Ministerul Sănătății pune în transparență publică ordonanța privind telemedicina. Serviciile la distanță vor fi clar definite și limitate la situații sigure

Ministerul Sănătății a pus în transparență publică un proiect de ordonanță de urgență care stabilește cadrul legal funcțional al telemedicinei în România. Anunțul a fost făcut de ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a subliniat că noul act normativ clarifică tipurile de servicii medicale ce pot fi furnizate la distanță și situațiile în care consultația față în față rămâne obligatorie.

Potrivit ministrului, telemedicina este un instrument util pentru sistemul de sănătate, dar nu reprezintă o soluție universală. Nu toate specialitățile și nu toate situațiile clinice pot fi gestionate în siguranță de la distanță, motiv pentru care a fost necesar un cadru legal adaptat realităților din sistem și responsabilității actului medical. Aplicarea ordonanței va fi detaliată ulterior prin acte normative subsecvente.

Proiectul de ordonanță (poate fi descărcat aici) definește explicit ce tipuri de servicii pot fi furnizate prin telemedicină, în ce condiții și cu ce limite. Sunt incluse reglementări pentru domenii precum teleconsultația, teleradiologia, telexpertiza și telemonitorizarea, domenii în care decizia medicală trebuie să fie fundamentată, sigură și protejată din punct de vedere profesional și juridic.

Ministerul Sănătății subliniază că obiectivul principal al acestor clarificări este aplicarea unitară la nivel național, creșterea predictibilității pentru furnizorii de servicii medicale și reducerea riscurilor juridice și profesionale. În același timp, ordonanța urmărește să îmbunătățească accesul pacienților la servicii medicale, fără a compromite siguranța și calitatea actului medical.

„Telemedicina trebuie să sprijine funcționarea sistemului de sănătate, nu să creeze incertitudine”, a precizat ministrul Sănătății, arătând că noul cadru normativ își propune să ofere reguli clare, coerente și aplicabile în practică, atât pentru medici, cât și pentru pacienți.

Ce este telemedicina?

Este important de subliniat că telemedicina nu înseamnă doar câteva mesaje schimbate pe WhatsApp sau un apel telefonic ocazional. Aceasta presupune utilizarea unor platforme sigure și dedicate, unde medicii pot oferi consultații structurate, documenta informațiile medicale în mod corespunzător și asigura continuitatea îngrijirii pacienților.

Despre provocările în utilizarea telemedicinei de către medicii de familie aflați aici.

Telemedicina reprezintă furnizarea unor servicii medicale la distanță, prin intermediul tehnologiilor digitale, în situații bine definite și în condiții de siguranță clinică și juridică. Telemedicina nu înlocuiește consultația clasică, față în față, ci o completează acolo unde actul medical poate fi realizat fără riscuri suplimentare pentru pacient.

Pentru medicii de familie, telemedicina poate include, în funcție de reglementările subsecvente, activități precum teleconsultația pentru evaluări clinice simple, monitorizarea la distanță a unor pacienți cronici stabili sau solicitarea de telexpertiză. Ordonanța trasează însă un principiu-cheie: decizia medicală rămâne responsabilitatea medicului, iar consultația directă este obligatorie ori de câte ori evaluarea la distanță nu permite un act medical sigur și complet.

În prezent, cadrul legal privind furnizarea serviciilor medicale prin telemedicină este stabilit prin dispozițiile art. 30^1–30^11 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2020, precum și prin Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.133/2022.

Deși aceste reglementări au avut ca scop crearea unui cadru general pentru dezvoltarea și utilizarea telemedicinei, experiența aplicării lor practice a evidențiat o serie de limitări și disfuncționalități, generate în principal de caracterul general și nediferențiat al reglementării primare, se arată în nota de fundamentare care însoțește proiectul pus în dezbatere.

Ce prevede proiectul

Telemedicina este furnizarea serviciilor medicale la distanță, prin mijloace de comunicare și tehnologie, ca alternativă sau completare a consultației clasice.

Noutatea adusă de proiect nu este redefinirea telemedicinei, ci faptul că legea recunoaște explicit că aplicarea ei trebuie adaptată în funcție de:

• specialitatea medicală
• tipul de serviciu medical
• limitele actului medical și siguranța pacientului

Proiectul nu adaugă servicii noi, ci se raportează la tipurile deja consacrate în legislația existentă:

• Teleconsultație – consultație medicală realizată la distanță, fără prezența fizică a pacientului.
• Teleexpertiză – solicitarea unei opinii medicale de la un alt medic, pe baza datelor clinice.
• Telemonitorizare – supravegherea la distanță a stării de sănătate, pe baza unor parametri transmiși.
• Teleradiologie / teleimagistică – interpretarea la distanță a investigațiilor imagistice.

Important: proiectul NU stabilește ce servicii sunt permise pentru fiecare specialitate, ci deleagă această decizie normelor de aplicare

Proiectul introduce un element-cheie: normele de aplicare vor trebui să precizeze explicit situațiile în care consultația față în față este obligatorie.

Legea nu enumeră aceste situații, dar stabilește că ele vor fi definite:

• pentru fiecare specialitate medicală
• în funcție de limitele actului medical
• cu prioritate pentru siguranța pacientului

Concret, proiectul stipulează că Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:

La articolul 30^1, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul
cuprins:
„(7) Furnizarea serviciilor medicale prin telemedicină se realizează diferențiat, în funcție de specialitatea medicală și de tipul de serviciu de telemedicină, cu respectarea limitelor actului medical și a cerințelor de siguranță a pacientului, în condițiile stabilite prin normele de aplicare ale dispozițiilor privind telemedicina.”
2. După articolul 30^11 se introduce un nou articol, articolul 30^12, cu următorul cuprins:
„Art. 30^12 – Normele de aplicare ale dispozițiilor privind telemedicina stabilesc, pentru fiecare specialitate medicală, tipurile de servicii de telemedicină permise, condițiile, limitele de furnizare a acestora precum și situațiile în care este obligatorie consultația medicală față în față, după caz.”
ART. II- Articolul 15, alineatul (32) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 31 august 2009, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
“(32) Începând cu sesiunea de examen din semestrul II al anului 2026 proba scrisă a examenului pentru obţinerea titlului de medic, medic stomatolog şi, respectiv, farmacist specialist se desfăşoară cu subiecte unice pe ţară pentru fiecare specialitate. Comisia naţională de elaborare a subiectelor pentru proba scrisă este formată din coordonatori de rezidenţiat din specialitatea respectivă din toate centrele universitare unde se desfăşoară pregătirea şi este desemnată prin ordin al ministrului sănătăţii. Preşedintele comisiei se desemnează prin tragere la sorţi în dimineaţa examenului dintre membrii comisiei. Probele clinice sau practice se susţin în faţa unor comisii propuse de instituţiile de învăţământ superior de medicină şi farmacie acreditate, respectiv instituţiile de învăţământ superior care au în structură facultăţi de medicină, medicină dentară/stomatologie şi farmacie care au programe de studii de medicină, medicină dentară/stomatologie şi farmacie acreditate, cu avizul colegiilor profesionale şi numite prin ordin al ministrului sănătăţii.”

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.