diagnostic la mai multe mecanisme

Review-ul din The Lancet Gastroenterology & Hepatology nu propune un nou test diagnostic sau o nouă terapie pentru IBS. Principala sa contribuție este sintetizarea unei schimbări de perspectivă: sindromul de intestin iritabil reprezintă probabil rezultatul unor combinații diferite de mecanisme la pacienți diferiți.

Infecțiile, microbiomul, bariera intestinală, sistemul imun, motilitatea, metabolismul acizilor biliari, sensibilitatea viscerală și procesarea cerebrală nu sunt explicații concurente, ci pot face parte din același sistem biologic.

Provocarea următorilor ani va fi identificarea acelor mecanisme care pot fi măsurate în mod fiabil și utilizate pentru selectarea tratamentului potrivit pentru fiecare pacient. Până atunci, autorii subliniază că axa intestin–creier oferă cel mai coerent model pentru integrarea cunoștințelor actuale privind fiziopatologia IBS.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.