Klebsiella pneumoniae, rezistentă la antibiotice de ultimă linie într-un studiu românesc. O combinație terapeutică arată rezultate promițătoare

Un studiu realizat la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” din București evidențiază niveluri ridicate de rezistență la antibiotice de ultimă linie în rândul tulpinilor de Klebsiella pneumoniae producătoare de carbapenemaze. Aproximativ 62% dintre tulpinile analizate produceau simultan două tipuri de carbapenemaze, iar unele antibiotice de rezervă au înregistrat rate de rezistență de peste 90%. Cercetătorii au identificat însă și o asociere de antibiotice cu activitate promițătoare în testele de laborator.

Rezultatele au fost publicate în septembrie 2025 în revista științifică GERMS, într-un studiu prospectiv desfășurat pe parcursul unui an, între august 2023 și iulie 2024.

Constatările sunt relevante și în contextul informațiilor prezentate în aprilie 2026 la ESCMID Global, potrivit cărora o clonă de Klebsiella pneumoniae cu rezistență extinsă la antibiotice, identificată în spitale din România, ar putea fi deja endemică.

62% dintre tulpinile producătoare de carbapenemaze prezentau două mecanisme enzimatice de rezistență

Cercetarea a inclus 139 de tulpini distincte de Klebsiella pneumoniae, izolate de la pacienți internați în Institutul „Matei Balș”, care prezentau sensibilitate diminuată la meropenem, un antibiotic din clasa carbapenemelor.

Dintre acestea, 129 de tulpini (92,8%) produceau carbapenemaze, enzime capabile să inactiveze antibiotice din această clasă.

Analiza a evidențiat următoarea distribuție a mecanismelor de rezistență:

• 79 de tulpini (61,2%) produceau simultan carbapenemaze de tip NDM și OXA-48;
• 29 de tulpini (22,5%) produceau NDM;
• 12 tulpini (9,3%) produceau carbapenemaze de tip OXA-48;
• 8 tulpini (6,2%) produceau KPC;
• o tulpină producea simultan NDM și KPC.

În total, 80 dintre cele 129 de tulpini producătoare de carbapenemaze (62%) prezentau două tipuri de astfel de enzime.

Producerea simultană a mai multor carbapenemaze reprezintă o provocare terapeutică importantă, deoarece mecanismele de rezistență pot limita eficacitatea unor antibiotice dezvoltate special pentru tratarea infecțiilor cu bacterii multirezistente.

Rezistență de peste 90% la unele antibiotice de ultimă linie

Cercetătorii au evaluat sensibilitatea celor 129 de tulpini producătoare de carbapenemaze la cinci antibiotice sau combinații utilizate pentru infecții cu bacterii multirezistente.

Rezultatele au indicat următoarele rate de rezistență:

• Ceftolozan/tazobactam: 98,4% dintre tulpini;
• Aztreonam: 98,4%;
• Imipenem/relebactam: 90%;
• Ceftazidimă/avibactam: 83,7%;
• Cefiderocol: 35,7%.

Cefiderocolul a prezentat cea mai redusă rată de rezistență dintre cele cinci tratamente evaluate, însă peste o treime dintre tulpinile analizate erau rezistente și la acest antibiotic.

Autorii au comparat și rezistența la cefiderocol înainte și după introducerea sa în practica clinică a institutului, la 1 martie 2024. Proporția tulpinilor rezistente a crescut de la 34,3% la 37,1%, diferență care nu a fost însă semnificativă statistic.

O asociere de antibiotice a demonstrat activitate împotriva a 98,5% dintre tulpini

Unul dintre rezultatele importante ale studiului privește testarea a două combinații terapeutice potențial sinergice.

Asocierea ceftazidimă/avibactam cu aztreonam a demonstrat activitate in vitro împotriva a 127 dintre cele 129 de tulpini analizate (98,5%).

A doua combinație, imipenem/relebactam împreună cu aztreonam, a demonstrat activitate in vitro împotriva a 103 tulpini (79,8%).

Rezultatele sunt deosebit de relevante în condițiile în care aztreonamul și ceftazidima/avibactamul, testate separat, au prezentat rate ridicate de rezistență.

