Focare cu Serratia marcescens în spitale: sinteză 2015–2025 și ghid de prevenire

România s-a confruntat din nou cu realitatea dură a infecțiilor nosocomiale. Printre bacteriile care apar constant în rapoarte și anchete epidemiologice, Serratia marcescens se distinge prin discreția cu care se instalează și prin dificultatea cu care este controlată. Focarele recente din spitale au arătat cât de repede poate trece de la simplă colonizare la infecții severe, uneori fatale, și cât de greu este de eradicat odată ce a prins rădăcini în mediul spitalicesc.

Această sinteză a literaturii ultimului deceniu nu își propune doar să inventarieze date și focare. Ea caută să ofere o imagine de ansamblu utilă practicienilor: unde s-au produs breșele, ce măsuri au funcționat și ce trebuie revizuit în strategiile de prevenție. De la secții de neonatologie până la ATI pentru adulți, lecțiile acumulate în Europa și în România pot deveni repere practice pentru un sistem medical care are nevoie de vigilență continuă.

Publicarea acestui material vine într-un moment în care presiunea publică pentru transparență și responsabilitate este tot mai mare. Infecțiile asociate asistenței medicale nu pot fi reduse la statistici sau comunicate seci; ele sunt indicatori ai calității îngrijirii și ai respectului pentru siguranța pacientului. În acest context, sinteza de față își propune să fie un instrument de lucru pentru profesioniști, dar și un semnal că prevenirea și controlul infecțiilor rămân priorități ce nu mai pot fi amânate.

Unul dintre aspectele cheie care iese în mod constant din analiza literaturii recente, atât din Europa, cât și la nivel global, este rolul personalului medical — în special transmiterea prin mâini — în inițierea și menținerea focarelor cu Serratia marcescens. Chiar dacă mediul și echipamentele contaminate sunt frecvent investigați ca potențiale surse, studiile documentate sugerează că un vector tăcut dar persistent poate fi chiar personalul din spital, mai ales când purtătorul este colonizat pe termen lung. Mai mult, aceste focare scot la iveală slăbiciuni sistemice: de la igienă imperfectă, la biocide diluate și la lipsa de supraveghere riguroasă. În contextul României, criza din 2016 – implicând dezinfectanți diluați — amintește de importanța esențială a calității soluțiilor antiseptice.

Comparația subliniază vulnerabilitatea unui sistem în care produsele de igienă pot fi compromise (accidental sau cu bună știință) si ar putea oferi o „poartă” pentru bacterii oportuniste precum S. marcescens. Dacă dezinfectanții nu au fost capabili să elimine complet flora microbiană de pe mâini, suprafețe și echipamente, condițiile de transmitere prin personal devin mai favorabile. Astfel, în România, vulnerabilitatea sistemică — diluarea produselor, control slab al calității, lipsa supravegherii stricte — se intersectează cu mecanismele invizibile ale focarelor S. marcescens.

Prin urmare, în continuarea acestui articol, vom analiza modul în care experiențele europene și naționale ne pot învăța să nu lăsăm spațiu pentru bacterii să profite de breșe aparent minore — pentru că, după cum arată literatura, nu e nevoie decât de o mână care poartă silențios Serratia pentru ca focarul să înceapă.

Caracteristicile bacteriei Serratia marcescens

Serratia marcescens este un bacil Gram-negativ, din familia Yersiniaceae (anterior încadrată în Enterobacteriaceae), fiind un anaerob facultativ și un patogen oportunist pentru om. Bacteria este implicată frecvent în infecții asociate asistenței medicale (IAAM), în special bacteriemii legate de catetere intravasculare, infecții urinare asociate cateterizării și infecții de plagă chirurgicală. Deși în mod obișnuit colonizează tractul respirator și urinar la adulții spitalizați sau tractul gastrointestinal la copii, la gazde imunocompromise această colonizare poate progresa spre infecții invazive severe. În Statele Unite, S. marcescens este responsabilă de ~1,4% din totalul infecțiilor nosocomiale raportate, însă adevărata incidență este probabil subestimată la nivel global.

