Ghid 2025 pentru medicii de familie: Reguli actualizate de prescriere medicală

Una dintre cele mai importante și sensibile componente ale practicii medicale este prescrierea de medicamente compensate – un proces care implică nu doar cunoștințe clinice, ci și o bună stăpânire a normelor în vigoare, a limitărilor impuse de casele de asigurări și a diferențelor de tratament între diversele categorii de pacienți.

Am scris acest material pentru a răspunde nevoii reale de clarificare și de actualizare a informațiilor privind regulile de prescriere în 2025, din perspectiva practică a medicului de familie (metodologia utilizată de echipa Medic24 în elaborarea materialului este descrisă la final).

Scopul acestui ghid este să ofere un instrument complet, ușor de consultat, care să vă ajute să evitați erorile frecvente, să înțelegeți noile modificări și să luați decizii corecte în prescrierea tratamentului. Fie că este vorba despre noile praguri de venit pentru pensionari, introducerea sublistei E, protocoalele CNAS sau diferențele dintre rețetele emise la cabinet și cele din centrele de permanență, materialul de față vă oferă explicații clare, exemple concrete și recomandări aplicabile imediat în practică.

Ce s-a schimbat în 2025?

Actualizări legislative și administrative – Anul 2025 aduce câteva noutăți importante față de 2024 în ceea ce privește prescrierea rețetelor medicale compensate. Cadrul legal (contractul-cadru și normele) a fost modificat astfel încât să reflecte noile praguri de venit și noi categorii de compensare:

• Pragul de venit pentru pensionari ridicat – Pensionarii cu venituri mici beneficiază în continuare de programul special de compensare cu 90% pentru medicamentele din sublista B (medicamente parțial compensate). De la 1 ianuarie 2025, acest prag maxim al pensiei a crescut (de exemplu, de la 1830 lei cât era în 2024 la 2020 lei pe lună)​. Astfel, mai mulți pensionari cu pensii până la ~2020 lei pot primi în continuare 90% compensare la medicamentele din lista B, evitând excluderea lor din program după majorarea pensiilor.
• Noi categorii de compensare – introducerea sublistei E – Pe lângă listele deja cunoscute (A, B, C1, C2, C3, D), în 2025 a fost introdusă o sublistă E, împărțită în segmente E1 și E2, cu niveluri de compensare diferite​. Medicamentele din sublista E au compensare 50% sau 100%, în funcție de segmentul populațional vizat (de exemplu, anumite medicamente pot fi compensate integral doar pentru pacienți dintr-o categorie specială, în timp ce pentru alți asigurați același medicament are compensare 50%). Această schimbare urmărește să direcționeze mai eficient fondurile către pacienții care au cea mai mare nevoie.
• Buget și listă extinsă de medicamente compensate – Lista medicamentelor compensate a fost extinsă în 2025, autoritățile introducând peste 20 de molecule noi în listă, etapizat, la 1 martie și 1 aprilie 2025​. Aceste includ medicamente noi pentru boli cronice și afecțiuni grave, conform Hotărârii de Guvern nr. 720/2008 și actualizărilor ulterioare. Totodată, bugetul alocat Fondului Național Unic de Asigurări de Sănătate (FNUASS) a crescut comparativ cu 2024, însă oficialii CNAS au atras atenția că la nivelul actual acoperă necesarul de medicamente compensate doar pentru aproximativ 10 luni, fiind așteptate rectificări bugetare​.
• Formularul de prescripție electronică – ajustări – Modelul de formular de rețetă electronică nu a suferit schimbări majore de aspect în 2025, dar a fost actualizat pentru a include noile coduri de compensare (ex. sublista E) și pentru a se alinia cu noile categorii de asigurați. Medicii trebuie să se asigure că utilizează versiunea actualizată a softului de prescriere care include aceste noutăți. De asemenea, CNAS a clarificat că rețetele pot fi emise doar în format electronic (cu excepția rețetelor cu regim special pentru stupefiante/psihotrope), semnându-se digital de către medic, și că farmaciile trebuie să onoreze rețetele electronice fără a solicita versiuni pe hârtie sau alte formalități​.
• Utilizarea cardului de sănătate – Cardul național de sănătate rămâne obligatoriu pentru validarea serviciilor medicale și ridicarea medicamentelor compensate. O noutate administrativă este că multe carduri emise inițial (cu valabilitate 5 sau 7 ani) au expirat și CNAS a început procesul de înlocuire a cardurilor de sănătate pentru asigurații cărora le expiră documentul​. Medicii de familie trebuie să îndrume pacienții să verifice valabilitatea cardului (online sau la CAS) și, dacă e expirat, să solicite unul nou, deoarece fără card valid pacienții riscă să nu poată beneficia de rețete compensate. Totodată, s-a clarificat că în cazul eliberării online a rețetei (când farmacia validează cu cardul), nu mai este necesară semnarea de către pacient a componentei de eliberare a rețetei, cardul de sănătate substituind semnătura​.

Comparație cu anii anteriori: În esență, principiile generale de prescriere compensată rămân similare celor din 2024, însă 2025 aduce praguri financiare ajustate, extinderea listelor de medicamente și o mai strictă aliniere la cadrul electronic (card de sănătate, rețetă electronică). Nu s-au introdus restricții suplimentare majore pentru medicii de familie, dar se insistă pe respectarea protocoalelor terapeutice existente și pe utilizarea corectă a codurilor de boală.

În secțiunile următoare vom detalia regulile de prescriere compensată și modul de aplicare în practica zilnică.

Prescriere compensată: reguli generale

Această secțiune sintetizează regulile generale pentru prescrierea rețetelor compensate în sistemul asigurărilor de sănătate din România. Medicamentele compensate sunt acele medicamente al căror cost este suportat integral sau parțial de casa de asigurări (FNUASS), conform listelor și procentelor de compensare stabilite prin legislație. Ca medic de familie (MF), este esențial să cunoașteți cine are dreptul la rețete compensate, ce documente sunt necesare și cum se respectă protocoalele CNAS.

Pe scurt, regulile generale impun ca beneficiarul rețetei compensate să fie asigurat, schema de tratament să fie justificată medical și, dacă e cazul, confirmată de specialist, iar medicul de familie să opereze în limitele competenței sale și ale normelor CNAS. Nerespectarea acestor reguli (prescriere pentru neasigurați, indicarea de medicamente fără acoperire legală, depășirea duratei sau cantității permise, lipsa documentelor justificative) poate atrage nevalidarea rețetei în farmacie sau, ulterior, sancțiuni din partea CAS (inclusiv imputarea contravalorii medicamentelor eliberate nelegal).

Coduri de boală și categorii de compensare

În sistemul de prescriere electronică din România, fiecare rețetă compensată pentru boli cronice necesită specificarea unui cod de boală, iar fiecare medicament se încadrează într-o anumită categorie de compensare. Această secțiune explică pe înțelesul medicului de familie cum funcționează codurile (de exemplu: B02, C01) și ce categorii de compensare există (100%, 90%, 50%, 20% etc.), care sunt cele mai frecvent utilizate coduri de boală în medicina de familie și cum se verifică aceste informații în SIUI.

Ce sunt codurile de boală (ex: B02, C01)?

Codurile de boală de pe rețeta electronică reprezintă o clasificare internă CNAS a grupelor de afecțiuni cronice, folosită în special pentru medicamentele compensate 100% din listele C. Aceste coduri nu trebuie confundate cu codul de diagnostic (ICD-10) al bolii. Practic, codul de boală este un identificator (format dintr-o literă și două cifre) care grupează afecțiuni cronice pentru care se aplică anumite limite de prescriere. De exemplu, B02 și C01 sunt astfel de coduri:

• Litera poate indica grupa sau lista din care face parte boala. În general, codurile care încep cu C sunt asociate cu boli din cadrul programelor naționale sau cu compensare 100% (lista C), iar cele care încep cu B pot fi asociate cu alte boli cronice comune (lista B sau altele).
• Cifrele (02, 01 etc.) identifică subcategoria sau boala specifică din grupă.

