Cancerul de col uterin în România: statistici actualizate, decalaje în screening și direcții de politică publică (Raport 2025)

România continuă să înregistreze unele dintre cele mai ridicate rate de incidență și mortalitate prin cancer de col uterin din Europa, în pofida eforturilor de sănătate publică din ultimul deceniu. Acest raport a fost elaborat de Medic24 pentru a oferi o analiză actualizată, bazată pe dovezi, a situației naționale, cu accent pe tendințele epidemiologice, acoperirea screeningului, progresele în vaccinarea HPV și cadrul legislativ și administrativ actual.

Obiectivul este de a sprijini clinicienii, factorii de decizie și profesioniștii din sănătate în înțelegerea provocărilor structurale care afectează prevenția și controlul cancerului de col uterin în România. Publicația se aliniază, de asemenea, Zilei Mondiale pentru Eliminarea Cancerului de Col Uterin, marcată anual la 17 noiembrie, subliniind importanța unui răspuns rapid și bazat pe date pentru reducerea deceselor prevenibile.

Cancerul de col uterin în România – cifre esențiale

Cancerul de col uterin rămâne o problemă majoră de sănătate publică în România, cu unul dintre cele mai ridicate niveluri de povară din Europa. Incidența anuală este estimată la aproximativ 3.380 de cazuri noi și 1.805 decese (Globocan 2020). Cancerul de col uterin este al treilea cel mai frecvent cancer la femeile din România (după cancerul de sân și colorectal) și a patra cauză de mortalitate prin cancer la femei. Incidența standardizată pe vârstă a României (circa 33 la 100.000) este aproape triplă față de media UE (~12/100.000), iar mortalitatea (aproximativ 12–18 la 100.000, în funcție de an) este de aproximativ trei ori media UE (OECD, 2025). Aceasta este cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană și comparabilă cu niveluri observate în unele țări cu venituri mai mici. Povara bolii a scăzut modest în ultimul deceniu – de exemplu, mortalitatea prin cancer de col uterin s-a redus cu ~25% între 2011 și 2021 – dar rămâne mult peste nivelurile europene. Majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în stadii avansate, reflectând lacunele din prevenție. Boala contribuie substanțial la mortalitatea prematură: rata Years of Life Lost (YLL) atinge un vârf la vârsta mijlocie (55–59 de ani) și variază între regiuni, unele județe având rate cu 1,5 ori mai mari decât altele, ceea ce evidențiază disparități geografice și socio-economice.

Participarea la screening în România este foarte scăzută, afectând capacitatea de detecție precoce. Programul Național de Screening pentru Cancerul de Col Uterin a fost lansat în 2012, oferind testare Babeș-Papanicolau gratuită la fiecare 5 ani femeilor de ~25–64 de ani. Programul este organizat, în teorie – cu rețele județene de screening și finanțare din partea Ministerului Sănătății – dar, în practică, a întâmpinat dificultăți majore de implementare. Acoperirea a rămas sub 20% chiar și în al doilea ciclu de screening. Doar ~612.000 de teste Papanicolau au fost efectuate în perioada 2012–2017 (~11% din populația eligibilă).

Datele din sondaje arată că mai puțin de 15% dintre femeile din România cu vârsta 20–74 de ani declarau, la sfârșitul anilor 2010, că au efectuat un test Papanicolau în ultimii 5 ani – de departe cea mai scăzută rată din UE (comparativ, doar ~13% dintre femeile din UE nu au fost niciodată testate). Estimări mai recente arată că aproximativ 38–39% dintre femeile 25–69 au efectuat un test Papanicolau în ultimii 5 ani (2019), tot mult sub media UE (~65%). Programul a funcționat mai degrabă oportunistic decât populațional – nu există sisteme sistematice de invitație și reamintire, iar multe femei se testează doar la inițiativa proprie sau la recomandarea medicului. Principalele bariere au inclus nivelul scăzut de informare, implicarea limitată a furnizorilor, infrastructura insuficientă (mai ales în zonele rurale) și administrarea fragmentată. De exemplu, mulți medici de familie și ginecologi nu au recrutat activ femeile (doar aproximativ 48% dintre medici au participat activ prin recomandarea testelor). Lipsa unui registru unic de call–recall și finanțarea inconsistentă au afectat eficacitatea programului. Ca urmare, rata de screening din România rămâne o fracțiune din ținta de 70% recomandată de UE/OMS pentru o prevenție eficientă.

