Macrofagele care râd: povestea falsă viralizată care combină fizica cu imunologia

O postare virală, tradusă în mai multe limbi, pretinde că cercetători din Israel ar fi demonstrat o legătură directă între starea emoțională și comportamentul celulelor imunitare — chiar și atunci când sângele este separat de corp. Povestea vorbește despre „macrofage care se trezesc” după ce participantul râde și despre „bacterii care se înmulțesc” atunci când acesta privește filme de groază.

Niciun astfel de studiu nu există, iar relatarea conține o serie de confuzii majore între biologie, fizică și pseudoștiință.

1. Nu există nicio sursă științifică

O căutare în bazele de date medicale (PubMed, Scopus, Web of Science) și în publicațiile israeliene de cercetare (Weizmann Institute, Hebrew University, Tel Aviv University) nu arată niciun studiu care să descrie un experiment similar.

Postarea circulă de cel puțin 10 ani sub forme ușor diferite — uneori atribuită „cercetătorilor ruși”, alteori „universităților din California” — fără nicio citare sau jurnal științific menționat.

Astfel de povești sunt exemple clasice de „anecdote pseudoștiințifice cu efect cuantic”, concepute pentru viralizare emoțională, nu pentru informare.

[…] proba de sânge fusese separată de participant și se afla într-o altă cameră. Cumva, schimbarea stării emoționale a participantului a afectat sângele la distanță. Când cercetătorii au trecut la secvențe din filme de groază, s-a întâmplat opusul. Bacteriile s-au energizat, s-au înmulțit rapid și au început chiar să atace macrofagele, forțându-le să se retragă. Starea conștiinței noastre (sic!) joacă un rol critic în menținerea ecosistemului nostru interior. Și nu se oprește la noi. Deoarece rudele noastre împărtășesc aceeași linie de sânge, stările noastre emoționale pot influența sistemul lor imunitar — chiar și de pe continente diferite. Unii numesc acest fenomen „imunitatea familiei”.
– Fragment din „povestea” prezentată drept experiment științific real

„Macrofagele” nu pot fi „activate” la distanță

Macrofagele sunt celule imunitare prezente în sânge și țesuturi, specializate în fagocitoza (devorarea) agenților patogeni. Ele răspund la semnale biochimice (citokine, mediatori inflamatori), nu la emoții sau câmpuri energetice.

Dacă o probă de sânge este scoasă din organism, ea nu mai primește oxigen sau stimuli nervoși. În câteva minute, celulele își încetează activitatea fiziologică normală.
În niciun caz nu pot reacționa la emoțiile donatorului — mai ales aflat într-o altă cameră.

„Comunicarea cuantică” între sânge și minte – o confuzie fundamentală

Afirmația că o „stare emoțională” ar influența o probă biologică separată printr-un fenomen „cuantic” este o extrapolare abuzivă a conceptelor din fizică.

Fenomenul de entanglement cuantic descrie corelații între particule subatomice aflate în condiții controlate, la scară microscopică. Nu există niciun mecanism cunoscut care să lege starea psihologică a unei persoane de mișcarea celulelor într-o probă biologică izolată.

„Conștiința cuantică” este o ipoteză speculativă popularizată în cultura New Age, fără bază experimentală.

Emoțiile influențează imunitatea (afirmație corectă!) – dar prin mecanisme biologice reale

Există, totuși, un sâmbure de adevăr denaturat: stresul cronic și depresia pot reduce eficiența imunității, iar emoțiile pozitive pot susține răspunsul imunitar.

Acest lucru se explică prin axul hipotalamo–hipofizo–adrenal și eliberarea de hormoni precum cortizolul, care afectează producția de citokine și activitatea limfocitelor.

Însă efectele sunt lente, sistemice și nu implică nicio „acțiune la distanță”.

„Imunitatea familiei” nu există ca fenomen energetic

Afirmația că „rudele care împărtășesc aceeași linie de sânge” își pot influența imunitatea la distanță este complet falsă. Imunitatea se moștenește parțial genetic (de exemplu, predispoziția la anumite infecții sau autoimunități), dar nu se „transmite” emoțional sau energetic.

Singura corelație reală între membrii familiei este comportamentală și ambientală — alimentație similară, expuneri comune, obiceiuri de somn, fumat, stres etc.

De ce astfel de povești prind ușor

Folosesc un limbaj aparent științific („macrofage”, „cuantic”, „ecosistem interior”). Prezintă un experiment ușor de imaginat vizual, dar imposibil de reprodus. Promit o concluzie plăcută: că „gândurile bune vindecă”, o idee reconfortantă dar nedemonstrată științific.

