Hernia epigastrică

Hernia epigastrică este o afecțiune frecventă a peretelui abdominal, care implică protruzia conținutului abdominal printr-un defect localizat între apendicele xifoid și ombilic. Deși este mai frecventă la adulți, poate apărea și la copii. Managementul precoce joacă un rol esențial în prevenirea complicațiilor și recurențelor.

Această hernie apare frecvent ca rezultat al unei slăbiciuni congenitale sau dobândite a peretelui abdominal anterior și este mai des întâlnită la adulți, având o prevalență mai mare în rândul bărbaților și al persoanelor supraponderale sau obeze.

Diagnostic clinic

Diagnosticul clinic al herniei epigastrice se stabilește prin examinarea fizică atentă. Se evidențiază o formațiune palpabilă în linia mediană, de obicei moale sau elastică, reductibilă spontan sau manual. Defectul fascial poate fi mai evident atunci când pacientul efectuează manevra Valsalva sau la ridicarea capului și umerilor din poziția decubit dorsal.

Simptome nespecifice

Pacienții pot prezenta simptome variabile, adesea nespecifice, incluzând disconfort sau durere epigastrică localizată. Simptomele pot fi exacerbate de eforturi care cresc presiunea intraabdominală, precum tusea, strănutul sau exercițiile fizice intense. Frecvent, pacienții pot fi asimptomatici, iar hernia este identificată întâmplător în cadrul unui examen clinic de rutină.

Abordare terapeutică chirurgicală

Tratamentul herniei epigastrice este exclusiv chirurgical. Chirurgia constă în repararea defectului fascial, cel mai adesea prin utilizarea unei plase (mesh) sintetice pentru întărirea peretelui abdominal și prevenirea recidivelor. Intervenția poate fi realizată atât prin abord clasic (deschis), cât și laparoscopic, alegerea depinzând de caracteristicile pacientului și dimensiunea defectului.

Rolul medicului de familie în managementul precoce

Medicul de familie are un rol crucial în identificarea precoce a herniei epigastrice, în evaluarea inițială și orientarea rapidă către specialistul chirurg. Monitorizarea continuă a pacienților și educarea acestora privind semnele posibilelor complicații (cum ar fi încarcerarea sau strangularea) sunt esențiale pentru prevenirea evoluției nefavorabile a bolii.

1. Rolul MF în diagnosticarea precoce

Medicul de familie este chemat să recunoască semnele subtile ale herniei epigastrice, mai ales în cazurile în care defectul fascial este mic și nepalpabil. Uneori, aceste hernii pot mima afecțiuni gastrointestinale, cum ar fi dispepsia sau durerile abdominale nespecifice (Friedenwald & Morrison, 1926), (Brown, 1960). Examinarea atentă, completată cu investigații imagistice precum ecografia, este esențială, mai ales în cazul pacienților pediatrici, unde defectele fasciale sunt adesea mici și greu detectabile (König et al., 2023).

2. Evaluarea riscurilor și trimiterea timpurie

Medicul de familie trebuie să identifice factorii de risc care pot duce la complicații sau recurențe: diabetul zaharat, vârsta înaintată, obezitatea și dimensiunea mare a defectului herniar sunt asociați cu un risc crescut de complicații postoperatorii și recurență (Sedlacek et al., 2020), (Soppe et al., 2022). În astfel de cazuri, este justificată trimiterea rapidă către chirurgia generală, chiar dacă simptomele sunt minime.

3. Prevenția complicațiilor prin intervenție timpurie

S-a demonstrat că repararea electivă a herniei epigastrice este asociată cu mai puține complicații și recurențe decât intervențiile în urgență (Soppe et al., 2022). Medicul de familie joacă un rol activ în convingerea pacientului de necesitatea tratamentului chirurgical preventiv, reducând astfel riscul de strangulare sau ocluzie intestinală.

4. Monitorizarea postoperatorie și prevenția recurenței

După intervenție, medicul de familie trebuie să urmărească evoluția pacientului, să monitorizeze semnele de infecție sau recurență și să ofere sfaturi privind stilul de viață (controlul greutății, renunțarea la fumat), factori recunoscuți pentru influența lor negativă asupra vindecării și riscului de recidivă (Sedlacek et al., 2020), (Soppe et al., 2022).

Referințe:

• Friedenwald, J., & Morrison, T. (1926). EPIGASTRIC HERNIA: A CONSIDERATION OF ITS IMPORTANCE IN THE DIAGNOSIS OF GASTRO-INTESTINAL DISEASE. JAMA, 87, 1466-1470. https://doi.org/10.1001/JAMA.1926.02680180038010.
• Brown, R. (1960). Nonpalpable epigastric hernias.. Archives of surgery, 81, 69-71 . https://doi.org/10.1001/ARCHSURG.1960.01300010071012.
• Soppe, S., Wirsching, A., Slieker, J., Keerl, A., & Nocito, A. (2022). Prospective data analysis of 1307 ventral hernia patients: Emergency hernia repair and smoking predict recurrence. British Journal of Surgery. https://doi.org/10.1093/bjs/znac182.001.
• Sedlacek, P., Fürst, T., & Sedláčková, Z. (2020). Early complications in surgery of umbilical and epigastric hernias. Rozhledy v chirurgii : mesicnik Ceskoslovenske chirurgicke spolecnosti, 99 5, 207-211 .
• König, Tatjana & Oerters, Laura & Spiller, Ljuba & Schwind, Martin & Born, Mark & Sochaczewski, Christina & Heydweiller, Andreas. (2023). Epigastric hernias in children and the use of ultrasound in its diagnosis. World Journal of Pediatric Surgery. 6. e000544. 10.1136/wjps-2022-000544.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.