România începe acum să întărească screeningul, deși târziu. În perioada 2018–2021, proiecte-pilot regionale au introdus testarea HPV (cu triere citologică) pentru femeile 25–64 din anumite regiuni (Centru, Nord-Est, Nord-Vest, Sud-Muntenia), acoperind ~200.000 de femei (peste 50% din grupuri vulnerabile). Aceste proiecte, cofinanțate din Fondul Social European, au arătat o participare îmbunătățită (~51% în pilot) și au stat la baza unei noi strategii. În 2023–2024, România a adoptat planuri pentru tranziția la screening primar HPV, la nivel național. Conform politicii actualizate (aprobate în 2024), toate femeile 25–65 vor beneficia de test HPV ADN o dată la 5 ani (cu citologie pentru cele pozitive), indiferent de statutul de asigurare.

Aceasta se aliniază ghidurilor UE și obiectivului OMS de a avea 70% dintre femei testate cu un test de înaltă performanță la vârstele 35 și 45 de ani. Indicatori de asigurare a calității screeningului au fost introduși în 2024, iar registrele de screening sunt în curs de organizare pentru a susține urmărirea cazurilor. Totuși, aceste reforme sunt în stadiu incipient. Pandemia COVID-19 a perturbat screeningul în 2020–2021, cu o revenire lentă. La mijlocul lui 2025, programul organizat nu atinge încă acoperirea dorită, iar majoritatea cancerelor de col uterin sunt depistate la femei netestate sau insuficient testate.

Modificări recente de politici

Vaccinarea HPV în România a fost, istoric, foarte limitată, dar schimbările recente de politici urmăresc creșterea acoperirii. România a lansat în 2008 o campanie de vaccinare HPV – una dintre primele din Europa – adresată fetelor de 10–14 ani, însă aceasta a eșuat notoriu: sub 3% dintre fete au fost vaccinate. Lipsa de încredere, informarea insuficientă și reticența față de vaccin au dus la suspendarea programului în 2010. Timp de aproape un deceniu, vaccinurile HPV au fost disponibile doar contra cost, fără program școlar de vaccinare. Ministerul Sănătății a reluat precaut vaccinarea HPV în 2017–2020, permițând părinților să solicite vaccinul prin medicii de familie.

Un program național formal de vaccinare HPV a fost reintrodus în 2021, oferind vaccinuri Gardasil-9 gratuite fetelor de 11–14 ani, ulterior extinzând eligibilitatea până la 18 ani (pe bază de cerere și consimțământ). Acoperirea a rămas extrem de scăzută. În 2020/2021, date preliminare sugerau că doar ~50.000 de fete fuseseră vaccinate – acoperire medie națională ~2%, fără ca vreo regiune să depășească 5%. În 2022, estimările arătau că doar 12–13% dintre adolescentele eligibile primiseră vaccinarea HPV – cel mai scăzut nivel din UE. Principalele bariere: lipsa informării părinților, temeri privind siguranța și mituri legate de comportamentul sexual, precum și birocrația programului la cerere.

România nu a inclus inițial vaccinarea HPV în calendarul național de imunizări și nu a oferit vaccinul băieților, ratând oportunitatea unei abordări gender-neutral.

Îmbunătățiri majore de politici au fost implementate începând cu 2023. În concordanță cu Planul European de Combatere a Cancerului, guvernul a extins accesul: din decembrie 2023, România a început finanțarea vaccinurilor HPV pentru fete și băieți 11–18 ani, oferindu-le gratuit în cadrul Programului Național de Imunizări. În paralel, a fost introdusă compensarea parțială (50%) pentru femeile 19–45 de ani.