Categorii de compensare – listele A, B, C, D, E și procentul de compensare – Fiecare medicament compensat este inclus într-o anumită sublistă (categorie) care stabilește procentul din prețul de referință suportat de asigurare. În 2025, sistemul de compensare cuprinde următoarele liste și procente:

• Sublista A – compensare 90%: include medicamente de importanță majoră, de obicei generice sau cu cost moderat, pentru boli comune. Asiguratul plătește 10% din prețul de referință.
• Sublista B – compensare 50%: include medicamente pentru afecțiuni cronice larg răspândite (ex: unele hipertensive, hipocolesterolemiante, etc.) sau acute. Asiguratul suportă 50% din prețul de referință, cealaltă jumătate fiind acoperită din fond. Notă specială: Pensionarii cu pensie sub plafonul stabilit (2020 lei în 2025) beneficiază de o compensare extinsă de 90% pentru medicamentele din lista B​, diferența de 40% fiind suportată de stat printr-un program special. Astfel, un pensionar cu venit mic va plăti doar 10% pentru B, nu 50%.
• Sublista C – compensare 100%: include trei secțiuni: C1, C2 și C3. Toate medicamentele de pe lista C sunt gratuite pentru pacient (compensare integrală):
  • C1: medicamente 100% compensate din bugetul FNUASS (CAS) pentru anumite grupe de boli cronice în afara programelor naționale. Aici intră, de exemplu, unele medicamente pentru boli cardiovasculare, endocrine, psihice, etc., care sunt acordate gratuit pacienților cu respectivele afecțiuni. Limitare importantă: Pentru sublista C1, pe fiecare cod de boală medicul poate prescrie cel mult 2 rețete compensate pe lună, cu maximum 3 medicamente fiecare​. Asta înseamnă că dacă un pacient are o boală încadrată la codul, să zicem, C01, poate primi de la MF două rețete separate într-o lună pentru acea boală (de exemplu, dacă necesită mai mult de 3 medicamente în total, se folosesc două rețete).
  • C2: medicamente 100% compensate, finanțate prin programele naționale de sănătate (buget al Ministerului Sănătății). Aici sunt incluse tratamente pentru boli precum diabet zaharat insulinodependent, cancer, HIV/SIDA, TBC, hepatite cronice, boli rare etc., care sunt derulate prin programe speciale. De regulă, aceste medicamente sunt prescrise de medicii specialiști (MF doar continuă în anumite condiții) și uneori necesită aprobări speciale sau dosare (ex: comisii CAS). Finanțarea lor nu provine din bugetul de medicamente al CAS, ci din fonduri separate ale MS. Medicul de familie poate însă elibera rețete pentru unele medicamente din programele naționale, de exemplu în cazul pacienților cu diabet tip 2 non-insulinodependent (unde antidiabeticele orale pot fi la C1 sau C2, în funcție de subprogram) sau în cazul în care un pacient cronic este temporar internat în spital: MF poate continua prescrierea unor medicamente din programe pe perioada spitalizării, la solicitarea spitalului, conform unui document tip (Anexa 22C)​.
  • C3: medicamente 100% compensate acordate copiilor (0-18 ani), gravidelor și lăuzelor, pentru orice afecțiuni, precum și unor categorii speciale prevăzute de legi (cele menționate anterior: veterani, etc.). Practic, dacă un copil sau o gravidă are nevoie de un medicament de pe lista A sau B, statul îi oferă compensare 100% (față de 90% sau 50% normal) – acestea sunt integrate în sublista C3. Limitare C3: Medicii pot prescrie pentru aceste categorii o singură rețetă compensată 100% pe lună, cu maximum 4 medicamente, pentru afecțiuni cronice​. Copiii sub 1 an fac excepție – ei pot primi medicamente gratuite fără plafon de număr de medicamente (datorită vulnerabilității vârstei)​
• Sublista D – compensare 20%: introdusă pentru a acoperi parțial unele medicamente (adesea vitamine, minerale, adjuvante sau anumite terapii) considerate de importanță mai mică sau cu eficiență cost/scăzută. Pacientul plătește 80% din preț, CAS doar 20%. Această listă nu este foarte utilizată în practica MF, deoarece majoritatea medicamentelor uzuale se încadrează în celelalte liste; totuși, dacă prescrieți un medicament din sublista D, e bine să informați pacientul că va avea o coplată semnificativă (80%).
• Sublista E – compensare mixtă (50%/100%): noutatea anului 2025, sublista E este destinată unor medicamente și indicații noi, cu compensare diferențiată. S-a împărțit în E1 (compensare 50%) și E2 (compensare 100%), în funcție de categoria de pacienți. De exemplu, un medicament X de pe lista E ar putea fi compensat 100% dacă pacientul are o anumită afecțiune gravă (E2), dar doar 50% în alte situații (E1). Practic, sublista E permite condiționarea compensării integrale de criterii suplimentare. Din perspectiva MF, dacă un medicament este pe E, softul SIUI va aplica automat procentul corect după ce selectați diagnosticul și eventual codul de boală/pacient (de exemplu, dacă pacientul îndeplinește criteriile de gratuitate). Este recomandat să verificați în lista oficială de medicamente compensate (actualizată la 2025) dacă un medicament nou intrat pe piață se află pe vreo sublistă și ce procent de compensare are.

Verificarea în SIUI și folosirea corectă a codurilor

Atunci când completați o rețetă electronică, sistemul SIUI automatizează în mare măsură aplicarea categoriilor de compensare. Medicul va introduce medicamentele după denumirea comună internațională (DCI, obligatoriu – nu denumire comercială, cu rare excepții)​, va specifica doza și cantitatea necesară. În momentul selectării fiecărui medicament, programul știe ce sublistă este și calculează procentul de compensare (afișează de obicei pe ecran dacă e 50%, 90%, 100% etc., și poate arăta și suma suportată de CAS vs pacient). Codul de boală trebuie ales (dacă e cazul) înainte de a finaliza rețeta, mai ales pentru medicamente din C1/C2 care cer asta. De exemplu, dacă ați introdus insulina (C2, program național diabet), veți avea nevoie probabil să selectați codul de boală corespunzător diabetului. După completare, validați rețeta (online, dacă posibil) – SIUI va verifica automat: dacă pacientul este asigurat, dacă combinația diagnostic – medicament – cod de boală este permisă, dacă nu s-au depășit eventualele plafoane (ex: mai mult de 7 medicamente pe lună pe listele A/B/D sau mai mult de 2 rețete pe cod C1) etc. În caz de erori, softul va semnala. De exemplu, poate apărea eroare de tip „incompatibilitate cod boală – medicament” (dacă ați selectat un cod greșit care nu acoperă medicamentul respectiv) sau „depășire plafon B” (dacă valoarea compensată totală pe sublista B depășește plafonul de 330 lei/lună pentru acel pacient – pentru lista B există o limită de compensare lunară per pacient​).

Cele mai frecvente coduri de boală în MF

Deși lista completă a codurilor de boală este lungă, în practica de zi cu zi a medicului de familie câteva coduri apar recurent.

• C01 – utilizat adesea pentru Diabet zaharat tip 2 (tratamente antidiabetice orale, gratuite) sau alte afecțiuni endocrine metabolice pe program.
• C02 – poate corespunde Bolilor cardiovasculare majore (ex: insuficiență cardiacă, cardiopatie ischemică) cu medicație 100% compensată (unele betablocante, IECA, etc. pentru anumite criterii).
• B02 – cod folosit frecvent pentru Hipertensiunea arterială esențială (de exemplu, dacă e considerată boală cronică cu regim special de compensare).
• B01 – posibil pentru Boli endocrine (ex: hipotiroidism – l-tiroxină compensată 50%).
• C03, C04 – pot fi alocate unor boli neurologice sau reumatologice ce au medicație gratuită (ex: epilepsie, poliartrită reumatoidă – biologice etc., dar acestea sunt de obicei prescrise de specialist).

