Rafila: Doar o treime din populația României contribuie efectiv la sistemul public de asigurări de sănătate

Asigurările private de sănătate complementare și suplimentare ar trebui dezvoltate ca direcție strategică în România, pentru diversificarea finanțării și creșterea sustenabilității sistemului, a declarat Alexandru Rafila, președintele Comisiei pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților, în cadrul unei întâlniri organizate de Aspen Institute România.

Potrivit acestuia, asigurările private nu trebuie să înlocuiască sistemul public, ci să îl completeze, acoperind servicii neincluse sau coplăți, dar și facilitând accesul mai rapid și predictibil la servicii medicale în sectorul privat.

„Asigurările private suplimentare sau complementare trebuie înțelese ca un mecanism care poate funcționa atât în relație cu sistemul public, cât și în paralel cu sistemul privat”, a subliniat Rafila.

Protecție mai bună pentru pacienți și reducerea plăților informale

Unul dintre avantajele majore ale extinderii acestor forme de asigurare este creșterea protecției pacientului. Prin reducerea incertitudinii financiare și creșterea accesului la servicii, pacienții ar putea apela mai frecvent la prevenție și tratament.

În același timp, dezvoltarea asigurărilor private ar putea contribui la reducerea plăților informale, prin creșterea transparenței și formalizarea relației dintre pacient și furnizorii de servicii medicale.

Stimulente fiscale, esențiale pentru dezvoltarea pieței

Pentru valorificarea acestui potențial, Rafila a subliniat necesitatea unor măsuri de stimulare, în special de natură fiscală. Printre acestea se numără deductibilitatea, chiar și parțială, a primelor de asigurare de sănătate, plus facilități fiscale pentru angajatorii care includ asigurări private în pachetele de beneficii.

Aceste măsuri ar putea accelera dezvoltarea pieței și ar crește gradul de acoperire a populației, contribuind în același timp la extinderea bazei de finanțare.

Vulnerabilitate structurală a sistemului de sănătate

Declarațiile vin în contextul unei probleme structurale majore: doar aproximativ o treime din populația României contribuie efectiv la sistemul public de asigurări de sănătate.

În același timp, ponderea asigurărilor private rămâne extrem de redusă, reprezentând sub 1% din totalul cheltuielilor pentru sănătate.

„Un sistem de sănătate nu poate fi susținut pe termen lung exclusiv din contribuțiile unei treimi din populație”, a avertizat Rafila.

Implicații pentru sistemul de sănătate

Dezvoltarea asigurărilor private complementare ar putea reprezenta un instrument important pentru echilibrarea presiunii financiare asupra sistemului public, în paralel cu creșterea accesului pacienților la servicii medicale.

În lipsa unor reforme structurale și a diversificării surselor de finanțare, sustenabilitatea sistemului de sănătate rămâne vulnerabilă pe termen mediu și lung.

Perspectivă CNAS: risc de fragmentare și afectarea principiului solidarității

În contrast cu accentul pus pe dezvoltarea asigurărilor private, președintele CNAS, Horațiu Moldovan, a atras atenția, într-o declarație anterioară, asupra riscurilor pe care le poate genera o extindere necontrolată a acestui segment.

Acesta susține că modelul actual, bazat pe un asigurător social unic, garantează un pachet de bază relativ uniform pentru toți pacienții, indiferent de venit sau status medical, fiind fundamentat pe principiul solidarității.

În opinia sa, fragmentarea fondului social – prin introducerea mai multor case de asigurări sau prin transferul unor componente către administrare privată – ar putea afecta accesul egal la servicii medicale și ar transmite un semnal negativ privind capacitatea statului de a gestiona sistemul de protecție socială.

Horațiu Moldovan avertizează că, în lipsa unor mecanisme de compensare foarte bine reglementate, există riscul apariției unui sistem „cu două viteze”, caracterizat prin selecția pacienților în funcție de risc, creșterea costurilor administrative, direcționarea resurselor către birocrație, nu către servicii medicale, vulnerabilizarea pacienților din sectorul public.

De asemenea, acesta sublinia luna trecută că problemele actuale ale sistemului – birocrația excesivă, digitalizarea insuficientă sau controlul limitat al risipei – nu sunt generate de existența unei singure case de asigurări, ci de deficiențe de management și infrastructură.

Un punct central al poziției sale îl reprezintă lipsa autonomiei reale a CNAS. Deși instituția este, formal, autonomă, în practică nu poate decide independent politica de contractare, fiind dependentă de Ministerul Sănătății. În acest context, Moldovan propune consolidarea autonomiei instituției și orientarea fondurilor către servicii eficiente, în special ambulatoriu și prevenție.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.