Aceasta a reprezentat un pas semnificativ către vaccinarea gender-neutral. În august 2025, o ordonanță de urgență a extins vaccinarea HPV gratuită până la 26 de ani pentru femei și bărbați (în vigoare din 1 octombrie 2025). Conform noului sistem, adolescenții și tinerii 11–26 pot primi vaccinul gratuit în farmacii, pe baza prescripției medicului de familie, și pot efectua vaccinarea la medicul de familie sau alți vaccinatorii autorizați. Femeile 27–45 rămân eligibile pentru compensare 50%. Scopul acestor schimbări este atingerea rapidă a obiectivului OMS: 90% dintre fete vaccinate până la 15 ani. Implementarea programului extins este în curs; succesul depinde de campanii de informare și combaterea ezitării vaccinale. La mijlocul lui 2025, acoperirea vaccinală rămâne mult sub nivelurile UE (multe țări occidentale depășesc 70–80% la adolescente; România ~15% sau mai puțin), dar infrastructura de politici începe să se consolideze.

Politicile naționale și guvernanța în domeniul prevenției cancerului cervical s-au schimbat, în special în ultimii 2–3 ani, dar persistă decalaje între strategie și implementare. În 2022, România a adoptat Planul Național de Control al Cancerului (2023–2030), pentru prima dată prin lege (Legea nr. 293/2022). Planul include obiective specifice pentru cancerul de col uterin, aliniate inițiativelor UE și OMS: îmbunătățirea screeningului (inclusiv integrarea testării HPV, creșterea acoperirii), creșterea vaccinării HPV (inclusiv la băieți), dezvoltarea rețelelor regionale și navigație pentru pacienți. Planul califică explicit programul actual de screening drept „ineficient” și solicită reformarea acestuia. De asemenea, garantează dreptul fiecărui rezident la servicii preventive și terapeutice pentru cancer, finanțate din fonduri publice.

După adoptarea Planului, au fost emise mai multe acte normative: de exemplu, OG 26/2023, care clarifică responsabilitățile de implementare, și HG-uri din 2023 privind crearea Registrului Național de Cancer, precum și includerea unor servicii noi în programele de sănătate. Registrul Național de Cancer (RNC) a fost înființat oficial în august 2023 (HG 663/2023), sub coordonarea INSP. Acesta va permite, pentru prima dată, înregistrarea nominală, populațională, a tuturor cazurilor de cancer, remediind un deficit major de date. Un Ordin al ministrului în septembrie 2023 a stabilit setul minim de date și procedurile de raportare, și a desemnat 8 centre regionale de coordonare. Aceste măsuri vizează îmbunătățirea datelor de incidență, supraviețuire și urmărire post-screening, și conectarea României la rețeaua europeană de registre de cancer.

Responsabilitățile sunt împărțite între mai multe instituții, ceea ce a generat fragmentare. Ministerul Sănătății este autoritatea principală pentru politici și coordonare (confirmat în Legea cancerului). Finanțează și supraveghează programul național de screening și campaniile vaccinale. INSP (prin centrele de sănătate publică) implementează screeningul în teren: rețele, training, colectare date. DSP-urile organizează recrutarea locală și campaniile de educare. CNAS are un rol în decontarea unor servicii preventive și terapeutice: teste Papanicolau sau HPV pot fi decontate în ambulatoriu, iar medicii de familie pot elibera trimiteri. Fondurile de asigurări finanțează servicii de diagnostic și tratament și, treptat, includ și unele servicii preventive. Totuși, screeningul a fost în principal finanțat de Minister, ceea ce a generat discontinuități. Societățile profesionale oferă ghiduri și promovează îmbunătățiri. Societatea civilă este tot mai activă: organizații precum Societatea Română de Cancer sau Fundația Renașterea desfășoară campanii, caravane mobile și advocacy.

Coordonarea între actori a fost dificilă. Planul Național încearcă acum să unifice strategiile, dar implementarea efectivă și finanțarea constantă rămân provocări.