Lista exactă a codurilor și corespondentul lor poate fi consultată în normele CAS – de obicei într-o anexă a normelor de prescriere. Ca MF, este util să știți codurile pentru bolile cronice cele mai prevalente în populația dumneavoastră: diabet, HTA, BPOC, astm, dislipidemie. Softurile de prescriere de obicei le asociază automat la diagnostic, deci după câteva utilizări vă veți familiariza. Important este că fiecare cod de boală are un anumit regim de compensare și limitări. Dacă nu sunteți sigur ce cod să folosiți, puteți consulta ghidul softului sau chiar suna la medical de la CAS pentru clarificare. O utilizare greșită a codului (de exemplu, folosirea codului de diabet pentru a prescrie medicamente de inimă) poate duce la nevalidarea rețetei sau la situația în care CAS nu decontează farmacie acea rețetă, imputând-o medicului.

Diferențe între pacienți: asigurați, neasigurați, pensionari

Regulile de prescriere compensată pot varia în funcție de statutul pacientului în sistemul de asigurări. În această secțiune analizăm diferențele specifice pentru principalele categorii întâlnite de medicul de familie: pacienți asigurați obișnuiți, pacienți neasigurați și pensionari (inclusiv subcategorii speciale de pensionari). Vom sublinia drepturile fiecărei categorii, eventualele limitări, documentele necesare și exemple practice.

Pacienții asigurați (categoria generală)

Aceștia reprezintă majoritatea pacienților de pe lista MF. Un pacient asigurat are dreptul la toate beneficiile pachetului de bază, inclusiv la rețete compensate, în condițiile legii. Drepturi: poate primi medicamente compensate conform listelor (A, B, C etc.) pentru afecțiunile de care suferă, cu procentul de compensare corespunzător fiecărui medicament. Nu există o limitare generală de valoare per rețetă pentru asigurați, însă există limitările specifice per listă (discutate mai sus: ex. max 7 medicamente/lună pe listele A/B/D, plafon 330 lei la B, max 2 rețete/lună pe cod C1, etc.). Obligații/documente: asiguratul trebuie să prezinte cardul de sănătate (sau dovada de asigurat) și, dacă e cazul, scrisoare medicală de la specialist. Exemplu: Un adult de 45 de ani, angajat (deci asigurat) cu hipertensiune și dislipidemie poate primi de la MF rețetă compensată pentru ambele: de pildă perindopril (lista A, 90% compensat) și rosuvastatină (lista B, 50% compensat). Va plăti la farmacie 10% din prețul perindoprilului și 50% din prețul rosuvastatinei. Dacă acest pacient nu are venituri din pensie (nu e pensionar), nu se aplică compensarea de 90% la B, deci plătește jumătate din statină. Limitări: Asigurații care nu se încadrează în vreo categorie specială nu au limitări speciale în plus față de regulile standard. Important de știut că un pacient asigurat fără boli cronice nu poate primi medicamente compensate “pentru prevenție” sau pentru altceva în afara indicațiilor terapeutice aprobate. De asemenea, asigurații pot beneficia de compensare doar dacă rețeta este emisă de un medic aflat în contract cu casa de asigurări (MF-ul lor sau un specialist); dacă merg la un medic în sistem privat neconectat la CAS, acela poate doar să le prescrie rețete simple (fără compensare).

Pacienții neasigurați

Sunt persoanele care nu plătesc asigurare și nici nu sunt scutite prin lege (ex. adulți fără venit declarati, care nu sunt șomeri indemnizați, nici co-asigurați, nici în categorii protejate). În România, pachetul de bază este accesibil doar asiguraților; pentru neasigurați există un pachet minimal, care acoperă doar urgențele medicale și unele servicii de sănătate publică (vaccinări, depistare TBC/HIV etc.), dar nu include medicamentele compensate în ambulatoriu. Regulă esențială: un pacient neasigurat nu are dreptul la rețete compensate​.

Medicul de familie poate să îl consulte (contra cost sau dacă se încadrează la urgență), dar dacă îi prescrie o rețetă, aceasta va fi necompensată (în sistem, medicul trebuie să bifeze “100% – contribuție personală”, adică pacientul suportă integral costul). Practic, SIUI nici nu va valida o rețetă compensată pe CNP-ul unei persoane neasigurate – dacă încercați, apare mesaj că persoana nu figurează ca asigurată. Excepții speciale: Există câteva situații în care chiar și neasigurații pot primi gratuitate: de exemplu, gravidele și lăuzele neasigurate au dreptul la pachetul de bază (conform legii 95/2006), deci implicit și la medicamentele aferente sarcinii/lehuziei compensate 100%. Un alt exemplu: persoanele cu TBC sau HIV beneficiază gratuit de tratament indiferent de calitatea de asigurat, acestea fiind boli incluse în programele naționale de sănătate cu caracter de prioritate epidemiologică. În astfel de cazuri, medicul de familie (sau specialistul de program) poate elibera rețete cu status special (ex. la TBC medicația oricum se dă prin dispensar, nu în farmacie). Dar, în general, pentru majoritatea covârșitoare a cazurilor din ambulator, un neasigurat nu poate primi medicamente compensate. Sfat practic: dacă aveți pe listă un pacient neasigurat (de exemplu, și-a pierdut asigurarea din cauză că nu a mai avut contract de muncă și nu a plătit individual), explicați-i că nu poate primi rețetă compensată până nu își reglementează statutul. Îl puteți totuși trata, prescrie rețetă simplă sau recomandări, însă costul medicamentelor va fi integral suportat de el. Puteți să-l îndrumați să se înscrie ca plătitor voluntar la CAS sau să verifice dacă se încadrează ca și co-asigurat (soț/soție asigurat(ă)). Exemplu: O tânără de 30 ani, neangajată, fără venit, neînscrisă la șomaj – vine pentru o infecție urinară. O puteți consulta și îi puteți prescrie antibiotic, dar rețeta va fi 0% compensată, deci va plăti integral la farmacie. Dacă ar fi însă gravidă, deși neasigurată, ar beneficia de compensare la medicamentele necesare (ex. nitrofurantoină, dacă e cazul, gratuit).

Pensionarii (asigurați)

Pensionarii sunt și ei asigurați în sistem (CAS îi consideră asigurați prin efectul primirii pensiei, chiar dacă nu li se oprește contribuție – contribuția pentru pensionari cu pensii sub un anumit prag e subvenționată). Pentru pensionari, regulile generale de compensare se aplică la fel ca la orice asigurat, cu două mari particularități:

• Programul 90% – pensionari cu venituri mici: Guvernul menține un program special prin care pensionarii cu venituri doar din pensie de până la un anumit plafon beneficiază de compensare 90% la medicamentele din sublista B (în loc de 50%). Plafonul acesta a crescut la 2020 lei în 2025​. Concret, dacă aveți un pensionar cu pensie (și indemnizație socială total) până la 2020 lei lunar, indiferent dacă are și alte venituri mici sau nu, când îi prescrieți medicamente din lista B, bifați categoria specială (de obicei softul o face automat dacă la “Categorie asigurat” ați pus corect „Pensionar <2020”). Astfel, farmacistul va elibera cu 90% compensare. Atenție: Această facilitate se aplică doar medicamentelor din sublista B. Dacă același pensionar ia și medicamente de pe lista A, acelea rămân la 90% (nu se modifică, fiind deja 90%). Pentru lista B însă e o diferență semnificativă (plătește 10% în loc de 50%). Ca document, pensionarul trebuie să prezinte cuponul de pensie (sau o copie) atât medicului, cât și farmaciei, pentru a dovedi încadrarea în plafon​. În practică, e bine să aveți la dosar o copie de pe ultimul cupon când îi faceți prima oară rețetă compensată 90%; la următoarele luni nu se mai cere de fiecare dată, decât dacă sunt suspiciuni la control.
• Plafonul valoric la lista B: Pentru toți pacienții (nu doar pensionari), există o limită lunară de compensare la sublista B – Casa de asigurări acoperă medicamente B în valoare compensată de cel mult ~330 lei pe pacient pe lună​ (acest plafon poate fi actualizat, dar în 2025 este în jurul acestei valori). Ce înseamnă asta practic? Că dacă un pacient (adesea tot pensionar, pentru că ei iau multe medicamente) are nevoie de mai multe medicamente din lista B, suma de referință a acelor medicamente pe o lună nu poate depăși 330 lei suportat de CAS. Softul SIUI calculează automat. Dacă depășiți, va apărea fie eroare, fie oricum farmacia va primi decontare doar până la plafon, restul fiindu-i imputat pacientului. Ca MF, încercați să optimizați schema terapeutică astfel încât să nu rupeți plafoanele. Dacă un pacient are multe medicamente B, vedeți dacă unele pot fi înlocuite cu alternative de pe lista A (mai favorabil). De asemenea, puteți împărți pe două rețete în luni diferite achiziția, dacă e posibil. Exemplu: Un pensionar cu pensie 2500 lei (deci peste plafonul de venit, deci compensare B normal 50%) are prescrise: Xarelto (anticoagulant – listă B scump), Preductal (B), Betahistină (B) etc. E posibil ca suma lor să sară de 330 lei. El va primi compensare 50% doar până la 330 lei, restul va plăti integral. Explicați-i asta ca să știe de costuri; de asemenea, poate unele pot fi lăsate în afara rețetei compensate dacă oricum plătește integral pentru exces.