Prin natura sa ubiquitară, S. marcescens este prezentă în mediul înconjurător, preferând locurile umede. Poate supraviețui și prolifera în apă, sol, pe suprafețe umede și chiar în produse de uz spitalicesc (de exemplu, soluții dezinfectante, săpun lichid, echipamente medicale). Acest fapt explică tendința bacteriei de a contamina medii spitalicești umede, precum chiuvete, rezervoare de apă sterile, soluții perfuzabile sau aparatură de ventilare, devenind o sursă persistentă de infecție. Coloniile de S. marcescens pot produce un pigment roșu (prodigiozină), însă nu toate tulpinile sunt pigmentate; prezența unui biofilm subțire, roz-portocaliu, pe suprafețe umede (de ex. gresie, chiuvete) este un indiciu posibil al contaminării cu Serratia )Serratia marcescens outbreak in a neonatology unit of a Spanish tertiary hospital: Risk factors and control measures_.

Din punct de vedere al sensibilității la antimicrobiene, S. marcescens prezintă un profil îngrijorător. Majoritatea tulpinilor clinice posedă factori de rezistență (plasmide R) care conferă rezistență intrinsecă la numeroase antibiotice de primă linie – de exemplu, toate tulpinile sunt intrinsec rezistente la ampicilină, macrolide și cefalosporine de generația I. Adesea se observă și producerea de beta-lactamaze AmpC sau chiar carbapenemaze (ex. KPC), ceea ce le face rezistente la beta-lactamine cu spectru extins. Un studiu din 2020 pe izolate de S. marcescens într-un spital din Brazilia a arătat că toate cele 54 de tulpini examinate erau rezistente la întregul grup de beta-lactamine testate, ~24% fiind multidrogrezistente (MDR); în plus, 96% dintre tulpini erau insensibile la colistin (rezistență intrinsecă), iar 92% erau insensibile la tigeciclină. Deși s-a constatat păstrarea sensibilității la fluorochinolone și aminoglicozide în multe cazuri, profilul genomic a relevat prezența unor gene de rezistență (bla_KPC, bla_TEM, etc.) și virulență la majoritatea izolatelor, subliniind potențialul patogen și dificultatea terapiei. În practică, infecțiile cu S. marcescens necesită adesea tratament cu antibiotice de rezervă (carbapeneme, fluorochinolone, aminoglicozide), dat fiind că multe tulpini sunt rezistente la opțiunile uzuale.

Infecțiile nosocomiale cu S. marcescens: manifestări și factori de risc

Serratia marcescens este recunoscută drept un agent etiologic important al infecțiilor intraspitalicești, mai ales la pacienții critici din secțiile de terapie intensivă (ATI) și la nou-născuții din terapia intensivă neonatală (TIN/NICU). De regulă, bacteria acționează ca patogen oportunist, provocând infecții severe doar la persoanele cu factori predispozanți: prematuri și nou-născuți cu greutate mică, pacienți imunodeprimați sau cu proceduri invazive (catetere intravasculare, intubație, chirurgie etc.), și pacienți cu terapie antibiotică îndelungată care favorizează selecția florii rezistente. În absența acestor factori, S. marcescens rareori cauzează boală invazivă.

Secțiile de neonatologie (TIN/NICU) sunt în mod special vulnerabile la focare cu S. marcescens. Bacteria este responsabilă de numeroase focare de sepsis neonatal raportate, asociate cu mortalitate considerabilă. Prematurii și sugarii din terapie intensivă prezintă susceptibilitate crescută din mai multe motive: colonizarea lor cu Serratia survine ușor pe fondul lipsei unei microbiote intestinale protectoare, sistemul lor imunitar este imatur, iar barierele cutaneo-mucoase sunt insuficient dezvoltate sau sunt lezate de procedurile invazive. Astfel, S. marcescens poate coloniza rapid tractul gastrointestinal sau respirator al nou-născuților, aceste nișe constituind rezervoare primare de bacterii în pediatrie. Dacă există breșe (de exemplu cateter venos ombilical, intubație), colonizarea poate progresa spre infecții sistemice severe (bacteriemii, pneumonii, meningite neonatale ș.a.). Clinicienii au observat că pentru nou-născuții prematuri, simpla prezență a S. marcescens pe piele sau mucoase comportă risc de invazie – de aceea, colonizarea neonatală cu această bacterie este tratată cu foarte mare seriozitate.