Explicația ține de mecanismele diferite de acțiune. Enzimele de tip NDM nu inactivează aztreonamul, însă acesta poate fi degradat de alte beta-lactamaze produse concomitent de bacterie. Avibactamul inhibă o parte dintre aceste enzime și poate proteja astfel aztreonamul.

Totuși, autorii subliniază că rezultatele obținute în laborator nu demonstrează automat eficacitatea clinică. Sunt necesare date suplimentare pentru evaluarea rezultatelor tratamentului la pacienți.

Potrivit ghidului IDSA actualizat în iulie 2026, aztreonam/avibactam și cefiderocolul reprezintă opțiuni terapeutice preferate pentru infecțiile invazive produse de Enterobacterales cu mecanism de rezistență NDM. Asocierea ceftazidimă/avibactam cu aztreonam constituie o alternativă atunci când aztreonam/avibactam nu este disponibil.

Legătura cu datele prezentate la ESCMID 2026: clona ST383 ar putea fi endemică în România

Rezultatele studiului de la „Matei Balș” capătă o relevanță suplimentară în contextul datelor prezentate în aprilie 2026 de prof. dr. Valeriu Gheorghiță la congresul ESCMID Global.

Potrivit informațiilor publicate anterior de Medic24 despre clona ST383 de Klebsiella pneumoniae, aproximativ 30% dintre izolatele rezistente la carbapeneme analizate la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” aparțineau acestei clone.

Datele proveneau din analiza unor tulpini colectate în perioada 2023–2025, majoritatea izolatelor ST383 prezentând gene care codifică două tipuri de carbapenemaze: NDM și OXA-48.

Cercetătorii au semnalat și existența unor plasmide care combină determinanți de rezistență la antibiotice cu factori de virulență, o asociere care ridică îngrijorări suplimentare privind potențialul de producere a unor infecții severe.

Pe baza acestor observații și a altor date de supraveghere, cercetătorii au avansat ipoteza că ST383 ar putea fi deja endemică în România.

Cele două cercetări evidențiază o problemă comună: prezența unor tulpini de Klebsiella pneumoniae care produc simultan carbapenemaze NDM și OXA-48. Totuși, studiul de la „Matei Balș” nu a realizat o caracterizare genomică suficient de extinsă pentru a stabili dacă tulpinile analizate aparțineau clonei ST383. Prin urmare, rezultatele nu pot fi interpretate ca o confirmare directă a răspândirii acestei clone.

Implicații pentru spitale și practica medicală

Klebsiella pneumoniae este un agent patogen oportunist asociat cu infecții urinare, pneumonii, infecții ale plăgilor și infecții ale sângelui, în special la pacienții vulnerabili sau spitalizați.

În studiul de la „Matei Balș”, majoritatea izolatelor au provenit din infecții urinare (70,5%), urmate de infecții ale plăgilor, infecții respiratorii inferioare și infecții ale sângelui.

Rezultatele susțin importanța identificării microbiologice rapide a agentului patogen, a determinării mecanismelor de rezistență și a efectuării testelor de sensibilitate înaintea alegerii tratamentului, atunci când situația clinică permite.

De asemenea, ele evidențiază necesitatea consolidării supravegherii rezistenței antimicrobiene, a măsurilor de prevenire a transmiterii infecțiilor asociate asistenței medicale și a utilizării judicioase a antibioticelor.

Autorii precizează că studiul a fost realizat într-un singur spital terțiar specializat în boli infecțioase, pe un lot selectat de tulpini cu sensibilitate diminuată la meropenem. Prin urmare, procentele observate nu reprezintă ratele de rezistență ale tuturor tulpinilor de Klebsiella pneumoniae din România.

O altă limitare a cercetării este caracterizarea genetică efectuată numai pentru 64 dintre cele 129 de tulpini producătoare de carbapenemaze.

În ansamblu, rezultatele arată că opțiunile terapeutice pot deveni foarte limitate în cazul infecțiilor produse de Klebsiella pneumoniae cu mecanisme multiple de rezistență. În același timp, activitatea demonstrată în laborator de anumite combinații de antibiotice oferă direcții importante pentru tratamentul acestor infecții și pentru cercetările clinice viitoare.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.