Pensionari cu legi speciale: Cei care sunt pensionari dar și beneficiari ai legilor speciale (ex: veterani de război, deportați etc.) beneficiază oricum de gratuitate pe toate medicamentele, conform statutului lor special (aceasta fiind deja acoperită la sublista C3). Asigurați-vă că în SIUI acești pacienți apar cu calitatea corectă (e.g. “revoluționar” sau “veteran”). În caz contrar, corectați împreună cu CAS, pentru ca rețetele lor să fie recunoscute ca 100% compensate.

Diferențe practice de abordare: Ca medic de familie, când consultați un pacient, verificați-i statutul. În SIUI, la interogarea după CNP, veți vedea dacă e asigurat sau nu, și dacă are vreo categorie specială (apare la “Categorie Asigurat”: de ex. “Pensionar <2020”, “Veteran”, “Copil”, etc.). În funcție de aceasta:

• Dacă apare Neasigurat, știți că nu puteți emite rețetă compensată. Puteți eventual să emiteți rețetă simplă (privată) pentru tratament.
• Dacă apare Asigurat simplu, aplicați regulile standard.
• Dacă apare Pensionar sub plafon, folosiți compensarea 90% la B.
• Dacă apare Categoria specială (handicap, etc.), știți că medicamentele sunt gratuite (unele trebuie puse pe C3).

Comunicarea cu pacientul: Explicați pacientului ce înseamnă compensat vs necompensat, mai ales dacă e neasigurat (mulți nu realizează consecințele). De asemenea, solicitați documente: un pensionar nou-inscris pe listă, cereți-i ultimul talon de pensie pentru dosar; un veteran – legitimația/carnetul de veteran; un student – adeverința de student (dacă are 22-23 ani și nu apare ca asigurat poate nu a dus actele la CAS). Aceste documente nu trebuie trimise neapărat la CAS de fiecare dată, dar trebuie să le aveți în evidență pentru eventuale controale (să justificați de ce ați bifat o categorie specială).

Plafonări de buget locale: Teoretic, în unele județe CAS impune un buget maximal de medicamente per capita pentru medicii de familie, dar în ultimii ani aceste plafoane nu se mai aplică direct pacientului. Adică farmacia nu ar trebui să refuze o rețetă compensată pe motiv de “fonduri epuizate” (CNAS a eliminat acea practică). Bugetele se gestionează global, nu pe medic sau farmacie individual. Așadar, nu este sarcina medicului de familie să rationaționeze medicamentele în funcție de buget; prescrieți conform necesității medicale și regulilor, iar eventuala lipsă de fonduri se rezolvă la nivel de CAS (cu decontări ulterioare sau suplimentări).

Excepție: medicamentele în contract cost-volum (ex: unele terapii foarte scumpe pentru care există număr limitat de pacienți eligibili pe an) – acestea oricum sunt gestionate de specialiști și comisii.

În concluzie, diferențele de prescriere țin mai mult de dreptul de a obține compensare. Pacientul asigurat – are dreptul, pacientul neasigurat – nu are (cu rare excepții), pensionarul – are drepturi suplimentare (90% la B dacă venit mic). Medicul de familie trebuie să navigheze aceste diferențe cu atenție, pentru a nu frustra pacientul (ex: să nu-i dea din greșeală unui neasigurat o rețetă compensată care va fi refuzată la farmacie) și pentru a maximiza beneficiile pacienților vulnerabili (pensionari, categorii speciale).

Pașii pentru prescrierea electronică

Prescrierea electronică a rețetelor a devenit standardul în România și toți medicii de familie folosesc sistemul informatic pentru a genera rețete compensate. Pentru a evita erori și pentru a emite corect o rețetă, este util să revedeți pașii esențiali ai procesului de prescriere electronică. Mai jos sunt prezentați acești pași, cu accent pe cum să preveniți greșelile frecvente (cum ar fi incompatibilitatea codurilor, lipsa scrisorii medicale, date eronate) și cum să vă asigurați că rețeta este validată în SIUI.

