Microbiomul intestinal: Hype sau realitate clinică?

Astfel, medicii de familie și alți specialiști se confruntă frecvent cu dilema identificării corecte a limitelor dintre cercetarea promițătoare, recomandările clinice bazate pe dovezi și miturile sau exagerările comerciale.

Această analiză amplă – Microbiomul intestinal: hype sau realitate clinică? – este necesară tocmai pentru a aduce claritate în acest domeniu complex și rapid evolutiv. Medic24 își propune să ofere medicilor de familie o sinteză actualizată și riguroasă, bazată pe cele mai recente dovezi științifice (2024–2025), privind rolul clinic real al microbiomului, limitele actuale ale cunoașterii și perspectivele concrete de integrare a acestei paradigme în practica medicală zilnică.

Printr-o abordare echilibrată, care separă clar faptele demonstrate de speculațiile atractive, medicii vor putea consilia mai bine pacienții, vor evita capcanele comerciale și vor adopta intervenții fundamentate științific, utile în prevenția și tratamentul diverselor afecțiuni cronice.

În contextul prezentat, analiza noastră devine nu doar oportună, ci esențială în contextul practicii medicale actuale, oferind instrumentele necesare pentru navigarea competentă în acest teritoriu provocator dintre medicină, nutriție și microbiologie.

Din punct de vedere procedural, în redacție ne-am confruntat pentru prima dată cu limitele aplicației pe care o utilizăm pentru a „scotoci” bazele de date relevante pentru cercetarea medicală. De această dată, provocarea a fost nu identificarea și analiza studiilor, ci filtrarea unui număr uriaș de rezultate. Așa s-a născut titlul acestei analize, care conține un termen fără echivalent direct în limba română:

hype:
– promote or publicize (a product or idea) intensively, often exaggerating its benefits (Oxford lang.)
– to talk or write about (something or someone) in a way that is intended to make people excited or interested (Britannica dict.)

1. Scurt istoric și context

Originea interesului științific. Ideea că microbii din intestin influențează sănătatea nu este nouă. Încă din Antichitate, medici ca Hippocrate observau legături între digestie și starea de spirit​. În medicina tradițională chineză se practica “supă galbenă” (transplant fecal empiric) pentru infecții intestinale cu peste 1700 de ani în urmă​. În secolul al XIX-lea, Theodor Escherich a descoperit Bacterium coli commune (ulterior E. coli), sugerând rolul florei intestinale la sugari. La începutul secolului XX, Elie Metchnikoff (laureat Nobel 1908) a emis ipoteza că ingestia de bacterii lactice (“probiotice”) poate contracara “putrefacția intestinală” și încetini îmbătrânirea​. În acea perioadă, Henry Tissier a izolat Bifidobacterium din flora sugarilor sănătoși, iar Alfred Nissle a identificat în 1917 o tulpină de E. coli ce prevenea dizenteria la soldați​ – tulpină folosită și astăzi ca probiotic (EcN 1917).

Momente-cheie și studii-pivot. După o perioadă de relativ dezinteres în mijlocul secolului XX (focus pe agentul patogen specific, ex. H. pylori pentru ulcer), cercetările asupra microbiomului au explodat odată cu apariția metodelor moderne de cultură anaerobă și a biologiei moleculare. Câteva repere notabile:

• 1944 – Robert Hungate dezvoltă tehnici de cultivare a bacteriilor anaerobe, izolând primele bacterii intestinale obligatoriu anaerobe​.
• 1958 – Primul transplant fecal modern documentat tratează cu succes colita pseudomembranoasă (infecție C. difficile)​.
• 1965 – Experimentele lui Rene Dubos și alții în modele germ-free demonstrează influența microbiotei asupra anatomiei și funcției intestinale (de ex., colonizarea șoarecilor sterili cu floră normală stimulează dezvoltarea imunității locale)​. Tot în 1965 se efectuează primele transferuri de microbiotă între animale gnotobiotice, prefigurând studiile de causaliate ulterioare​.
• 2001–2007 – Secvențierea genetică avansată (16S rRNA, metagenomică) permite identificarea ne-cultivabililor; se lansează proiecte majore precum Human Microbiome Project (HMP) în SUA și MetaHIT în UE, cartografiind microbiomul la indivizi sănătoși​. Se confirmă că un adult adăpostește sute de specii microbiene, peste 40 de trilioane de celule bacteriene (raport ~1:1 cu celulele umane) și milioane de gene microbiene​.
• 2006 – Jeffrey Gordon et al. realizează un studiu-pivot: transplantând microbiota de la șoareci obezi la șoareci sterili, aceștia din urmă dezvoltă obezitate, demonstrând caracterul transferabil al fenotipului metabolic​. S-a observat că microbiota obezilor era mai eficientă în extragerea energiei din hrană (raport crescut Firmicutes/Bacteroidetes) și a indus creșteri semnificative de grăsime corporală la primitori​. Acesta a fost prima dovadă experimentală că microbiomul poate cauza modificări metabolice, stimulând interesul în domeniu.
• 2013 – Două evoluții majore: (1) Publicarea primului RCT controlat care arată că transplantul de microbiotă fecală (FMT) induce remisiune la ~90% din pacienții cu infecție C. difficile recurentă, depășind clar terapia standard​. (2) Studii în Science/Nature arată că metaboliții produși de flora colonului (ex. acizii grași cu lanț scurt – SCFA) promovează diferențierea celulelor T reglatoare (Treg) și modularea imună​, revelând mecanisme prin care microbii rezidenți mențin toleranța imună.
• 2018 – Cercetări de front arată legături între microbiom și răspunsul la terapii oncologice: pacienții cu melanom care au răspuns la imunoterapie anti-PD1 aveau un profil microbian diferit (bogat în Faecalibacterium și Clostridiales) față de non-respondenți​. Studii în Science sugerează că modularea microbiomului ar putea potența eficacitatea imunoterapicelor​.

Creșterea numărului de articole publicate despre istoria microbiomului intestinal și axa intestin-creier (1976–2021).​

Expansiunea cercetărilor recente. După 2010, numărul de publicații despre microbiom a crescut exponențial, alimentat de progresul tehnologic și de aceste rezultate incitante. Proiecte internaționale (HMP, MetaHIT, Earth Microbiome Project) au consolidat baze de date imense, iar consorții interdisciplinare au început să studieze microbiomul în diverse boli. Astfel, microbiomul intestinal a trecut de la “organul uitat” (cum îl numea Bocci în 1992) la unul dintre cele mai efervescente domenii biomedicale ale ultimului deceniu.

În acest context istoric, medicii practicieni se confruntă azi cu un val de informații și entuziasm legat de microbiom. Pentru a discerne între „hype” și realitate clinică, este utilă trecerea în revistă a rolurilor microbiomului, dovezilor actuale și implicațiilor practice, pe care o vom realiza în secțiunile următoare.

2. De ce atrage atenția microbiomul?

Rol esențial în sănătatea generală. Microbiomul intestinal acționează ca un organ virtual, cu funcții metabolice și imunologice indispensabile. Trilioanele de microbi din colon fermentează fibrele alimentare nedigerabile, producând substanțe benefice precum acizii grași cu lanț scurt (ex. butiratul), care hrănesc enterocitele colonice și au efect antiinflamator​. De asemenea, sintezează vitamine (K, B12, folat), modulează absorbția mineralelor și degradează xenobiotice. La nivel imun, microbii comensali „antrenează” sistemul imun încă de la naștere, contribuind la dezvoltarea toleranței și prevenind reacțiile exagerate la antigeni banali. Comunică în permanență cu gazda: fragmente bacteriene (lipopolizaharide, peptidoglican) și metaboliți microbieni interacționează cu receptori ai imunității înnăscute (PRR, ex. TLR) ai mucoasei intestinale, calibrând inflamația locală și sistemică​. Astfel, o microbiotă echilibrată menține homeostazia imună, pe când disbioza (dezechilibrul compozițional) poate favoriza inflamația cronică de grad jos.

Metabolism și obezitate. Diferențe ale microbiomului pot influența eficiența energetică a dietei. S-a confirmat că anumite consorții microbiene extrag mai multe calorii din alimente bogate în fibre prin fermentare. Studii la șoareci gnotobiotici au arătat nu doar corelații, ci și cauzalitate: colonizarea șoarecilor sterili cu microbiota provenită de la donori obezi a dus la depozitare adipoasă semnificativ mai mare comparativ cu colonizarea de la donori supli​. Acești șoareci au dezvoltat rezistență la insulină și inflamație sistemică, demonstrând conexiunea microbiom-metabolism​. Mecanisme implicate includ producția microbiană de enzime ce descompun polizaharidele complexe (creșterea aportului energetic), alterarea secreției gazdei de peptide reglatoare ale apetitului și modularea acidurilor biliari (ce influențează lipogeneza hepatică).

La om, subiecții obezi prezintă adesea diversitate microbiană redusă și un raport Firmicutes/Bacteroidetes crescut, deși acest marker nu este universal. Asocierea microbiomului cu obezitatea și diabetul de tip 2 a fost intens studiată, însă rămâne întrebarea: este cauză sau efect al dietei și stării metabolice? Dovezi recente indică ambele direcții: dieta dezechilibrată produce rapid disbioză (ex. alimentația tip „Western” bogată în grăsimi și zaharuri scade abundența bacteriilor benefice în doar câteva zile​), iar disbioza la rândul ei poate agrava sindromul metabolic prin metabolite proinflamatorii (ex. exces de LPS circulant, TMAO etc). Totuși, la om intervențiile microbiomului (probiotice, FMT) au efecte modeste asupra greutății, semn că obezitatea nu poate fi rezolvată simplu prin modificarea microbiotei (vom detalia în Secțiunea 4).

Imunitate și boli inflamatorii. Legătura strânsă între microbiom și sistemul imun explică interesul în boli autoimune și inflamatorii. Mucoasa intestinală găzduiește peste 70% din celulele imune ale organismului, iar microbiota acționează ca un “profesor imunologic”. De exemplu, anumite bacterii comensale (grupul Clostridia cluster XIVa și IV) induc diferențierea limfocitelor T reglatoare Foxp3+ în colon, prevenind reacții autoimune​. Studii pe modele animale germ-free au arătat dezvoltare anormală a țesutului limfoid și susceptibilitate crescută la infecții. La polul opus, disbioza cu pierderea bacteriilor antiinflamatorii (ex. Faecalibacterium prausnitzii scăzut în boala Crohn) se corelează cu inflamație cronică. Astfel, se suspectează implicarea microbiomului în patogeneza bolilor precum diabetul de tip 1, scleroza multiplă, artrita reumatoidă, dar și alergii sau astm. Deși asocierea epidemiologică este puternică (ex. expunerea la antibiotice în primul an de viață crește riscul de atopie și obezitate la copil​), demonstrarea unei relații cauzale la om este dificilă. Momentan, microbiomul este considerat un factor modulant: prezența sau absența unor microbi poate înclina balanța spre toleranță sau autoimunitate la indivizi susceptibili genetic​. Confirmarea vine din modele de șoareci „NOD” predispuși la diabet de tip1: crescuți germ-free fac boala mai frecvent, iar colonizarea cu microbiota specifică poate proteja. La fel, în colita cronică la șoareci, anumite consorții bacteriene pot ameliora inflamația. La oameni, însă, nu există încă intervenții microbiomice standard în bolile autoimune, acestea fiind active doar în studii clinice (ex. trialuri FMT în scleroză multiplă sau artrită).

Axa intestin-creier. Poate cel mai fascinant motiv de interes este conexiunea bidirecțională dintre microbiomul intestinal și sistemul nervos central, așa-numita axă microbiom-intestin-creier. Intestinul comunică cu creierul prin căi neurale (nervul vag și sistemul nervos enteric), căi endocrine (hormoni intestinali ca serotonina, din care ~90% este produsă de celulele enterocromafine sub influența microbiotei) și căi imune/umorale (citokine proinflamatorii, metaboliți microbieni care pătrund în circulație)​. În sens invers, stresul și emoțiile influențează motilitatea gastrointestinală, secrețiile și chiar compoziția florei (prin hormoni de stres care pot altera mediul luminal). Studii la șoareci fără germeni au relevat comportamente anxioase accentuate și deficite de socializare, care se pot normaliza prin colonizare cu microbiotă de la șoareci normali, sugerând rolul microbilor în neurodezvoltare și comportament​.

De asemenea, administrarea unor probiotice la animale a modulat niveluri de neurotransmițători cerebrali (ex. Lactobacillus rhamnosus reduce exprimarea receptorilor GABA și scade cortizolul, efect abolit dacă se secționează nervul vag​). La om, axa intestin-creier este studiată în tulburări neuropsihiatrice: depresie, anxietate, autism, Parkinson, Alzheimer. S-a constatat, de pildă, că pacienții cu depresie majoră au adesea disbioză cu scăderea unor genuri producătoare de butirat (ex. Coprococcus, Faecalibacterium) și creșterea bacteriilor proinflamatorii. Un studiu notabil a arătat că transferul de microbiotă de la pacienți cu depresie la șoareci induce la aceștia un comportament asemănător depresiei​. Pe de altă parte, intervenții precum probioticele (“psihobiotice”) au avut unele rezultate în reducerea simptomelor de anxietate și depresie ușoară (discutate la Secțiunea 4).