Transmisia intraspitalicească a S. marcescens are loc adesea pe calea contactului, direct sau indirect. Mâinile personalului medical sunt considerate vectorul principal de transmitere a bacteriei de la un pacient sau de la o sursă de mediu, către alt pacient. În neonatologie, acest mod de răspândire este documentat frecvent în focare, mai ales când numărul de proceduri și personal implicat este mare. Bacteria se poate transmite și prin obiecte sau soluții contaminate: S. marcescens s-a dovedit un contaminant al incubatoarelor neonatale, al soluțiilor antiseptice (inclusiv dezinfectanți pe bază de săpun sau clorhexidină), al echipamentelor precum laringoscoapele, și chiar al laptelui matern donat nepasteurizat. În contextul spitalicesc general, literatura consemnează focare legate de surse de mediu contaminate, precum: apa din rețeaua spitalului sau sisteme de filtrare insuficient sterilizate, săpun lichid și soluții dezinfectante contaminate, flacoane de perfuzie intravenoasă sau produse farmaceutice preparate în condiții neadecvate (de ex. nutriție parenterală totală preparată în farmacie). Astfel de vectori au stat la baza multor epidemii documentate în ultimele decenii. De exemplu, au existat cazuri grave de bacteriemie cu S. marcescens legate de nutriție parenterală contaminată – un focar din SUA a provocat 19 infecții și 9 decese, fiind atribuit unei farmacii care preparase soluții nutritive infectate. Alte focare au fost atribuite contaminării unor soluții de heparină pentru cateter, a soluțiilor de apă sterilă, a dezinfectanților quaternari și chiar a unor echipamente de uz comun (termometre, bronhoscoape etc.). S. marcescens are capacitatea de a supraviețui în dezinfectanți preparați necorespunzător – s-a demonstrat că tulpinile pot prolifera în soluții diluate de compuși cuaternari de amoniu (QAC) utilizate pentru dezinfectarea suprafețelor, dacă aceste soluții nu sunt preparate și stocate conform indicațiilor. Acest aspect a favorizat perpetuarea unor focare, bacteria persistând în mediu în pofida măsurilor obișnuite de curățenie.

Deși S. marcescens nu este considerată extrem de virulentă la gazdele sănătoase, la pacienții fragili din spitale ea poate provoca infecții severe, chiar letale. Manifestările clinice nosocomiale includ: bacteriemii (primare sau secundare cateterelor), infecții urinare (adesea asociate cateterelor vezicale), pneumonii nosocomiale (în special la ventilați mecanic), infecții plagă/post-operatorii, infecții osteoarticulare sau endocardită (în special la utilizatori de droguri IV). În focarele din NICU, se descriu frecvent conjunctivite neonatale cauzate de Serratia, septicemii neonatale și uneori meningite sau pneumonii la prematuri. În focarele din ATI adulți, bacteriemia cu S. marcescens se poate complica cu endocardită, formarea de abcese (epidurale, musculare), pneumonie sau șoc septic, având mortalitate considerabilă la pacienții critici. Un element caracteristic multor focare este portajul asimptomatic (colonizarea) unui număr mai mare de pacienți, pe lângă cei cu infecție manifestă. De exemplu, într-un focar neonatal pot exista de 2–3 ori mai mulți copii colonizați (purtători) decât cei efectiv infectați. Acești purtători constituie un rezervor tăcut ce facilitează diseminarea, motiv pentru care identificarea și izolarea lor este esențială în controlul focarelor.