1. Consultația și documentarea diagnosticului – Înainte de a emite o rețetă, asigurați-vă că ați realizat consultația medicală și ați stabilit un diagnostic (sau aveți deja unul stabilit, în cazul rețetelor de continuare). Notați diagnosticul în fișa electronică a pacientului și codul său CIM-10 (softul de obicei vă permite să alegeți dintr-o listă). Decideți dacă este o afecțiune acută, subacută sau cronică – deoarece va conta pentru durata tratamentului și valabilitatea rețetei. De asemenea, dacă diagnosticul necesită scrisoare medicală de la specialist (ex. o boală cronică complexă), verificați că aveți scrisoarea la zi. De exemplu, în cazul unui bolnav cronic, scrisoarea medicală este de obicei valabilă 6-12 luni; dacă a expirat (nu a mai fost la control de mult timp), ideal ar fi să redirecționați pacientul la specialist pentru o actualizare, altfel riscați ca prescrierea să nu mai fie acoperită de protocol.
2. Accesarea aplicației de prescripție (SIPE/SIUI) – Logați-vă în softul de cabinet care se conectează la SIUI (Sistemul Informatic Unic Integrat) sau în aplicația online de prescriere, dacă folosiți una separată. Introduceți datele de autentificare (de regulă certificat digital sau token). Selectați pacientul din listă (sau adăugați-l dacă e prima dată). Verificați încă o dată calitatea de asigurat – aplicația de obicei afișează statusul după ce ați selectat pacientul. Dacă apare “neasigurat” și știți că ar trebui să fie asigurat, clarificați problema înainte de a continua (s-ar putea să fie o eroare sau să necesite confirmarea manuală).
3. Inițierea prescripției – În interfața de rețetă electronică, alegeți tipul de rețetă: compensată. De regulă, la “tip asigurat” selectați Bază (pentru asigurat obișnuit) sau altă categorie dacă este cazul (de ex. “Veteran”, “Pensionar <2020” etc., cum am discutat). Completați câmpurile necesare:
   • Diagnosticul principal și eventual diagnostice secundare (unele softuri permit adăugarea mai multor diagnostice dacă prescrieți medicamente pentru mai multe afecțiuni pe aceeași rețetă).
   • Tipul afecțiunii: bifați corect acută, subacută sau cronică. De asta depinde valabilitatea rețetei (7, 10 sau 30 zile)​. Softul ar trebui apoi să seteze automat câmpul “valabilitate până la data…” corespunzător.
   • Cod de boală: dacă ați bifat cronică, va apărea probabil un câmp pentru cod boală (mai ales pentru rețete 100% – liste C). Alegeți codul corect conform diagnosticului (cum am detaliat la secțiunea anterioară).
4. Adăugarea medicamentelor – Acum introduceți medicamentele recomandate. Trebuie să respectați câteva reguli cheie:
   • Prescrieți după DCI (denumire comună internațională) și nu după denumirea comercială a medicamentului​. Softul de regulă vă cere să căutați substanța activă. De exemplu, veți căuta “Enalapril” în loc de “Enap” sau “Lorazepam” în loc de “Anxiar”. Există excepția în care puteți trece denumirea comercială doar dacă este o justificare medicală (ex: pacientul este stabilizat pe un anume biologic specific sau medicamentul are forme neechivalente – situații rare și de obicei la decizia specialistului).
   • Forma farmaceutică și doza: alegeți forma corectă (comprimate, capsule, soluție injectabilă etc.) și doza pe unitate (de ex. 5 mg, 10 mg). Atenție să corespundă cu ce doriți – multe erori apar când medicul alege altă formă din grabă (ex: prescrie tablete de 500 mg în loc de 250 mg).
   • Cantitatea: introduceți numărul de unități farmaceutice sau durata tratamentului. Unele softuri vă permit să indicați direct numărul de zile de tratament și doza zilnică, calculând automat cantitatea. Altele cer direct cantitatea (de ex: 30 comprimate). Asigurați-vă că ce prescrieți acoperă perioada dorită de tratament. Pentru acut de obicei punem 7 zile de tratament (dacă medicația e zilnică). Pentru cronic standard e 30 zile, iar dacă optați pentru 90 zile, trebuie să ajustați cantitatea pentru 3 luni.
   • Fracționarea pe rețete multiple: dacă planificați să dați pentru mai mult de 1 lună la un cronic, țineți cont de limitările de mai sus (ex: nu mai mult de 3 medicamente per rețetă C1 și max 2 rețete lunare per cod). Puteți scrie două rețete succesive, fiecare pe 90 zile, dar atunci a doua va fi datată peste 90 zile – deci practic îi dați pacientului rețeta următoare post-datată sau îl chemați peste 3 luni. Legislația permite medicului de familie să emită “prescripții în avans” pentru 2-3 luni la cronici stabilizați, cu condiția ca pacientul să fie monitorizat periodic.
   • Verificați compensarea: după ce ați adăugat medicamentul, priviți câmpurile precum “Categorie compensare” sau “% compensat” care apar. Asigurați-vă că medicamentul a fost recunoscut corect: de exemplu, dacă ați pus Metformin, ar trebui să apară C1 100%. Dacă apare altceva, poate ați ales o variantă greșită de DCI (ex: a existat Metformin pe listă A? – teoretic nu, deci probabil tot C). Dacă vedeți anomalii, revizuiți.
   • Adăugați toate medicamentele necesare dar nu depășiți limitele: max 7 medicații diferite per rețetă la A/B/D​. Dacă aveți mai multe, împărțiți pe două rețete (de preferat pe diagnostice separate dacă sunt, sau două rețete în luna respectivă – deși CNAS se uită urât la asta, nu este ilegal dacă justificarea e clară).
   • Evitați combinațiile ilogice: de exemplu, nu puneți pe aceeași rețetă o medicație pentru acut și una pentru cronic – deoarece valabilitatea rețetei e dictată de tipul de afecțiune. Dacă aveți de dat și antibioticul pentru infecție (acut, valabil 7 zile) și medicamentele de tensiune (cronic, valabil 30 zile), mai bine faceți două rețete separate cu tipuri diferite. În practică, sistemul vă lasă uneori să amestecați, dar e riscant privind valabilitatea (farmacia ar putea refuza după 7 zile componenta cronică, interpretând rețeta ca acută, de pildă).
5. Validarea protocoalelor și a scrisorilor – Pentru medicamentele marcate cu “P” (protocol) în lista CNAS sau care necesită scrisoare:
   • Protocol terapeutic: Unele medicamente nu pot fi prescrise deloc de MF fără aprobări. De exemplu, nou introdusul antiviral Z poate cere protocol. De regulă, softul nu vă va permite să prescrieți dacă nu bifați ceva de gen “Protocol existent” sau nu introduceți un număr de aprobare. În aceste cazuri, înseamnă că e în afara competenței MF – deci nu insistați, ci lăsați specialistul să facă prescripția.
   • Scrisoare medicală: Asigurați-vă că dețineți o scrisoare medicală valabilă pentru medicamentele pe care nu le puteți recomanda ca primă intenție. NU prescrieți medicamente recomandate de specialist fără scrisoare sau pe baza unei scrisori neconforme. Normele prevăd clar că MF nu trebuie să onoreze recomandări din scrisori medicale care nu respectă formatul legal sau emise de medici neacreditați la CAS​. Practic, dacă pacientul vine cu un bilet scris de un medic din altă țară sau de un medic privat care nu are contract, nu puteți da compensat pe baza lui. În astfel de situații, puteți face două lucruri: fie prescrieți medicamentele pe rețetă simplă (pacientul plătește integral), fie îl direcționați către un consult la un specialist din sistemul CAS pentru a obține scrisoarea oficială necesară.

     Exemplu: Pacient urmărit la cardiolog în privat, vine cu scrisoare pentru rivaroxaban. MF nu poate da compensat 60% (sublista B) pe baza acelei scrisori, deoarece cardiologul nu e în contract; soluția – trimiteți pacientul la un cardiolog în contract CAS (eventual cu bilet de trimitere) pentru a-i prelua cazul, astfel încât să îi poată fi prescris rivaroxaban compensat.