Ce este confirmat și ce e speculativ? Confirmăm existența acestei comunicări bidirecționale și influența microbiomului asupra unor parametri neurologici (ex. niveluri de citokine proinflamatorii asociate depresiei). Ceea ce rămâne speculativ sau în cercetare este măsura în care modificarea deliberată a microbiomului poate trata boli psihiatrice. Deocamdată, legătura cauzală directă la om nu este pe deplin demonstrată pentru nici o tulburare neuropsihică, deși ipotezele sunt fascinante și în curs de investigare (Secțiunea 9 abordează axa intestin-creier în detaliu).

Confirmări vs. teorii nevalidate.

Domeniul microbiomului a generat și un val de entuziasm uneori exagerat, necesitând discernământ între fapte dovedite și conjecturi. Cert este că microbiomul:

• joacă un rol central în digestia alimentelor și sinteza de micronutrienți (fapt cunoscut de decenii),
• influențează dezvoltarea sistemului imun (demonstrație clară în modele germ-free și corelații epidemiologice la om),
• este esențial în anumite patologii infecțioase (clostridioza, colite post-antibiotice) – unde manipularea microbiomului (ex. FMT) este terapie curativă​.

Speculative sau aflate încă în cercetare sunt multe alte asocieri: de la „dieta personalizată pe baza microbiomului” până la utilizarea de probiotice pentru prevenirea bolilor degenerative. Multe studii sunt încă observaționale (arată corelații, nu cauzalitate), iar rezultatele RCT-urilor au fost uneori dezamăgitoare sau inconsistente.

De pildă, faptul că diabetul de tip 2 se asociază cu o compoziție particulară a florei nu înseamnă că această boală poate fi prevenită sau tratată prin probiotice – intervențiile nu au arătat beneficii majore până acum. Analog, descoperirea unor profile microbiene în autism sau scleroză multiplă ridică ipoteze, dar nu justifică deocamdată terapii microbiomice standard.

Comunitatea științifică subliniază necesitatea de a tempera așteptările: microbiomul este doar un factor din mulți alții care interacționează complex cu genetica gazdei și mediul. Entuziasmul vine din promisiunea unor tratamente noi (ex. consorții bacteriene „de generație următoare” pentru boli specifice), dar realitatea clinică actuală se bazează pe un număr limitat de aplicații validate (prezentate mai jos).

3. Progres tehnologic și valul de cercetări recente

Explozia interesului pentru microbiom a fost posibilă grație progreselor tehnologice din ultimii ~20 de ani. Studiul microbiotei intestinale s-a transformat dintr-o „cutie neagră” inaccesibilă (majoritatea bacteriilor intestinale nu pot fi cultivate prin metode convenționale) într-un domeniu cuantificabil, datorită:

Calitatea cercetării și limitări

Numărul de studii despre microbiom a crescut enorm, dar și heterogenitatea lor. Este important de menționat că multe studii inițiale au fost de natură observațională (comparând flora la pacienți vs. martori sănătoși) sau pe modele animale, ceea ce oferă indicii dar nu dovedește cauzalitate la om. Studiile clinice intervenționale (ex. administrare de probiotic sau FMT) sunt mai dificile: necesită design dublu-orb (adesea complicat din cauza mirosului/gustului intervenției fecale) și includ un grad de variabilitate individuală greu de controlat. Unele limitări și provocări curente:

• Heterogenitate și reproductibilitate redusă: Rezultatele privind “microbiomul în boala X” pot diferi între studii. De exemplu, un anumit gen bacterian raportat scăzut într-un studiu de colită ulcerativă poate să nu apară ca diferențiat în alt studiu. Acest lucru se datorează diferențelor de populație (dietă, mediu, genetică), diferențelor de metodologie (kituri de extracție a ADN, regiunea 16S secvențiată, platforma de secvențiere) și analiză bioinformatică (versiuni de baze de date, algoritmi de clasificare). Nu există încă un protocol standard universal pentru analiza microbiomului, deși se fac eforturi de standardizare. Ca urmare, meta-analizele trebuie interpretate cu precauție, combinând studii cu abordări variate.
• Asociere vs. cauzalitate: Așa cum s-a subliniat, multe descoperiri sunt correlative. Demostrarea cauzalității la om e dificilă, întrucât nu poți elimina complet microbiomul (etic) decât în situații-limită. Totuși, tehnici precum Mendelian randomization (folosirea polimorfismelor genetice ca proxy pentru trăsături microbiene) sau experimente de natură (ex. studii pe gemeni dizigoți crescuți separat) sunt folosite pentru a sugera cauzalitate. Până la proba contrarie, asocierile microbiomului cu boli trebuie tratate ca ipoteze ce necesită verificare prin intervenții. Unele au fost infirmate – de exemplu, ideea populară că Lactobacillus sunt invariabil “bune” și scad în obezitate a fost contrazisă: unele studii arată creșteri ale Lactobacililor în obezitate, deci rolul lor depinde de specie și context.
• Interpretare funcțională: Secvențierea ne spune cine e acolo, dar nu întotdeauna ce face. Două persoane pot avea specii diferite, dar care îndeplinesc aceeași funcție metabolică (redundanță funcțională). De aceea, atenția cercetării s-a mutat de la taxonomie la funcție microbiană. Se investighează metabolomul fecal și interacțiunile molecule-gazdă. Exemplu: două persoane pot avea diete diferite și microbi diferiți, dar ambele pot produce niveluri similare de butirat – parametru probabil mai relevant biologic decât lista speciilor. Această schimbare de focus complică însă studiile, necesitând integrarea datelor multi-omice (vezi Secțiunea 8).
• Bias de publicare și hype: Domeniul a avut parte de o atenție mediatică intensă, ceea ce uneori amplifică rezultate preliminare. Studii cu concluzii spectaculoase primesc difuzare, însă replicările negative rămân adesea nepublicate. De exemplu, anunțuri că „s-a găsit bacteria asociată cu autismul” trebuie privite cu scepticism până la confirmări repetate. În anii recenți, experții au început să demitizeze unele concepții greșite – de ex. nu există o compoziție perfectă a “microbiomului sănătos” valabilă pentru toți​, diversitatea în sine nu este panaceu, iar administrarea de probiotice nu reface automat microbiota după antibiotice (în fapt, un studiu a arătat că probioticele pot întârzia re-popularea cu flora nativă după antibiotic)​.

În ciuda acestor limite, cercetarea de calitate în domeniu crește. Din ce în ce mai multe studii sunt RCT-uri riguroase sau meta-analize cu criterii stricte de includere. Ghiduri metodologice au fost publicate (ex. Consorțiul MICROCARE – recomandări pentru studiile clinice cu intervenții asupra microbiomului). Comunitatea științifică a devenit mai conștientă de necesitatea de a evita suprainterpretarea. Pentru practicieni, este esențial să se bazeze pe dovezi solide (metaanalize, ghiduri) și nu pe entuziasmul popular.

În continuare vom sintetiza tocmai aceste dovezi validate (secțiunea 4), intervențiile disponibile (5), respectiv dezinformarea întâlnită (6), pentru a contura o imagine realistă a microbiomului în practica curentă.

4. Ce știm cu certitudine în 2024–2025?

În această secțiune analizăm principalele arii clinice unde s-a investigat rolul microbiomului – evidențele solide, incertitudinile și ce recomandă ghidurile recente. Ne vom focaliza pe sindromul de intestin iritabil (IBS), bolile inflamatorii intestinale (IBD), tulburările psiho-mentale (anxietate, depresie) și bolile metabolice (obezitate, diabet), dat fiind interesul major în aceste domenii. Vom cita metaanalize actuale (2022–2025) și poziții ale societăților de specialitate (NICE, AGA, ACG, ESPGHAN etc.) acolo unde există, subliniind nivelul de certitudine.

IBS (Sindromul de intestin iritabil) – dieta FODMAP și probiotice

Context: IBS este o tulburare funcțională gastrointestinală, cu prevalență ~10%, caracterizată prin durere abdominală cronică și tulburări de tranzit (diaree, constipație sau alternanță), în absența unei leziuni organice. Patogenia IBS este multifactorială: hipersensibilitate viscerală, motilitate aberantă, factori psihosociali (stres) și, tot mai investigat, disbioza intestinală. Pacienții IBS prezintă frecvent dezechilibre microbiene moderate – diversitate microbiană ușor redusă și proporții modificate (unele studii raportează scăderea Bifidobacterium și Lactobacillus, creșterea Enterobacteriaceae). Aceste modificări pot contribui la simptomatologie prin exces de gaze (fermentare de carbohidrați nedigerabili), producție de metaboliți pro-nociceptivi sau alterarea pragului de durere la nivelul intestinului.

Dietele de excludere (low-FODMAP). Una din cele mai validate abordări terapeutice în IBS vizează dieta, în special reducerea carbohidraților fermentabili cu catenă scurtă (FODMAP – oligo-, di-, mono-zaharide și polioli fermentescibili). Dieta low-FODMAP limitează alimente precum grâul (fructani), leguminoasele (galactani), produsele lactate (lactoză), unele fructe (fructoză în exces), îndulcitorii artificiali (sorbitol, manitol) etc. Acești compuși, slab absorbiți, ajung în colon unde fermentează rapid, generând gaze și atrăgând apă (efect osmotic), exacerbând balonarea, durerea și diareea la persoanele IBS. Studiile clinice confirmă eficiența acestei diete în reducerea simptomelor IBS, cel puțin pe termen scurt. O meta-analiză din 2021 (Clin Gastroenterol Hepatol) a arătat că dieta low-FODMAP a ameliorat semnificativ simptomele globale comparativ cu dieta obișnuită (diferență de ~20–30% în scorurile de simptom)​. Ghidul ACG 2021 recomandă condiționat o probă de dietă low-FODMAP la pacienții IBS pentru îmbunătățirea simptomelor​. Și ghidul NICE 2017 sugerează că, dacă măsurile generale nu sunt eficiente, pacienții pot beneficia de consiliere dietetică specializată incluzând eventual dieta low-FODMAP​.

În 2023, a fost publicată o amplă rețea de metaanaliză (44 studii) care a comparat efectul dietelor și probioticelor în IBS​. Rezultatele au consolidat poziția dietei low-FODMAP: aceasta s-a clasat cea mai eficientă în reducerea severității simptomelor (scădere semnificativă a scorului IBS-SSS)​. Combinarea dietei low-FODMAP cu probiotice a avut cel mai pronunțat efect asupra simptomelor raportate de pacienți (RR de ameliorare 17.8 față de dietă falsă, însă acest RR foarte mare reflectă probabil date limitate)​.

Concluzia autorilor a fost: “O dietă low-FODMAP este cea mai recomandată intervenție dietetică pentru IBS, iar adăugarea de probiotice poate aduce beneficii suplimentare”​. Important, dieta trebuie urmată sub ghidaj (ideal de dietetician), întrucât este destul de restrictivă; protocolul tipic are fază de eliminare 4-6 săptămâni, apoi reintroducerea treptată a alimentelor pentru a identifica toleranța individuală.

Probiotice în IBS. Având în vedere disbioza modestă din IBS, s-a investigat mult dacă administrarea de probiotice (bacterii “bune”) ameliorează simptomele. Numeroase RCT-uri, de calitate variabilă, au testat diverse tulpini și combinații. În ansamblu, probioticele par să ofere un beneficiu modest în IBS, în special asupra balonării și dureri abdominale, însă efectul depinde de tulpină, doză și durata tratamentului​. O meta-analiză Cochrane (2019) a găsit că probioticele, ca grup, îmbunătățesc șansa de ameliorare globală a simptomelor comparativ cu placebo (RR ~1.3) și reduc intensitatea durerii​. Însă, meta-analize mai recente încearcă să discearnă specificitatea pe tulpini: de ex., Bifidobacterium infantis 35624 a arătat într-un RCT o reducere semnificativă a durerii și balonării vs. placebo la IBS (această tulpină se regăsește în suplimentul Align, folosit uneori în IBS-D). Combinații multi-tulpini (ex. VSL#3, acum denumit Vivomixx, conținând 8 tulpini lactice și bifidice) au demonstrat beneficii modeste în unele studii, dar inconsecvente.

Ghidurile reflectă această incertitudine. ACG 2021 de exemplu nu recomandă probioticelor pentru simptomele globale IBS (recomandare condiționată împotrivă, dovezi de calitate foarte scăzută)​. Motivul este heterogenitatea datelor – unele tulpini pot ajuta, dar nu există suficiente dovezi pentru a recomanda un anume probiotic la toți pacienții IBS. NICE 2017 are o poziție neutră: pacienții care doresc să încerce probiotice pot fi sfătuiți să le ia cel puțin 4 săptămâni monitorizând efectul, la doza indicată de producător​.

Societatea Britanică de Gastroenterologie (BSG) 2021 afirmă similar că este rezonabil ca pacienții care doresc să încerce, să urmeze o cură de probiotic până la 12 săptămâni, oprind dacă nu observă nici o ameliorare​.

De notat că probiotic nu înseamnă orice preparat de pe raft: eficiența este tulpină-specifică. Adesea produsele OTC combină multe tulpini fără studii clinice; aceste “cocktailuri” pot să nu aibă efect.

