Românii au mai multă încredere în medici decât în spitale. Ce arată studiile despre încrederea în medicină și știință

Românii au mai multă încredere în profesioniștii medicali decât în instituțiile sanitare, arată datele celui mai recent Wellcome Global Monitor. În România, 76% dintre respondenți declară cel puțin o oarecare încredere în medici și asistente, dar numai 62% exprimă același nivel de încredere în spitale și clinici. În cazul științei și al oamenilor de știință, procentul este de 66%. O analiză Medic24 a mai multor cercetări internaționale și naționale arată că încrederea în medicină nu este un fenomen uniform, iar diferențele dintre România și alte state europene sunt considerabile.

Poate un pacient să aibă încredere în medicul care îl tratează, dar să privească neîncrezător spitalul în care acesta lucrează? Poate cineva să considere cercetătorii credibili, fără să fie convins că rezultatele științei îi îmbunătățesc viața?

Răspunsurile la aceste întrebări încep să se contureze din mai multe cercetări recente. Deși folosesc metodologii și definiții diferite ale încrederii, datele arată o distincție importantă între felul în care românii îi percep pe profesioniștii medicali, instituțiile sanitare și comunitatea științifică.

Medic24 a analizat rezultatele pentru România și Europa din Wellcome Global Monitor 2026, precum și date complementare din cercetările Ipsos, OECD și Eurobarometru.

Încrederea în medici și asistente: 76%. În spitale și clinici: 62%

Wellcome Global Monitor 2026 este una dintre cele mai ample cercetări privind atitudinile populației față de știință și sănătate. Raportul, publicat în octombrie 2026, se bazează pe interviuri realizate în 2025 cu peste 140.000 de persoane din 140 de țări.

Pentru România, eșantionul a cuprins 1.000 de respondenți, iar rezultatele au fost ponderate pentru a reprezenta populația cu vârsta de cel puțin 15 ani.

O particularitate importantă a cercetării este faptul că respondenții puteau declara că au foarte multă încredere, o oarecare încredere, puțină încredere sau deloc. Diferența dintre primele două răspunsuri schimbă considerabil interpretarea rezultatelor.

Prima observație este că majoritatea românilor declară un anumit nivel de încredere în toate cele patru domenii. Totuși, intensitatea acestei încrederi diferă.

În cazul medicilor și asistentelor, 38% dintre respondenți declară foarte multă încredere, iar alți 38% o oarecare încredere. Pentru spitale și clinici, numai 29% au foarte multă încredere și 33% o oarecare încredere.

Diferența dintre încrederea în profesioniștii medicali și încrederea în instituțiile sanitare este de 14 puncte procentuale.

La celălalt capăt al scalei, 35% dintre respondenți exprimă puțină încredere sau deloc în spitale și clinici, comparativ cu 23% în cazul medicilor și asistentelor.

De ce poate exista o diferență între încrederea în medici și cea în spitale?

Rezultatele nu demonstrează că românii își apreciază medicii, dar consideră spitalele incompetente. Întrebările măsoară categorii diferite, iar sondajul nu stabilește cauzele răspunsurilor.

Totuși, diferența permite formularea unei ipoteze relevante: pacientul poate evalua separat competența sau comportamentul profesionistului medical și funcționarea instituției în care primește îngrijiri.

Relația cu medicul este construită prin consultații, explicații, continuitatea îngrijirii și rezultate clinice. Evaluarea unui spital poate include și experiențe precum timpul de așteptare, organizarea internă, disponibilitatea investigațiilor, condițiile de internare sau costurile suportate de pacient.

Aceste elemente reprezintă posibile explicații, nu cauze confirmate de Wellcome.

Există însă date complementare care susțin necesitatea de a separa experiența cu profesionistul medical de percepția asupra sistemului.

În cercetarea OECD PaRIS, publicată în 2025, numai 52% dintre pacienții români cu afecțiuni cronice incluși în studiu declarau că au încredere în sistemul sanitar, comparativ cu media de 62% a țărilor OECD participante.

În același timp, 92% dintre pacienții români cu afecțiuni cronice raportau îngrijiri centrate pe persoană, peste media OECD PaRIS de 87%.

Prin urmare, evaluarea unor aspecte ale îngrijirii poate fi pozitivă chiar și atunci când încrederea generală în sistem este mai redusă.

OECD PaRIS a investigat experiența utilizatorilor serviciilor de asistență medicală primară, cu accent pe pacienții cu afecțiuni cronice. Rezultatele sale nu trebuie extrapolate automat la întreaga populație și nici comparate direct, procent cu procent, cu Wellcome.

Pentru medicina de familie, această distincție este relevantă: continuitatea relației medic–pacient și încrederea în profesionist pot reprezenta resurse importante într-un sistem perceput mai critic la nivel instituțional.

România, peste media Europei de Est, dar departe de Europa Occidentală

Compararea rezultatelor Wellcome între regiunile europene arată diferențe importante în intensitatea încrederii. Pentru această comparație, indicatorul folosit este exclusiv proporția celor care declară foarte multă încredere, nu totalul răspunsurilor pozitive.