6. Finalizarea rețetei și validarea în SIUI – După ce ați introdus toate datele și ați verificat că sunt corecte, finalizați prescripția. Aplicația va trimite datele către SIUI pentru validare online:
   • Dacă totul este în regulă, se va genera un număr de rețetă unic (și un cod de bare). Rețeta este acum înregistrată în sistem.
   • Dacă apar erori la validare, le rezolvați: de exemplu, eroare “persoană neasigurată” – trebuie să anulați rețeta, să rezolvați problema (pacientul să-și plătească contribuția sau să prezinte dovada asigurării) și să refaceți; eroare “medicament neinclus” – înseamnă că ați selectat ceva ce nu e compensat, deci nu-l puteți da compensat; eroare “depășire număr medicamente” etc.
   • Rețetă offline: dacă sunteți în imposibilitate de conectare la internet/SIUI (ex: cade serverul), puteți emite rețeta offline. Softul va genera un număr provizoriu și rețeta se va putea tipări, urmând să fie validată de farmacie sau la reconectare. Atenție, însă: medicamentele cu regim special sau programe nu pot fi date offline (riscul de fraudă e prea mare). În general, încercați să validați online în timp real pentru a evita complicații.
7. Tipărirea și semnarea – Imprimați rețeta în formatul standard (A5 sau A4 cu 2 formulare pe pagină). Conform reglementărilor actuale, componenta de eliberare (semnătura pacientului la ridicare) nu mai e necesară dacă farmaciile folosesc cardul, însă semnătura și parafa medicului pe rețetă sunt în continuare recomandate​. Așadar, semnați și parafați în spațiul alocat medicului prescriptor. De obicei, tipărirea produce două exemplare (unul pentru farmacie – rețeta propriu-zisă cu cod de bare, și un duplicat pentru pacient). Farmacia va reține rețeta (electronică) în sistem, deci pacientul practic rămâne doar cu medicamentele. În cabinet, păstrați o copie (electronic aveți oricum în soft).
8. Explicații către pacient și urmărire – În mâna pacientului, rețeta tipărită este oarecum sumară și poate conține prescurtări, așa că e bine să-l informați clar ce și cum trebuie să ia. Explicați dozajul (chiar dacă scrie “D.S.” = doza și schema pe rețetă, pacientul poate să nu înțeleagă), spuneți-i pe zile cum să ia medicamentele. Spuneți-i că rețeta este valabilă X zile (7, 30 etc.) și că trebuie s-o folosească în acest interval, altfel va expira. Îndrumați-l către farmacie – orice farmacie din țară care are contract cu CAS îi poate elibera rețeta​ (nu este obligat să meargă la o anumită farmacie anume). Spuneți-i să aibă la el cardul de sănătate și buletinul când merge la farmacie; în caz că nu poate merge el personal, poate trimite o altă persoană cu cardul său (cardul poate fi folosit de aparținător cu PIN-ul aferent). De regulă, farmaciile cer și buletinul persoanei care ridică, pentru siguranță. Dacă rețeta conține mai multe medicamente, explicați-i pacientului că poate alege să nu le ia pe toate odată dacă are constrângeri financiare – de exemplu, poate lua întâi 2 dintre ele și restul mai târziu în interiorul valabilității rețetei. Farmacia are posibilitatea de a elibera fracționat (parțial) rețeta, urmând ca restul să fie ridicat ulterior, dar doar de la aceeași farmacie și în termenul de valabilitate al rețetei​.
9. Evitarea erorilor frecvente la prescrierea electronică – Iată câteva greșeli tipice și cum să le preveniți:
   • Incompatibilitate diagnostic-medicamente: nu prescrieți ceva ce nu se potrivește diagnosticului (ex: antibiotic compensat pe diagnostic de hipertensiune). SIUI ar putea să nu blocheze asta (farmacia totuși poate realiza absurdul), dar la un eventual control medical s-ar vedea nepotrivirea. Folosiți bilet de trimitere la specialist dacă e în afara competenței MF sau dacă bănuți alt diagnostic serios care necesită confirmare, în loc să prescrieți “empiric” compensat.
   • Datare greșită: asigurați-vă că data rețetei este cea reală a zilei când o emiteți. Nu antedatați și nu postdatați rețete (decât în situația autorizată – ex. rețetă a doua pentru 90 zile, care totuși se emite în ziua consultației și se notează perioada de valabilitate mai încolo, nu se lasă necompletată). Sistemul oricum preia automat data generării rețetei și nu o puteți schimba manual.
   • Erori la cantități: verificați de două ori că numărul de comprimate/flacoane e corect. De exemplu, dacă doriți să prescrieți pentru 30 de zile un medicament ce se ia 1 cp/zi și cutia are 30, treceți 30 comprimate (sau 1 cutie dacă softul permite). Dacă treceți din eroare 300, farmacia va elibera 300 (10 cutii) și s-ar putea considera abuz. Invers, dacă treceți prea puțin, pacientul rămâne descoperit. După salvare, recitiți lista medicamentelor cu “ochi de pacient”.
   • Prescriere fără consultație: evitați să emiteți rețete fără să consultați pacientul măcar periodic. De exemplu, un pacient cronic ar trebui văzut la intervale rezonabile (3-6 luni) chiar dacă doar continuați aceeași terapie. Nu trimiteți rețete “pe sub ușă” repetitiv, deoarece dacă apare vreo reacție adversă sau dacă pacientul nu mai este eligibil (ex. la diabet poate i s-a schimbat schema la specialist, dar el vine la dvs. cu vechea cerere), pot apărea probleme.
   • Validare cu cardul: dacă pacientul nu a adus cardul și ați eliberat rețeta, asigurați-vă că la următoarea interacțiune validați consultația cu cardul. Deși rețeta a fost emisă, consultația nevalidată cu cardul poate ridica semne de întrebare la decontare. În general, nu eliberați rețeta fără card decât dacă e o situație urgentă sau pacientul e exceptat de la folosirea cardului (copil, consultație la domiciliu de urgență etc.).
   • Necomunicarea cu farmacia: uneori pot apărea neclarități (de exemplu, farmaciile interpretează diferit unele reguli). E util să aveți un contact deschis cu farmaciștii din zona dvs. Dacă o farmacie vă semnalează o problemă la o rețetă, colaborați pentru soluție. De exemplu, dacă ați uitat să treceți doza sau a ieșit o ambiguitate, farmacia vă poate suna – puteți face o corecție (uneori cu rețetă nouă). Construind o relație de încredere cu farmaciile, se evită blocarea pacienților la mijloc.
10. Încheierea procesului – După eliberarea rețetei, asigurați-vă că ați înregistrat în fișa pacientului planul de tratament prescris. Programați următorul control dacă e cazul (mai ales la cronici). Monitorizați rezultatele – la următoarea vizită întrebați pacientul dacă și-a luat medicamentele și cum se simte.

Diferențe între prescrierea în cabinet propriu vs. centru de permanență

Medicul de familie poate activa în două contexte diferite: în cabinetul propriu (în timpul programului normal) și în centru de permanență (gărzi de asistență primară în regim de urgență, de obicei în afara orelor de program). Regulile de prescriere pot fi ușor diferite în cele două situații, având în vedere natura serviciilor oferite. Vom detalia ce se poate prescrie în regim de urgență la centrul de permanență, ce este interzis, și cum se decontează (facturează) rețetele emise în aceste centre.

Prescrierea în acest context are particularități:

Se pot prescrie medicamente doar pentru urgențe sau afecțiuni acute. Rolul centrului de permanență este de a rezolva probleme acute care nu necesită (sau până ajung la) spital. Astfel, medicul de gardă nu ar trebui să elibereze rețete pentru afecțiuni cronice de rutină (ex: rețetă lunară de diabet sau hipertensiune) – acelea trebuie rezolvate la medicul curant în program normal. Dacă un pacient cronic vine în gardă pentru că a rămas fără medicamente, medicul de gardă are două opțiuni:

• Dacă situația permite amânarea: îi poate elibera o adeverință/rezumat medical prin care să recomande medicului de familie curant să îi prescrie medicația, și să-i indice pacientului să meargă la cabinet a doua zi​.
• Dacă situația este urgentă (nu poate rămâne fără tratament până a doua zi): îi poate prescrie o cantitate mică de medicament necesară până la următorul zile lucrătoare.

În general, normele centrelor de permanență prevăd explicit că medicul de gardă poate prescrie medicamente în tratament ambulatoriu pentru afecțiuni acute, pentru o perioadă maximă de 72 de ore​. Cu alte cuvinte, rețeta emisă în regim de urgență nu ar trebui să acopere mai mult de 2-3 zile de tratament. Ideea este că centrul oferă asistența până când pacientul poate ajunge la medicul său sau la specialist.

Exemplu: La ora 10 seara, un pacient cunoscut cu hipertensiune vine la centrul de permanență cu tensiune 180/100 pentru că a rămas fără pastile de 3 zile. Medicul de gardă îi poate administra urgent o doză (de exemplu, captopril sublingual) și îi poate prescrie pentru următoarele 2 zile câteva tablete de captopril/altceva, până ajunge la medicul lui (și, eventual, îi face și o notă/adeverință pentru medicul curant). Nu îi va prescrie direct rețeta compensată pe o lună întreagă cu tot tratamentul antihipertensiv – asta iese din sfera urgenței.

Tot la centru, medicul poate prescrie antibiotice sau alte tratamente necesare unei urgențe, dar din nou pe durată scurtă. De exemplu, diagnostic un faringo-amigdalită acută vineri noaptea – poate da antibiotic pentru 3 zile (72h), urmând ca pacientul să fie re-evaluat luni la MF-ul său pentru continuare 4 zile dacă trebuie (sau poate chiar i-a rezolvat complet).

Ce este interzis la centru? – Este interzisă practic prescrierea de rețete compensate pentru afecțiuni cronice sau tratamente pe termen lung. De asemenea, medicul din centru nu poate elibera concedii medicale (acestea se iau de la medicul de familie al pacientului sau spital). Prescrierea de medicamente cu potențial de abuz (psihotrope, stupefiante) în gărzi se face doar dacă e absolut necesar și conform legii (rețete speciale, de obicei însă astfel de cazuri merg la UPU). Un alt lucru de reținut: centrul de permanență nu are (de regulă) contract direct de furnizare de medicamente cu CAS, deci nu va elibera medicamente direct din centru (exceptând administrarea pe loc a tratamentului de urgență din trusa de urgență). Dacă un pacient vine noaptea, medicul îi poate administra ce are în trusă (ex: un antialgic injectabil, un bronhodilatator nebulizat etc.), dar pentru tratament ambulator va primi rețetă să-și ia de la farmacie. Centrele nu au farmacie proprie pentru public.

