Alergiile primăverii – scurt ghid MF pentru pacienții cu rinită alergică

Rinita alergică sezonieră („febra fânului”) este o afecțiune tot mai frecventă, cu prevalență în creștere la nivel global în ultimele decenii​. Se estimează că aproximativ 15–30% din populație prezintă simptome de rinită alergică, cu un vârf în sezonul de primăvară datorat expunerii la polen​.

Schimbările climatice contribuie la prelungirea sezonului polinic și la creșterea concentrației alergenilor atmosferici, intensificând astfel incidența și severitatea alergiilor de primăvară​. Rinita alergică nu este o boală banală: formele moderate-severe scad semnificativ calitatea vieții, afectând somnul, performanța școlară și productivitatea la locul de muncă​.

În plus, rinita alergică se asociază frecvent cu conjunctivită alergică și astm, făcând parte din conceptul „o singură cale aeriană” promovat de ARIA (Allergic Rhinitis and its Impact on Asthma)​.

Simptome principale și diferențierea de alte forme de rinită

Simptomele clinice ale rinitei alergice

Tabloul clinic clasic al rinitei alergice cuprinde: strănut în salve, rinoree anterioară apoasă (secreții nazale limpezi), obstrucție nazală și prurit nazal intens​. Simptomele debutează adesea brusc, la contactul cu alergenul (ex. polenuri în sezonul de primăvară), și pot persista pe toată durata expunerii. Pruritul nazal este adesea însoțit de prurit ocular, conjunctivită (ochi roșii, iritați și lacrimați) și disconfort faringian prin drenaj posterior​. În formele sezoniere, predomină strănutul, rinoreea și simptomele oculare, pe când în rinita cronică perenă pot predomina congestia nazală cronică și drip-ul postnazal​. De regulă, rinita alergică nu provoacă febră, iar secrețiile rămân clare; prezența febrei sau a altor simptome sistemice sugerează o etiologie diferită.

Diferențierea față de rinita infecțioasă și vasomotorie

Este esențial pentru medicul de familie să distingă rinita alergică de alte tipuri de rinită, pentru a evita tratamente inutile (de exemplu antibiotice) și a institui terapia adecvată. Rinita infecțioasă (viroză respiratorie acută) se caracterizează prin debut de obicei în sezonul rece sau în contexte contagioase, cu simptome care durează <7-10 zile. Secrețiile nazale devin mucopurulente pe parcurs, pot apărea febră moderată și cefalee, iar strănutul și pruritul sunt minimal. Prin contrast, rinita alergică are caracter sezonier sau recurent, secreții clare, fără febră, cu prurit intens și ochi înlăcrimați​. Rinita vasomotorie (non-alergică, non-infecțioasă) apare mai ales la adulți sau vârstnici și este declanșată de stimuli nespecifici – variații de temperatură sau umiditate, aer rece, mirosuri puternice, fum sau alți iritanți​. Acești pacienți acuză predominant congestie nazală cronică și rinoree apoasă, fără prurit sau conjunctivită și cu teste alergologice negative. De asemenea, rinita vasomotorie nu are o legătură sezonieră evidentă și poate coexista cu sensibilitatea nazală exagerată la factorii de mediu. Anamneza atentă și examenul clinic orientat (inclusiv inspectarea mucoasei nazale și evaluarea secrețiilor) ajută la diferențierea corectă a rinitei alergice de cele infecțioase sau vasomotorii.

Recomandări practice pentru medicii de familie

Educația pacienților cu rinită alergică este un pilon fundamental al managementului, în special pentru alergiile de primăvară unde evitarea alergenilor sezonieri (polenuri) poate reduce substanțial severitatea simptomelor.

Ghidurile actuale subliniază importanța măsurilor de mediu și a evitării alergenilor relevanți ca primă linie de intervenție​. Medicul de familie poate să explice pacienților următoarele strategii practice:

