Astigmatism miopic, hipermetropic și mixt: cauze și simptome

Astigmatismul este o problemă frecventă de vedere, care poate determina perceperea neclară sau distorsionată a obiectelor, atât la apropiere, cât și la distanță. În funcție de modul în care lumina este focalizată în interiorul ochiului, astigmatismul poate fi miopic, hipermetropic sau mixt. Deși denumirile par complicate, diferențele dintre aceste forme pot fi explicate relativ simplu. Cele mai multe cazuri pot fi corectate eficient cu ochelari sau lentile de contact.

Astigmatismul nu este, în sine, o boală oculară gravă, ci o eroare de refracție. Totuși, uneori poate fi asociat cu afecțiuni ale corneei care necesită investigații și tratamente specifice.

Ce este astigmatismul și cum afectează vederea?

Pentru a vedea clar, lumina care pătrunde în ochi trebuie focalizată corect pe retină, stratul de țesut sensibil la lumină situat în partea posterioară a globului ocular.

Corneea, suprafața transparentă din partea anterioară a ochiului, și cristalinul contribuie la focalizarea luminii.

Într-un ochi fără astigmatism, aceste structuri au o putere de refracție suficient de uniformă pentru ca imaginea unui obiect îndepărtat să fie focalizată într-un singur punct pe retină, în absența altor erori de refracție.

În cazul astigmatismului, curbura corneei sau a cristalinului diferă între anumite direcții. Din acest motiv, razele de lumină nu sunt focalizate uniform, iar imaginea rezultată poate fi neclară, alungită sau distorsionată.

O comparație frecvent utilizată este cea dintre o minge de fotbal perfect rotundă și o minge de rugby: cea din urmă are curburi diferite în funcție de direcția în care este privită.

Potrivit National Eye Institute (NEI), instituție a National Institutes of Health din SUA, astigmatismul poate produce vedere încețoșată, oboseală oculară, dureri de cap și dificultăți de vedere nocturnă. În formele ușoare, persoana afectată poate să nu observe niciun simptom.

Care sunt tipurile de astigmatism?

Astigmatismul este clasificat în funcție de poziția în care se formează imaginile în raport cu retina.

Pentru a înțelege clasificarea, trebuie cunoscut termenul de meridian ocular. În optică, meridianele reprezintă direcții prin care poate fi analizată puterea de refracție a ochiului. În astigmatismul regulat există două meridiane principale, cu puteri de refracție diferite.

Diferențele dintre astigmatismul miopic, hipermetropic și mixt depind de modul în care lumina este focalizată în aceste meridiane.

Clasificarea este descrisă în literatura medicală, inclusiv în lucrarea „Consensus on the management of astigmatism in cataract surgery”, publicată în revista BMC Ophthalmology.

1. Astigmatismul miopic

Astigmatismul miopic apare atunci când lumina este focalizată în fața retinei în cel puțin unul dintre cele două meridiane principale, fără ca celălalt să fie hipermetropic.

Există două forme:

• Astigmatism miopic simplu: într-un meridian, lumina este focalizată corect pe retină, iar în celălalt, în fața retinei.
• Astigmatism miopic compus: în ambele meridiane principale, focalizarea se produce în fața retinei, dar la distanțe diferite.

Astigmatismul miopic poate fi asociat cu dificultăți de vedere la distanță. De exemplu, o persoană poate observa că indicatoarele rutiere, numerele autobuzelor sau literele de pe un ecran îndepărtat sunt neclare.

Spre deosebire de miopia simplă, astigmatismul poate determina și distorsionarea contururilor obiectelor. Unele litere sau linii pot părea mai clare decât altele, în funcție de orientarea lor.

Vederea de aproape poate fi mai bună decât cea la distanță, dar nu este obligatoriu să fie perfect clară.

2. Astigmatismul hipermetropic

Astigmatismul hipermetropic apare atunci când lumina ar fi focalizată în spatele retinei în cel puțin un meridian principal, iar celălalt meridian nu este miopic, în condițiile în care acomodarea ochiului este relaxată.

Și acesta poate fi de două tipuri:

• Astigmatism hipermetropic simplu: lumina este focalizată pe retină într-un meridian și în spatele acesteia în celălalt.
• Astigmatism hipermetropic compus: focalizarea se produce în spatele retinei în ambele meridiane, dar la distanțe diferite.

Persoanele cu astigmatism hipermetropic pot avea dificultăți la citit, la utilizarea telefonului sau la alte activități care solicită vederea de aproape.

Pot apărea senzația de ochi obosiți, disconfortul vizual după perioade îndelungate de concentrare și durerile de cap.