Povestea despre „macrofagele care se trezesc la râsul participantului” este o ficțiune virală, fără nicio bază experimentală. Deși starea emoțională influențează în mod indirect sănătatea, nu există nicio dovadă că emoțiile pot modifica la distanță comportamentul celulelor imunitare.

Promovarea unor astfel de narațiuni pseudoștiințifice subminează înțelegerea publică a biologiei și a medicinei bazate pe dovezi.

Exemplu real: starea emoțională și fiziologia cardiovasculară

Există însă studii credibile care arată că stările psihice — cum ar fi tristețea sau bucuria — pot avea efecte măsurabile asupra funcției cardiovasculare. De pildă, un studiu citat de ScienceDaily și publicat în Heart a urmărit 20 de adulți sănătoși care au vizionat secvențe de film triste și amuzante, la intervale de cel puțin 48 de ore.

Cercetătorii au înregistrat fluxul de sânge în artera brahială (de la umăr la cot) înainte și la un minut după vizionarea fiecărei secvențe. După clipurile triste, fluxul sanguin a scăzut la 14 dintre participanți; după clipurile amuzante, fluxul a crescut la 19 din cei 20 de participanți. Diferența între condițiile „triste” și „vesele” a fost de peste 50 %.

Autorii au comparat magnitudinea reacției vasculare induse de râs cu efectele unor exerciții aerobe sau cu începutul tratamentului cu statine — adică un efect fiziologic semnificativ, nu doar o schimbare simbolică.
ScienceDaily

Acest tip de studiu arată că stările emoționale pot influența tonusul vascular și fluxul sanguin, prin mecanisme biologice precum eliberarea de substanțe vasoactive (ex: oxid nitric) sau reducerea activării sistemelor de stres (axul HPA, simpatic).

BMJ Specialty Journals. (2006, January 18). Comedy Films Boost Blood Flow To The Heart. ScienceDaily. Retrieved October 13, 2025 from www.sciencedaily.com/releases/2006/01/060118095009.htm

Alte exemple în care emoțiile influențează fiziologia

1. Stresul psihologic și sistemul imunitar

Numeroase studii din domeniul psihoneuroimunologiei au demonstrat că stresul cronic slăbește răspunsul imun.
Un exemplu clasic este studiul lui Sheldon Cohen (University of Pittsburgh, 1991): voluntarii expuși deliberat la virusul răcelii comune au avut o probabilitate semnificativ mai mare de a dezvolta simptome dacă raportau stres psihologic ridicat în săptămânile anterioare. Cei cu suport social puternic au fost mai rezistenți la infecție.
Mecanismul: stresul determină secreția prelungită de cortizol, care reduce activitatea limfocitelor T și producția de anticorpi.

2. Emoțiile pozitive și inflamația

Cercetări recente publicate în PNAS (2013, Barbara Fredrickson și colab.) au arătat că emoțiile pozitive autentice (de exemplu, recunoștința, compasiunea) sunt asociate cu niveluri mai scăzute de expresie a genelor proinflamatorii. În contrast, „fericirea hedonistă” de scurtă durată nu are același efect benefic.
Explicația biologică implică reglarea axului hipotalamo–hipofizo–adrenal și reducerea secreției de citokine inflamatorii precum IL-6.

3. Râsul și sistemul cardiovascular

Un alt studiu, publicat în The American Journal of Cardiology (2009), a demonstrat că vizionarea unei comedii timp de 30 de minute îmbunătățește semnificativ funcția endotelială și dilatarea vaselor de sânge, efect comparabil cu exercițiul fizic ușor.
Râsul stimulează eliberarea de oxid nitric, un vasodilatator natural care relaxează pereții arteriali și îmbunătățește fluxul sanguin.

4. Anxietatea și ritmul cardiac

În situații de anxietate acută, se activează sistemul nervos simpatic, crescând ritmul cardiac și tensiunea arterială. Aceste reacții sunt adaptative (răspuns de „luptă sau fugi”), dar când devin cronice pot contribui la hipertensiune, aritmii și risc cardiovascular crescut. Studiile ECG la pacienți cu tulburări de anxietate arată o variabilitate redusă a ritmului cardiac (HRV), indicator al stresului autonom persistent.

Toate aceste cercetări au un element comun: emoțiile afectează corpul prin circuite neuro-hormonale reale, care leagă creierul, sistemul endocrin și sistemul imunitar.

Niciunul nu implică fenomene „cuantice” sau acțiuni la distanță — doar biologie complexă, dar măsurabilă.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.