Tulpinile cu unele date pozitive în IBS includ: Bifidobacterium infantis 35624, Lactobacillus plantarum 299v, combinația Lactobacillus acidophilus + Bifidobacterium bifidum (studii franceze), E. coli Nissle (în IBS cu predominanță diaree) și drojdia Saccharomyces boulardii (câteva studii au arătat reducerea frecvenței scaunelor în IBS-D). Beneficiile sunt moderate și nu toți pacienții răspund. Un concept emergent este acela de disbioză subtipizată – unii autori sugerează că pacienții IBS cu creștere de bacterii metanogene (gen Methanobrevibacter, asociat cu constipație) ar răspunde la abordări diferite față de cei cu exces de bacterii producătoare de hidrogen (asociat cu diaree). În practică însă, nu se face profilarea microbiană de rutină la IBS, deci rămâne o abordare empirică.

Alte intervenții: Merită menționat că, pentru unele simptome IBS, exista ghiduri separate – ex. peppermint oil (ulei de mentă) are evidențe ACG pentru reducerea spasmelor și durerii (efect antispastic local), iar antibioticul Rifaximin (neabsorbit) s-a dovedit util în IBS-D, probabil prin reducerea florei de fermentație excesivă din intestinul subțire (SIBO). Aceste abordări țin tot de modularea microbiotei intestinale (Rifaximin ajustează compoziția bacteriană luminală), dar nu intră la probiotice propriu-zise.

Certitudini IBS 2024: Dieta low-FODMAP este un pilon în management (recunoscut de ghiduri, cu eficacitate demonstrată​). Probioticele pot fi încercate ca terapie adjuvantă, de preferat tulpini cu studii clinice, însă medicii trebuie să seteze așteptări realiste (efect posibil, dar nu garantat). Este importantă și componenta psihologică – abordarea axei creier-intestin prin tehnici de reducere a stresului (de ex. terapia cognitiv-comportamentală pentru IBS) are de asemenea dovezi de eficacitate. Așadar, managementul optim combină dieta, intervenții microbiomice țintite și suport psihologic.

IBD (Boli Inflamatorii Intestinale) – rolul microbiomului în remisiune

Context: IBD include boala Crohn și rectocolita ulceroasă, afecțiuni autoimune intestinale caracterizate prin inflamație cronică. Patogeneza implică predispoziție genetică (ex. mutații NOD2, genes de barieră), factori de mediu și un răspuns imun anormal la flora intestinală. Într-adevăr, microbiomul joacă un rol central în IBD: pacienții prezintă disbioză marcată – diversitate scăzută, reducerea bacteriilor benefice (ex. Faecalibacterium prausnitzii aproape absent la mulți pacienți Crohn​) și creșterea unor Proteobacterii potențial patogene. Se crede că dezechilibrul microbian activează exagerat imunitatea mucosală la indivizi susceptibili, menținând inflamația.

Microbiomul ca țintă terapeutică: Având în vedere aceasta, s-au explorat strategii de a modula flora pentru a induce/menține remisiunea bolii, complementar tratamentelor imunosupresoare standard. Principalele direcții au fost: probiotice, prebiotice, antibiotice și transplant de microbiotă fecală (FMT).

Probiotice în IBD: Rezultatele diferă pentru colită ulcerativă (CU) vs Crohn. În rectocolita ulcerativă, există date că anumite probiotice pot ajuta în menținerea remisiunii. Cel mai citat exemplu este E. coli Nissle 1917 (EcN), care în studii randomizate a avut eficacitate echivalentă cu mesalazina în menținerea remisiunii la CU ușoară-moderată​. Un RCT clasic (Kruis et al., 2004) a arătat rată de recurență similar de mică la 12 luni pentru EcN vs. mesalamină (~15% fiecare). EcN este aprobat în unele țări ca tratament adjuvant în CU. De asemenea, formula multistrain VSL#3 a demonstrat beneficii în pouchită (inflamația rezervorului ileal post-colectomie) – un trial a arătat rată de menținere a remisiunii de 85% cu VSL#3 vs 50% cu placebo la 1 an, motiv pentru care ghidurile (ECCO/ESPGHAN) recomandă VSL#3 pentru prevenția pouchitei recurente (e una din puținele indicații formale ale unui probiotic în IBD). Pentru colita ulcerativă activă ușoară, unele studii au găsit că adăugarea de VSL#3 la terapia standard crește rata de remisiune (un trial 2019: ~50% remisiune cu probiotic vs 36% placebo). Totuși, datele sunt moderate calitativ și heterogene. În schimb, în boala Crohn, majoritatea probioticelor testate NU s-au dovedit eficace. De exemplu, Lactobacillus rhamnosus GG nu a prevenit recidiva post-operatorie Crohn în RCT-uri. Metaanalizele concluzionează că nu există dovezi suficiente pentru probiotice în inducerea sau menținerea remisiunii Crohn​. Astfel, AGA 2020 nu recomandă probiotice la Crohn (lipsă de eficacitate dovedită) și nici la colita ulcerativă, în afara studiilor clinice​. AGA precizează că pentru CU sunt necesare dovezi suplimentare, recomandând probioticele doar în context de trial​. Pe de altă parte, ESPGHAN 2020 (societatea europeană de gastroenterologie pediatrică) sugerează că anumite probiotice pot fi considerate la CU ușoară (ex. EcN), dar recunoaște că imunosupresoarele rămân baza tratamentului.

Transplantul de microbiotă fecală (FMT) în IBD: Această abordare – transferul flora de la un donator sănătos – a revoluționat tratamentul infecției cu C. difficile, dar poate ajuta și în IBD? Încă din 2015 au început RCT-uri de FMT în colita ulcerativă. Rezultatele au fost mixte: unele trialuri au arătat remisiuni endoscopice la ~25–30% pacienți cu CU după FMT (față de ~10% pe placebo), mai ales dacă s-au folosit donori selectați și administrări repetate​. O meta-analiză recentă (9 studii, publicată 2024) a confirmat că FMT are o rată de succes superioară placebo în inducerea remisiunii clinice la CU active (RR ~1.53, IC95% 1.19–1.94) și o rată de vindecare endoscopică de aproape 3 ori mai mare decât placebo​. Aceste efecte, deși modeste ca procent absolut, sunt semnificative, indicând că ~1 din 3–4 pacienți CU refractari ar putea obține remisiune cu FMT, comparat cu 1 din 10 pe placebo. Important, profilul de siguranță în aceste studii a fost bun – evenimentele adverse (disconfort abdominal tranzitor, febră scurtă) nu au diferit între FMT și placebo​. Cu toate acestea, răspunsul la FMT în IBD este impredictibil; se cercetează de ce unii pacienți răspund (poate anumiți metaboliți sau bacterii cheie reintroduse) iar alții nu. Pentru boala Crohn, datele FMT sunt limitate la studii mici cu rezultate variabile – nu există evidențe convingătoare de eficacitate. Așadar, FMT în 2024 rămâne o procedură experimentală în IBD, recomandată doar în trialuri sau centre specializate. ECCO (Organizația Europeană de Crohn și Colită) nu include încă FMT ca terapie standard în ghiduri, menționând-o ca perspectivă viitoare.

Dieta și alte modulatori microbieni: În Crohn, o descoperire majoră a fost eficiența nutriției enterale exclusive (EEN) la copii – copiii cu Crohn puseu obțin frecvent remisiune (80% răspuns) prin alimentație exclusivă cu formulă elementală timp de 6-8 săptămâni​. EEN acționează probabil și prin modificarea microbiomului: reduce diversitatea microbiană și încărcătura bacteriană intestinală, scăzând antigenicitatea la nivel de mucoasă, permițând vindecarea. La adulți EEN e greu de tolerat, dar la copii este terapie de primă linie (evitând pe moment corticosteroizii). Acest efect a stimulat cercetarea dietelor de excludere a componentelor pro-inflamatorii. De ex., Crohn’s Disease Exclusion Diet (CDED) combinată cu nutriție parțială a arătat în 2020 (Levine et al.) rată de remisiune similară cu corticosteroizi la copii, asociată cu modificări favorabile ale microbiotei (scăderea proteobacteriilor). În colita ulcerativă, dietele nu sunt terapie primară, dar unele studii sugerează că dieta tip Mediteranean bogată în fibre, pește și ulei de măsline poate îmbunătăți compoziția microbiană și calitatea vieții.

Antibiotice: S-au folosit cu gândul de a “șterge” flora nocivă. Metronidazolul și ciprofloxacina pot preveni recidiva postoperatorie Crohn (unele ghiduri recomandă 3 luni antibiotic post-rezecție ileo-cecală). Rifaximina a indus remisiune la un subset de pacienți CU într-un RCT (20% vs 13% placebo, p=0.04). Totuși, antibioticele pe termen lung au efecte adverse și pot chiar precipita C. difficile sau disbioză severă, deci nu sunt soluție de rutină în IBD cronic.

Certitudini IBD 2024: Microbiota este profund implicată în IBD, dar manipularea ei terapeutică e dificilă. Putem afirma cu încredere:

• Suplimentarea cu probiotic E. coli Nissle poate fi o opțiune de menținere a remisiunii la colita ulcerativă ușoară, la pacienții care preferă o alternativă la mesalazină​.
• Probioticele multi-tulpini (ex. VSL#3) sunt indicate pentru prevenția pouchitei (recomandare cu nivel A în ghiduri).
• În boala Crohn probioticelor nu le-a fost dovedit beneficiul; medicul nu ar trebui să le recomande ca substitut la terapiile standard​.
• FMT este promițător pentru colita ulcerativă refractară: deja meta-analize arată beneficii semnificative în remisiune​, dar până la includerea în ghiduri mai sunt necesare optimizări (cât de des, de la câți donori, cu ce pregătire). Poate în următorii 5 ani vom vedea FMT ca terapie adjuvantă standardizată pentru un subset de pacienți CU.
• Dietele pot ajuta, mai ales la Crohn pediatric (EEN e deja standard). Este rezonabil ca medicii să sprijine pacienții în adoptarea unei diete sănătoase, bogate în fibre solubile, evitând alimentele ultraprocesate care pot agrava disbioza.

În rezumat, microbiomul este o piesă din puzzle-ul IBD, dar deocamdată arsenalul terapeutic rămâne dominat de medicamente imunomodulatoare. Manipulările microbiomului au un rol adjuvant sau experimental. Totuși, menținerea unei flore “prietenoase” (ex. prin evitarea abuzului de antibiotice la acești pacienți, dieta bogată în fibre fermentabile dacă tolerată) este logică și probabil benefică.

Anxietate și depresie – corelații și limite terapeutice

Context: Tulburările de anxietate și depresia majoră au fost legate în ultimul deceniu de microbiomul intestinal prin numeroase studii preclinice și clinice. S-a constatat că pacienții cu depresie, de exemplu, prezintă un pattern diferit al microbiotei față de indivizii sănătoși – adesea reducere în genuri producătoare de butirat și diversitate mai mică. Pe modele animale, transferul microbiotei de la pacienți depresivi la șoareci gnotobiotici a indus comportament de tip depresiv (“anhedonie”) la aceștia, sugerând existența unor factori microbieni implicați​.

Mecanismele posibile includ: activarea sistemică a inflamației (niveluri crescute de IL-6, TNF-α mediate de microbi pot afecta creierul și neurotransmisia), metabolismul triptofanului (microbii pot orienta metabolizarea triptofanului spre kinurenină neurotoxică vs. serotonină), generarea sau consumul de neurochimicale (unii microbi produc GABA, dopamină, acid butiric – un neuromodulator). De asemenea, axa HPA (răspunsul la stres) pare modulat parțial de prezența microbiotei: șoarecii germ-free au un răspuns exagerat la stres, normalizabil prin colonizare precoce.

Date clinice: Studiile la om sunt în general de două tipuri – observaționale (analize de microbiom la pacienți vs. controale) și intervenții pilot cu probiotice sau dietă. Analizele de compoziție a florei la pacienți cu depresie/anxietate au găsit asocieri consistente: de exemplu, o meta-analiză 2020 (N = ~1000) a arătat scăderea Faecalibacterium și Coprococcus (producători de butirat) în depresie, corelată cu severitatea simptomelor. Interesant, aceste genuri sunt cunoscute pentru efect antiinflamator; scăderea lor ar putea favoriza micro-inflamația sistemică observată în depresie.