Forma rețetei la centru – Fiind același sistem electronic, medicul de gardă va emite rețeta tot electronic, dar pe rețetă se va vedea la rubrica “Unitate emitentă” denumirea centrului de permanență (care are un cod de furnizor propriu) în loc de CMI-ul medicului. Medicul își pune parafa oricum. Acest lucru semnalează CAS că rețeta a fost dată în context de gardă, dar pentru farmacie și pacient, rețeta se comportă la fel.

Decontarea/facturarea rețetelor din centre – Farmaciile onorează rețetele din centre în același mod ca pe oricare altele, iar decontarea contravalorii lor se face de CAS către farmacii. Diferența este că, în sistem, acele rețete sunt asociate contractului centrului de permanență, nu contractului cabinetului MF. Centrele de permanență sunt finanțate prin alt capitol (plată per capita de gardă și per serviciu), deci practic medicamentele prescrise acolo sunt contabilizate separat. Pentru medicul de familie, asta înseamnă că medicamentele prescrise în gardă nu îi consumă “bugetul” de la cabinet și nici nu apar la numărătoarea de indicatori lunari ai cabinetului său – deci nu trebuie să vă temeți că “faceți costuri” pe cabinet. CAS oricum monitorizează central, dar nu impută medicului de la centru costul rețetelor (atâta timp cât sunt justificate ca urgențe).

• În raportările lunare, de obicei coordonatorul centrului transmite către CAS un fișier cu medicația și materialele sanitare consumate pe gărzi​, unde includ și medicamentele prescrise, pentru evidență. Asta e mai mult procedural, MF nu are acțiuni separate de făcut, eventual completează o fișă după gardă.
• Dacă un pacient necunoscut vine la centru, MF de gardă poate elibera rețetă compensată doar dacă e asigurat (verifică CNP în SIUI ca de obicei). Dacă e neasigurat, regula rămâne: nu poate primi compensat; medicul îi va da rețetă simplă (sau tratament minimal).

Situații particulare de prescriere în centru:

• Pacientul nu are MF (neasigurat sau neînscris): Centrul îl tratează pentru episod acut și îi poate da o rețetă simplă pentru 2-3 zile. Se recomandă totodată să se înscrie la un MF.
• Turist/persoană din alt județ cu boală cronică rămâne fără tratament în weekend și vine la centrul local: MF de gardă poate aplica aceeași regulă – îi poate da puține pastile de “supraviețuire” până luni, eventual contactând telefonic MF-ul lui pentru confirmare. Ar fi tentant să îi scrie rețeta pe toată luna ca să-l ajute, dar oficial nu e corect (nu e urgență toată luna de tratament, ci doar necesarul imediat).
• Urgențe reale majore: Dacă centrul se confruntă cu ceva grav (ex: infarct, AVC, colică renală severă), de regulă se cheamă ambulanța și pacientul e trimis la spital, deci nu se pune problema rețetei de la centru.

În concluzie, diferența principală este că la cabinetul propriu puteți prescrie tot ce ține de îngrijirea continuă a pacienților dumneavoastră (acute și cronice, după reguli), pe când la centrul de permanență vă limitați la urgențe/acute și la cantități mici de medicamente (max. 72h)​, lăsând managementul pe termen lung al bolilor cronice pentru programul normal. Rețetele de la centru sunt facturate separat, deci nu vă afectează planul de practică individual. Totodată, prescrierea la centru vine la pachet cu responsabilitatea de a judeca ce e urgent și ce nu; orice abatere (de ex. dacă dați rețete pe o lună întreagă mereu la centrul de permanență) poate atrage atenția CAS și chiar probleme contractuale pentru centru.

Recomandări practice pentru MF

Prescrierea corectă și eficientă este o abilitate esențială a medicului de familie. În această secțiune oferim sfaturi utile, practice care să vă ajute să navigați mai ușor regulile și să evitați capcanele birocratice sau medicale. Aceste recomandări vă pot ajuta să economisiți timp, să preveniți erori ce ar putea duce la neplata unor rețete sau sancțiuni CNAS și, nu în ultimul rând, să oferiți pacienților îngrijiri de calitate.

Prin aplicarea acestor recomandări practice, prescrierea medicală devine o activitate mai sigură, mai rapidă și mai eficientă. Veți evita tensiuni inutile cu sistemul de asigurări și, cel mai important, veți asigura pacienților tratamentul de care au nevoie la momentul potrivit, cu costuri minime pentru ei.

Greșeli frecvente în prescriere și cum pot fi evitate

Chiar și medicii experimentați pot comite erori în procesul de prescriere, din grabă sau neatenție. Iată o listă cu cele mai des întâlnite greșeli ale medicilor de familie în completarea rețetelor compensate și sugestii pentru a le evita:

Emiterea de rețete compensate pentru pacienți neasigurați – Aceasta este o eroare gravă, deoarece sistemul oricum nu decontează acele rețete, iar farmacia le va refuza. Se întâmplă uneori din neatenție (pacientul nu și-a plătit contribuția recent și figurează neasigurat). Prevenție: verificați întotdeauna statusul în SIUI; dacă pacientul e neasigurat, nu emiteți rețetă compensată. În schimb, explicați-i situația și oferiți soluții (rețetă simplă sau îndrumare către CAS pentru reglementare).

Necompletarea sau completarea greșită a codului de boală la boli cronice – Omisiunea codului de boală (sau alegerea unuia incorect) poate duce la respingerea rețetei la farmacie sau la neacoperirea costurilor de către CAS. De exemplu, dacă un medicament necesită cod C02 și dvs. ați lăsat C00, farmacia poate elibera, dar CAS nu va plăti integral acel medicament. Prevenție: fiți atenți la alertele softului – multe semnalează dacă câmpul cod boală e gol când ar trebui completat. Revedeți diagnosticul și lista codurilor; dacă nu știți codul corect, consultați rapid lista oficială sau întrebați un coleg/șef de lucru. În timp, memorați codurile uzuale.

Prescrierea medicamentelor fără a avea documentele justificative (scrisoare medicală/protocol) – Un exemplu tipic este prescrierea de către MF a unor medicamente strict de linia a II-a (ex: antidiabetice injectabile moderne, inhalatoare scumpe, imunomodulatoare) fără scrisoarea specialistului sau fără ca pacientul să fi fost inițiat conform protocolului. Aceasta încalcă normele și poate duce la imputarea contravalorii medicamentelor prescrise nelegal. Prevenție: Nu cedați insistențelor pacientului de a “scrie rețeta că știu eu ce am nevoie” dacă nu aveți baza legală. Solicitați mereu scrisoare și verificați că recomandarea din scrisoare respectă modelele impuse de CNA​. Dacă pacientul refuză să meargă la specialist pentru un medicament care necesită acest lucru, explicați că nu este posibilă compensarea altfel. Mai bine pierdeți 5 minute în plus la explicații decât să riscați sancțiuni.

Alegerea greșită a listei de compensare/procentului – De exemplu, uitarea aplicării compensării de 90% la un pensionar sub plafon (trecându-l ca pensionar obișnuit 50%) – pacientul va plăti pe nedrept mai mult, iar dvs. veți primi plângeri. Alt exemplu: bifarea eronată a categoriei “PNS” (program național de sănătate) la cineva care nu e în program – asta poate invalida rețet​a. Prevenție: Fiți atenți la categoria asigurat bifată pe rețetă. Întrebați pacientul despre statut (venituri pensie etc.) și corelați cu ceea ce ați selectat. Softurile actuale reduc mult aceste greșeli prin setări automate (de pildă, odată ce ați pus “pensionar <2020”, toate B-urile devin 90%), dar numai dacă dvs. introduceți corect datele la început. Depășirea duratei sau cantității permise – Uneori, din dorința de a ajuta pacientul, un MF poate prescrie, să zicem, 14 zile de antibiotic pentru o sinuzită (în loc de maxim 10 zile cât e permis la subacut) sau 60 de zile de tratament pe o rețetă de boală acută (când maximul e 7 zile). Aceste situații contravin normelor și pot duce la neplata rețetei de către CAS. Prevenție: Respectați strict intervalele: 7 zile acut, 8-10 subacut, 30 zile cronic (sau 90 zile la stabilizat dacă ați optat legal​. Dacă e nevoie medical să prelugiți antibiotic >10 zile, atunci înregistrați-l ca tratament cronic doar dacă boala chiar devine cronică sau fragmentați pe două rețete (una subacut, una cronic – dar atenție, nu e uzual să faci asta, mai bine specialist ORL în caz de nevoie de 14 zile). Nu abuzați de excepția de 90 zile – folosiți-o doar pentru pacienți cu adevărat stabili și complianți.