La persoanele tinere, capacitatea cristalinului de a-și modifica forma, numită acomodare, poate compensa parțial hipermetropia. Din acest motiv, unele persoane pot avea o vedere aparent bună, dar pot resimți oboseală oculară după activități prelungite.

Totuși, simptomele nu permit diferențierea sigură dintre astigmatismul hipermetropic și alte erori de refracție.

3. Astigmatismul mixt

Astigmatismul mixt reprezintă situația în care un meridian principal este miopic, iar celălalt este hipermetropic.

Cu alte cuvinte, lumina este focalizată în fața retinei într-un meridian și în spatele retinei în celălalt.

Această combinație poate produce vedere încețoșată sau distorsionată atât la apropiere, cât și la distanță.

Persoanele cu astigmatism mixt pot observa:

• dificultăți în identificarea detaliilor fine;
• contururi neclare ale literelor sau obiectelor;
• disconfort la citit sau la utilizarea ecranelor;
• nevoia de a miji ochii pentru a vedea mai clar;
• dificultăți de vedere în condiții de iluminare redusă.

Astigmatismul mixt nu este automat mai grav decât cel miopic sau hipermetropic. Severitatea depinde de valorile dioptriilor, de calitatea vederii și de eventualele afecțiuni oculare asociate.

Astigmatism miopic, hipermetropic și mixt: care sunt diferențele?

Tipul astigmatismului	Modul de focalizare	Manifestări posibile
Miopic simplu	Un meridian focalizează pe retină, celălalt în fața ei	Vedere neclară, mai ales la distanță
Miopic compus	Ambele meridiane focalizează în fața retinei	Vedere neclară la distanță și distorsiuni vizuale
Hipermetropic simplu	Un meridian focalizează pe retină, celălalt în spatele ei	Oboseală oculară, posibil disconfort la aproape
Hipermetropic compus	Ambele meridiane focalizează în spatele retinei	Dificultăți de focalizare și oboseală vizuală
Mixt	Un meridian focalizează în fața retinei, celălalt în spatele ei	Vedere distorsionată la mai multe distanțe

Important: manifestările din tabel sunt orientative. Toate formele de astigmatism pot produce vedere neclară atât la apropiere, cât și la distanță. Clasificarea exactă se stabilește prin măsurarea refracției oculare, nu numai pe baza simptomelor.

Care sunt cauzele astigmatismului?

Astigmatismul este determinat în principal de diferențele de curbură ale corneei sau, mai rar, de particularitățile optice ale cristalinului.

Unele persoane se nasc cu astigmatism, în timp ce la altele acesta devine evident în copilărie, adolescență sau la vârsta adultă.

Printre factorii implicați se numără:

• Factorii genetici: astigmatismul poate avea o componentă ereditară și poate apărea la mai mulți membri ai aceleiași familii.
• Forma naturală a corneei: diferențele individuale de curbură pot determina astigmatism chiar în absența unei boli oculare.
• Modificările cristalinului: schimbările de formă sau poziție ale acestuia pot contribui la astigmatism.
• Traumatismele oculare: anumite leziuni pot modifica suprafața corneei și pot produce astigmatism.
• Intervențiile chirurgicale oculare: uneori, vindecarea corneei după o operație poate modifica refracția.
• Afecțiunile corneene: keratoconusul și cicatricile corneene pot determina astigmatism neregulat, uneori progresiv.

În majoritatea cazurilor, astigmatismul nu este consecința unei greșeli făcute de pacient și nu poate fi prevenit printr-o anumită dietă sau prin exerciții pentru ochi.

Poate astigmatismul să apară din cauza telefonului sau calculatorului?

Utilizarea îndelungată a ecranelor poate provoca oboseală vizuală, disconfort ocular și uscăciune a ochilor, însă nu există dovezi că aceasta determină direct astigmatismul.

De asemenea, cititul în lumină slabă nu este considerat o cauză a astigmatismului.

American Academy of Ophthalmology (AAO) precizează că apropierea excesivă de televizor și cititul în lumină slabă nu provoacă astigmatismul și nu îl agravează.

Totuși, în cazul unei persoane care are deja astigmatism necorectat, activitățile vizuale prelungite pot face simptomele mai evidente.

Ce simptome poate produce astigmatismul?

Intensitatea simptomelor diferă de la o persoană la alta. Un astigmatism mic poate trece neobservat, în timp ce unul mai pronunțat poate influența activitățile zilnice.