Studiile și focarele raportate în ultimii 10 ani (2015–2025)

Literatura ultimului deceniu evidențiază o creștere a raportărilor de focare nosocomiale cu S. marcescens, în special în Europa. Multe studii au investigat aceste evenimente, analizând sursele probabile, factorii de risc și măsurile de control implementate. Mai jos sunt enumerate câteva focare notabile documentate în perioada 2015–2025:

Spania (2016–2017, Madrid)

Un focar extins în secția de neonatologie a Spitalului Universitar La Paz a afectat 59 de nou-născuți în decurs de 9 luni. Dintre aceștia, 25 (42%) au dezvoltat infecții clinice, cele mai frecvente fiind conjunctivita și sepsisul neonatal. Analiza factorilor de risc a indicat că alimentația parenterală a fost asociată cu o probabilitate mult crescută de infecție (OR ~103), alți factori semnificativi fiind prematuritatea și expunerea la radiografii. Transmiterea s-a produs, cel mai probabil, pe mâinile personalului medical, întrucât investigarea mediului nu a identificat un rezervor unic. Pentru controlul focarului, echipa spitalului a aplicat măsuri stricte de izolare și igienă: precauțiuni de contact stricte, cohorte separate de îngrijire pentru copiii colonizați, personal dedicat exclusiv acestora, ședințe zilnice ale echipei multidisciplinare, dezinfectarea terminală și închiderea parțială a secției pentru noi internări. Focarul a fost eradicat abia după implementarea acestor măsuri; autorii subliniază dificultatea controlului S. marcescens în NICU și necesitatea unei abordări multidisciplinare ferme.

Belgia (2022–2023, Anvers)

Un focar în secția de terapie intensivă neonatală (NICU) a unui spital universitar belgian a implicat 61 de nou-născuți colonizați sau infectați și contaminarea a 71 de probe de mediu. Bacteria (care a cauzat sepsis neonatal sever la unii pacienți) a persistat în secție în ciuda măsurilor inițiale de control (igienizare terminală sporită, izolarea pacienților afectați) – după o perioadă de acalmie, focarul a recidivat, evidențiind complexitatea eradicării complete. Investigația genomică a arătat prezența mai multor variante bacteriene circulante (poli-clonalitate), ceea ce a făcut dificilă identificarea unei surse unice de contaminare. S-a observat că nou-născuții aflați în incubatoare erau infectați mai frecvent, sugerând un rol important al mediului (suprafețe, echipamente) în transmitere. În final, focarul a impus revizuirea strategiilor de supraveghere: specialiștii au recomandat implementarea unui sistem național de supraveghere a infecțiilor cu S. marcescens în neonatologie, având în vedere că și alte spitale din Belgia raportaseră cazuri similare. Rutina propusă include screening periodic al pacienților și mediului din NICU pentru depistarea precoce a Serratia.

Ungaria (2022, Budapesta)

Un focar acut apărut într-o secție ATI adulti a unui spital din Budapesta a produs 8 cazuri de bacteriemie cu S. marcescens în decurs de ~6 săptămâni (februarie-martie 2022). Cazurile au avut o gravitate deosebită – 5 dintre pacienți au decedat, deși tulpinile nu erau multidrogrezistente (sensibile la majoritatea antibioticelor, ceea ce accentuează virulența în contextul pacienților critici). Investigația epidemiologică detaliată (inclusiv secvențiere genomică) a identificat drept rezervor probabil al bacteriei o chiuvetă din secție (“sink-2”), în jurul căreia fuseseră îngrijiți majoritatea pacienților afectați. Analiza tulpinilor a relevat un aspect alarmant: rezistență la dezinfectantul de suprafațe utilizat în secție (o soluție pe bază de compuși cuaternari de amoniu – QAC). S-a constatat că concentrația dezinfectantului era probabil ineficientă, deoarece concentrația minimă inhibitoare (MIC) a izolaților era egală sau depășea concentrația de lucru recomandată a soluției QAC folosite. Practic, tulpina de Serratia a supraviețuit procedurilor de curățenie standard, persistând în mediul umed al chiuvetei și re-contaminând personalul sau echipamentele. Transmiterea la pacienți a fost favorizată și de încălcări ocazionale ale igienei mâinilor și de manevre invazive frecvente la pacienții critici. În raportul focarului s-a recomandat înlocuirea dezinfectantului QAC cu un alt agent activ (de ex. pe bază de clor), eliminarea echipamentelor de curățenie posibil contaminate și întărirea disciplinei de igienă a mâinilor în secție. După aceste intervenții, focarul a fost oprit.