Disparități de echitate și acces

Disparitățile de echitate în România sunt semnificative. Povara bolii și accesul la prevenție diferă în funcție de statutul socio-economic și regiune. Femeile din mediul rural se confruntă cu bariere majore – județele rurale au mortalitate mai mare, reflectând participarea scăzută la screening și diagnostic tardiv. Serviciile de ginecologie și laboratoarele sunt concentrate urban, iar multe zone rurale nu au medici femei sau transport către centre. Femeile invocă lipsa timpului, distanța și costurile (deplasare, plăți informale) drept bariere. Populațiile sărace și cu educație redusă au o participare mult mai mică: un studiu arăta că 43% dintre femeile cu venituri reduse nu au făcut niciodată un test Papanicolau, comparativ cu 13% în rândul celor cu venituri mari. Comunitățile rome sunt afectate disproporționat – bariere culturale, discriminarea și precaritatea contribuie la rate extrem de scăzute de screening. Un studiu calitativ nota că multe femei rome au încredere redusă în sistemul medical și o informare limitată. Proiectele-pilot au inclus explicit grupuri vulnerabile (peste jumătate dintre participante).

Au existat inițiative precum caravanele mobile (Renașterea). La vaccinare, disparitățile sunt similare – familiile urbane, cu educație superioară, au solicitat vaccinul mai des; în rural, acoperirea a fost aproape nulă în sistemul la cerere. Noul model prin farmacii (din 2025) poate îmbunătăți accesul rural. Pentru echitate, Planul garantează screening și vaccinare gratuite chiar și pentru neasigurați. Însă suportul practic (navigare, transport, remindere) rămâne limitat. Factorii structurali – educație, alfabetizare în sănătate, sărăcie – influențează major rezultatele. Fără intervenții adaptate (mediatori comunitari, comunicare cultural-sensibilă), mediile naționale vor ascunde inegalități interne majore.

Context european și internațional

România este un outlier în UE în ceea ce privește cancerul cervical. Incidența și mortalitatea sunt de 2–4 ori mai mari decât mediile europene. Riscul de-a lungul vieții de a dezvolta cancer de col este ~2,3% – de 2,5 ori mai mare decât media UE. Riscul de deces este de ~3,2 ori mai mare.

În Europa Centrală și de Est, România și Bulgaria au avut istoric cele mai ridicate rate, iar România depășește ușor Bulgaria. La nivelul regiunii OMS Europa, doar câteva țări din Balcani (ex. Muntenegru) au niveluri comparabile. Aceste diferențe reflectă lipsuri în prevenție – în Europa Occidentală, screeningul organizat și vaccinarea au redus dramatic boala. România recuperează acum decalaje de peste 30 de ani. Profilul de țară al Comisiei Europene (2023) a semnalat incidența (32,3/100.000) și mortalitatea (16,9/100.000), cele mai ridicate din UE, cerând acțiuni urgente. România nu este încă complet aliniată cu Recomandarea Consiliului UE (2022) privind screeningul – care solicită screening HPV organizat pentru femei 30–65 și acoperire vaccinală de 90% la fete până în 2030. Politicile recente (HPV primar și extinderea vaccinării) sunt pași înainte, dar performanța rămâne mult sub ținte. La nivel global, România a adoptat strategia OMS de eliminare (90-70-90), dar acoperirea actuală (~15% vaccinare, <40% screening) este mult sub obiective. Modelele OMS sugerează că Europa de Est nu va atinge pragul de eliminare (<4/100.000) până în 2030 fără accelerare substanțială. Există modele de succes relevante: Slovenia – registru robust de screening, acoperire peste 70%; Marea Britanie și țările scandinave – tranziție la testare HPV și auto-recoltare, cu rate ridicate de participare; programe școlare de vaccinare >80% acoperire.

Aceste exemple sunt des invocate în discuțiile de politici din România. În ansamblu, situația României este privită ca o problemă de echitate europeană. Progresul depinde de implementarea consecventă a reformelor deja adoptate.

