Puricii și căpușele nu sunt doar o problemă de piele: ce riscuri pot avea pentru câini

Acești paraziți se hrănesc cu sângele animalului și pot provoca reacții cutanate, dar pot fi și vectori pentru diferiți agenți infecțioși. De aceea, prevenția antiparazitară face parte din îngrijirea de rutină a câinelui.

Puricii pot provoca mai mult decât mâncărime

Puricii sunt printre cei mai frecvenți paraziți externi întâlniți la câini. Mușcăturile lor pot provoca iritație și prurit, iar unii câini dezvoltă o reacție alergică la saliva puricilor, cunoscută drept dermatită alergică la purici.

În aceste situații, chiar și un număr relativ mic de purici poate provoca o mâncărime intensă. Scărpinatul repetat poate produce leziuni ale pielii, iar acestea se pot complica ulterior.

Infestările severe pot avea consecințe suplimentare. Potrivit Merck Veterinary Manual, puricii pot contribui la apariția anemiei, în special la animalele tinere, și pot participa la transmiterea unor agenți patogeni și a unor paraziți precum Dipylidium caninum, o tenie intestinală a câinilor.

Cumpara de aici antiparazitare interne si externe pentru caini!

Căpușele pot transmite boli

Căpușa nu este doar un parazit care se fixează pe piele. În timpul hrănirii, anumite specii pot transmite agenți infecțioși către gazdă.

Printre bolile asociate căpușelor se numără boala Lyme, ehrlichioza și anaplasmoza, în funcție de regiunea geografică și de speciile de căpușe prezente. Merck Veterinary Manual menționează, de asemenea, alte boli transmise prin căpușe, inclusiv febra pătată a Munților Stâncoși și febra Q.

Un exemplu important este boala Lyme, produsă de bacterii din genul Borrelia și transmisă prin căpușe infectate. La câini, manifestările pot include febră, letargie, lipsa poftei de mâncare, ganglioni limfatici măriți și șchiopătat, acesta din urmă putând fi intermitent.

Faptul că un câine a fost mușcat de o căpușă nu înseamnă automat că va dezvolta o boală. Riscul depinde de specia căpușei, de agentul patogen pe care îl poate transmite și de zona geografică. Totuși, motivul pentru care prevenția este importantă este tocmai dificultatea de a anticipa care căpușă poate fi infectată.

De ce nu este suficient să verifici câinele după plimbare

Controlul vizual al blănii după ieșirile în natură este o măsură utilă. Proprietarul poate verifica în special zona urechilor, gâtul, axilele, spațiul dintre degete și alte regiuni în care căpușele se pot fixa.

Dar verificarea nu înlocuiește prevenția. Un câine poate aduce căpușe în locuință, unde acestea pot ajunge ulterior la alte animale sau chiar la oameni. CAPC recomandă controlul constant al căpușelor și subliniază faptul că acestea pot fi active pe tot parcursul anului, în funcție de specie și condițiile de mediu.

Cum poate fi redus riscul?

Prevenția trebuie adaptată câinelui și mediului în care acesta trăiește. Un animal care merge zilnic prin parcuri, iarbă înaltă sau pădure poate avea un nivel diferit de expunere față de un câine care petrece majoritatea timpului în interior.

Măsurile utile includ:

• verificarea regulată a blănii și pielii;
• îndepărtarea promptă și corectă a căpușelor observate;
• menținerea igienei spațiului în care doarme câinele;
• utilizarea unui produs antiparazitar potrivit, conform recomandării medicului veterinar;
• respectarea intervalului de administrare indicat pentru produs;
• evitarea întreruperii tratamentului doar pentru că sezonul cald s-a încheiat.

Există mai multe forme de protecție antiparazitară, inclusiv produse topice, comprimate și zgărzi. Alegerea trebuie făcută ținând cont de vârsta și greutatea câinelui, stilul de viață, riscul de expunere și spectrul de paraziți împotriva cărora produsul oferă protecție.

CAPC recomandă protecția împotriva puricilor și căpușelor pe tot parcursul anului, însă subliniază și necesitatea adaptării programului la particularitățile animalului și la riscurile locale.

Când este necesar medicul veterinar?

O căpușă găsită pe piele nu înseamnă automat că animalul este bolnav. Totuși, după o posibilă expunere, proprietarul ar trebui să urmărească apariția unor modificări neobișnuite.

Febra, apatia, lipsa poftei de mâncare, șchiopătatul, ganglionii măriți sau alte schimbări persistente ale comportamentului și stării generale justifică o discuție cu medicul veterinar.

De asemenea, în cazul unei infestări importante cu purici sau căpușe, este recomandată evaluarea profesională și stabilirea unui plan de control al paraziților. Nu este indicat ca proprietarul să combine mai multe produse antiparazitare fără sfatul medicului veterinar.

Protecția antiparazitară este parte din prevenție

Puricii și căpușele nu trebuie priviți doar ca o problemă estetică sau dermatologică. Pe lângă prurit și leziunile pielii, acești paraziți pot contribui la apariția unor probleme mai serioase, fie prin pierderea de sânge în cazul infestărilor importante, fie prin transmiterea unor agenți patogeni.

O strategie de prevenție adaptată câinelui, verificarea regulată după plimbări și controalele veterinare periodice pot reduce semnificativ riscurile.

Pentru proprietari, cel mai important lucru este să nu aștepte apariția unei infestări pentru a începe protecția. Un program antiparazitar corect, stabilit împreună cu medicul veterinar, este o componentă importantă a îngrijirii preventive a câinelui.

Surse:

www.merckvetmanual.com/dog-owners/skin-disorders-of-dogs/ticks-of-dogs

www.capcvet.org/guidelines/general-guidelines/

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.