Norvegia (2021–2023, focar național)

nul dintre cele mai extinse episoade raportate recent a fost un focar național de Serratia marcescens în Norvegia. Între iunie 2021 și februarie 2023 au fost confirmate 74 de cazuri în 33 de spitale. Cazurile, răspândite geografic, au afectat în special pacienți vârstnici (vârsta mediană 76 ani) cu comorbidități multiple; aproximativ 57% din cazuri au prezentat bacteriemie, iar 5 pacienți au decedat cu infecție S. marcescens considerată cauză principală a decesului. În paralel, s-a observat și o grupare separată de 26 cazuri cu un alt tip genetic (kt 281), fără decese, ceea ce a complicat analiza epidemiologică. Investigația coordonată de Institutul Norvegian de Sănătate Publică a inclus secvențiere retrospectivă a tuturor izolaților de S. marcescens din sânge la nivel național pe 2021-2022, însă sursa comună nu a putut fi identificată cu certitudine. Datele sugerează că originea contaminării nu a fost intraspitalicească, ci probabil un produs distribuit la nivel comunitar național (posibil un aliment sau supliment ingerat de pacienți). Faptul că pacienții afectați proveneau din regiuni diferite și că unele cazuri au apărut și în asistența primară (nu doar în spitale) susține ipoteza unei surse externe comune. Pe măsură ce incidența cazurilor a scăzut spre finalul lui 2022, focarul a fost declarat încheiat în februarie 2023 fără identificarea clară a “vinovatului”. Acest incident excepțional subliniază că S. marcescens poate genera focare sporadice de mare anvergură, de natură epidemică neobișnuită, impunând colaborare între sectorul sanitar (inclusiv autoritățile de sănătate publică, infecționiști, microbiologi) și alte autorități (ex. siguranța alimentelor, agenția medicamentului) pentru depistarea sursei și controlul răspândirii.

România (2025, Iași)

Și în România au fost semnalate focare severe cu S. marcescens. Cel mai mediatizat caz recent este focarul de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Sf. Maria” Iași, unde mai mulți copii internați în secția ATI au contractat infecții invazive cu S. marcescens. În perioada august–septembrie 2023, cel puțin 5 copii (nou-născuți până la 8 ani) au decedat ca urmare a infecției cu această bacterie, toți având și alte afecțiuni grave asociate. În total, autoritățile au confirmat 9 cazuri (infecții sau colonizări) în focar, dintre care 6 s-au soldat cu deces – deși legătura cauzală directă infecție-deces este investigată medico-legal, coincidența este alarmantă. Ancheta epidemiologică derulată de DSP a scos la iveală o întârziere în raportarea și reacția spitalului la primele cazuri: se pare că secția a rămas deschisă și au continuat internările chiar după apariția infecțiilor, permițând extinderea focarului. Abia după decesul mai multor copii situația a devenit publică, conducerea spitalului fiind acuzată că a gestionat tardiv criza. Ca potențială sursă a infecției la Iași s-a vehiculat prezența unor flori decorative în secție (interzisă de reguli, deoarece florile în apă pot constitui rezervoare bacteriene), însă această ipoteză nu a fost confirmată oficial. Focarul de la Iași a declanșat reacții la nivel înalt – Ministerul Sănătății a subliniat caracterul inacceptabil al neraportării la timp și a cerut măsuri urgente, iar în spațiul public s-a discutat despre necesitatea răspunderii celor implicați. Cazul evidențiază importanța transparenței și intervenției prompte în gestionarea infecțiilor nosocomiale. (De menționat că anterior, în 2019, au fost raportate și alte incidente cu S. marcescens în maternități din România – ex. la Maternitatea Giulești din București, unde nou-născuți au fost găsiți colonizați, dar fără infecții sistemice – însă acele situații au fost izolate și controlate relativ rapid.)

