Timpul liber și autonomia copilului: ce rol are telefonul mobil

Copiii care au mai mult timp pentru activități alese și organizate de ei înșiși ar putea fi mai capabili să-și stabilească obiective și să găsească singuri modalități de a le atinge, sugerează un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Colorado Boulder. În prezent, însă, timpul liber al copilului este ocupat tot mai frecvent de telefonul mobil, ceea ce complică împărțirea tradițională între activități „structurate” și „nestructurate”.

Studiul, publicat în 2014 în revista Frontiers in Psychology, a identificat o asociere între timpul petrecut de copii în activități mai puțin structurate și o performanță mai bună la o probă care măsura funcțiile executive autodirijate.

Rezultatele nu demonstrează că timpul liber nestructurat determină în mod direct dezvoltarea acestor capacități. Ele susțin însă ideea că un copil are nevoie și de situații în care nu primește permanent de la adulți indicații despre ce trebuie să facă, când să înceapă și cum să-și organizeze activitatea.

Ce au urmărit cercetătorii

Studiul a inclus copii cu vârste de 6 și 7 ani. Părinții au consemnat activitățile copiilor pe parcursul unei săptămâni, precum și informații despre programul lor obișnuit și activitățile desfășurate de-a lungul unui an.

Cercetătorii au separat activitățile în două categorii principale. Activitățile mai structurate includeau, între altele, lecțiile, antrenamentele sportive, activitățile religioase și unele responsabilități stabilite de adulți.

În categoria activităților mai puțin structurate au fost incluse:

• joaca liberă, individuală sau împreună cu alți copii;
• cititul;
• ieșirile sociale;
• plimbările și vizitele în diferite locuri;
• activitățile recreative în care copilul avea mai multă libertate de decizie.

Copiii au efectuat apoi o probă de fluență verbală. Ei trebuiau să numească într-un interval limitat cât mai multe cuvinte dintr-o anumită categorie, fără să primească instrucțiuni despre strategia pe care să o folosească.

O astfel de sarcină presupune ca participantul să decidă singur cum grupează răspunsurile, când abandonează o categorie care nu mai produce rezultate și către ce altă categorie își îndreaptă atenția.

Ce sunt funcțiile executive autodirijate

Funcțiile executive reprezintă procesele cognitive care ne ajută să planificăm, să ne controlăm reacțiile, să păstrăm în minte un obiectiv și să schimbăm strategia atunci când o soluție nu funcționează.

Funcțiile executive autodirijate sunt folosite atunci când copilul trebuie să decidă singur ce are de făcut și în ce moment. De exemplu, copilul poate observa fără să-i spună un adult că are nevoie de o haină înainte de a ieși afară, își poate organiza singur piesele unui joc sau poate găsi o altă activitate atunci când se plictisește.

Cercetătorii au constatat că timpul mai îndelungat petrecut în activități mai puțin structurate se asocia cu rezultate mai bune la proba de funcționare executivă autodirijată. În schimb, mai mult timp ocupat de activități conduse și programate din exterior a fost asociat cu rezultate mai slabe la această probă.

Autorii au subliniat însă că studiul a fost observațional și a inclus un număr relativ mic de copii. Nu se poate stabili dacă activitățile nestructurate au îmbunătățit funcțiile executive sau dacă acei copii care aveau deja o autonomie mai mare erau lăsați de părinți să-și organizeze mai liber timpul.

Studiul nu arată că activitățile organizate sunt dăunătoare

Rezultatele nu înseamnă că sportul organizat, lecțiile de muzică, temele sau celelalte activități conduse de adulți ar trebui eliminate din program.

Astfel de activități pot susține învățarea, dezvoltarea unor abilități, disciplina, cooperarea și relațiile sociale. Studiul sugerează mai degrabă că un program ocupat integral de școală, teme, cursuri și antrenamente poate lăsa prea puține ocazii în care copilul să exerseze luarea propriilor decizii.

Un echilibru între cele două tipuri de activități ar putea fi mai important decât încadrarea rigidă a fiecărei ore din program într-o singură categorie.

Unde se încadra timpul petrecut în fața ecranelor

În clasificarea folosită în 2014, timpul petrecut cu diferite forme de media era considerat mai puțin structurat. Autorii au recunoscut însă că această încadrare era discutabilă, deoarece vizionarea unui film și participarea la un joc video presupun grade diferite de autonomie.

Cercetătorii au repetat analiza fără timpul petrecut cu media, iar asocierea dintre activitățile mai puțin structurate și funcțiile executive s-a menținut.

Această precizare este importantă astăzi. Studiul a fost realizat înainte ca telefoanele inteligente, platformele video cu redare automată, fluxurile algoritmice și aplicațiile mobile să devină o prezență obișnuită în timpul liber al copiilor.

Este timpul pe telefon cu adevărat „nestructurat”?

Din perspectiva programului stabilit de adulți, utilizarea telefonului poate părea o activitate nestructurată: copilul alege când deschide dispozitivul și ce aplicație folosește.