Erori administrative (parafă lipsă, semnătură, dată greșită) – În general, rețeta electronică reduce aceste erori, dar încă apar: neaplicarea parafei medicului sau necompletarea numelui clar poate crea probleme la validare (farmacia cere adesea parafa lizibilă). Prevenție: dezvoltați-vă un mic checklist mental înainte de a înmâna rețeta: “Este semnată? Parafată? Are dată? Cod de diagnostic? Cod boală?“. În EMR, aceste lucruri sunt parțial automate, dar exemplarul printat este răspunderea dvs. Să nu vă fie teamă să corectați de mână micile erori (de ex. dacă a apărut o literă greșită în numele pacientului, tăiați cu o linie, corectați și parafați; farmacia înțelege corecturile semnate de medic).

Polipragmazia și prescrierea nejustificată – Deși nu e o “greșeală” punctuală de completare, prescrierea de medicamente inutile sau în combinații discutabile este o problemă frecventă. Un exemplu: asocierea a două inhibitoare ale pompei de protoni, sau prescrierea de antibiotice pentru viroză (chiar compensat, asta încarcă aiurea sistemul și pacientul). Prevenție: Aplicați principiile terapiei raționale: fiecare medicament de pe rețetă să aibă o indicație clară. Țineți cont de ghidurile clinice: CNAS, prin protocoalele sale, oricum încearcă să impună acest lucru. Prescrierea nejustificată poate atrage atenția la audit (ex: de ce are pacientul 3 antiinflamatoare simultan?). Mai bine explicați pacientului de ce nu îi dați un medicament decât să-l prescrieți doar pentru satisfacerea lui.

În rezumat, cele mai frecvente greșeli țin de neatenție și nerespectarea procedurilor: statut de asigurat neverificat, cod de boală greșit, lipsa scrisorii, încadrări eronate, depășirea limitelor. Vestea bună este că toate pot fi evitate printr-o organizare riguroasă și prin folosirea conștiincioasă a sistemului informatic (care semnalează multe erori). În caz de dubiu, consultați colegii mai experimentați sau departamentul de contractări al CAS – este mai bine să întrebați înainte, decât să aflați după că a fost o greșeală.

Surse oficiale utile

Pentru mai multe detalii și pentru actualizări legislative, consultați următoarele surse oficiale:

Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) – Lista medicamentelor compensate: Lista completă a denumirilor comune internaționale (DCI) compensate, cu sublistele A, B, C1–C3, D și E, actualizată la zi, se găsește pe site-ul CNAS (secțiunea Medicamente​). Aici puteți verifica rapid dacă un medicament este compensat și procentul de compensare aferent. LINK (actualizat aprilie 2025): https://cnas.ro/medicamente/

CNAS – Protocoale terapeutice: Secțiunea de protocoale de pe site-ul CNAS oferă criteriile oficiale de prescriere pentru medicamentele care necesită protocol (ex. tratamente în diabet, oncologie, boli rare etc.), conform Hotărârii Guvernului nr. 720/2008 și normelor ulterioare. Este o resursă esențială pentru a ști exact condițiile în care puteți prescrie anumite medicamente. LINK (actualizat aprilie 2025): https://cnas.ro/protocoale-terapeutice/

CNAS – Verificare calitate de asigurat online: CNAS pune la dispoziție un instrument online de verificare a statutului de asigurat al unei persoane. Introducând CNP-ul pacientului, puteți afla dacă are calitatea de asigurat activă. Acest instrument este util și pacienților (îi puteți îndruma să-l folosească). LINK (actualizat aprilie 2025): https://cnas.ro/verificare-asigurati/

Legislația actuală – Contract-cadru și Norme: Pentru detalii legislative, consultați Hotărârea de Guvern nr. 521/2023 (privind pachetele de servicii și contractul-cadru 2023-2024) și Ordinul MS/CNAS nr. 3690/775/2024 (Normele metodologice de aplicare ale contractului-cadru, valabile în 2024-2025). Aceste acte normative (disponibile pe site-ul CNAS și în Monitorul Oficial) conțin prevederile complete despre prescriere, eliberare și decontare a medicamentelor. Ele sunt documente tehnice, dar secțiunile relevante medicilor de familie (ex. asistență medicală primară – prescriere medicamente) merită citite.

Ministerul Sănătății – Noutăți și comunicate: Site-ul MS (ms.ro) publică comunicate privind introducerea de noi medicamente compensate, modificări de protocoale sau buget. De exemplu, anunțurile despre molecule noi compensate în 2025 și despre suplimentările de buget au fost comunicate oficial. Verificați periodic secțiunea de noutăți pentru a fi la curent.

Surse utilizate în redactarea ghidului (2025) și metodologie

• Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS)
  https://www.cnas.ro
  Secțiuni consultate:
  • Contract-cadru 2023–2025 și Norme de aplicare
  • Listele de medicamente compensate și gratuite
  • Protocoale terapeutice aprobate
  • Ghiduri și manuale pentru SIPE (prescripția electronică)
• Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR)
  https://www.anm.ro
  Informații despre medicamente compensate, coduri B (CNAS), denumiri comune internaționale (DCI).
• Ministerul Sănătății
  https://www.ms.ro
  Comunicate și ordine privind programele naționale de sănătate, actualizările din 2025 privind prescrierea.
• Monitorul Oficial al României
  https://legislatie.just.ro
  Consultarea actelor normative relevante:
  • Ordinul nr. 1853/2023 – norme metodologice pentru Contractul-cadru
  • HG nr. 521/2023 – programele naționale de sănătate 2023–2025
• Platforma SIPE – Sistem Informatic de Prescripție Electronică
  https://www.cnas.ro/page/prescriptie-electronica.html
  Ghiduri, proceduri, documentație tehnică pentru utilizatori.
• Platforma SIUI – Sistem Informatic Unic Integrat
  Manuale de utilizare și documente de suport oferite prin platformele județene ale CAS.
• Instrucțiuni și adrese ale CNAS și Caselor Județene de Asigurări de Sănătate
  Pentru:
  • Eliberarea rețetelor în centrele de permanență
  • Prescrierea pentru pacienți neasigurați
  • Utilizarea scrisorii medicale
• Hotărâri și ordine privind categoriile de compensare (A, B, C1, C2, D, E)
  Publicate prin CNAS, ANMDMR și Monitorul Oficial.

Acest ghid a fost redactat pe baza unei analize riguroase a legislației și reglementărilor în vigoare în România la începutul anului 2025, cu accent pe actele normative relevante pentru activitatea medicilor de familie. Am consultat exclusiv surse oficiale, precum site-urile CNAS, ANMDMR, Ministerului Sănătății și Monitorul Oficial, pentru a asigura acuratețea informațiilor prezentate. Au fost revizuite documentele-cheie care guvernează prescrierea compensată, inclusiv normele metodologice aferente Contractului-Cadru, listele actualizate de medicamente compensate și protocoalele terapeutice în vigoare.

În plus, ghidul reflectă interpretări și aplicații concrete din practica medicală, fiind elaborat cu sprijinul medicilor de familie activi, care au semnalat situații frecvente, ambiguități sau dificultăți recurente în utilizarea sistemului de prescriere electronică. Exemplele clinice și scenariile incluse în material au fost validate pentru coerență cu realitatea din cabinet și adaptate specificului activității din medicina de familie.

Realizat de:

Valentina Popescu

Dragoș Șerban

Florica Ghiță

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.