• Reducerea expunerii la polen: Ținerea ferestrelor închise în sezonul de vârf (dimineața și în zilele cu vânt), utilizarea aparatelor de aer condiționat cu filtre HEPA și evitarea ieșirilor afară în orele de maximă concentrație a polenului​. De asemenea, după revenirea în casă, este util ca pacientul să facă duș și să își schimbe hainele, pentru a îndepărta particulele de polen de pe piele și păr.
• Igiena nazală și a ochilor: Clătirea nazală cu ser fiziologic (irigații nazale saline) ajută la eliminarea alergenilor depuși pe mucoasă și ameliorează congestia, îmbunătățind simptomele și calitatea vieții​. Se poate recomanda lavajul nazal zilnic în sezonul de polen și comprese reci sau lacrimi artificiale pentru calmarea iritației oculare.
• Resurse digitale și prognoza polenului: Încurajați pacienții să urmărească buletinele de polen (de exemplu, prin aplicații mobile sau site-uri meteo specializate – Air Matters, BreezoMetter, AirCare Quality & Pollen) pentru a-și planifica activitățile în aer liber​. Există aplicații mobile ce permit monitorizarea în timp real a nivelurilor de alergeni și chiar înregistrarea zilnică a simptomelor, ajutând la conștientizarea factorilor declanșatori și la aderarea la tratament.
• Evitarea altor iritanți: Fumul de tutun, poluanții atmosferici și mirosurile puternice pot agrava rinita alergică; pacienții trebuie sfătuiți să evite fumatul și expunerea la fum de țigară, precum și la substanțe iritante (spray-uri, vopsele, detergenți cu miros puternic etc).
• Măsuri în interior: Pentru pacienții cu alergii perene (acarieni din praful de casă, mucegaiuri, epiteliu de animal) – deși nu specifice doar primăverii – amintiți importanța aerisirii adecvate a încăperilor, menținerii umidității sub 50% în locuință, folosirii huselor antiacarieni pentru saltea și perne și igienizării regulate a spațiilor​. Aceste măsuri pot fi utile și celor cu rinită sezonieră, deoarece reduc încărcătura globală de alergeni la care este expus pacientul.

Prin combinarea acestor intervenții de mediu, mulți pacienți observă o ameliorare notabilă a simptomelor​. Medicul de familie are rolul de a reitera constant aceste sfaturi la fiecare vizită, verificând complianța pacientului și corectând eventuale practici greșite (de exemplu, tehnica inadecvată de irigare nazală sau ventilarea casei în ore nepotrivite).

Tratament actual

Managementul farmacologic al rinitei alergice trebuie adaptat severității simptomelor și preferințelor pacientului, urmând o abordare treptată conform ghidurilor internaționale recente​.

În general, se pornește de la medicație ușoară pentru formele ușoare și se escaladează la terapii mai intensive pentru formele moderate-severe sau refractare.

Principalele opțiuni terapeutice de primă linie includ antihistaminicele H1 și corticosteroizii intranazali, iar în cazuri selectate imunoterapia alergen-specifică:

Antihistaminice de generație nouă

Antihistaminicele H1 sistemice (orale) de a doua generație reprezintă tratamentul simptomatic de bază în rinita alergică ușoară sau intermitentă. Medicamente precum desloratadina, levocetirizina, bilastina, fexofenadina sau loratadina au eficiență în reducerea strănutului, pruritului și rinoreei, mai ales dacă sunt administrate regulat în perioadele de expunere​. Se preferă aceste molecule de ultimă generație datorită profilului lor de siguranță și tolerabilitate: sunt nesedative (nu provoacă somnolență semnificativă) și au mai puține efecte adverse anticolinergice comparativ cu antihistaminicele vechi (prima generație)​. Pentru eficacitate optimă, pacienții trebuie instruiți să înceapă administrarea antihistaminicului înainte de expunerea la alergen (de exemplu cu 1-2 săptămâni înainte de sezonul polinic) și să îl ia zilnic în perioadele cu risc.

Antihistaminicele topice (spray nazal cu azelastină sau picături oftalmice cu antihistaminic) pot fi utile ca adjuvant în controlul rapid al simptomelor nazale sau oculare, având debut de acțiune în câteva minute. În practica curentă, medicul de familie ar trebui să evite prescrierea antihistaminicelor de primă generație (ex. clorfeniramină, difenhidramină) din cauza sedării și a efectelor adverse, cu excepția unor situații punctuale (de exemplu, prurit intens nocturn).

