Markerii inflamatori pot rafina evaluarea riscului de tromboză în neoplasmele mieloproliferative

Markerii biologici ai inflamației ar putea îmbunătăți semnificativ modul în care este evaluat riscul de tromboză la pacienții nou diagnosticați cu trombocitemie esențială și policitemie vera, potrivit unui studiu publicat recent în revista Leukaemia. Cele două boli sunt neoplasme mieloproliferative cronice asociate cu un risc crescut de evenimente trombotice severe, uneori amenințătoare de viață.

Stratificarea corectă a riscului trombotic la momentul diagnosticului este esențială, deoarece influențează deciziile privind inițierea terapiei citoreductive și a tratamentului antitrombotic. În prezent, scorurile de risc utilizate în practică se bazează în principal pe vârstă și antecedente de tromboză, fără a reflecta pe deplin mecanismele biologice implicate în formarea cheagurilor. Noul studiu sugerează că procesele inflamatorii și imune ar putea oferi informații suplimentare relevante.

Cel mai amplu studiu prospectiv de acest tip

Cercetarea a inclus 394 de pacienți cu trombocitemie esențială sau policitemie vera, nou diagnosticați și fără tratament citoreductiv anterior. La momentul diagnosticului au fost recoltate probe de sânge, fiind analizați șapte biomarkeri plasmatici asociați activării neutrofilelor, monocitelor, trombocitelor și endoteliului, inclusiv markeri ai formării capcanelor extracelulare neutrofile (NETs).

Asocierile dintre acești biomarkeri și scorurile standard de risc trombotic au fost analizate atât la nivelul întregii cohorte, cât și separat pentru fiecare tip de boală.

Diferențe clare între trombocitemia esențială și policitemia vera

În analiza multivariată a întregii cohorte, pacienții clasificați cu risc trombotic crescut conform scorului convențional au prezentat niveluri semnificativ mai mari de calprotectină și factor tisular comparativ cu pacienții cu risc scăzut. Această asociere s-a menținut la pacienții cu trombocitemie esențială, dar nu a fost observată în policitemia vera, sugerând mecanisme trombotice diferite între cele două afecțiuni.

De asemenea, pacienții cu o încărcătură alelică JAK2V617F mai mare de 20% au avut niveluri crescute ale mai multor biomarkeri inflamatori, susținând legătura dintre încărcătura clonală, inflamație și imunotromboză. În policitemia vera, nivelurile de calprotectină s-au corelat cu scorul de tromboză venoasă, iar cinci biomarkeri au fost crescuți la pacienții cu antecedente de tromboză venoasă.

Implicații clinice și rolul aspirinei

Un alt rezultat relevant al studiului este asocierea utilizării aspirinei cu niveluri mai scăzute de histonă H3 citrulinată la pacienții cu număr normal de trombocite, sugerând un efect inhibitor asupra formării capcanelor extracelulare neutrofile. Această observație oferă un suport mecanistic pentru beneficiile antitrombotice ale aspirinei la anumiți pacienți.

Autorii descriu cercetarea ca fiind cel mai amplu studiu de până acum care leagă biomarkerii de tromboinflamație de riscul trombotic în neoplasmele mieloproliferative. Concluzia lor este că markeri precum calprotectina ar putea completa scorurile clinice existente și ar putea sta la baza unor modele de risc mai precise, biologic fundamentate, cu potențialul de a personaliza tratamentul pacienților cu trombocitemie esențială și policitemie vera.

Referință:

Guy, A., Mansier, O., Decilap, M. et al. Thromboinflammation is associated with high thrombotic risk in patients with newly diagnosed myeloproliferative neoplasms. Leukemia (2025). https://doi.org/10.1038/s41375-025-02836-8

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.