În realitate, experiența poate fi dirijată puternic de notificări, recomandări automate, recompense oferite de jocuri, videoclipuri succesive și mecanisme concepute pentru a prelungi utilizarea. Copilul pare că alege liber, dar următorul stimul este adesea selectat de platformă.

Din acest motiv, timpul liber nu este automat echivalent cu timpul care exersează autonomia. Un copil care inventează un joc, construiește ceva, desenează sau încearcă să rezolve singur o problemă trebuie să genereze obiective și strategii proprii. În schimb, parcurgerea continuă a unui flux de clipuri oferă permanent stimuli și propuneri externe.

Aceasta este o interpretare actualizată a problemei și nu o concluzie testată de studiul din 2014.

Ce arată cercetările mai recente despre ecrane

Studiile mai noi sugerează că nu contează numai durata utilizării, ci și conținutul, contextul și activitățile pe care ecranele le înlocuiesc.

O revizuire sistematică și meta-analiză publicată în 2024 în JAMA Pediatrics a analizat contextul utilizării ecranelor la copiii mai mici de 6 ani. Vizionarea mai îndelungată a programelor și prezența televizorului în fundal au fost asociate cu rezultate cognitive mai slabe, în timp ce utilizarea împreună cu un părinte sau îngrijitor a fost asociată cu rezultate cognitive mai bune.

Aceste date arată că o conversație despre telefonul copilului nu ar trebui redusă la numărul total de minute. Vizionarea pasivă, realizarea unui desen digital, o conversație video cu bunicii, un joc creativ și folosirea unei aplicații educaționale sunt experiențe diferite.

O altă cercetare longitudinală, publicată în JAMA Pediatrics, a analizat folosirea dispozitivelor mobile pentru calmarea copiilor cu vârste între 3 și 5 ani. Utilizarea mai frecventă a telefonului sau tabletei în momentele de supărare a fost asociată, în timp, cu o reactivitate emoțională mai mare la anumite categorii de copii.

Autorii au arătat că oferirea repetată a dispozitivului poate ocupa locul unor ocazii în care copilul ar putea învăța să recunoască emoția și să folosească alte strategii de autoreglare. Și în acest caz, relația poate fi bidirecțională: părinții pot oferi mai frecvent telefonul tocmai copiilor care se liniștesc mai greu.

Telefonul poate ocupa timpul necesar altor experiențe

Unul dintre mecanismele discutate în literatura recentă este cel al înlocuirii. Problema nu este numai ce face copilul pe telefon, ci și ce nu mai face în acel interval.

Utilizarea îndelungată poate reduce timpul disponibil pentru:

• joacă liberă și mișcare;
• citit;
• somn;
• conversații față în față;
• explorarea mediului;
• plictiseală și găsirea independentă a unei ocupații;
• rezolvarea conflictelor și negocierea regulilor cu alți copii.

Plictiseala moderată nu trebuie privită întotdeauna ca o problemă care trebuie rezolvată imediat prin oferirea unui ecran. Ea poate reprezenta momentul în care copilul începe să genereze propriile idei și obiective.

Recomandările actuale pun accentul pe echilibru

Într-o declarație de politică publicată în 2026, Academia Americană de Pediatrie arată că efectele mediului digital depind de copil, conținut, context, modul în care dispozitivul este folosit pentru calmare și activitățile pe care le înlocuiește.

Organizația recomandă familiilor să stabilească spații și momente fără dispozitive, să dezactiveze redarea automată și notificările inutile și să păstreze în program suficient loc pentru joacă, lectură, activitate fizică, hobby-uri și interacțiuni directe.

Academia Americană de Pediatrie recomandă și realizarea unui plan familial pentru utilizarea dispozitivelor, care să includă atât comportamentul copiilor, cât și exemplul oferit de adulți.

Ce pot face părinții

Rezultatele studiului din 2014 și cercetările mai recente nu susțin interzicerea completă a telefoanelor și nici eliminarea activităților organizate. Ele sugerează însă că timpul copilului nu ar trebui programat sau captat în întregime.

Părinții pot proteja zilnic intervale în care copilul:

• își alege singur activitatea;
• nu are telefonul permanent la îndemână;
• poate inventa, construi, desena, citi sau explora;
• are acces la materiale simple de joacă, fără un rezultat impus;
• poate cere ajutor, fără ca adultul să preia imediat conducerea;
• învață treptat să tolereze plictiseala și frustrarea.

În cazul utilizării telefonului, este util ca părintele să observe nu doar durata, ci și experiența copilului: cine alege activitatea, dacă aceasta are un final natural, dacă încurajează creativitatea și comunicarea și cât de dificil îi este copilului să se oprească.

Mesajul studiului rămâne astfel relevant la peste un deceniu de la publicare: autonomia nu se dezvoltă numai prin explicații și reguli, ci și prin oportunități reale de a lua decizii. Azi, când telefoanele mobile sunt omniprezente, protejarea acestor oportunități poate presupune nu doar eliberarea programului copilului, ci și existența unor perioade în care atenția lui nu este organizată de un ecran.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.