Observație: În literatură mai există numeroase relatări de focare cu S. marcescens la nivel internațional în această perioadă, incluzând: Marea Britanie, unde în 2015 un focar la Royal Hospital for Children Glasgow a dus la decesul unui prematur și colonizarea altor 5 sugari (unitatea fiind plasată sub supraveghere sporită, fără a se închide complet); sau Germania (2019), unde un focar din Magdeburg a fost asociat cu lapte matern donat contaminat, implicând 6 sugari colonizați/infectați și necesitând revizuirea procedurilor de pasteurizare și screening a laptelui matern. Aceste exemple confirmă că S. marcescens reprezintă o amenințare omniprezentă în mediul spitalicesc, capabilă să producă focare atât în țări cu sisteme medicale avansate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Elementul comun este de obicei breșa în practicile de prevenție (igienă, sterilizare, supraveghere) care permite bacteriei să prolifereze și să se disemineze.

Măsuri de prevenire și control al infecțiilor cu S. marcescens

Prevenirea apariției de noi cazuri și limitarea extinderii infecțiilor cu S. marcescens în spitale necesită o abordare sistematică, multidisciplinară, axată pe principiile generale ale controlului infecțiilor nosocomiale, cu adaptări specifice comportamentului acestei bacterii:

Respectarea strictă a asepsiei și antisepsiei: Igiena riguroasă a mâinilor rămâne piatra de temelie în prevenirea transmiterii oricărui patogen nosocomial. În contextul S. marcescens, unde mâinile personalului au fost adesea identificate ca vector de transmitere, complianța la dezinfectarea mâinilor înainte și după orice contact cu pacientul sau cu mediul acestuia este esențială. Procedurile invazive (cateterizări, intubații, intervenții chirurgicale) trebuie efectuate în condiții de asepsie maximă. Un specialist român sublinia că igiena personală, curățenia mediului și măsurile stricte de asepsie la nivel de spital sunt metode esențiale de profilaxie contra bacteriilor oportuniste precum Serratia.

Depistarea și izolarea precoce a cazurilor: În secțiile cu risc ridicat (ATI, neonatologie), se recomandă supravegherea activă a pacienților pentru colonizare/infecție cu S. marcescens. De exemplu, unele NICU din Europa practică screening săptămânal (exudat faringian, rectal) pentru S. marcescens la toți prematurii, această bacterie fiind inclusă pe lista celor cu risc major de focar nosocomial. Depistarea precoce permite instituirea imediată a precauțiunilor de izolare: pacienții colonizați/infectați trebuie izolați contact sau grupați în cohorte separate, îngrijiți de personal dedicat exclusiv acestora. Limitarea circulației pacienților și personalului între zonele contaminate și cele necontaminate reduce răspândirea. În focarele severe, închiderea temporară a secției pentru noi internări poate fi necesară până la controlul situației.

Igienizarea și dezinfectarea mediului spitalicesc: S. marcescens fiind rezistentă în mediu și capabilă să formeze biofilm, curățenia terminală aprofundată și dezinfectarea corectă a suprafețelor și echipamentelor sunt cruciale. Se recomandă folosirea unor dezinfectanți eficienți împotriva Gram-negativelor umede – de exemplu, soluții pe bază de hipoclorit de sodiu (clor) sau peroxid de hidrogen, mai ales pentru suprafețe din băi, chiuvete, tăvi de instrumente, incubatoare etc. (aceasta în contextul în care s-a demonstrat supraviețuirea Serratia în dezinfectanți slab preparați pe bază de amoniu cuaternar). Zonele umede critice (chiuvete, sifoane de scurgere) din secții ATI trebuie întreținute prin dezinfecție periodică (de exemplu tratament cu soluții clorurate concentrate sau chiar măsuri tehnice precum lămpi UV sau sisteme de încălzire a scurgerilor pentru a preveni biofilmele bacteriene). Echipamentele reutilizabile (endoscoape, laringoscoape, ventilatoare) trebuie sterilizate conform protocoalelor după fiecare utilizare.