Printre manifestările frecvente se numără:

• Vederea încețoșată: obiectele par neclare, indiferent de distanță.
• Vederea distorsionată: liniile și contururile pot părea deformate sau alungite.
• Nevoia de a miji ochii: persoana încearcă să obțină o imagine mai clară prin îngustarea pleoapelor.
• Durerile de cap: pot apărea după perioade de solicitare vizuală.
• Oboseala oculară: este mai evidentă după citit, lucrul la calculator sau alte activități care necesită concentrare.
• Dificultățile de vedere nocturnă: luminile pot părea difuze, iar detaliile sunt mai greu de distins.
• Disconfortul la citit: unele persoane au dificultăți în menținerea clarității textului.

Aceste simptome nu sunt specifice exclusiv astigmatismului. Ele pot apărea și în alte probleme oculare, motiv pentru care diagnosticul necesită o examinare de specialitate.

Ce înseamnă astigmatism regulat și neregulat?

Pe lângă clasificarea în astigmatism miopic, hipermetropic și mixt, medicii diferențiază astigmatismul regulat de cel neregulat.

Astigmatismul regulat

Este forma cea mai frecventă. Cele două meridiane principale ale ochiului sunt perpendiculare între ele, iar diferențele de curbură sunt relativ uniforme.

În general, astigmatismul regulat poate fi corectat eficient cu lentile cilindrice sau torice.

Astigmatismul neregulat

În această formă, curbura corneei variază neuniform, iar refracția nu mai poate fi descrisă complet prin două meridiane principale perpendiculare.

Astigmatismul neregulat poate apărea în urma unor cicatrici, traumatisme sau boli precum keratoconusul.

Keratoconusul este o afecțiune în care corneea se subțiază și își modifică progresiv forma, devenind mai proeminentă. Această schimbare poate determina astigmatism neregulat și scăderea vederii.

Potrivit consensului internațional privind keratoconusul și bolile ectatice corneene, publicat în 2026 în revista Cornea, frecarea ochilor, istoricul familial și bolile alergice oculare sunt factori relevanți în evaluarea riscului de keratoconus.

Un astigmatism care crește rapid, în special la un adolescent sau adult tânăr, justifică o evaluare oftalmologică pentru excluderea acestei afecțiuni.

Cum este diagnosticat astigmatismul?

Diagnosticul este stabilit în cadrul unui consult oftalmologic, prin evaluarea acuității vizuale și măsurarea refracției ochiului.

Investigațiile pot include:

• Testarea acuității vizuale: pacientul citește litere sau simboluri de dimensiuni diferite, pentru evaluarea vederii.
• Autorefractometria: oferă o estimare obiectivă a erorilor de refracție.
• Refracția subiectivă: medicul compară diferite lentile pentru a identifica varianta care oferă o vedere clară și confortabilă.
• Keratometria: măsoară curbura corneei în meridianele principale.
• Topografia sau tomografia corneană: analizează forma corneei și poate identifica modificări sugestive pentru astigmatismul neregulat sau keratoconus.

În anumite situații, mai ales la copii, medicul poate utiliza picături care relaxează acomodarea, pentru o măsurare mai precisă a refracției.

Topografia corneană nu este obligatorie pentru orice persoană cu astigmatism, dar devine importantă în cazul modificărilor progresive ale dioptriilor, al suspiciunii de keratoconus sau înaintea unor intervenții chirurgicale refractive.

Rolul acestei investigații este descris și în materialele de specialitate EyeWiki, platformă educațională a American Academy of Ophthalmology.

Cum se interpretează dioptriile în astigmatism?

O rețetă de ochelari pentru astigmatism conține, de regulă, trei parametri importanți:

• SPH (sferă): indică puterea sferică a lentilei, exprimată în dioptrii.
• CYL (cilindru): reprezintă componenta cilindrică necesară pentru corectarea astigmatismului.
• AX (ax): exprimă orientarea corecției cilindrice, în grade, între 0 și 180.

Valorile pot fi scrise în notație cu cilindru negativ sau pozitiv. Ambele sisteme sunt corecte și pot descrie aceeași lentilă.

Pentru a înțelege diferențele, iată câteva exemple orientative, toate scrise în notația cu cilindru negativ:

Tip	SPH	CYL
Miopic simplu	0,00	-1,00
Miopic compus	-1,00	-1,00
Hipermetropic simplu	+1,00	-1,00
Hipermetropic compus	+2,00	-1,00
Mixt	+1,00	-2,00

Exemplele sunt strict ilustrative și nu reprezintă recomandări pentru prescrierea ochelarilor. Axa cilindrului, care nu este inclusă în tabel, trebuie stabilită individual la consultație.

Un cilindru de -1,00 sau +1,00 indică o componentă astigmatică de o dioptrie, însă nu este suficient, singur, pentru a stabili dacă astigmatismul este miopic, hipermetropic sau mixt.

