Digoxina a redus riscul de agravare a insuficienței cardiace la pacienții cu boală cardiacă reumatică simptomatică, într-un studiu publicat în JAMA

Un studiu clinic randomizat publicat online în JAMA pe 10 mai 2026 arată că digoxina, adăugată tratamentului uzual, a redus modest riscul de deces de orice cauză sau de apariție ori agravare a insuficienței cardiace la pacienții cu boală cardiacă reumatică simptomatică.

Rezultatele sunt relevante în special pentru țările în care boala cardiacă reumatică rămâne frecventă și în care accesul la îngrijiri specializate sau intervenții valvulare poate fi limitat. Potrivit autorilor, digoxina ar putea reprezenta o opțiune terapeutică ieftină, disponibilă pe scară largă și relativ sigură pentru reducerea agravării insuficienței cardiace la acești pacienți.

Studiu randomizat cu peste 1.700 de pacienți

Studiul Dig-RHD a inclus 1.769 de pacienți cu boală cardiacă reumatică simptomatică, recrutați în 12 spitale terțiare din India, între februarie 2022 și august 2024. Participanții aveau, pe lângă boala valvulară reumatică, insuficiență cardiacă, fibrilație atrială sau se aflau deja sub tratament cu digoxină.

Pacienții au fost randomizați pentru a primi digoxină orală, în doză de 0,125–0,25 mg o dată pe zi, sau placebo, ambele adăugate tratamentului uzual. Urmărirea mediană a fost de 2,1 ani, până în decembrie 2025.

Vârsta medie a participanților a fost de 46 de ani, iar 72% au fost femei. Majoritatea pacienților aveau afectare valvulară mixtă, implicând mai multe valve. Stenoza mitrală moderată sau severă a fost prezentă la 85% dintre participanți, iar fibrilația atrială la 70%. Aproximativ 90% dintre pacienți se aflau în clasele funcționale NYHA II-IV.

Reducere a riscului de deces sau agravare a insuficienței cardiace

Obiectivul principal al studiului a fost un rezultat compozit: deces de orice cauză sau insuficiență cardiacă nou apărută ori agravată.

Acest obiectiv a fost înregistrat la 31,4% dintre pacienții tratați cu digoxină, comparativ cu 35,5% în grupul placebo. Diferența a fost semnificativă statistic, cu un hazard ratio de 0,82.

Beneficiul a fost determinat în principal de reducerea episoadelor de insuficiență cardiacă nou apărută sau agravată. Acestea au fost raportate la 25,8% dintre pacienții din grupul digoxină, față de 29,2% în grupul placebo.

În schimb, mortalitatea totală nu a fost semnificativ diferită între cele două grupuri: 10% în grupul digoxină și 10,4% în grupul placebo.

Autorii estimează că aproximativ 14 pacienți ar trebui tratați cu digoxină timp de 2 ani pentru a preveni un eveniment din obiectivul compozit principal.

Beneficiul a fost observat pe fondul tratamentului uzual

Un element important al studiului este faptul că beneficiul digoxinei a fost observat la pacienți care primeau deja tratament uzual, inclusiv medicamente pentru controlul frecvenței cardiace, precum beta-blocante sau blocante ale canalelor de calciu.

Rezultatele sunt în concordanță cu datele din studii anterioare privind digoxina în insuficiența cardiacă, în care medicamentul a redus riscul de agravare a insuficienței cardiace sau de spitalizare, fără a demonstra un beneficiu clar asupra mortalității.

În analiza pe subgrupuri, pacienții care luau deja digoxină înainte de includerea în studiu și cei cu fibrilație atrială la momentul inițial au părut să beneficieze mai mult. Autorii notează însă că aceste diferențe trebuie interpretate cu prudență, inclusiv prin posibilitatea unui efect legat de întreruperea digoxinei la pacienții alocați la placebo.

Risc redus de toxicitate în populația studiată

Toxicitatea suspectată la digoxină a fost rară. Aceasta a fost raportată la 15 pacienți din grupul digoxină, adică 1,7%, iar întreruperea definitivă a tratamentului din cauza toxicității suspectate a fost necesară la 10 pacienți, reprezentând 1,1% din grup.

Autorii subliniază că profilul bun de siguranță trebuie interpretat în contextul populației incluse în studiu: pacienții au fost relativ tineri, cu puține comorbidități și funcție renală foarte bună. Aceste rezultate nu pot fi extrapolate automat la pacienții vârstnici, cu boală vasculară aterosclerotică sau disfuncție renală, la care riscul de toxicitate la digoxină poate fi mai mare.

De ce contează rezultatele pentru țările cu acces limitat la îngrijiri specializate

Boala cardiacă reumatică rămâne o cauză majoră de insuficiență cardiacă și mortalitate în țările cu venituri mici și medii. În aceste contexte, spitalizarea pentru insuficiență cardiacă apare adesea târziu, când pacientul este deja într-o stare avansată de decompensare.

Din acest motiv, studiul a folosit o definiție extinsă a agravării insuficienței cardiace, care a inclus nu doar spitalizările, ci și creșterea tratamentului diuretic oral sau administrarea intravenoasă de diuretice în ambulatoriu. Autorii consideră că această abordare reflectă mai bine realitatea clinică din țările în care accesul la spitalizare și îngrijiri terțiare este limitat.

În studiu, multe episoade de agravare a insuficienței cardiace au fost tratate prin intensificarea terapiei diuretice, fără spitalizare. Totuși, aceste episoade nu sunt considerate evenimente minore, deoarece agravarea insuficienței cardiace tratată în ambulatoriu poate semnala un risc crescut ulterior.

Limitări ale studiului

Principala limitare este faptul că studiul a fost realizat în India, iar aplicarea rezultatelor în alte țări cu boală cardiacă reumatică endemică trebuie făcută cu prudență. Totuși, autorii susțin că profilul pacienților și evoluția bolii sunt similare cu cele raportate în registre globale de boală cardiacă reumatică.

O altă limitare importantă este că nivelurile serice de digoxină nu au fost monitorizate. În plus, populația studiată a fost relativ tânără și cu funcție renală bună, ceea ce poate explica rata scăzută de toxicitate și limitează extrapolarea la pacienți mai fragili sau cu afectare renală.

Concluzia autorilor

La pacienții cu boală cardiacă reumatică simptomatică, digoxina a produs o reducere modestă a riscului combinat de deces sau insuficiență cardiacă nou apărută ori agravată, fără o creștere importantă a toxicității.

Datele sugerează că digoxina poate fi utilizată în siguranță la pacienți tineri cu boală cardiacă reumatică, în special pentru reducerea agravării insuficienței cardiace, dar nu demonstrează un beneficiu asupra mortalității totale.

Referinte:

Karthikeyan G, Devasenapathy N, Ghosh A, et al. Digoxin in Patients With Symptomatic Rheumatic Heart Disease: A Randomized Clinical Trial. JAMA. Published online May 10, 2026. doi:10.1001/jama.2026.7335

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.