România depășește agregatele Europei de Est la toate cele patru categorii, însă diferența este mică în privința științei și a cercetătorilor.

În schimb, decalajul față de Europa de Vest ajunge la 34 de puncte procentuale în cazul medicilor și asistentelor și la 29 de puncte în cazul spitalelor și clinicilor.

Diferențele nu sunt însă explicate integral de apartenența geografică.

Cehia, inclusă tot în Europa de Est în clasificarea Wellcome, înregistrează 62% încredere foarte mare în medici și asistente, 50% în spitale, 55% în oamenii de știință și 49% în știință. Toate cele patru valori sunt considerabil peste cele din România.

În Spania, 77% dintre respondenți declară foarte multă încredere în medici și asistente, iar 71% în oamenii de știință. În Finlanda, procentele corespunzătoare sunt de 77%, respectiv 68%.

Ce arată Ipsos: oamenii de știință sunt considerați mai credibili decât medicii

O altă perspectivă este oferită de Ipsos Global Trustworthiness Index 2026, cercetare realizată în 31 de țări, între 19 iunie și 3 iulie 2026.

La nivelul mediei celor 31 de țări, medicii sunt categoria profesională considerată cel mai frecvent credibilă (58%), urmați de oamenii de știință (57%) și profesori (53%).

În România, clasamentul celor două profesii medicale și științifice este inversat: 54% dintre respondenții Ipsos consideră oamenii de știință credibili, comparativ cu 45% în cazul medicilor.

Există, așadar, o diferență importantă față de Wellcome, unde încrederea exprimată în medici și asistente este mai ridicată decât cea în oamenii de știință.

Această diferență nu indică neapărat o contradicție între rezultate. Ipsos cere respondenților să evalueze credibilitatea unor categorii profesionale pe o scală de la 1 la 5, iar procentul pozitiv cumulează primele două trepte. Wellcome întreabă câtă încredere au respondenții în respectivele categorii, folosind patru niveluri explicite de încredere, alături de răspunsurile neexprimate.

În plus, Ipsos evaluează separat medicii și cercetătorii, în timp ce Wellcome reunește medicii și asistentele într-o singură categorie.

Diferențele de eșantionare sunt și ele relevante. În România, cercetarea Ipsos a inclus aproximativ 500 de respondenți online, între 16 și 74 de ani. Ipsos precizează că eșantionul este mai urban, mai educat și/sau mai prosper decât populația generală, reflectând în mai mare măsură opiniile segmentului conectat al populației.

Raportul Ipsos plasează totodată România și Polonia pe ultimele poziții ale indicelui general al încrederii în profesiile evaluate. Această clasificare reflectă răspunsurile pentru ansamblul profesiilor, nu doar pentru medici și oameni de știință.

Românii mai în vârstă declară o încredere mai puternică în profesioniștii medicali

O altă dimensiune a datelor Wellcome este diferența dintre grupele de vârstă.

În România, 51% dintre respondenții cu vârsta de cel puțin 65 de ani declară foarte multă încredere în medici și asistente, față de numai 25% dintre cei cu vârste de 25–34 de ani.

În cazul spitalelor și clinicilor, procentele sunt de 40%, respectiv 24%.

Diferențele pot reflecta experiențe medicale, niveluri diferite de utilizare a serviciilor de sănătate sau alte caracteristici sociale și demografice. Cercetarea nu permite însă concluzia că încrederea crește automat odată cu înaintarea în vârstă.

Este vorba despre o comparație între generații la același moment, nu despre urmărirea acelorași persoane pe parcursul vieții.

Încrederea în știință: România se află sub multe state europene

Datele Wellcome arată că 27% dintre români declară foarte multă încredere în știință, iar alți 39% o oarecare încredere.

Pentru oamenii de știință, distribuția este similară: 29% exprimă foarte multă încredere și 37% o oarecare încredere.

Prin urmare, în ambele cazuri, două treimi dintre respondenți exprimă cel puțin un anumit grad de încredere.

Totuși, proporția persoanelor care declară foarte multă încredere în știință este semnificativ mai mică în România decât în țări precum Spania (68%), Finlanda (66%) sau Germania (60%).

O perspectivă complementară apare în Eurobarometrul special 557, publicat de Comisia Europeană în 2025.

Potrivit acestei cercetări, numai 49% dintre respondenții din România sunt de acord cu afirmația că știința și tehnologia ne fac viața mai ușoară, mai sănătoasă și mai confortabilă, comparativ cu 67% la nivelul Uniunii Europene.

România înregistrează cel mai scăzut nivel de acord dintre statele membre UE pentru această afirmație.

Eurobarometrul măsoară însă percepția asupra beneficiilor științei și tehnologiei, nu încrederea directă în oamenii de știință. Cele două dimensiuni nu trebuie confundate.

O persoană poate considera cercetătorii competenți și credibili, dar poate avea rezerve în privința modului în care rezultatele cercetării ajung să producă beneficii în societate.

