Ana Aslan, pioniera gerontologiei și secretul tinereții prelungite

Prin cercetările sale inovatoare asupra îmbătrânirii și dezvoltarea unor tratamente revoluționare, Aslan a demonstrat că procesul de îmbătrânire poate fi gestionat și chiar încetinit, oferind astfel o nouă perspectivă asupra longevității și calității vieții.

Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897 în Brăila, într-o familie intelectuală, și a manifestat încă din copilărie o pasiune pentru știință. Alegerea carierei medicale nu a fost ușoară, având în vedere contextul social al epocii, în care femeile aveau acces limitat la profesii considerate masculine. Cu toate acestea, Aslan și-a urmat vocația și a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1922, specializându-se în fiziologie și farmacologie.

Descoperirea Gerovitalului: O revoluție în medicina anti-îmbătrânire

Cea mai importantă contribuție a Anei Aslan în medicină a fost descoperirea și dezvoltarea Gerovitalului H3 (procaine), primul medicament creat special pentru încetinirea procesului de îmbătrânire. Acest produs a fost rezultatul unor studii îndelungate asupra efectelor procainului asupra organismului uman. Observațiile sale au demonstrat că această substanță nu doar că îmbunătățește funcțiile celulare și încetinește degradarea neuronilor, dar are și efecte benefice asupra pielii, sistemului cardiovascular și sistemului nervos.

În 1952, Aslan a introdus oficial Gerovitalul în tratamentele geriatrice, iar acesta a fost rapid adoptat în centrele medicale din întreaga lume. Personalități celebre precum Charles de Gaulle, John F. Kennedy, Salvador Dalí și Marlene Dietrich au utilizat Gerovitalul, ceea ce a contribuit la creșterea notorietății internaționale a cercetătoarei românce.

Aslavital: Continuarea inovației

Nu s-a oprit doar la Gerovital. În anii ’70, Ana Aslan a creat Aslavital, un alt produs destinat combaterii procesului de îmbătrânire, îmbunătățind astfel formula originală. Acesta a fost dezvoltat în special pentru persoanele care prezentau un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare și pentru protecția împotriva stresului oxidativ, una dintre principalele cauze ale îmbătrânirii premature.

Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”

Un alt mare succes al său a fost înființarea, în 1958, a Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie, primul de acest gen din lume. Sub conducerea sa, institutul a devenit un centru de referință internațional, atrăgând pacienți din toate colțurile lumii, inclusiv personalități politice, artiști și oameni de știință.

Institutul nu doar că a oferit tratamente bazate pe metodele sale inovatoare, dar a fost și un centru de cercetare care a influențat dezvoltarea geriatriei moderne. Aslan a fost o susținătoare ferventă a ideii că îmbătrânirea nu este o boală, ci un proces biologic care poate fi gestionat printr-o combinație de tratament farmacologic, dietă echilibrată și un stil de viață sănătos.

Recunoașterea internațională și impactul pe termen lung

Datorită contribuțiilor sale, Ana Aslan a primit numeroase distincții naționale și internaționale, devenind membră a unor prestigioase academii de științe și primind numeroase premii. A fost recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății pentru inovațiile sale, iar lucrările sale au influențat generații de cercetători din domeniul gerontologiei.

Astăzi, moștenirea sa continuă prin produsele Gerovital, care sunt comercializate la nivel global și sunt considerate unele dintre cele mai eficiente soluții anti-îmbătrânire. De asemenea, institutul care îi poartă numele continuă să fie un reper în domeniul geriatriei, adaptându-se noilor descoperiri științifice și tehnologii medicale.

Ana Aslan a demonstrat că îmbătrânirea poate fi gestionată științific și că medicina poate oferi soluții pentru a prelungi nu doar durata vieții, ci și calitatea acesteia. Prin pasiunea, perseverența și viziunea sa, a schimbat percepția asupra procesului de îmbătrânire și a deschis noi orizonturi în domeniul gerontologiei. România poate fi mândră de această figură emblematică a științei, a cărei contribuție rămâne relevantă și astăzi, la mai bine de trei decenii de la trecerea sa în neființă.