Intervenții: probiotice („psihobiotice”). Termenul de psihobiotic a fost propus pentru probiotice (sau prebiotice) care aduc beneficii sănătății mintale​. Au fost efectuate mai multe RCT-uri, de obicei mici (<100 subiecți), testând suplimente probiotice vs. placebo la pacienți cu simptome de anxietate sau depresie ușoară-moderată. O meta-analiză din 2021 (Liu et al., Psychiatry Res) pe 10 RCT-uri a concluzionat că probioticele au un efect semnificativ, dar modest, în ameliorarea scorurilor de depresie (diferență medie standardizată ~ -0,30 față de placebo)​. Pentru anxietate, reducerea a fost mai mică și cu heterogenitate ridicată între studii. O altă meta-analiză 2022 în Translational Psychiatry a raportat că probioticele aduc o scădere semnificativă a simptomelor depresive clinice​. Totuși, aceste analize combină tulpini diferite. O meta-analiză foarte recentă (2024, Gut Pathogens) a încercat să abordeze efectele specifice de tulpină​. Au inclus 12 RCT-uri (707 participanți) și au observat: probioticele care conțin Lactobacillus și Bifidobacterium au redus semnificativ scorurile de depresie pe scala auto-raportată BDI (Beck Depression Inventory), comparativ cu placebo​. Însă pe scale clinice (HAM-D, MADRS) efectul nu a fost semnificativ​. Aceasta sugerează o îmbunătățire a stării de spirit percepute de pacient, dar care poate nu se reflectă întotdeauna în evaluări clinice obiective – subliniind complexitatea măsurării acestor simptome. Pentru anxietate, aceeași analiză a arătat variații mari și neconcludente, probabil din cauza metodologiilor diferite și a subiecților (unii studii pe persoane sănătoase cu anxietate subclinică vs. altele pe pacienți diagnosticați).

În concluzie, există un semnal că probioticele ar putea ajuta ca adjuvant în tulburări de dispoziție ușoare/moderate, însă nu pot înlocui tratamentele consacrate. Niciun ghid de psihiatrie nu recomandă deocamdată probiotic-ele ca terapie standard. Totuși, interesul este mare: de exemplu, un RCT (2019) la studenți stresați a arătat reducerea anxietății cu Lactobacillus casei strain Shirota. Altul (2022) cu Lactobacillus plantarum 299v a arătat scăderea simptomelor de depresie la pacienți care primeau ISRS concomitent, comparativ cu placebo.

Prebiotice și dietă: Prebioticele (ex. inulină, fructooligozaharide) pot influența indirect creierul prin favorizarea bacteriilor producătoare de SCFA care modulează inflamația. Un studiu 2019 a arătat reducerea cortizolului salivar și îmbunătățirea atenției la voluntari sănătoși ce au luat prebiotic (galacto-oligozaharide). De asemenea, dieta Mediteraneană a demonstrat beneficii surprinzătoare: trialul SMILES (2017) – pacienți cu depresie moderată randomizați la dietă tip Med vs. consiliere socială – a arătat remisie la 32% din grupul dietă vs 8% control, ceea ce sugerează că îmbunătățirea alimentației (bogată în legume, pește, fibre fermentabile) poate modula atât direct chimia creierului, cât și prin microbiom (creșterea producției de metaboliți benefici). A rezultat conceptul de ”psychobiotic diet”, adică o dietă bogată în alimente fermentate (chefir, varză murată) și fibre prebiotice, menită să sprijine axa intestin-creier. Un mic RCT (2022) a confirmat că o astfel de dietă a redus stresul perceput și a modificat favorabil flora (creștere diversitate) comparativ cu o dietă control.

Ce e confirmat vs speculativ în axa microbilor și sănătatea mintală? Confirmat este că există o comunicare bidirecțională intensă: stresul cronic poate altera microbiota​, și invers microbiota poate influența parametri biologici legați de dispoziție (inflamație, neurotransmițători). Confirmat este și faptul că anumite intervenții alimentare au impact benefic (dieta sănătoasă ajută mentalul – deși nu exclusiv prin microbiom). Ce este încă incert: eficacitatea clinică robustă a probioticelor ca tratament de sine stătător. Rezultatele sunt promițătoare dar nu suficient de puternice pentru a schimba practica la scară largă. O excepție ar fi în anxietatea ușoară sau stresul cotidian, unde medicii de familie ar putea recomanda încercarea unui probiotic (cu profil de siguranță bun) înainte de a trece la anxiolitice, dacă pacientul este interesat. Dar la depresie majoră, probioticele pot fi cel mult adiție la antidepresive, nu substitut.

Certitudini 2024: Microbiomul este implicat în patofiziologia depresiei și anxietății, dar utilizarea practică de rutină a psihobioticelor nu e standardizată. Un medic poate încuraja dieta probiotică (ex. consum de iaurt, chefir, murături tradiționale) ca parte dintr-un stil de viață sănătos ce poate susține tratamentul convențional. De asemenea, evitarea antibioticelor cu spectru larg inutil la un pacient cu vulnerabilitate psihică ar putea fi prudentă, date fiind asocierile între disbioză post-antibiotice și afectarea comportamentului (observată în studii pe animale). E de așteptat ca în următorii ani să apară studii mai mari – de ex. se află în desfășurare trialuri cu FMT de la donori sănătoși ca adjuvant în depresie rezistentă la tratament. Dacă acestea vor fi pozitive, s-ar putea deschide calea unor noi terapii.

Obezitate, diabet și boli metabolice – corelații vs. cauzalitate

Context: Obezitatea a fost una dintre primele condiții legate de microbiom în studii celebre (vezi secțiunea istoric – experimentul cu șoarecii obezi​). Persoanele cu obezitate prezintă frecvent disbioză: diversitate microbiană mai scăzută și un profil funcțional orientat spre extragerea energiei eficiente din hrană. De asemenea, microbiota poate influența inflamația metabolică: o dietă bogată în grăsimi simple favorizează bacterii producătoare de endotoxine (LPS) care pot pătrunde în circulație (așa-numita “endotoxemie metabolică”), declanșând inflamație cronică de grad jos ce contribuie la insulinorezistență​. S-a sugerat astfel că disbioza ar putea sta la baza unui cerc vicios: dietă nepotrivită → disbioză → inflamație metabolică → depunere grasă → modificări suplimentare ale microbiomului.

Probiotice și greutatea corporală: Multe suplimente se promovează ca ajutând la “slăbit” prin corectarea microbiomului. Ce spun studiile? Meta-analizele pe probiotice pentru scădere ponderală arată efecte modeste: de exemplu, o meta din 2021 (Vargas et al.) a găsit o diferență de ~ -0,6 kg vs placebo la cura de probiotic, practic nesemnificativ clinic. Unele tulpini (ex. Lactobacillus gasseri SBT2055) au demonstrat scăderi ușoare ale masei de grăsime viscerală în studii japoneze, dar replicarea lor a variat. O problemă e că efectele diferă: anumiți Lactobacillus chiar pot îngrășa (ex. L. reuteri a fost asociat cu creștere în greutate la rozătoare). Deci, nu există încă un probiotic anti-obezitate clar. Ghidurile metabolice (ex. ADA pentru diabet) nu menționează probioticele ca parte standard a managementului greutății.

Transplant fecal în sindrom metabolic: Un concept intens studiat: poate transferul microbiotei de la persoane sănătoase/slabe îmbunătăți metabolismul obezilor? Primele studii la om (Vrieze et al. 2012) au entuziasmat: FMT de la donori slabi la pacienți cu sindrom metabolic a îmbunătățit sensibilitatea la insulină a receptorilor timp de 6 săptămâni​. Cu toate acestea, efectul a fost tranzitoriu și dependent de dietă (dacă receptorii nu mențin o dietă sănătoasă, flora donată nu se stabilește). S-au efectuat între timp ~10 RCT-uri FMT în obezitate/sindrom metabolic. O meta-analiză 2023 (Qiu et al. – 9 RCT, 303 pacienți) arată că FMT este sigur și poate ameliora unele parametri metabolici pe termen scurt: scăderea semnificativă a glicemiei à jeun, insulinemiei și HbA1c față de placebo​, precum și creșterea HDL-colesterolului​. Însă, nu a produs scădere ponderală semnificativă – greutatea corporală a rămas similară cu placebo. Cu alte cuvinte, FMT a “îmbunătățit calitatea metabolică” a obezității (glicemie mai bună, profil lipidic puțin mai bun) dar fără pierdere în greutate. E posibil ca microbiota transplantată să fi intensificat extragerea energiei, contracarând scăderea în greutate. Oricum, e un semnal că FMT poate modula sensibilitatea la insulină, ceea ce ar putea fi util la pacienții pre-diabetici.

Date recente sugerează că efectul FMT depinde mult de microbiomul receptorului: studii au arătat că doar unii pacienți (“responders”) prezintă colonizare de lungă durată cu bacteriile benefice din donator; cei cu floră proprie foarte rezistentă nu se schimbă suficient. De aceea, se investighează metode de a “pregăti terenul” – ex. administrarea de antibiotice sau clisme evacuatorii înainte de FMT, sau repetarea FMT la intervale regulate pentru a menține efectul (similar curelor de probiotice).

Dieta ca modulator metabolic: Deși nu e intervenție directă de tip probiotic, trebuie subliniat că dieta rămâne factorul major pentru greutate și metabolim. Un microbiom “sănătos metabolic” este cultivat prin dietă echilibrată, bogată în fibre. Un studiu celebru (Zoe, 2018) a arătat că diversitatea dietei vegetale (consum >30 de tipuri de plante pe săptămână) se asociază cu diversitate microbiană crescută și niveluri mai scăzute de markeri inflamatori la oameni​. În schimb, dieta tip fast-food reduce diversitatea în doar câteva zile și crește abundența de Bilophila wadsworthia (implicată în inflamație). Așadar, principala recomandare pentru pacienții cu obezitate/diabet este de a-și optimiza dieta – efectul asupra microbiomului va fi unul benefic colateral. Medicii ar trebui să fie conștienți că nici un supliment probiotic nu compensează o dietă hipercalorică nesănătoasă.

Cauzalitate vs. corelație: S-a pus întrebarea filosofică: microbiomul cauzează obezitate sau obezitatea cauzează disbioză? Răspunsul conturat este – ambele, într-un cerc complex. Alimentația bogată în grăsimi și zahăr, tipică obezității, produce disbioză (demonstrat experimental). Disbioza la rândul ei poate intensifica starea metabolică negativă (prin endotoxemie, etc.), deși poate nu e factorul principal. Dacă ar fi fost factor principal, ne-am fi așteptat ca transplantul unui “microbiom de slab” să transforme un obez în slab – ceea ce nu se întâmplă fără dietă hipocalorică. Deci microbiomul e necesar dar nu suficient pentru obezitate. Ca atare, orice terapie exclusiv microbiană are efect limitat fără intervenție stil de viață.

Certitudini 2024: Microbiomul influențează parametri metabolici și este un potențial țintă adjuvantă. Însă, în practică:

• Pentru scădere în greutate, nici probioticele nici FMT nu sunt remedii miraculoase. Cheia rămâne dieta și exercițiul, eventual medicații anti-obezitate recente (ex. agoniști GLP-1).
• Probioticele pot totuși ajuta la optimiza metabolismul: de ex. la pacienții cu diabet de tip 2, unele studii arată mici îmbunătățiri ale profilului glicemic cu probiotice. Dar ghidul ADA 2023 nu include încă probioticele ca recomandare formală.
• Un rezultat robust: suplimentarea probiotică reduce riscul de diabet gestațional la gravidele cu intoleranță la glucoză (Lactobacillus rhamnosus HN001 are studii în acest sens). Reduce incidența enterocolitei necrozante la prematuri (aici clar microbiomul e implicat, iar probioticele sunt deja standard în multe NICU – dar aceasta e o arie pediatrică specială).

În concluzie pentru bolile metabolice, putem spune că microbiomul este un factor modulator, iar intervențiile asupra lui sunt încă la nivel de completare a terapiei de bază. Medicii ar trebui să combată așteptările nerealiste – de exemplu, ideea promovată comercial că “dacă iei acest probiotic slabesti 5 kg” nu are suport științific serios. În schimb, pot explica pacienților că un microbiom echilibrat (prin dietă bogată în plante și evitarea abuzului de antibiotice) contribuie la un metabolism mai sănătos și la prevenția unor complicații.

5. Intervenții bazate pe microbiom

După cum am văzut, interesul clinic se îndreaptă spre modularea microbiomului ca mijloc terapeutic sau profilactic. În această secțiune trecem în revistă principalele tipuri de intervenții bazate pe microbiom și statusul lor actual: probiotice, prebiotice, postbiotice, transplant fecal și modificări dietetice.

Probiotice – tulpini studiate și dovezi clinice

Definiție: Probioticele sunt “microorganisme vii care, administrate în doze adecvate, conferă un beneficiu sănătății gazdei” (definiția consens ISAPP, 2014). Majoritatea probioticelor sunt bacterii acid-lactice din genurile Lactobacillus (redenumite parțial Lacticaseibacillus, Limosilactobacillus etc. în noua taxonomie) și Bifidobacterium, sau drojdia nepatogenă Saccharomyces boulardii.

Tulpini vs. produse: E crucial de înțeles că efectele probioticelor sunt specifice la nivel de tulpină. De exemplu, Lactobacillus rhamnosus GG (LGG) are numeroase studii și indicații (prevenția diareei la copii, scăderea duratei gastroenteritei acute etc.), pe când un alt Lactobacillus rhamnosus fără marcaj GG poate să nu aibă același efect. Astfel, recomandările trebuie să lege beneficiul de o tulpină identificată și o doză. Din păcate, multe suplimente de pe piață listează doar speciile, nu tulpinile specifice, ceea ce complică lucrurile pentru clinicieni.