De asemenea, un număr mai mare la cilindru nu înseamnă automat o boală oculară mai gravă. Interpretarea trebuie să țină cont de întreaga refracție, de acuitatea vizuală și de starea ochiului.

Se poate corecta astigmatismul?

Da. În cele mai multe situații, astigmatismul poate fi corectat eficient, astfel încât persoana să obțină o vedere clară.

Alegerea metodei depinde de tipul astigmatismului, valoarea dioptriilor, vârstă, starea corneei și preferințele pacientului.

Ochelarii de vedere

Ochelarii reprezintă cea mai simplă metodă de corecție pentru majoritatea pacienților.

Lentilele cilindrice sau sferocilindrice compensează diferențele de refracție dintre meridianele ochiului.

La început, unele persoane pot avea nevoie de o perioadă de adaptare la noile lentile, în special dacă astigmatismul nu a fost corectat anterior sau dacă s-a modificat semnificativ axa cilindrului.

Ochelarii corectează vederea în timpul purtării, dar nu modifică permanent forma corneei și nu vindecă astigmatismul.

Lentilele de contact

Lentilele de contact torice sunt concepute pentru corectarea astigmatismului regulat.

În anumite cazuri de astigmatism neregulat, pot fi necesare lentile rigide gaz-permeabile sau lentile sclerale, adaptate individual.

Purtarea lentilelor de contact implică respectarea regulilor de igienă și a recomandărilor de utilizare, deoarece folosirea necorespunzătoare crește riscul de infecții corneene.

Chirurgia refractivă

Pentru unii adulți, procedurile de chirurgie refractivă, precum LASIK sau PRK, pot reduce dependența de ochelari sau lentile de contact.

Aceste intervenții modifică forma corneei pentru a îmbunătăți focalizarea luminii.

Nu toate persoanele cu astigmatism sunt candidate pentru chirurgie refractivă. Înaintea unei intervenții, sunt necesare evaluarea stabilității dioptriilor, a grosimii și formei corneei, precum și identificarea eventualelor contraindicații.

În special, keratoconusul constituie un factor important de risc pentru anumite proceduri chirurgicale refractive.

Indicațiile, beneficiile și riscurile trebuie discutate individual cu medicul oftalmolog, conform principiilor din ghidul „Refractive Errors Preferred Practice Pattern” al American Academy of Ophthalmology.

În cazul keratoconusului progresiv, medicul poate recomanda procedura de cross-linking cornean, destinată stabilizării corneei. Aceasta tratează evoluția afecțiunii corneene și nu reprezintă o metodă obișnuită de corecție a astigmatismului regulat.

Astigmatismul la copii: când trebuie verificată vederea?

Astigmatismul poate fi prezent de la naștere sau poate deveni evident în primii ani de viață.

Copiii nu își dau întotdeauna seama că văd neclar, mai ales dacă problema este prezentă de mult timp sau afectează predominant un singur ochi.

Semnele care pot sugera o dificultate de vedere includ:

• apropierea excesivă de cărți sau ecrane;
• mijirea frecventă a ochilor;
• înclinarea capului pentru a privi anumite obiecte;
• dificultăți la citit sau la observarea detaliilor;
• evitarea unor activități care solicită vederea.

Aceste manifestări nu confirmă singure existența astigmatismului, dar justifică evaluarea oftalmologică.

Un aspect important este riscul de ambliopie, cunoscută popular ca „ochi leneș”. Dacă imaginea transmisă de un ochi este constant neclară în perioada dezvoltării vizuale, vederea poate să nu se dezvolte normal.

Potrivit American Association for Pediatric Ophthalmology and Strabismus (AAPOS), erorile de refracție semnificative și necorectate în copilărie pot contribui la apariția ambliopiei.

Identificarea și corectarea la timp a problemelor de refracție sunt importante pentru dezvoltarea normală a vederii.

Când este necesar un consult oftalmologic?

Un consult este recomandat atunci când apar vedere neclară persistentă, dificultăți la citit, oboseală oculară repetată sau modificări ale clarității vederii.

Evaluarea este importantă și atunci când o persoană care poartă deja ochelari observă că nu mai vede bine cu aceștia.

În cazul unui astigmatism care crește rapid, al unei scăderi inexplicabile a vederii sau al unor modificări importante ale dioptriilor, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru identificarea unei eventuale afecțiuni corneene.

Scăderea bruscă a vederii, durerea oculară intensă, ochiul roșu și dureros sau apariția unei umbre în câmpul vizual necesită evaluare medicală urgentă. Aceste manifestări nu trebuie atribuite automat astigmatismului.

Întrebări frecvente despre astigmatism

Astigmatismul miopic este același lucru cu miopia?

Nu. Miopia simplă înseamnă că lumina proven

---

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.