Corticosteroizi intranazali

Glucocorticoizii administrati topic intranazal reprezintă terapia de primă linie pentru pacienții cu rinită alergică persistentă moderată sau severă​. Spray-urile nazale cu corticosteroid (precum mometazonă, fluticazonă, budesonid, etc.) au efect antiinflamator local puternic: folosite corect și regulat, reduc inflamația mucoasei nazale și controlează eficient întregul spectru de simptome nazale – inclusiv congestia, asupra căreia antihistaminicele au efect limitat​. Studiile și metaanalizele au demonstrat că steroizii intranazali sunt superiori antihistaminicelor orale și antagoniștilor de leucotriene în ameliorarea simptomelor de rinită alergică​. De asemenea, aduc beneficii și la nivel ocular (diminuă pruritul și lăcrimarea) și pot îmbunătăți controlul astmului la pacienții cu dublă patologie (astm + rinită)​.

Pentru un efect optim, este esențial ca pacientul să fie educat privind tehnica de administrare a spray-ului nazal: flaconul se agită, apoi se introduce aplicatorul în nară orientat ușor lateral (departe de sept) și se pulverizează doza în timp ce se inspiră pe nas​. Medicamentul trebuie administrat zilnic, nu doar la nevoie, deoarece efectul maxim se atinge în câteva zile de utilizare constantă​.

Reacțiile adverse locale (uscăciune, usturime nasală, epistaxis punctual) pot fi minimizate prin tehnica corectă (evitarea pulverizării pe sept)​. La pacienții pediatrici se va folosi doza minimă eficientă, unele studii semnalând o posibilă încetinire tranzitorie a creșterii cu beclometazonă sau triamcinolon (nu și cu mometazonă sau fluticazonă) la doze mari​.

În practica MF, majoritatea pacienților cu simptome persistente moderat-severe vor necesita corticosteroid nazal pentru control adecvat​; dacă monoterapia cu steroid intranazal nu este suficientă, se poate asocia un antihistaminic oral sau, preferabil, se poate trece la un spray combinat antihistaminic + corticosteroid (ex. azelastină + fluticazonă în același dispozitiv) pentru efect rapid și complementar​.

Imunoterapie alergen-specifică

Imunoterapia specifică (desensibilizarea la alergene) este singurul tratament etiologic care poate modifica cursul natural al bolii alergice, inducând toleranța pe termen lung la alergenul cauzator​. Se recomandă pacienților cu rinită alergică moderată-severă care nu obțin control adecvat al simptomelor prin terapia farmacologică optimă sau care doresc să evite medicația pe termen lung​.

De asemenea, este indicată când simptomatologia alergică este declanșată de alergeni bine definiți (de exemplu, polen de graminee, acarieni) și confirmată prin teste alergologice pozitive – situație în care imunoterapia poate oferi beneficii majore.

Imunoterapia poate fi administrată subcutanat (SCIT) sau sublingual (SLIT), ambele metode având eficacitate demonstrată în reducerea simptomelor și a necesarului de medicamente la pacienții cu rinită alergică​. Pentru polenurile de primăvară (arbori, graminee), schema tradițională subcutanată presupune injectarea unor doze crescătoare de extract alergenic pre-sezon (înaintea sezonului de polenizare) sau continuu, urmată de injecții de întreținere lunar timp de 3-5 ani​.

Imunoterapia sublinguală constă în administrarea zilnică, la domiciliu, a unor tablete care conțin extract alergenic standardizat (există tablete disponibile pentru polen de graminee, polen de ambrozie, polen de mesteacăn și acarieni, de exemplu)​. Avantajele SLIT sunt comoditatea (fără injecții) și profilul excelent de siguranță – reacțiile adverse fiind în general locale (prurit oral, iritație faringiană în primele zile)​.

Indiferent de cale, durata tratamentului este esențială: studiile arată că un curs de cel puțin 3 ani de imunoterapie conferă efecte clinice benefice ce se mențin mulți ani după încheierea tratamentului​. Un protocol prea scurt (sub 2 ani) nu induce toleranță de durată și nu este recomandat​.

Imunoterapia este contraindicată în astmul sever sau necontrolat și necesită supraveghere de specialitate (alergologie) dat fiind riscul – redus, dar existent – de reacții anafilactice, mai ales în cazul injectării subcutanate​.

Pentru pacientul potrivit, beneficiile imunoterapiei sunt multiple: pe lângă ameliorarea rinitei, poate preveni dezvoltarea astmului la copii și a altor noi sensibilizări alergice, inducând o toleranță imunologică de lungă durată.

Medicul de familie are rolul de a identifica pacienții eligibili și de a-i îndruma către serviciile specializate pentru evaluare alergologică completă și inițierea terapiei, explicând totodată pacientului că aceasta este un angajament pe termen lung cu beneficii potențiale semnificative.