Gestionarea atentă a materialelor și substanțelor potențial contaminate: Este esențial ca produsele administrate pacienților să fie sterile sau corect decontaminate. Soluțiile injectabile, perfuziile, heparina, soluțiile saline, nutriția parenterală – toate trebuie manipulate în condiții sterile stricte, ideal în departamente de farmacie acreditate GMP. Orice preparat magistral (de ex. seringi pre-umplute, amestecuri nutritive) ar trebui testat microbiologic dacă există suspiciuni. Produsele biologice precum laptele matern donat în neonatologie trebuie pasteurizate și testate; s-a evidențiat că S. marcescens poate contamina porțiuni de lapte matern crud, necesitând excluderea donatorilor pozitivi și pasteurizarea riguroasă a stocurilor. De asemenea, obiecte aparent inofensive dar interzise de regulamente (de exemplu plante sau flori în secții clinice, care pot menține apă stagnantă) nu trebuie permise, dat fiind riscul demonstrat de a constitui rezervoare de agenți patogeni oportuniști.

Asigurarea eficacității dezinfectanților folosiți: Experiența unor focare (ex. cel din Ungaria) a arătat necesitatea de a valida periodic activitatea biocidă a dezinfectanților utilizați de personal. Prepararea soluțiilor dezinfectante trebuie să urmeze strict indicațiile de concentratie și timp de contact ale producătorului, iar depozitarea lor să evite contaminarea (soluțiile trebuie preparate proaspăt, recipienții curați, evitați reumplerea flacoanelor fără igienizare). Dacă se suspectează că un anumit dezinfectant nu mai e eficace (de ex. se izolează S. marcescens în mod repetat din medii tratate), înlocuirea agentului dezinfectant cu unul cu alt mecanism de acțiune este recomandată. În focarul menționat, s-a trecut de la dezinfectantul pe bază de QAC la unul cu alt ingredient activ, ceea ce a contribuit la eliminarea contaminării.

Educarea personalului și cultura siguranței: Toate categoriile implicate în îngrijirea pacienților trebuie informate privind riscurile particulare ale S. marcescens. În special în neonatologie, conștientizarea faptului că un copil aparent sănătos dar colonizat poate transmite bacteria la altul vulnerabil trebuie să determine personalul și aparținătorii să respecte cu strictețe regulile (spălarea mâinilor, purtarea echipamentului de protecție, limitarea manipulării invazive inutile a nou-născuților). O cultură a siguranței înseamnă și raportarea promptă a oricăror semne de infecție sau breșe de curățenie, fără teama de culpabilizare – astfel încât măsurile de răspuns să fie inițiate imediat.

Supraveghere continuă și audit: Spitalele ar trebui să includă S. marcescens în programele de supraveghere a infecțiilor nosocomiale, mai ales acolo unde în trecut au existat cazuri sau focare. Analiza periodică a indicatorilor de infecție asociată îngrijirii medicale (IAAM) poate releva creșteri neobișnuite la acest patogen. În Europa, sondajele de prevalență efectuate sub egida ECDC pot oferi o imagine de ansamblu și facilități de comparare inter-spitalicești. De asemenea, se recomandă audituri regulate ale practicilor de igienă și control (de exemplu, audit al respectării igienei mâinilor, audit al procedurilor de sterilizare), identificând vulnerabilitățile locale înainte ca un focar să apară. În urma focarului din Belgia, experții au sugerat implementarea unui sistem național de alertă și supraveghere pentru focarele de S. marcescens în secțiile de neonatologie, dată fiind recurența lor.