Evoluții recente (2020–2025) și provocări actuale

În ultimii 3–5 ani, România a făcut angajamente majore pentru combaterea cancerului cervical. Planul Național de Cancer 2023–2030 (legiferat în 2022) stabilește obiective măsurabile (ex. reducerea mortalității cu 5% până în 2030). România s-a aliniat la inițiativele UE privind screeningul și vaccinarea. Politica de vaccinare HPV a fost relansată (2021) și extinsă semnificativ (2023–2025). Proiectele-pilot de screening s-au încheiat (2018–2023) și vor fundamenta implementarea națională a screeningului HPV primar, programată pentru 2024. Registrul Național de Cancer a fost creat în 2023. Sunt dezvoltări pozitive, dar persistă întrebări privind implementarea. De exemplu, deși legea garantează acces gratuit, în 2025 sistemul de call–recall nu este încă funcțional; infrastructura IT este în curs de construibil. Finanțarea, deși alocată, trebuie executată constant – istoric, absorbția fondurilor în sănătate a fost scăzută. Implementarea auto-recoltării HPV, recomandată de experți, nu a început încă. Progresul centrelor regionale pentru colposcopie și tratamentul leziunilor este în curs, nu finalizat. Deficitele de resurse umane rămân – lipsa specialiștilor, anatomopatologilor, oncoginecologilor.

O altă provocare majoră este integrarea serviciilor: asigurarea accesului rapid la colposcopie, biopsie și tratament pentru femeile pozitive. Deși traseele clinice sunt definite în ghiduri, în practică pot exista pierderi la urmărire. Societatea civilă și organismele profesionale cer ritm mai rapid și transparență. Ministerul Sănătății publică periodic rapoarte privind implementarea Planului și a lansat campanii de informare.

Persistă probleme de încredere și dezinformare – ezitarea vaccinală este alimentată de narațiuni conspiraționiste, iar screeningul este afectat de fatalism sau temeri. Lipsa datelor privind stadiile la diagnostic sau supraviețuirea complică monitorizarea progresului. În plus, pandemia COVID-19 și alte crize (inclusiv nevoile refugiaților) au pus presiune pe sistemul de sănătate publică. În concluzie, România a intrat într-o fază nouă de angajament politic pentru eliminarea cancerului cervical, însă succesul depinde de transformarea planurilor în acțiuni concrete, finanțare stabilă și depășirea barierelor sociale.

Provocări majore de politici

• Creșterea acoperirii: Extinderea rapidă a vaccinării HPV și a screeningului organizat pentru a ajunge la populațiile rurale și vulnerabile. Necesită implicarea medicilor de familie, programe de teren și, posibil, vaccinare în școli.
• Educație pentru sănătate și dezinformare: Combaterea ezitării vaccinale și creșterea nivelului de informare privind screeningul, prin campanii susținute și bazate pe dovezi, adaptate grupurilor vulnerabile.
• Infrastructură și resurse umane: Creșterea capacității laboratoarelor și specialiștilor pentru testare HPV, citologie și tratament. Formarea mai multor citotehnicieni și colposcopiști, asigurarea echipamentelor în toate regiunile.
• Sisteme integrate de informații: Implementarea completă a Registrului Național de Cancer și a registrelor de screening pentru invitații, recall și monitorizare. Integrarea datelor va permite evaluarea performanței programelor.
• Finanțare sustenabilă: Asigurarea finanțării constante pentru programele de prevenție și utilizarea eficientă a fondurilor UE.
• Coordonare multi-sectorială: Consolidarea coordonării între Minister, INSP, CNAS, DSP-uri și ONG-uri. Definirea clară a responsabilităților pentru atingerea țintelor în fiecare județ.
• Echitate: Intervenții dedicate pentru grupurile cu risc ridicat (ex. femeile rome, femeile din zone izolate), inclusiv clinici mobile și comunicare cultural adaptată.
• Monitorizare și responsabilizare: Evaluări anuale ale progresului către obiectivele 90-70-90 și adaptarea politicilor în funcție de rezultate.

