Școala „de altădată” și învățământul medical de azi

Medicul cardiolog Gabriel Tatu Chițoiu a rememorat zilele acestea pe pagina sa facebook examenul de admitere la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din 1971: subiecte de fizică ce includeau teoria relativității restrânse, dezvoltate în scris, într-un context de competiție acerbă — 7, uneori chiar 10 candidați pe un loc.

Dincolo de valoarea emoțională, această imagine aratp cu degetul la fundamentul pe care s-au construit generații întregi de medici: o bază teoretică solidă, transversală, care depășea strict limitele medicinei.

Ce s-a pierdut între timp? Filozofia educațională.

Învățământul medical din acea perioadă era construit pe ideea de formare intelectuală profundă, nu doar de acumulare de informații. Fizica, chimia, biologia nu erau obstacole de trecut, ci instrumente de gândire. Studentul nu era pregătit doar să rețină, ci să înțeleagă, să coreleze, să construiască.

Astăzi, în multe cazuri – și nu doar în medicină – accentul s-a mutat spre standardizare excesivă, evaluare prin teste grilă, în fine, fragmentarea cunoașterii în unități mici, ușor de „consumat”.

Absolvenții devin eficienți pe termen scurt și mai ales pe specializări bine definite. Un detaliu din amintirea medicului Chițoiu merită o atenție aparte: mirarea contemporană că medicii „se pricep și la altceva”.

Această mirare este, în sine, un simptom.

Medicul nu a fost niciodată, în tradiția clasică, un tehnician izolat. A fost — sau ar fi trebuit să fie — un produs al unei culturi generale solide. Înțelegerea fiziologiei presupune gândire logică. Înțelegerea pacientului presupune empatie și cultură umanistă, astfel că decizia medicală presupune judecată, nu doar algoritm. Ei bine, când aceste straturi dispar, rămâne doar execuția.

Ar fi însă greșit să idealizăm trecutul fără nuanțe. Sistemul de atunci era, fără îndoială, mai selectiv, dar și mai restrictiv. Accesul era limitat, iar presiunea socială diferită.

Problema nu este că nu mai avem aceleași examene, ci că nu am reușit să păstrăm exigența intelectuală, adaptând-o la realitățile actuale. Medicina de astăzi este, evident, mai complexă și mai nuanțată decât cea din 1971: revoluția digitală a produs un volum imens de informație iar tehnologia a schimbat fundamental practica. Pe acest fond, nevoia de fundament solid nu a scăzut, din contră. Adevărata tensiune a prezentului este înrte viteză și profunzime.

Se produce, uneori, un paradox: studenți care trec cu succes examene dificile, dar care au dificultăți în a integra informația într-un context clinic real.

Medicina nu este un test grilă, ci o profesie în care fiecare răspuns contează — iar întrebările nu vin niciodată cu variante A, B, C sau D.

De aceea singurul în măsură să pună un diagnostic este omul – medicul – nu un sistem automat, fie el numit „inteligență artificială”.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.