Predictibilitatea în sănătate nu poate fi construită pe crize politice de la o zi la alta

Predictibilitatea în sănătate nu este un concept administrativ abstract. Este diferența dintre un pacient care știe când își poate face analizele și unul care amână investigațiile până când boala devine urgență. Este diferența dintre un medic care poate planifica activitatea cabinetului și unul care lucrează într-un sistem în care regulile se schimbă înainte să fie aplicate.

De la programarea pacientului la stabilitatea politicilor publice

În sănătate, predictibilitatea începe foarte aproape de pacient.

Înseamnă să poți obține o programare pentru analize sau investigații într-un termen util. Înseamnă să știi că trimiterea medicală, biletul de internare, dosarul electronic, platforma CNAS și comunicarea dintre medicul de familie, ambulatoriu și spital funcționează coerent, nu fragmentar.

Pentru medicul de familie, predictibilitatea înseamnă să știe ce servicii poate furniza, în ce condiții sunt decontate, cum se modifică normele contractului-cadru și ce obligații administrative îi revin.

Pentru spitale, înseamnă să poată planifica investiții, personal, linii de gardă și circuite de pacienți. Pentru angajații din sănătate, înseamnă să știe cum vor fi plătiți, ce sporuri rămân, ce inechități se corectează și ce venituri pot anticipa pentru următorii ani.

La nivel macro, predictibilitatea înseamnă stabilitate politică, continuitate instituțională și viziune pe termen lung. Fără acestea, orice reformă riscă să rămână un document bine scris, blocat între două crize politice.

Un program de guvernare schimbat înainte să înceapă

Sâmbătă, putea fi analizat un program de guvernare care, cel puțin la capitolul sănătate, formula câteva obiective importante. Printre ele: operaționalizarea Dosarului Electronic de Sănătate, noua Platformă Informatică a Asigurărilor de Sănătate și obiectivul de 100% interoperabilitate între medicina de familie, ambulatoriu, spital, CNAS și DSP.

Este exact genul de obiectiv care ar putea schimba concret experiența pacientului și activitatea medicului.

Un sistem informatic funcțional nu este doar o promisiune tehnică. Este infrastructură de încredere. Înseamnă mai puține documente repetate, mai puține drumuri inutile, mai puține sincope între furnizori și o continuitate reală a îngrijirii.

Dar duminică, totul s-a schimbat. Eugen Tomac și-a depus mandatul, iar președintele României l-a desemnat pe Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru.

Din punct de vedere politic, poate fi vorba despre calcule, majorități, negocieri și soluții de avarie. Din punctul de vedere al sistemului medical, însă, efectul este altul: încă o resetare, încă o perioadă de așteptare, încă o incertitudine.

Sănătatea nu poate funcționa în regim de provizorat permanent

Sistemul sanitar are nevoie de reforme care se construiesc în ani, nu în cicluri de câteva zile.

Digitalizarea reală, interoperabilitatea, reorganizarea serviciilor, dezvoltarea ambulatoriului, medicina de familie, programele de screening, îngrijirile paliative, salarizarea personalului medical și retenția profesioniștilor nu pot fi tratate ca anexe ale unei instabilități politice continue.

Fiecare guvern desemnat vine cu propria formulă. Fiecare program are propriile priorități. Fiecare criză politică resetează agenda publică. Între timp, pacientul nu trăiește în calendarul negocierilor parlamentare.

El are nevoie de consultație acum. Are nevoie de investigații într-un interval rezonabil. Are nevoie ca medicul său să aibă acces la informații medicale relevante, nu să reconstituie istoricul din hârtii, telefoane și amintiri.

Legea salarizării și interlocutorii provizorii

În același timp, proiectul noii legi a salarizării este pe ultima sută de metri. Este una dintre reformele importante asumate de România prin PNRR și vizează întregul sector public, inclusiv sănătatea.

Pentru angajații din sistemul medical, această lege nu este o discuție abstractă despre coeficienți. Este despre venitul lunar, despre plata muncii în condiții dificile, despre ture, gărzi, continuitate și despre capacitatea sistemului de a păstra oameni.

Sindicatele au contestat deja forma proiectului, invocând riscul plafonării sau reducerii veniturilor pentru o parte dintre angajați. Dar într-o perioadă de tranziție politică, dialogul social are o problemă structurală: interlocutorii sunt provizorii.

Un ministru interimar poate prezenta un proiect. Un guvern aflat în formare poate promite corecții. Un premier desemnat poate vorbi despre reforme. Dar sistemul are nevoie de decizii asumate, stabile și coerente.

În lipsa lor, tensiunea se acumulează în spitale, în ambulatorii, în cabinetele de medicină de familie și în serviciile de urgență.

Disonanța dintre nevoile reale și scena politică

Disonanța este evidentă.

Pe de o parte, pacienții au nevoie de acces previzibil la servicii. Medicii au nevoie de reguli clare. Spitalele au nevoie de bugete și investiții planificabile. Angajații au nevoie de o salarizare coerentă. Sistemul are nevoie de interoperabilitate, infrastructură și politici publice urmărite până la capăt.

Pe de altă parte, scena politică produce schimbări bruște, negocieri neterminate și soluții care par să expire înainte de a fi testate.

Această disonanță nu este doar o problemă de comunicare politică. Este o problemă de sănătate publică.

Un sistem medical nu poate fi predictibil dacă decizia politică este impredictibilă. Nu poți cere furnizorilor de servicii medicale să planifice pe termen lung într-un cadru instituțional care se schimbă de la o zi la alta. Nu poți cere personalului medical răbdare nelimitată când regulile salariale se negociază în timp ce guvernele se schimbă. Nu poți cere pacientului încredere într-un sistem care nu știe încă cine îl conduce mâine.

Predictibilitatea ar trebui să fie prima reformă

În sănătate, reformele mari sunt necesare. Digitalizarea este necesară. Interoperabilitatea este necesară. Salarizarea echitabilă este necesară. Reorganizarea serviciilor este necesară.

Dar înainte de toate acestea, este nevoie de un minim pact politic pentru predictibilitate.

Nu fiecare măsură din sănătate ar trebui reinventată odată cu fiecare guvern. Nu fiecare proiect început ar trebui abandonat sau rescris din rațiuni de poziționare politică. Nu fiecare criză guvernamentală ar trebui să suspende, implicit, reformele deja necesare și acceptate.

Un dosar electronic funcțional, o platformă CNAS stabilă, o salarizare coerentă, programe de prevenție urmărite consecvent și investiții medicale planificate nu sunt teme de partid. Sunt condiții minimale pentru funcționarea unui sistem sanitar modern.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.