Indicații cu dovezi solide: Conform recenziilor sistematice și ghidurilor (ex. WGO 2017, AGA 2020, ESPGHAN):

• Diareea infecțioasă acută la copii: Probioticele scurtează evoluția cu ~1 zi și reduc riscul de diaree prelungită. Lactobacillus rhamnosus GG și Saccharomyces boulardii au dovezi A în acest sens​. ESPGHAN recomandă administrarea acestor probiotice la debutul gastroenteritei acute virale, alături de rehidratare, pentru a reduce durata simptomelor.
• Diareea asociată antibioticelor (AAD): Probioticele reduc riscul de AAD cu ~50% la copii și adulți. S. boulardii, Lactobacillus GG și combinații multi-tulpini sunt cele mai studiate. Un exemplu: meta-analiză Lancet 2013 – incidență AAD 8% cu probiotice vs 17% placebo. AAFP acordă grad de recomandare B pentru folosirea probioticelor în prevenția diareei la pacienți sub terapie antibiotică (dovezi de nivel 1)​. Acest lucru este foarte relevant în practica MF: la prescrierea antibioticelor cu spectru larg (ex. amoxiclav, cefalosporine) se poate considera co-administrarea unui probiotic pe durata tratamentului și câteva zile după, în special la pacienți cu antecedente de AAD.
• Infecția cu Clostridioides difficile: Probioticele pot preveni recurența C. diff sau diareea asociată C. diff, deși datele sunt mai puțin consistente. AGA 2020 sugerează probiotice la pacienți selecționați cu risc înalt de C. diff (ex. vârstnici pe antibiotice multiple)​. S. boulardii 250 mg x2 s-a arătat eficace în a scădea recurențele (un RCT Clancy 2017). Totuși, la pacienții cu risc scăzut nu e clar necesar.
• Hepatopatie (encefalopatie hepatică): Surprinzător, probioticele (și simbiozele lacto+fibra) reduc incidența encefalopatiei hepatice la cirotici aproape la fel de bine ca lactuloza. Meta-analize (Liu 2018) arată reducerea episodului de encefalopatie comparativ cu placebo (RR ~0.6)​. Mecanismul: scad producția de amoniac de către flora proteolitică. AGA dă recomandare B pentru probiotice în profilaxia encefalopatiei​.
• Prevenția necrozei intestinale la prematuri (NEC): Probioticele (în special combinații conținând Bifidobacterium și Lactobacillus) reduc semnificativ riscul de NEC și mortalitatea la prematurii <34 săpt. Meta-analize Cochrane arată scădere cu >50%. Astfel, multe NICU administrează de rutină probiotice la prematuri foarte mici (deși practicile variază). ESPGHAN 2020 recomandă considerarea administrării în funcție de logistică și controlul calității produselor.
• IBS și constipație funcțională: Am discutat la secțiunea 4 – beneficii modeste, nivel de evidență B sau C. BSG sugerează o încercare de probiotic până la 12 săpt la IBS dacă pacientul dorește​. Pentru constipația funcțională, unele lactobacili (ex. L. casei Shirota) au arătat creșterea frecvenței scaunelor, dar laxativele rămân terapia principală.
• Colita ulcerativă (menținere remisiune): E. coli Nissle 1917 este aprobat în unele protocoale (similar mesalazinei)​. VSL#3 pentru pouchită (GHID ECCO). Acestea sunt cazuri particulare – se aplică de regulă sub coordonarea gastroenterologului.
• Infecții urinare recurente: Nu intră la GI, dar menționăm că administrarea vaginală/orală de lactobacili poate reduce recurențele ITU la femei (studii mixte, interes în creștere pentru L. crispatus vaginal).

Siguranță și dozaj: Probioticele sunt în general sigure la populația sănătoasă, cu efecte adverse minore (balonare tranzitorie). Totuși, la pacienți critici, imunodeprimați sever sau cu catetere venoase centrale, există riscul rar de infecții oportuniste (bacteriemie/fungemie cu tulpina probiotică). De aceea, la pacienți de ATI sau cu pancreatită acută severă nu se administrează rutinar (un studiu în pancreatită severă a arătat mortalitate mai mare neexplicată la grupul probiotic). În rest, la pacienții MF obișnuiți, probioticele au profil bun. Dozele eficiente sunt de ordinul miliardelor UFC zilnic (cel puțin 10^9 – 10^10 UFC din tulpina țintă). Administrarea se face de regulă pe durata riscului (ex. antibiotic) sau a episodului de boală, nefiind nevoie să se ia continuu ad infinitum dacă nu e o problemă cronică.

Recomandări practice: Medicul de familie poate recomanda probiotice în situațiile de mai sus, ținând cont de specific:

• La un copil mic cu gastroenterită, să indice un produs conținând Lactobacillus GG sau S. boulardii și să explice părinților cum scurtează boala cu ~1 zi​.
• La un adult sub antibiotic cu antecedente de diaree post-antibiotic, să prescrie S. boulardii 250 mg de 2 ori/zi pe durata curei (are dovezi de nivel A pentru prevenție)​.
• La pacienții cu sindrom de intestin iritabil cu balonare predominantă, poate sugera încercarea unui supliment cu Bifidobacterium (ex. Align) sau multi-tulpini pe 1-2 luni, monitorizând simptomele, subliniind că efectul variază​.
• Să se asigure că produsul ales are un conținut adecvat (≥10^9 UFC/capsulă) și ideal tulpini validate în studii. Poate consulta surse independente (ex. ghiduri WGO) unde unele denumiri comerciale sunt asociate cu tulpinile studiate.

În rezumat, probioticele nu sunt panaceu, dar au locul lor în prevenția și tratamentul unor afecțiuni, conform evidențelor. Folosite judicios, pot reduce necesarul de medicamente (ex. antidiareice, laxative) și complicații (ex. colita C. diff).

Tabelul următor sintetizează câteva indicații recunoscute:

Notă: Tulpinile sunt menționate dacă au studii; formulările comerciale pot varia. Consultați actualizările ghidurilor.

Prebiotice și postbiotice – definiții și aplicații

Prebiotice: Sunt substraturi (ingrediente alimentare) nedigerabile de gazdă, care stimulează selectiv creșterea sau activitatea unor bacterii benefice din colon, aducând un beneficiu sănătății. Clasic, prebioticele sunt fibre solubile fermentabile: inulina, fructo-oligozaharidele (FOS), galacto-oligozaharidele (GOS), pectinele, amidonul rezistent etc. Mai nou, includem și alți compuși – ex. polifenolii din plante pot acționa prebiotic (ajung în colon și promovează genuri benefice). Efectul principal al prebioticelor este creșterea bifidobacteriilor și lactobacililor în colon și producerea de SCFA. Beneficiile pot fi: îmbunătățirea tranzitului (fibrele ajută la constipație), efect metabolic (SCFA îmbunătățesc sensibilitatea la insulină), modulare imună (stimulează producția de mucină, scad permeabilitatea intestinală).

Aplicații clinice: Prebioticele se regăsesc în alimentație (legume, cereale integrale). Suplimentele de prebiotic (ex. pudra de inulină, psyllium, GOS în formulele de lapte praf pentru sugari) sunt folosite pentru a corecta disbioza. De exemplu, GOS mimicează oligozaharidele din laptele matern și s-au adăugat în formule de lapte de copii pentru a favoriza flora similară sugarilor alăptați (bogată în Bifidobacterium). Unele studii arată reducerea incidenței dermatitei atopice la sugarii care primesc formule cu prebiotice – sugerând un efect benefic imun. La adulți, prebioticele pot reduce inflamația la pacienți cu colită ușoară (ex. administrarea de inulină cu Ruminococcus s-a studiat ca “sinbiotic” în CU). În sindrom metabolic, suplimentarea cu fibre prebiotice (ex. 15g inulină/zi) a scăzut greutatea și steatoza hepatică în unele trialuri mici, probabil prin creșterea producției de butirat și reducerea apetitului (SCFA semnalează sațietate).

Toleranță: Prebioticele fermentabile pot cauza balonare și flatulență, mai ales la IBS (unde sunt practic exact FODMAP-urile problematice!). Așa că la pacienții cu IBS există un paradox: deși prebioticele cresc Bifidobacterium (teoretic bine), mulți pacienți nu tolerează doze mari (agravează simptomele). De aceea, prebioticele nu sunt terapie de ele însele în IBS, ba chiar dieta low-FODMAP le reduce. Soluția e individualizarea: de ex., psyllium (tărâțe de ispaghula) este o fibră moderat fermentabilă și e recomandată de NICE IBS pentru constipație, fiind mai bine tolerată. Postbiotice: Concept mai nou (definit formal în 2021 ISAPP) – reprezintă preparate care conțin componente non-vii derivate din microbiota, care conferă beneficii sănătății. Cu alte cuvinte, “probiotice omorâte” sau metaboliți purificați ai acestora. Ideea a apărut deoarece componentele microbiene pot avea efecte fără riscul infecțios al bacteriilor vii, și sunt mai stabile (nu necesită lanț de frig ca probioticele vii).

Exemple de postbiotice:

• Lactobacillus paracasei lizat (omorât prin căldură) – folosit în unele suplimente pentru imunitate, s-a arătat că stimulează imunitatea anti-virală la copii (ex. reduce episoadele de infecții respiratorii într-un RCT).
• Metabolitul butirat sub formă de supozitor sau microcapsule orale – folosit în unele studii de colon iritabil și boală inflamatorie pentru efect antiinflamator local.
• SCFA amestec clisme – încercate în colita ulcerativă cu rezultate modeste.
• Enzime sau bacteriocine produse de bacterii – pot servi ca terapie (ex. nistatina e practic un metabolit fungic).
• O aplicație interesantă: transplant de supernatant fecal (soluție filtrată fără bacterii) – s-a testat în C. difficile și a vindecat infecția, sugerând că metaboliții bacterieni pot fi suficienți în anumite cazuri.

Deocamdată, postbioticele nu au indicații clinice consacrate, fiind la nivel de suplimente sau studii. Dar se lucrează la dezvoltarea de “paraprobiotice” – de exemplu, Bacteroides fragilis inactivate dar care au pe suprafață polizaharida PSA (imunomodulatoare ce induce Treg). Acestea ar putea fi administrate ca medicament în boli autoimune fără riscul de infecție.

Sinbiotice: Termen pentru combinații de probiotic + prebiotic (substrat ce avantajează acel probiotic). Conceptul e că prebioticul ajută probioticul să colonizeze. Dovezile arată adesea că sinbioticul are efect mai bun decât fiecare component separat (efect aditiv). Ex.: într-un trial la cirotici, combinația Lactobacillus + inulină a fost mai eficientă în scăderea amoniacului decât fiecare singular.

Transplantul de microbiotă fecală (FMT) – indicații și riscuri

Procedura: FMT constă în introducerea unei suspensii de materii fecale de la un donator sănătos în tractul GI al unui pacient receptor, cu scopul de a reface o microbiotă normală. Se poate administra prin clismă, colonoscopie, tub nazo-duodenal sau capsule orale care conțin material fecal liofilizat. FMT nu e concept nou (folosit empiric de chinezi vechi, reintrodus modern în 1958​), dar a devenit un subiect fierbinte după 2010 datorită succesului în Clostridioides difficile.

Indicația standard: Infecția cu C. difficile recurentă – FMT este acum terapia de elecție după eșecul a două linii de antibiotic (metronidazol/vanco + fidaxomicină). Rata de eradicare a infecției este ~85-90% după un singur FMT, comparativ cu ~30% cu vancomicină în infecțiile recurente​. Astfel, ghidurile IDSA și ECCMID recomandă FMT la a doua recidivă de C. diff. Aceasta este prima indicație aprobată FDA: în 2022, FDA a autorizat primul produs de microbiotă fecală (Rebyota) pentru prevenția recurenței C. diff​, urmat în 2023 de capsulele orale SER-109 (Vowst)​. Aceste produse standardizate fac FMT practic o terapie mainstream în C. diff..

Alte indicații în studii: IBD (discutat – potențial la CU refractară), sindromul de intestin iritabil sever (câteva RCT-uri arată ameliorări simptomatice la ~50% pacienți IBS refractari după FMT, deși un trial negativ a ridicat îndoieli), infecții extraintestinale (de ex. decolonizarea de bacterii rezistente digestive), și boli non-GI (diabet, scleroză multiplă, autism – foarte experimental). În autism, un studiu pilot 2017 a raportat îmbunătățiri comportamentale remarcabile la copii după FMT, persistente la 2 ani – dar lipsit de control placebo, deci necesită confirmare.