Rolul consultației de specialitate și când să se facă trimiterea

Medicul de familie poate gestiona majoritatea cazurilor de rinită alergică ușoară și moderată. Totuși, există situații în care consultația de specialitate (alergologie sau ORL) este indicată:

Medicul de familie are rolul de primă linie în depistarea și managementul rinitei alergice, dar o colaborare strânsă cu specialiștii de alergologie și ORL, atunci când situația o impune, asigură cele mai bune rezultate pentru pacienți. Prin referirea promptă a cazurilor complexe sau refractare și prin identificarea semnelor atipice, medicul de familie poate preveni complicațiile și poate facilita accesul pacientului la terapii avansate (precum imunoterapia), menținând un abord integrat al bolii alergice.

Resurse utile

Pentru informații suplimentare și ghidare actualizată, se recomandă următoarele resurse și ghiduri de specialitate:

• ARIA 2023/2024 (Allergic Rhinitis and its Impact on Asthma): Ghid internațional elaborat de experți WHO și EAACI, care oferă recomandări de actualitate privind diagnosticul și managementul rinitei alergice (inclusiv conceptul de “un singur plan pentru boala alergică respiratorie”)​. Documentele ARIA subliniază terapia personalizată, monitorizarea regulată a simptomelor și algoritmi de tratament în trepte, fiind o referință esențială pentru clinicieni. Disponibil online pe platformele EAACI/WAO.
• Ghidurile EAACI: Academia Europeană de Alergologie și Imunologie Clinică publică periodic ghiduri și position papers relevante. Exemple utile includ ghidul EAACI pentru imunoterapia alergenică (actualizat) și pozițiile EAACI privind rinita non-alergică și comorbiditățile astm-rinită. Aceste documente, bazate pe dovezi, oferă recomandări practice și pot fi accesate prin EAACI Knowledge Hub​.
• GINA 2023 (Global Initiative for Asthma): Deși axat pe astm, ghidul GINA abordează și rinita alergică ca factor agravant și comorbiditate frecventă. GINA 2023 integrează recomandări ARIA pentru tratarea rinitei la pacientul astmatic (ex. folosirea corticosteroizilor intranazali) și promovează o abordare integrată astm–rinită​. Este o resursă valoroasă pentru medicii de familie în gestionarea pacienților cu astm și alergii sezoniere. Ghidul complet și rezumatele sunt disponibile gratuit pe site-ul ginasthma.org.
• Site-uri și platforme de referință: Organizații profesionale precum AAAAI/ACAAI (American Academy/College of Allergy), WAO (World Allergy Organization) și Euforea/ARIA oferă pe site-urile lor materiale educaționale, algoritmi de diagnostic (de exemplu, IPCRG Desktop Helper pentru rinita alergică) și instrumente practice (ex: aplicația MASK-Air pentru monitorizarea rinitei) menite să sprijine medicii de familie în îngrijirea pacienților alergici​. Aceste resurse pot fi consultate pentru a rămâne la curent cu noutățile în domeniu și pentru a obține materiale de educație a pacientului.

Prin consultarea acestor ghiduri internaționale și resurse online, medicii de familie își pot actualiza cunoștințele despre diagnosticul diferențial și tratamentul rinitei alergice și pot aplica în practică recomandările bazate pe dovezi, optimizând îngrijirea pacienților cu alergiile primăverii.

Resurse:

Tidke M, Borghare PT, Pardhekar P, Nasre Y, Gomase K, Chaudhary M. Recent Advances in Allergic Rhinitis: A Narrative Review. Cureus. 2024 Sep 4;16(9):e68607. doi: 10.7759/cureus.68607. PMID: 39371898; PMCID: PMC11450520.

European Forum for Research and Education in Allergy and Airway Diseases (EUFOREA)

The European Academy of Allergy and Clinical Immunology (EAACI) – EEACI guidelines

Global Strategy for Asthma Management and Prevention, 2023, pag. 108-109

IPCRG – A practical guide to improve rhinitis diagnosis in primary care, aprilie 2025

Rosenfield, L., Keith, P.K., Quirt, J. et al. Allergic rhinitis. Allergy Asthma Clin Immunol 20 (Suppl 3), 74 (2024). https://doi.org/10.1186/s13223-024-00923-6

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.