Renunțarea la fumat după diagnosticul de cancer a fost asociată cu supraviețuire mai bună, inclusiv în stadii avansate

Un studiu publicat în JNCCN – Journal of the National Comprehensive Cancer Network arată că pacienții cu cancer care au renunțat la fumat după prezentarea în clinică au avut un risc semnificativ mai mic de deces la 2 ani decât cei care au continuat să fumeze. Rezultatele susțin o idee importantă pentru practica medicală: niciodată nu este prea târziu pentru renunțarea la fumat, inclusiv după diagnosticul oncologic și chiar în stadii avansate ale bolii.

Cercetarea a inclus 13.282 de pacienți oncologici evaluați într-un centru desemnat de National Cancer Institute din Statele Unite. La prima vizită analizată, 13% dintre pacienți erau fumători activi, iar 37,6% foști fumători. Dintre pacienții care fumau la momentul inițial, 22,1% au renunțat la fumat în următoarele 6 luni.

Pacienții care au continuat să fumeze au avut risc mai mare de deces

În analiza multivariabilă, pacienții care au continuat să fumeze au avut un risc aproape dublu de mortalitate de orice cauză la 2 ani, comparativ cu pacienții care au renunțat la fumat. Studiul raportează un hazard ratio ajustat de 1,97, cu interval de încredere 95% între 1,53 și 2,55.

Un rezultat important este că asocierea a fost observată și la pacienții cu boală avansată. În subgrupul pacienților cu cancer în stadiile III sau IV, continuarea fumatului a fost asociată cu un risc mai mare de mortalitate de orice cauză, cu hazard ratio ajustat de 2,11.

Aceste date nu înseamnă că studiul poate demonstra singur o relație cauzală directă între renunțarea la fumat și fiecare deces evitat. Este vorba despre un studiu observațional, bazat pe date din practica reală, iar autorii și comentatorii atrag atenția că rezultatele trebuie interpretate în acest cadru. Totuși, în contextul dovezilor deja existente despre efectele fumatului asupra evoluției cancerului, asocierea raportată este importantă clinic.

Renunțarea la fumat, parte a îngrijirii oncologice

Mesajul studiului este relevant pentru oncologi, pneumologi, medici de familie și pentru toate echipele implicate în îngrijirea pacientului oncologic. Renunțarea la fumat nu ar trebui abordată ca o recomandare generală, formulată la finalul consultației, ci ca o intervenție medicală structurată, integrată în planul de tratament.

Autorii studiului susțin că tratamentul dependenței de tutun ar trebui inclus sistematic în îngrijirea oncologică, alături de tratamentele specifice precum chirurgia, radioterapia, chimioterapia sau imunoterapia. În declarațiile citate de The ASCO Post, autorii subliniază că renunțarea la fumat poate contribui la prelungirea supraviețuirii și la îmbunătățirea rezultatelor pentru pacienții cu cancer.

Pentru practica medicală, acest lucru înseamnă evaluarea constantă a statutului de fumător, consiliere repetată, intervenții comportamentale și acces la tratamente validate pentru renunțarea la fumat. În cazul pacientului oncologic, momentul diagnosticului poate fi dificil, dar poate deveni și o fereastră importantă pentru schimbarea comportamentelor de risc.

„Prea târziu” nu este un argument medical

Unul dintre cele mai puternice mesaje ale studiului este că beneficiul renunțării la fumat nu pare limitat la pacienții diagnosticați precoce. Chiar și în stadii avansate, continuarea fumatului a fost asociată cu rezultate mai nefavorabile, iar renunțarea a fost asociată cu supraviețuire mai bună.

Această constatare contrazice o idee frecvent întâlnită în practică: aceea că, după apariția cancerului, renunțarea la fumat ar mai avea doar o valoare simbolică sau morală. Datele sugerează contrariul. Renunțarea la fumat rămâne relevantă biologic și clinic, inclusiv după diagnostic.

Pentru pacienți, mesajul trebuie formulat cu empatie, fără culpabilizare. Dependența de nicotină este o afecțiune cronică recidivantă, iar renunțarea la fumat necesită sprijin, uneori repetat. Pentru medici, studiul oferă un argument suplimentar pentru a reveni asupra acestei teme în mod activ, dar realist, la fiecare etapă a îngrijirii.

O intervenție simplă ca mesaj, dificilă ca implementare

Deși rezultatele sunt puternice, studiul arată și o problemă practică: doar aproximativ unul din cinci pacienți care fumau la momentul inițial a renunțat în primele 6 luni. Această proporție arată că simpla informare nu este suficientă și că serviciile de renunțare la fumat trebuie integrate mai bine în traseul pacientului oncologic.

În absența unui sprijin structurat, mulți pacienți pot rămâne captivi între stresul diagnosticului, dependența de nicotină și sentimentul că schimbarea nu mai contează. Tocmai aici mesajul studiului devine important: schimbarea contează, iar beneficiile pot apărea chiar și după diagnostic, inclusiv în forme avansate de boală.

Referințe:

• Tohmasi S, Baker TB, Heiden BT, Chen J, Smock N, Craig EJ, Griffith NB, Reddy J, Colditz GA, Govindan R, Bierut LJ, Chen LS. Smoking Cessation and Mortality Risk in Cancer Survivorship: Real-World Data From a National Cancer Institute-Designated Cancer Center. J Natl Compr Canc Netw. 2025 Oct;23(10):e257059. doi: 10.6004/jnccn.2025.7059. PMID: 41067270; PMCID: PMC13034082.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.