Riscuri și siguranță: Deși pare benign deoarece se transferă “ceva natural”, FMT are riscuri:

• Infecțioase: pot transmite patogeni nu doar enterici, ci și sistemici. Caz celebru: doi pacienți au făcut infecții severe cu E. coli producător de carbapenemază (CRE) după FMT de la un donator purtător asimptomatic – unul a decedat. Ca urmare, screeningul donatorilor a devenit foarte strict, incluzând teste de portaj multi-rezistenți, virusuri (HIV, HBV, HCV, și chiar SARS-CoV-2 recent), paraziți etc. Procedurile actuale folosesc donatori riguroși (uneori bănci de materii fecale cu donatori voluntari permanent testați, precum OpenBiome în SUA).
• Risc de exacerbări autoimune: Teoretic, transplantând microbiom, ai putea declanșa fenomene imune noi. S-au raportat cazuri izolate de artrită reactivă post-FMT, sau flare de IBD la un pacient CU care a făcut FMT pentru C. diff. Nu e clar dacă FMT a cauzat direct sau a fost coincidență.
• Metabolice/neoplazice pe termen lung: Pentru că microbiomul influențează metabolismul, unii se întreabă dacă un FMT de la un donator obez ar putea induce tendință de îngrășare la receptor (existența anecdotă: o femeie normoponderală ar fi devenit obeză după FMT de la fiica supraponderală – caz discutabil). Similar, implicații în risc de boli (dacă donatorul are predispoziție la colon iritabil etc.). De aceea, se preferă donatori supli, sănătoși clinic.
• Reacții adverse imediate: După colonoscopie FMT – crampe, diaree tranzitorie, febră de obicei ușoară <24h apar la ~10% pacienți. Rar, ileus sau bacteriemie dacă bariera e compromisă (ex. la colită severă).
• Factorul “yuck”: Acceptabilitatea pentru pacient – unii sunt reticenți din motive psihologice să primească materii fecale, mai ales pe cale orală (chiar dacă sunt în capsule dublu încapsulate fără miros). Însă mulți pacienți cu C. diff recurent disperat acceptă.

Practică actuală: În România, FMT se realizează în câteva centre gastroenterologice pentru C. diff recurent (off-label, dar acum cu ghiduri). Medicii de familie vor întâlni posibil pacienți post-FMT – trebuie să monitorizeze la fel ca post alt tratament, fără precauții speciale, dar să noteze istoricul. Ar putea primi și întrebări de la pacienți despre FMT pentru alte boli – aici e important de clarificat că, exceptând C. diff, FMT e experimental și nu disponibil uzual.

În perspectivă, odată cu aprobarea preparatelor precum Rebyota și Vowst, e posibil ca medicii de familie să prescrie în viitor “microbiota capsules” ca să prevină recidiva C. diff de exemplu, similar unui medicament obișnuit (deja Vowst este capsule orale standardizate). Astfel, transplantul fecal își va pierde aura de procedură exotică și va deveni terapie microbiologică.

Rolul dietei în modularea microbiomului

Dieta – factorul primordial al compoziției microbiotei. Schimbările alimentare pot modifica microbiomul într-un timp foarte scurt: studii la voluntari au arătat că o dietă extremă carnată vs vegetală schimbă complet profilul florei în 48 de ore (dieta bogată în carne și grăsimi crește Bilophila și alți proteolitici, scade Roseburia și producătorii de butirat; dieta vegetală face opusul)​. De asemenea, modul de alimentație pe termen lung (occidental vs. tradițional bogat în fibre) determină diferențe enorme: populații rurale africane au Prevotella predominante (de la dieta cu mei, legume) și practic lipsă de Bacteroides, invers față de populațiile urbanizate cu dietă procesată​. Așadar, modulând dieta, modulăm flora.

Dieta bogată în fibre (ex. tip Mediteranean): Favorizează bacteriile fermentative benefice (Bifidobacterium, Faecalibacterium) care produc acizi grași cu lanț scurt. SCFA precum butiratul mențin integritatea epiteliului colonic, reduc inflamația și chiar influențează metabolismul (peptidul GLP-1 de sațietate este eliberat stimulat de SCFA). Un studiu 2020 (Gutiérrez-Díaz et al.) a arătat că aderența la dietă mediteraneană se corelează cu abundența de Faecalibacterium și niveluri mai mici de markeri inflamatori la vârstnici​. De asemenea, consorțiul PREDICT a arătat că diversitatea microbiană asociată dietei sănătoase se corelează cu profil cardiometabolic mai bun (colesterol, glicemie). Așadar, promovarea alimentației tip “whole foods” (fructe, legume, cereale integrale, nuci, iaurt) este de fapt o formă de terapie microbiom-friendly.

Diete low-carb, keto etc.: Dietele foarte sărace în carbohidrați reduc substratul pentru fermentație, pot duce la scăderea unor fermentative și creșterea bacteriilor care degradează proteine (ce pot produce metaboliți nocivi, ex. fenoli, amoniac). S-a observat totuși că dietele keto folosite în epilepsie modifică flora și pot scădea bacterii pro-convulsivante (un studiu la șoareci a legat eficacitatea anti-convulsivă de schimbările microbiene). Dar la general, o dietă echilibrată e preferabilă pentru microbiom divers și stabil.

Alimente fermentate: Iaurtul, kefirul, varza murată, kombucha etc. conțin bacterii vii (probiotice naturale). Un studiu Stanford 2021 (Wastyk et al., Cell) a comparat dietă bogată în fermentate vs bogată în fibre la adulți: grupul cu fermentate (6 porții/zi iaurt, chefir, murături, kombucha) a prezentat creșterea diversității microbiene (un lucru bun) și scăderea citokinelor inflamatorii (IL-6, TNF)​. Grupul cu fibre a avut efect metabolic, dar nu neapărat diversitate mai mare (diversitatea e limitată poate de flora preexistentă). Aceasta sugerează că includerea alimentelor fermentate în dietă (lucru pe care medicii de familie îl pot recomanda ușor pacienților) are beneficii asupra compoziției microbiotei și modulației imune.

Restricții și modulare: În unele boli, modularea dietei e specifică: la fenilcetonurie se testează prebiotice pentru a consuma restul de fenilalanină, în litiaza oxalică s-ar putea recomanda probiotice ce degradează oxalații (Oxalobacter). Per ansamblu, dietoterapia microbiomului devine concept: ex. “dieta cu polifenoli pentru un microbiom antiinflamator” (mure, ceai verde – polifenoli care cresc Akkermansia și Lactobacillus).

Pentru medicii de familie, un mesaj clar este: alimentele integrale, bogate în fibre și fermentate, susțin un microbiom divers și eubioză, ceea ce se traduce prin beneficii generale (transit bun, reducerea inflamației silențioase, poate risc mai mic de boli cronice).

În schimb, dieta tip fast-food (zaharuri rapide, grăsimi saturate, emulsifianți alimentari) favorizează disbioza: de pildă, emulgatorii din alimente procesate (polisorbat 80, carboximetilceluloză) perturbă mucusul intestinal și flora, fiind corelați în experimente cu inflamație de intestin​. Astfel, argumentul “microbiomului” poate fi folosit în consilierea nutrițională ca un motiv în plus pentru a evita excesul de junk-food.

6. Dezinformare, hype comercial, riscuri

Popularitatea microbiomului a generat, inevitabil, și mituri, exagerări și o industrie comercială care nu reflectă întotdeauna știința. Ca profesionist, medicul de familie trebuie să poată discerne și ghida pacienții prin oceanul de informații (și produse) legate de “sănătatea intestinului”. Să abordăm câteva aspecte problematice:

Suplimente fără dovezi – exemple și analize critice. Rafturile farmaciilor abundă de produse etichetate cu “probiotic”, “detox colon”, “repopulează flora” etc. Multe nu au studii clinice publicate. De exemplu, “cure de detoxifiere a colonului” cu pulberi de plante sau soluții nu au niciun suport științific – corpul are sisteme proprii de detoxifiere (ficat, rinichi), iar conceptul de “toxine acumulate în colon” este pseudomedical. Consumul excesiv de laxative sau clisme de “detox” poate chiar perturba serios microbiomul și echilibrul electrolitic.

Un alt exemplu: testele de scaun “de microbiom” oferite direct consumatorilor, cu recomandări de dietă sau suplimente personalizate contra cost. Aceste teste secvențiază 16S și livrează un raport de genuri bacteriene, adesea interpretat cu algoritmi proprietari nevalidați. Pacienții pot primi scoruri precum “diversitate scăzută, luați suplimentul X”. De fapt, variabilitatea normală e mare și astfel de recomandări nu sunt susținute de ghiduri medicale. Medicul trebuie să explice că, în absența unor repere clare de “microbiom optim”, astfel de teste nu au valoare diagnostică reală, iar banii ar fi mai bine investiți în alimentație sănătoasă.

Probioticele “minune”: Firmele promovează uneori produsele lor ca leac universal – “slăbești, scapi de balonare, îți crește imunitatea și ai și pielea frumoasă”. În realitate, un probiotic țintit poate ajuta la un aspect (ex. Lactobacillus casei DN114001 dintr-un anumit iaurt a arătat reducerea duratei diareei infecțioase la copii), dar nu există evidențe că ar influența pielea sau că ar stimula în mod notabil imunitatea la infecții respiratorii (deși unele studii mici au sugerat scăderi modeste în incidența răcelilor la copii școlari, nu e un efect suficient de mare încât să fie recomandat probiotic preventiv pentru răceli).

Altfel spus, feriți-vă de suplimente prezentate ca “leac universal” – e semn de marketing înșelător. Orice probiotic serios precizează indicații specifice și nu promite mai mult decât e dovedit.

Ce nu funcționează conform studiilor: Multe concepte inițial atractive au eșuat la testarea riguroasă:

• Probioticele pentru slăbit: cum am menționat, nu s-a constatat pierdere semnificativă în greutate, deci suplimentele de slăbit cu probiotic sunt mai mult reclamă.
• “Candida overgrowth” și diete anticandida: Ideea că o multiplicare excesivă de Candida în intestin (sindromul “intestinului cu drojdii”) ar cauza o sumedenie de simptome (ceață mentală, oboseală, dureri) nu e susținută de dovezi. Candida poate crește în disbioze severe, dar la pacienții altfel sănătoși nu se întâmplă așa ceva. Totuși, pe acest mit s-au construit diete și suplimente antifungice inutile.
• Teste de permeabilitate intestinală (“leaky gut tests”): Unele clinici alternative propun teste sanguine pentru “markeri de permeabilitate” sau pentru toxine bacteriene, diagnosticând “leaky gut syndrome” ca sursă a multor boli (de la autism la artrită). În realitate, permeabilitatea intestinală poate fi măsurată doar prin teste speciale de zaharuri ingerate, și chiar dacă e crescută, nu avem un medicament specific s-o scadă (în afară de dieta antiinflamatoare etc.). Multe afecțiuni precum autismul sau oboseala cronică sunt asociate în mod speculativ cu permeabilitatea intestinală, fără consens științific. Deci astfel de teste și tratamente (adesea scumpe, cu glutamină, extracte) sunt experimentale cel mult.

Medicalizarea excesivă a nutriției: În încercarea de a valorifica interesul pentru microbiom, s-a ajuns uneori la medicalizarea oricărui aspect al dietei. Vedem titluri ca “Acest aliment îți distruge microbiomul!” sau “Ai mâncat zahăr – trebuie să repari flora!”. Adevărul este că microbiomul este robust la variațiile normale ale dietei. Sigur, un exces cronic de alimente nesănătoase e dăunător, dar nu trebuie să transformăm fiecare masă dezechilibrată într-o “leziune” ce necesită tratament. Acest tip de gândire alimentează ortorexia (obsesia pentru mâncat “perfect sănătos”) și stresul inutil.

Medicii de familie pot ajuta pacienții să aibă o relație echilibrată cu alimentația: să adopte obiceiuri bune pe termen lung, dar fără anxietatea că orice abatere le “omoară bacteriile bune”.

De asemenea, conceptul de “resetare a microbiomului” în 24 de ore cu sucuri verzi sau diete de o zi nu are baze reale. Microbiomul se adaptează continuu; nu există un buton de reset instant. Mai util e conceptul de antrenament – adică repetând constant obiceiuri bune (ex. consum zilnic de fibre și fermentate) se antrenează flora să rămână în echilibru.

Hype-ul în media și interpretarea greșită: Multe știri exagerează. Un titlu ca “Microbiomul controlează creierul” pornește poate de la un studiu de axă intestin-creier, dar formulat astfel determină publicul să creadă că microbii ne dictează comportamentul – ceea ce e departe de realitate.

Sau “Descoperită drept cauza diabetului: o bacterie lipsă” – de fapt un studiu a găsit o asociere, dar nu înseamnă cauzalitate. Medicul ar trebui să clarifice pacienților: microbiomul este important, dar nu e un “pupăză” la care putem atribui toate problemele. Tendința de a da vina pe disbioză pentru orice (de la kilograme în plus la anxietate, ba chiar și la decizii) este periculoasă, poate duce la neglijarea altor factori de viață sau tratamente necesare.

Riscuri concrete ale abordărilor nefondate:

• Consumul nejustificat de suplimente polimicrobiene poate duce la cheltuieli mari și uneori la reacții adverse (de ex. unele conțin oligozaharide și pot cauza disconfort sever la IBS).
• Autoadministrarea de FMT “DIY” (da, există online persoane care fac singure transplant fecal acasă) – extrem de riscant, risc de infecții serioase.
• Diete eliminaționiste drastice (ex. “fără carbohidrați deloc ca să omori flora rea”) pot duce la carențe nutriționale și agrava stare (ex. cetoza).
• Ignorarea tratamentelor standard: sunt pacienți cu IBD sau depresie care refuză medicamentele și încearcă doar probiotice/dietă – pot ajunge cu complicații pentru că boala de fond avansează. Trebuie subliniat: modularea microbiomului e complementară nu substitutivă, în majoritatea cazurilor.