Încrederea în medici nu înseamnă automat încredere în fiecare recomandare medicală

Un exemplu relevant este atitudinea față de vaccinare.

Potrivit rezultatelor Barometrului Poll/Int România din iulie 2026, publicate de Digi24, medicii sunt categoria profesională în care respondenții declară cel mai frecvent multă sau foarte multă încredere, cu 54,1%.

În același sondaj, 56,7% dintre respondenți sunt de acord că vaccinurile recomandate de medici sunt sigure, iar 64,9% consideră importantă vaccinarea copiilor conform recomandărilor medicale.

Rezultatele arată și diferențe după nivelul de educație: 71,8% dintre persoanele cu studii peste liceu sunt de acord cu afirmația referitoare la siguranța vaccinurilor recomandate de medici, față de 44,8% dintre cei cu educație sub liceu.

Aceste date nu înseamnă că toate persoanele care nu și-au exprimat acordul resping vaccinarea. O parte pot avea rezerve sau pot fi indecise. De asemenea, încrederea generală în medici și acceptarea unei intervenții preventive sunt atitudini distincte, măsurate prin întrebări diferite.

Barometrul Poll/Int a folosit o metodologie mixtă, telefonică și online, iar întrebările privind încrederea și vaccinurile au fost adresate componentei online. Această particularitate trebuie avută în vedere în interpretarea procentelor.

Pentru practica medicală, observația este importantă: o imagine pozitivă a profesiei nu garantează acceptarea necondiționată a tuturor recomandărilor clinice.

La nivel mondial, încrederea în știință a scăzut după pandemie

Wellcome Global Monitor permite și o comparație în timp, folosind rezultatele cercetărilor din 2018, 2020 și 2025.

În cele 108 țări incluse în toate cele trei valuri, proporția persoanelor care declară foarte multă sau o oarecare încredere în știință a fost de 77% în 2018, a crescut la 80% în 2020 și a scăzut la 72% în 2025.

La nivel global, proporția celor care declară foarte multă încredere în oamenii de știință a crescut de la 34% în 2018 la 43% în 2020, după care a coborât la 32% în 2025.

Aceste evoluții arată că nivelul încrederii în știință nu este fix și că poate varia considerabil în timp.

Totuși, evoluțiile globale nu pot fi atribuite automat României. Pentru a evalua riguros schimbarea la nivel național trebuie comparate aceleași întrebări, aceleași categorii de răspuns și eșantioane realizate prin metode comparabile.

Raportul Wellcome evidențiază, la nivel internațional, și o asociere între încrederea în știință și încrederea în instituțiile sanitare. Dintre persoanele care declară foarte multă încredere în spitale și clinici, 43% exprimă foarte multă încredere și în știință, față de aproximativ 26% în ansamblul respondenților.

De asemenea, persoanele care declară dificultăți financiare tind să exprime mai rar o încredere puternică în știință decât cele care afirmă că trăiesc confortabil.

Aceste asocieri nu dovedesc existența unei relații cauzale, dar sugerează că încrederea în știință nu poate fi analizată complet separat de experiența oamenilor cu instituțiile și de condițiile lor de viață.

Ce înseamnă aceste rezultate pentru sistemul medical din România?

Privite împreună, cercetările nu descriu o populație care respinge medicina sau știința, ci o societate în care nivelul încrederii depinde considerabil de obiectul evaluat și de întrebarea adresată.

Medicul, spitalul, sistemul sanitar, cercetătorul și știința nu sunt percepute în mod identic. De asemenea, a avea o oarecare încredere nu este echivalent cu a avea foarte multă încredere.

Pentru profesioniștii din sănătate, o implicație posibilă este că încrederea individuală de care beneficiază medicii poate reprezenta un punct de sprijin pentru comunicarea medicală și continuitatea îngrijirilor. Dar ea nu poate compensa, de una singură, problemele de acces, organizare sau calitate percepute la nivel instituțional.

Pentru autorități și managerii sanitari, diferența dintre încrederea în profesioniști și încrederea în instituții ridică o întrebare care merită investigată în mod direct: ce experiențe concrete îi determină pe pacienți să evalueze diferit medicul și sistemul în care acesta lucrează?

În sfârșit, pentru comunicarea științifică, datele arată că este insuficient să presupunem că prestigiul cercetătorilor se transformă automat în acceptarea rezultatelor cercetării sau a recomandărilor de sănătate publică.

Notă metodologică: Analiza Medic24 utilizează datele Wellcome Global Monitor 2026, colectate în 2025, precum și rezultate Ipsos 2026, OECD PaRIS 2025, Eurobarometru special 557 și Poll/Int 2026. Cercetările diferă în privința eșantioanelor, întrebărilor și scalelor de răspuns; procentele sunt prezentate pentru contextualizare, nu ca măsurători direct interschimbabile. Diferențele numerice dintre grupuri nu implică automat semnificație statistică, iar asocierile observate nu stabilesc cauzalitatea.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.