Întrebări deschise pentru cercetare

• Vor produce rezultatele dorite noile strategii? Cât de eficient se implementează screeningul bazat pe HPV și crește acesta detecția leziunilor precanceroase?
• Traiectoria acoperirii vaccinale: Crește semnificativ vaccinarea după extinderea eligibilității până la 26 de ani și includerea băieților?
• Alocarea și utilizarea resurselor: Ajung fondurile din Planul Național de Cancer în mod real la programele de control al cancerului cervical?
• Implicarea furnizorilor: Recurg medicii de familie la recomandarea activă a screeningului și vaccinării HPV?
• Calitatea și transparența datelor: Va furniza Registrul Național de Cancer date fiabile, raportate complet și la timp?
• Impactul problemelor sistemului de sănătate: Cum influențează deficitul de specialiști și infrastructura spitalicească rezultatele la nivel regional?
• Accesul grupurilor marginalizate: Sunt femeile neasigurate sau aflate în situații vulnerabile efectiv conectate la screening și tratament?
• Percepția publică și încrederea: Cum evoluează percepțiile populației privind prevenția cancerului cervical?
• Rolul suportului internațional: Cât de durabile sunt rezultatele proiectelor finanțate de UE?
• Perspective pe termen lung: Este România pe traiectoria atingerii țintelor OMS până în 2030? Dacă nu, ce măsuri suplimentare sunt necesare?

Metodologie

Acest raport a fost realizat la mijlocul anului 2025 printr-o analiză extinsă a surselor naționale și internaționale, incluzând legislație, strategii guvernamentale și statistici oficiale ale Ministerului Sănătății, INSP și arhive legislative.

Am utilizat baza de date Globocan 2020 și Centrul de Informare HPV al IARC/OMS pentru indicatorii epidemiologici, corelând cu datele ECIS și profilurile OECD/UE (2023/2025) pentru comparații europene.

Dezvoltările de politici au fost verificate în Monitorul Oficial și în comunicate oficiale. Am consultat articole peer-reviewed (2023–2025) privind screeningul și vaccinarea HPV în România și rapoarte OMS/UE pentru analiza alinierii la ghiduri. În absența datelor recente (ex. acoperire vaccinală 2024–2025), am folosit estimările oficiale disponibile.

Limitările includ lipsa publicării unor date foarte recente privind implementarea screeningului și vaccinării.

Resurse:

LEGE nr. 293/2022 – Prevenirea și combaterea cancerului (RO)

OECD – EU Country Cancer Profile: Romania 2025 (EN)

ReThinkHPVaccination – European Commission (EN)

Simion L, Rotaru V, Cirimbei C, Gales L, Stefan D-C, Ionescu S-O, Luca D, Doran H, Chitoran E. Inequities in Screening and HPV Vaccination Programs and Their Impact on Cervical Cancer Statistics in Romania. Diagnostics. 2023; 13(17):2776. doi:10.3390/diagnostics13172776

Saveliev GM, Varlas VN, Piron-Dumitrascu M, Suciu N. Cervical cancer screening in Europe and Romania: policies, progress, disparities. J Med Life. 2025;18(7):604-607. doi:10.25122/jml-2025-0099

Rethink HPV Vaccination – Romania profile (EN)

Europeancancer.org – HPV Romania

Medic24 – Extinderea vaccinării HPV (RO)

Medic24 – Vaccinare gratuită până la 26 de ani (RO)

HSPM – Registrul Național de Cancer (EN)

Andreassen T, Weiderpass E, Nicula F, Șuteu O, Itu A, Bumbu M, Tincu A, Ursin G, Moen K. Controversies about cervical cancer screening: Roma women in Romania. Social Science & Medicine. 2017;183:48-55. doi:10.1016/j.socscimed.2017.04.040

HPV Romania Action – Responsible Communication (EN)

HPVCentre.net – Romania HPV Fact Sheet 2023 (EN)

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.