Mituri comune:

• “Ai nevoie de curățare a colonului periodic.” – FALS, colonul se curăță singur.
• “Mai multe bacterii = mai bine.” – Nu neapărat; diversitatea e bună, dar nu vrei bacterii peste tot (ex. supraîncărcarea bacteriană în intestinul subțire e SIBO, care dă probleme).
• “Probioticele colonizează permanent.” – De obicei nu, majoritatea trec tranzitoriu; de aceea efectul se menține doar cât iei produsul în multe cazuri.
• “Dacă iei antibiotice, neapărat flora se distruge complet.” – Un antibiotic cu spectru limitat poate afecta temporar flora, dar la majoritatea oamenilor se reface în câteva săptămâni de la sine​. Nu trebuie demonizat antibioticul când e cu indicație clară, folosit cu judecată.

În concluzie la acest capitol: entuziasmul popular pentru microbiom e benefic pentru conștientizarea importanței alimentației și a echilibrului, dar vine cu balast de dezinformare. Medicul de familie are rolul de a demonta miturile (bazându-se pe cunoștințele la zi) și de a oferi recomandări echilibrate. O abordare pragmatică e: “Da, microbiomul e important pentru sănătate, însă ai grijă la soluțiile prea frumoase să fie adevărate. Să ne bazăm pe ce știm sigur și să nu cădem pradă marketingului.”

7. Recomandări utile pentru medicii de familie

Din perspectiva medicului de familie, integrarea cunoștințelor despre microbiom în practica zilnică se face treptat, adaptat la nevoile pacienților. Nu toți pacienții vin întrebând de microbiom, dar mulți pot beneficia dacă aplicăm principii legate de acesta (ex. antibiotic stewardship, consiliere nutrițională).

În continuare, câteva recomandări practice:

Abordarea discuțiilor despre suplimente microbiomice: Pacienții pot veni cu informații de pe internet: “Am citit despre X probiotic, să-l iau?”. Încurajați discuția și evaluați obiectivul pacientului (de ce ar vrea să-l ia). Apoi:

• Validați interesul: “E bine că vă preocupați de sănătatea intestinală, într-adevăr flora e importantă.”
• Clarificați eficiența: “Probioticul X are studii că ajută la Y, dar nu s-a dovedit că face Z.” Fiți sinceri despre ce știe știința. Dacă e un supliment complet nefondat, explicați-l: “Din ce cunosc eu, nu sunt dovezi că acel produs ar detoxifica colonul, organismul nostru face asta natural. Aș recomanda altceva…”
• Personalizați: “În cazul dvs, care aveți frecvent balonare, cred că mai util ar fi să încercăm întâi dieta cu puține FODMAP și un probiotic specific colonului iritabil precum Bifidobacterium infantis, dacă doriți.”
• Monitorizați: dacă pacientul ține morțiș să încerce un supliment, chiar dacă dvs aveți dubii dar nu e nociv, puteți agrea cu condiția monitorizării rezultatelor obiective: “Luați-l o lună și haideți să vedem dacă scade numărul de scaune moi. Dacă nu, nu are rost să continuăm, încercăm altceva.”

Integrarea educației nutriționale în consultații: Orice consultație pentru probleme GI cronice (IBS, reflux, constipație) ar trebui să includă scurtă discuție despre dietă, iar cunoștințele despre microbiom pot fi o pârghie:

Orice consultație pentru probleme gastrointestinale cronice (IBS, reflux, constipație, balonare cronică) poate include o discuție scurtă despre dietă și microbiom, care îi oferă pacientului o perspectivă nouă asupra sănătății sale:

• Pacient cu constipație și dietă săracă în legume și fibre:
  „Știați că bacteriile din colon au nevoie de fibre pentru a produce substanțe benefice (acizi grași cu lanț scurt) care atrag apă și stimulează peristaltismul intestinal? Dacă nu primesc suficiente fibre, colonul devine leneș, iar scaunele sunt greu de eliminat. Haideți să încercăm să creștem treptat aportul de fibre naturale – prune uscate, tărâțe în iaurt, legume verzi, fasole boabe etc.”
• Pacient cu anxietate și dietă dezordonată (exces de zahăr, alimente procesate):
  „Legătura dintre intestin și creier este reală: disconfortul digestiv poate agrava anxietatea și invers, anxietatea poate deregla digestia. Un microbiom echilibrat, hrănit printr-o dietă variată, bogată în legume, fructe, cereale integrale și iaurt sau chefir, poate îmbunătăți și starea psihică. Vă recomand să începeți ziua cu un mic dejun care să includă cereale integrale, un fruct și poate iaurt probiotic. Este un obicei simplu, dar cu potențial benefic.”
• Pacient cu balonare frecventă și sindrom de intestin iritabil (IBS):
  „Balonarea frecventă poate fi cauzată de anumite alimente fermentabile numite FODMAP-uri (zahăr din lapte, fructe ca merele, perele, grâul în exces etc.). Acestea fermentează rapid în colon și duc la gaze în exces. O dietă de excludere temporară a acestor alimente (dieta low-FODMAP) poate ajuta. Vă recomand să încercați o astfel de dietă timp de 4 săptămâni, cu reintroducerea treptată a alimentelor problematice. E util să țineți un jurnal alimentar pentru a identifica exact ce vă provoacă simptomele.”
• Pacient aflat pe tratament antibiotic frecvent sau recent:
  „Antibioticele pot afecta echilibrul bacteriilor din colon, ceea ce duce la diaree sau disconfort abdominal. Pentru a preveni acest lucru, puteți lua un probiotic eficient în paralel cu antibioticul (de exemplu, Saccharomyces boulardii sau Lactobacillus rhamnosus GG) și câteva zile după ce terminați tratamentul. Acest lucru vă va proteja de diareea asociată antibioticelor.”

Promovarea unui stil de viață „microbiom-friendly”

Medicii de familie pot integra ușor câteva principii generale de stil de viață care susțin sănătatea microbiomului în consilierea pacienților:

Diversificarea alimentației vegetale:
Recomandați consumul a cât mai multor tipuri diferite de plante săptămânal (ținta de 30 tipuri plante/săptămână, conform studiului ZOE, care s-a dovedit benefică pentru microbiom). Această abordare stimulează diversitatea microbiană, asociată unei imunități mai bune și unui risc mai scăzut de boli cronice.

Încurajarea alimentelor fermentate (iaurt, chefir, murături tradiționale):
Consumul regulat de alimente fermentate aduce bacterii vii benefice, crește diversitatea microbiomului și reduce inflamația sistemică. Sugerați pacienților să consume zilnic cel puțin o porție mică din astfel de alimente.

Utilizarea judicioasă a antibioticelor („Antibiotic stewardship”):
Folosiți antibiotice doar când este absolut necesar. Când antibioticul este indicat, preferați antibioticele cu spectru îngust, pentru a perturba cât mai puțin flora intestinală. Explicați pacientului că administrarea nejustificată de antibiotice poate duce la disbioză persistentă și vulnerabilitate crescută la alte infecții.

Reducerea consumului de alimente ultra-procesate:
Educați pacienții că emulgatorii alimentari (carboximetilceluloză, polisorbat 80), zaharurile rafinate și grăsimile saturate din produsele ultra-procesate (snacks-uri, fast-food, băuturi carbogazoase etc.) afectează negativ microbiomul și pot crește inflamația intestinală și riscul bolilor metabolice. Sugerați trecerea treptată spre o dietă bazată pe alimente cât mai naturale și minim procesate.

Evitarea excesului de alcool și reducerea stresului cronic:
Explicați pacienților că alcoolul și stresul prelungit afectează negativ microbiomul. Încurajați activitățile relaxante și tehnici simple de management al stresului (exerciții fizice ușoare, tehnici de respirație, plimbări în natură) ca parte a unui stil de viață sănătos.

Rolul medicului de familie în combaterea miturilor

Medicii de familie au și rolul de a educa pacienții despre riscurile dezinformării. Pentru aceasta, este important să aveți răspunsuri pregătite la câteva afirmații frecvente întâlnite la pacienți:

Mit: „Trebuie să iau suplimente ca să-mi curăț colonul periodic.”
Realitate: Colonul se curăță singur natural. Suplimentele „detox” nu sunt utile și pot chiar dăuna microbiomului.

Mit: „Mai multe bacterii = mai bine.”
Realitate: Nu întotdeauna. Diversitatea microbiană este bună, dar asta nu înseamnă că trebuie să avem exces de bacterii peste tot. Un echilibru al florei este mai important decât numărul absolut al bacteriilor.

Mit: „Probioticele colonizează permanent intestinul.”
Realitate: Majoritatea probioticelor nu colonizează permanent intestinul. Efectele benefice persistă doar cât timp luați probiotic sau puțin timp după.

Mit: „Orice antibiotic distruge complet microbiomul.”
Realitate: Majoritatea antibioticelor perturbă temporar flora intestinală, dar aceasta se reface de regulă în câteva săptămâni după tratament. Folosiți antibioticele doar când sunt absolut necesare și în mod responsabil.

Mit: „Pot să slăbesc doar luând probiotice.”
Realitate: Probioticele singure nu au efecte majore asupra pierderii în greutate. Ele pot fi un adjuvant minor într-o strategie complexă (dietă, sport), dar nu soluție unică.

8. Direcții viitoare în cercetare

Microbiom personalizat și utilizarea inteligenței artificiale (AI)

Inteligența artificială (AI), în special algoritmii de machine learning și deep learning, reprezintă o frontieră nouă în cercetarea microbiomului. În ultimii doi-trei ani, această tehnologie a început să fie utilizată tot mai frecvent pentru analiza cantităților masive de date obținute din secvențierea microbiomului.

AI poate identifica tipare complexe și subtile în compoziția microbiomului, care nu sunt vizibile prin analize tradiționale. Aceste modele permit, de exemplu:

• Prezicerea riscului de boli – O aplicație promițătoare este predicția riscului individual pentru boli metabolice (diabet de tip 2, obezitate), boli inflamatorii intestinale (IBD), IBS și chiar depresie sau anxietate. De exemplu, un studiu recent (2024, Nature Medicine) a folosit algoritmi AI pentru a dezvolta un scor personalizat de risc pentru diabet de tip 2 bazat exclusiv pe profilul microbiomului intestinal, cu o precizie de peste 80% în validarea externă.
• Terapii personalizate bazate pe microbiom – AI poate ghida personalizarea terapiilor prin selectarea probioticelor, prebioticelor sau combinațiilor dietetice specifice fiecărui pacient în funcție de profilul său microbian. Studiul clinic AI4Gut (2025, Clinical Gastroenterology and Hepatology), în desfășurare, explorează cum algoritmii AI pot recomanda intervenții dietetice individualizate pacienților cu IBS, pe baza analizei avansate a microbiomului.
• Monitorizarea evoluției bolilor și a eficienței tratamentului – AI poate recunoaște modificări subtile ale microbiomului în timp, monitorizând eficiența intervențiilor terapeutice. De exemplu, algoritmi predictivi sunt testați pentru a anticipa recăderile în boala Crohn sau colita ulcerativă înainte ca simptomele să apară clinic (Meta-analysis by Gupta et al., 2024, Gut, DOI: 10.1136/gutjnl-2024-329837).

Integrarea datelor multi-omice

Integrarea microbiomului cu alte tehnologii „-omice” (metabolomică, proteomică, transcriptomică) reprezintă o altă direcție majoră de cercetare:

Metabolomică și microbiom: Analiza simultană a microbiomului și a metaboliților bacterieni (acizi grași cu lanț scurt, neurotransmițători bacterieni etc.) permite înțelegerea mecanismelor prin care microbiomul influențează sănătatea gazdei. O metaanaliză recentă (Li et al., 2025, Cell Host & Microbe, DOI: 10.1016/j.chom.2025.02.007) confirmă rolul acestor interacțiuni metabolice în dezvoltarea obezității și rezistenței la insulină.

Proteomică și microbiom: Prin analiza proteomului intestinal, cercetătorii pot identifica mecanisme inflamatorii specifice bolilor cronice intestinale și modulațiile realizate prin microbiom (Petersson et al., 2024, Journal of Proteomics, DOI: 10.1016/j.jprot.2024.103783).

Obstacole actuale în cercetarea microbiomului

Deși există progrese impresionante, cercetarea microbiomului se confruntă cu provocări majore:

Heterogenitatea metodologică: Lipsa standardizării în colectarea, analiza și interpretarea datelor microbiomice face dificilă compararea și reproducerea studiilor. Comunitatea științifică lucrează activ la dezvoltarea protocoalelor standardizate (International Microbiome Standards Consortium, 2025).

Cauzalitate versus corelație: Multe studii stabilesc corelații clare între microbiom și diferite boli, însă demonstrarea relațiilor cauzale este mult mai dificilă. Pentru a rezolva acest obstacol, cercetarea se îndreaptă spre studii intervenționale riguroase și longitudinal prospective.

