Microchimerismul fetal-maternal: între conexiune biologică și implicații pentru sănătate

Acest schimb celular între mamă și făt apare natural în timpul sarcinii și poate avea implicații profunde asupra sănătății ambelor părți, atât pozitive cât și negative. Am parcurs o serie de studii recente publicate în literatura de specialitate datorită implicațiilor sale profunde, atât biologice, cât și clinice, asupra sănătății femeii după sarcină.

Fenomenul este relativ recent integrat în discursul științific și ridică, în continuare, întrebări esențiale despre identitatea celulară, toleranța imunologică și influența pe termen lung a sarcinii asupra organismului matern.

Aducem în atenție o dimensiune mai puțin cunoscută a relației mamă-copil, dar cu potențial semnificativ pentru evoluția gândirii medicale moderne.

Ce este microchimerismul fetal-maternal?

Microchimerismul este definit ca prezența unui număr mic de celule sau ADN provenite de la un alt individ genetic. În timpul sarcinii, celulele traversează bariera placentară în ambele direcții, ceea ce înseamnă că mamele pot purta celule fetale în țesuturile lor timp îndelungat, iar copiii pot moșteni celule materne încă din viața intrauterină și prin alăptare (Ignatko et al., 2021), (Malinská et al., 2024).

Această formă subtilă de „prezență fetală” în corpul matern sugerează o conexiune profundă, dincolo de cordonul ombilical, cu potențiale influențe asupra sănătății.

Pe de o parte, microchimerismul pare să joace un rol protector. Studii recente sugerează că celulele fetale pot contribui la repararea țesuturilor materne afectate, funcționând asemenea unor celule stem. Există ipoteze conform cărora aceste celule ar putea fi implicate în regenerarea cardiacă sau în întârzierea anumitor procese degenerative. În plus, prezența lor ar putea avea un efect imunomodulator, contribuind la toleranța imunologică a mamei față de fetus și, poate, la reglarea unor răspunsuri autoimune.

Pe de altă parte, microchimerismul fetal a fost asociat, în anumite contexte, cu riscul crescut de boli autoimune precum scleroza sistemică sau tiroidita autoimună. Se presupune că aceste celule, percepute uneori de sistemul imunitar matern ca „străine”, pot declanșa reacții inflamatorii. Astfel, microchimerismul devine un subiect complex și paradoxal: un simbol al conexiunii intime dintre mamă și copil, dar și o posibilă cauză a unor tulburări imunologice. Înțelegerea acestui fenomen deschide noi perspective asupra relației dintre sarcină, sistemul imunitar și sănătatea pe termen lung.

Implicații pentru sănătatea maternă

Autoimunitate și inflamație: Celulele fetale pot declanșa reacții autoimune la mamă, asemănătoare cu mecanismele unei reacții de tip „grefă contra gazdă” (GVHD). Acest lucru a fost observat în afecțiuni precum sclerodermia sau tiroidita autoimună (Fjeldstad et al., 2020), (Ando & Davies, 2003).

Reparația tisulară și regenerarea: În unele cazuri, celulele fetale contribuie la regenerarea țesuturilor materne afectate, acționând ca celule stem pluripotente. Acest aspect este investigat în contextul bolilor cardiace și al cancerului (Alekar, 2021), (Llorente et al., 2024).

Implicare în preeclampsie: Studiile au arătat o corelație între nivele crescute de microchimerism și preeclampsie, o complicație gravă a sarcinii asociată cu disfuncții imune și inflamatorii (Jacobsen et al., 2023), (Úbeda & Wild, 2023).

Impact asupra fătului și generațiilor viitoare

Toleranță imunologică: Celulele materne care ajung în organismul fetal par să contribuie la dezvoltarea toleranței imune față de antigenele materne, fiind implicate în formarea sistemului imunitar al copilului (Malinská et al., 2024).

Transfer transgenerațional de imunitate: Prin alăptare și migrarea celulară intrauterină, celulele materne pot transmite memorie imunologică copilului, ceea ce poate spori apărarea imună a acestuia în primele luni de viață (Malinská et al., 2024).

Referinte:

Ignatko, I., Kazbekova, M., Yakubova, D., Silaeva, T., & Rodionova, A. (2021). What do we know about fetal-maternal microchimerism?. https://doi.org/10.20953/1726-1678-2021-5-87-92.

Fjeldstad, H., Johnsen, G., & Staff, A. (2020). Fetal microchimerism and implications for maternal health. Obstetric Medicine, 13, 112 – 119. https://doi.org/10.1177/1753495X19884484.

Ando, T., & Davies, T. (2003). Clinical Review 160: Postpartum autoimmune thyroid disease: the potential role of fetal microchimerism.. The Journal of clinical endocrinology and metabolism, 88 7, 2965-71 . https://doi.org/10.1210/JC.2002-021903.

Alekar, A. (2021). The outcomes of fetal cell microchimerism in the mother. Biomedical Research Journal, 8, 1 – 8. https://doi.org/10.4103/bmrj.bmrj_9_21.

Llorente V, López-Olañeta M, Blázquez-López E, Vázquez-Ogando E, Martínez-García M, Vaquero J, Carmona S, Desco M, Lara-Pezzi E and Gómez-Gaviro MV (2024), Presence of fetal microchimerisms in the heart and effect on cardiac repair. Front. Cell Dev. Biol. 12:1390533. doi: 10.3389/fcell.2024.1390533

Jacobsen, D., Fjeldstad, H., Sugulle, M., Johnsen, G., Olsen, M., Kanaan, S., & Staff, A. (2023). Fetal microchimerism and the two-stage model of preeclampsia.. Journal of reproductive immunology, 159, 104124 . https://doi.org/10.1016/j.jri.2023.104124.

Úbeda F, Wild G. Microchimerism as a source of information on future pregnancies. Proc Biol Sci. 2023 Aug 30;290(2005):20231142. doi: 10.1098/rspb.2023.1142. Epub 2023 Aug 23. PMID: 37608718; PMCID: PMC10445024.

Nikola MALINSKÁ , Valéria GROBÁROVÁ, Karolina KNÍŽKOVÁ, Jan ČERNÝ, (2024). Maternal-Fetal Microchimerism: Impacts on Offspring’s Immune Development and Transgenerational Immune Memory Transfer, Physiol. Res. 73: 315-332, 2024, https://doi.org/10.33549/physiolres.935296

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.