Comunicare și transparență în gestionarea incidentelor: Un element cheie pentru limitarea extinderii focarelor este comunicarea rapidă, atât intern (către personal și conducere), cât și extern (către autorități de sănătate publică și, la nevoie, către public). Ascunderea sau minimizarea problemei (cum s-a sugerat în cazul de la Iași) poate întârzia intervențiile salvatoare și duce la pierderea încrederii. Dimpotrivă, o atitudine proactivă – de exemplu, anunțarea imediată a DSP și solicitarea de sprijin epidemiologic la primele semne de focar – permite mobilizarea resurselor necesare (expertiză, eventual închiderea temporară a admisiilor, suport în laborator pentru secvențiere dacă e cazul etc.).

Serratia marcescens s-a impus în ultimii ani ca un patogen intraspitalicesc de importanță pentru multiple țări europene, incluzând România. Capacitatea sa de a coloniza pacienți vulnerabili, de a supraviețui pe suprafețe umede și în soluții, precum și tendința de a dezvolta rezistență la antibiotice, fac din prevenirea infecțiilor cu S. marcescens o provocare majoră. Experiența focarelor studiate arată însă că prin vigilenta sporită (supraveghere activă și screening), disciplină strictă în respectarea igienei și asepsiei, precum și prin reacție promptă la primele cazuri (izolare, anchetă epidemiologică, identificarea și eliminarea sursei), astfel de focare pot fi limitate și în cele din urmă oprite.

Un accent deosebit se pune pe colaborarea interdisciplinară și schimbul rapid de informații – între spitale, țări și rețele de supraveghere – pentru a împiedica S. marcescens (și alți agenți similari) să producă noi incidente cu impact asupra siguranței pacienților. Prin măsuri combinate de prevenție, control și educație, riscul apariției de noi cazuri poate fi considerabil redus.

Referințe:

• Ferreira RL, Rezende GS, Damas MSF, Oliveira-Silva M, Pitondo-Silva A, Brito MCA, Leonardecz E, Góes FR, Campanini EB, Malavazi I, da Cunha AF and Pranchevicius M-CS (2020) Characterization of KPC-Producing Serratia marcescens in an Intensive Care Unit of a Brazilian Tertiary Hospital. Front. Microbiol. 11:956. doi: 10.3389/fmicb.2020.00956
• Zingg, W., Soulake, I., Baud, D. et al. Management and investigation of a Serratia marcescens outbreak in a neonatal unit in Switzerland – the role of hand hygiene and whole genome sequencing. Antimicrob Resist Infect Control 6, 125 (2017). https://doi.org/10.1186/s13756-017-0285-x
• The Guardian, Baby dies after contracting infection at Glasgow hospital, 2015 (accesat 27.09.2025)
• Nakashima AK, Highsmith AK, Martone WJ. 1987. Survival of Serratia marcescens in benzalkonium chloride and in multiple-dose medication vials: relationship to epidemic septic arthritis. J Clin Microbiol 25:.
  https://doi.org/10.1128/jcm.25.6.1019-1021.1987
• Vries JJC de, Baas WH, Ploeg K van der, Heesink A, Degener JE, Arends JP. Outbreak of Serratia marcescens Colonization and Infection Traced to a Healthcare Worker With Long-Term Carriage on the Hands. Infection Control & Hospital Epidemiology. 2006;27(11):1153-1158. doi:10.1086/508818
• Rohit A, Suresh Kumar D, Dhinakaran I, Joy J, Vijay Kumar D, Kumar Ballamoole K, Karunasagar I, Karola P, Dag H. Whole-genome-based analysis reveals multiclone Serratia marcescens outbreaks in a non-Neonatal Intensive Care Unit setting in a tertiary care hospital in India. J Med Microbiol. 2019 Apr;68(4):616-621. doi: 10.1099/jmm.0.000947. Epub 2019 Mar 6. PMID: 30839251.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.