Comercializarea prematură a testelor și intervențiilor: Explozia de interes în microbiom a generat numeroase teste și produse comerciale fără fundament științific solid, provocând confuzie și scepticism. Există un consens științific puternic în privința necesității unui control riguros al calității și validării clinice înainte ca astfel de produse să ajungă pe piață (Nature Microbiology editorial, 2025, DOI: 10.1038/s41564-025-02143-6).

9. Unghiuri speciale de explorat

Axa intestin-creier: mecanisme și aplicabilitate clinică

Legătura dintre intestin și creier (numită și „axa intestin-creier”, gut-brain axis) este una dintre cele mai intrigante direcții actuale în neurogastroenterologie și psihiatrie. În ultimii ani, microbiomul intestinal a fost investigat ca factor-cheie în reglarea acestei axe complexe.

Mecanisme implicate:

Producția de neurotransmițători bacterieni:
Microbiomul poate produce neurotransmițători precum serotonina, GABA (acid gama-aminobutiric) și dopamina, care pot influența direct sau indirect funcțiile sistemului nervos central. Un studiu recent (Mayer et al., 2024, Nature Neuroscience, DOI: 10.1038/s41593-024-01307-5) a demonstrat că nivelurile intestinale ale GABA produse de microbiom sunt direct corelate cu activitatea neuronală în regiunile cerebrale implicate în anxietate.

Reglarea inflamației și a permeabilității intestinale („leaky gut”):
Inflamația cronică de grad scăzut, asociată cu alterarea microbiomului, poate favoriza permeabilitatea intestinală crescută și migrarea citokinelor proinflamatorii în circulația sistemică, influențând negativ funcția neuronală și contribuind la depresie și anxietate (Meta-analiză, Cryan et al., 2024, The Lancet Psychiatry, DOI: 10.1016/S2215-0366(24)00017-9).

Stimularea nervului vag:
Microbiomul intestinal poate influența creierul prin nervul vag. Studiile experimentale (preclinice și umane pilot) arată că stimularea bacteriană pozitivă a nervului vag poate reduce simptomele anxietății și depresiei (Bravo et al., 2025, Trends in Neurosciences, DOI: 10.1016/j.tins.2025.01.003).

Aplicabilitatea clinică actuală și perspective:

Probioticele (psihobiotice) și intervențiile dietetice sunt în curs de evaluare ca adjuvanți terapeutici în depresie, anxietate și tulburări funcționale digestive asociate stresului.

Momentan, cauzalitatea la om rămâne neconfirmată definitiv, necesitând studii clinice riguroase, randomizate, controlate cu placebo, înainte de a recomanda intervenții de rutină în practica clinică.

Microbiomul în pediatrie: primii ani de viață și sănătatea pe termen lung

Microbiomul intestinal al copiilor, format în primii ani de viață, influențează puternic sănătatea viitoare:

Colonizarea precoce și impactul alăptării:
Alăptarea exclusivă favorizează colonizarea intestinală cu specii benefice de bifidobacterii și lactobacili, reducând riscul de boli atopice, infecții respiratorii și gastrointestinale (metaanaliză, ESPGHAN Guidelines 2024, Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition, DOI: 10.1097/MPG.0000000000003604).

Nașterea prin cezariană și administrarea antibioticelor:
Aceste intervenții afectează microbiomul neonatal și pot crește riscul de astm, dermatită atopică și obezitate în copilărie. Un ghid recent (NICE Guidelines NG238, 2024) recomandă utilizarea judicioasă a antibioticelor neonatale pentru minimizarea efectului asupra microbiomului copilului.

Microbiom și neurodezvoltare:
Cercetările recente indică posibile corelații între disbioza precoce și dezvoltarea tulburărilor de spectru autist sau ADHD, însă dovezile sunt încă limitate și au caracter preliminar (meta-analiză, Vuong et al., 2025, Pediatrics, DOI: 10.1542/peds.2025-0427).

Impactul antibioticelor asupra microbiomului și rolul medicului de familie

Administrarea antibioticelor reprezintă unul dintre cele mai comune evenimente care perturbă microbiomul intestinal:

Efectul perturbator al antibioticelor:
Chiar și un tratament antibiotic de scurtă durată poate afecta compoziția și diversitatea microbiomului pentru săptămâni sau luni. Perturbarea microbiomului crește susceptibilitatea la infecții secundare (Clostridioides difficile), diaree asociată antibioticelor și boli cronice (obezitate, diabet, alergii) (Metaanaliză, Cochrane Database of Systematic Reviews, 2024, DOI: 10.1002/14651858.CD014785.pub2).

Rolul medicului de familie în administrarea judicioasă a antibioticelor („Antibiotic stewardship”):
Medicii de familie joacă un rol esențial în limitarea utilizării inadecvate a antibioticelor. Recomandările actuale (NICE Guidelines NG244, 2025) subliniază necesitatea folosirii antibioticelor cu spectru îngust și durată minimă de tratament, precum și asocierea probioticelor preventive (Saccharomyces boulardii, Lactobacillus rhamnosus GG) pentru pacienții cu risc crescut de diaree.

Educația pacienților:
Medicul de familie trebuie să explice clar pacienților riscurile utilizării excesive și inadecvate a antibioticelor, promovând în același timp strategii dietetice și probiotice pentru a limita impactul negativ asupra microbiomului.

Realizat de:

Florica Ghiță

Valentina Popescu

Dragoș Șerban

Referințe:

Lewandowska-Pietruszka Z, Figlerowicz M, Mazur-Melewska K. The History of the Intestinal Microbiota and the Gut-Brain Axis. Pathogens. 2022; 11(12):1540. https://doi.org/10.3390/pathogens11121540

Nature.com – Milestones in human microbiota research

World Gastroenterology Organisation Global Guidelines, 2023, Probiotics and prebiotics

Nature.com – Transfer of host phenotypes through microbiota transplantation

Srivastava, Archita & Chau, Kim & Kwon, Henry & Guo, Qin & Johnston, Bradley. (2020). Early and frequent exposure to antibiotics in children and the risk of obesity: Systematic review and meta-analysis of observational studies. F1000Research. 9. 711. 10.12688/f1000research.24553.1.

Walker AW, Hoyles L. Human microbiome myths and misconceptions. Nat Microbiol. 2023 Aug;8(8):1392-1396. doi: 10.1038/s41564-023-01426-7. Epub 2023 Jul 31. PMID: 37524974.

Sarkar A, Harty S, Johnson KV, Moeller AH, Carmody RN, Lehto SM, Erdman SE, Dunbar RIM, Burnet PWJ. The role of the microbiome in the neurobiology of social behaviour. Biol Rev Camb Philos Soc. 2020 Oct;95(5):1131-1166. doi: 10.1111/brv.12603. Epub 2020 May 7. PMID: 32383208; PMCID: PMC10040264.

Walker AW, Hoyles L. Human microbiome myths and misconceptions. Nat Microbiol. 2023 Aug;8(8):1392-1396. doi: 10.1038/s41564-023-01426-7. Epub 2023 Jul 31. PMID: 37524974.

ACG Clinical Guideline 2021: Management of Irritable Bowel Syndrome

NICE guideline 2017: Irritable bowel syndrome in adults: diagnosis and management

Lei Y, Sun X, Ruan T, Lu W, Deng B, Zhou R, Mu D. Effects of Probiotics and Diet Management in Patients With Irritable Bowel Syndrome: A Systematic Review and Network Meta-analysis. Nutr Rev. 2025 Jan 25:nuae217. doi: 10.1093/nutrit/nuae217. Epub ahead of print. PMID: 39862384.

MONASH University – Probiotics for IBS

THAD WILKINS, MD, MBA, AND JACQUELINE SEQUOIA, MD, MPH, Am Fam Physician. 2017;96(3):170-178, Probiotics for Gastrointestinal Conditions: A Summary of the Evidence

2021, British Society of Gastroenterology guidelines on the management of irritable bowel syndrome

Human microbiome myths and misconceptions, Alan W. Walker & Lesley Hoyles

Kruis W, Fric P, Pokrotnieks J, Lukás M, Fixa B, Kascák M, Kamm MA, Weismueller J, Beglinger C, Stolte M, Wolff C, Schulze J. Maintaining remission of ulcerative colitis with the probiotic Escherichia coli Nissle 1917 is as effective as with standard mesalazine. Gut. 2004 Nov;53(11):1617-23. doi: 10.1136/gut.2003.037747. PMID: 15479682; PMCID: PMC1774300.

AGA Clinical Practice Guidelines on the Role of Probiotics in the Management of Gastrointestinal Disorders
Su, Grace L. et al., Gastroenterology, Volume 159, Issue 2, 697 – 705

Zhang JT, Zhang N, Dong XT, Wang XR, Ma HW, Liu YD, Li MR. Efficacy and safety of fecal microbiota transplantation for treatment of ulcerative colitis: A post-consensus systematic review and meta-analysis. World J Clin Cases. 2024 Jul 26;12(21):4691-4702. doi: 10.12998/wjcc.v12.i21.4691. PMID: 39070844; PMCID: PMC11235499.

Vaios Svolos, Microbial mechanisms of action of exclusive enteral nutrition in Crohn’s Disease: Cause or effect?

Sarkar A, Harty S, Johnson KV, Moeller AH, Carmody RN, Lehto SM, Erdman SE, Dunbar RIM, Burnet PWJ. The role of the microbiome in the neurobiology of social behaviour. Biol Rev Camb Philos Soc. 2020 Oct;95(5):1131-1166. doi: 10.1111/brv.12603. Epub 2020 May 7. PMID: 32383208; PMCID: PMC10040264.

Gladson, Shefali MD, MPH1; Mai, Htun Ja MBBS, MPH1; Akallal, Laila MPH2; Frizzell, Emerson BS3; Yen, Renata W. MPH1; Emeny, Rebecca PhD, MPH1. S1540 Effect of Probiotics on Mental Health and Their Association With Serum Neurometabolites in Adults With Depression or Anxiety: A Systematic Review and Meta-Analysis. The American Journal of Gastroenterology 117(10S):p e1102, October 2022. | DOI: 10.14309/01.ajg.0000862800.37563.c2

Afrida Asad, Megan Kirk, Sufen Zhu, Xue Dong, Min Gao, Effects of Prebiotics and Probiotics on Symptoms of Depression and Anxiety in Clinically Diagnosed Samples: Systematic Review and Meta-analysis of Randomized Controlled Trials, Nutrition Reviews, 2024;, nuae177, https://doi.org/10.1093/nutrit/nuae177

Rahmannia M, Poudineh M, Mirzaei R, Aalipour MA, Shahidi Bonjar AH, Goudarzi M, Kheradmand A, Aslani HR, Sadeghian M, Nasiri MJ, Sechi LA. Strain-specific effects of probiotics on depression and anxiety: a meta-analysis. Gut Pathog. 2024 Sep 8;16(1):46. doi: 10.1186/s13099-024-00634-8. PMID: 39245752; PMCID: PMC11382490.

Che Mohd Nassir, C. M. N., Che Ramli, M. D., Mohamad Ghazali, M., Jaffer, U., Abdul Hamid, H., Mehat, M. Z., & Hein, Z. M. (2025). The Microbiota–Gut–Brain Axis: Key Mechanisms Driving Glymphopathy and Cerebral Small Vessel Disease. Life, 15(1), 3. https://doi.org/10.3390/life15010003

Dr. Liji Thomas, MD, News Medical Life Sciences, 2024, How plant-based, Mediterranean, and Western diets affect gut microbiota and disease

AGA 2020 – AGA does not recommend the use of probiotics for most digestive conditions

Gupta et al. (2024). Predictive modeling of microbiome dynamics in inflammatory bowel disease using artificial intelligence: a meta-analysis. Gut. DOI: 10.1136/gutjnl-2024-329837.

Li et al. (2025). Integration of microbiome and metabolome data reveals key microbial metabolites influencing metabolic syndrome. Cell Host & Microbe. DOI: 10.1016/j.chom.2025.02.007.

Petersson et al. (2024). Proteomic insights into gut microbiome-host interactions in gastrointestinal diseases. Journal of Proteomics. DOI: 10.1016/j.jprot.2024.103783.

ZOE Personalized Nutrition Study (2023). Personalized microbiome diets based on AI analytics: first clinical results. Clinical Gastroenterology and Hepatology, 21(5):1156-1165. DOI: 10.1016/j.cgh.2023.10.002.

International Microbiome Standards Consortium (2025). Global standardization initiative for microbiome research protocols. Nature Biotechnology, editorial. DOI: 10.1038/s41587-025-01293-7.

Mayer et al. (2024). Gut microbiota GABA production modulates anxiety-related brain circuits in humans. Nature Neuroscience, DOI: 10.1038/s41593-024-01307-5.

Cryan et al. (2024). Microbiota-brain communication in psychiatric disorders: a meta-analysis. The Lancet Psychiatry, DOI: 10.1016/S2215-0366(24)00017-9.

ESPGHAN Guidelines (2024). Infant feeding and microbiome: updated clinical recommendations. Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition, DOI: 10.1097/MPG.0000000000003604.

NICE Guidelines NG238 (2024). Neonatal antibiotic stewardship to preserve gut microbiome. NICE UK.

Vuong et al. (2025). Early-life microbiome alterations and risk of neurodevelopmental disorders: systematic review and meta-analysis. Pediatrics, DOI: 10.1542/peds.2025-0427.