Famotidina în practica medicală – mecanism de acțiune și indicații terapeutice

Famotidina este prescrisă atât pentru tratamentul afecțiunilor gastrointestinale, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian (GERD) și ulcerul gastric, cât și în profilaxia ulcerelor induse de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

În România, famotidina este considerată o opțiune terapeutică sigură și eficientă [1].

Mecanism de acțiune

Famotidina acționează prin blocarea receptorilor H2 ai histaminei la nivelul celulelor parietale gastrice, inhibând astfel secreția de acid clorhidric. Aceasta determină o reducere a acidității gastrice, contribuind la ameliorarea simptomelor asociate hiperacidității și la vindecarea leziunilor mucoasei gastrice și duodenale [2]. Comparativ cu alte medicamente din aceeași clasă, famotidina are o durată de acțiune mai lungă și o potență crescută.

Indicații terapeutice

Famotidina este utilizată în tratamentul și prevenția următoarelor afecțiuni:

• Boala de reflux gastroesofagian (GERD), reducând simptomele de arsuri la stomac și regurgitație acidă [3].
• Ulcerul gastric și duodenal, prin promovarea vindecării mucoasei gastrice [4].
• Sindromul Zollinger-Ellison, caracterizat prin hipersecreție acidă gastrică [5].
• Profilaxia ulcerului de stres la pacienții spitalizați, în special în secțiile de terapie intensivă [6].
• Prevenirea ulcerului indus de AINS la pacienții cu risc crescut [7].

Eficacitate și siguranță

Studiile clinice au demonstrat că famotidina este eficientă în reducerea simptomelor asociate hiperacidității și în promovarea vindecării leziunilor gastrice [8]. Comparativ cu inhibitorii pompei de protoni (IPP), famotidina are un profil de siguranță mai favorabil pe termen lung, fiind asociată cu un risc mai scăzut de hipoclorhidrie severă și de infecții oportuniste [9]. Totuși, este mai puțin eficientă decât IPP în controlul simptomelor severe ale GERD.

Reacții adverse și contraindicații

Famotidina este, în general, bine tolerată, însă pot apărea reacții adverse, inclusiv:

• Cefalee, amețeli și oboseală [10].
• Tulburări gastrointestinale ușoare, cum ar fi greața și diareea [11].
• Rareori, reacții alergice, inclusiv erupții cutanate și anafilaxie [12].
• Utilizarea prelungită poate fi asociată cu un risc crescut de deficiență de vitamina B12 și hipomagneziemie [13].

Contraindicațiile includ hipersensibilitatea la famotidină sau la alți antagoniști ai receptorilor H2 și insuficiența renală severă, caz în care doza trebuie ajustată [14].

Concluzii

Famotidina reprezintă un tratament eficient și sigur pentru o gamă largă de afecțiuni gastrointestinale legate de hipersecreția acidă. Deși nu este la fel de puternică precum IPP în inhibarea secreției acide, avantajele sale includ un profil de siguranță mai bun pe termen lung și un risc redus de efecte adverse grave. Utilizarea sa judicioasă în practica medicală rămâne importantă, în special pentru pacienții cu contraindicații la IPP sau pentru cei care necesită un tratament pe termen lung cu un medicament mai bine tolerat.

Referințe

1. McRorie, J. W., et al. (2014). „Histamine-2 receptor antagonists: A review of safety and efficacy.” Gastroenterology Research and Practice.
2. Shin, J. M., & Sachs, G. (2008). „Pharmacology of proton pump inhibitors.” Current Gastroenterology Reports.
3. Katz, P. O., et al. (2013). „Gastroesophageal reflux disease: A review of medical management.” Gastroenterology.
4. Vakil, N., et al. (2006). „The Montreal definition and classification of GERD.” The American Journal of Gastroenterology.
5. Metz, D. C. (2007). „Diagnosis and treatment of Zollinger-Ellison syndrome.” Gastroenterology Clinics of North America.
6. Laine, L., et al. (2008). „Prevention of NSAID-induced ulcers.” The New England Journal of Medicine.
7. Scheiman, J. M., et al. (2016). „NSAID-induced ulcers: Clinical implications.” Alimentary Pharmacology & Therapeutics.
8. Peura, D. A., et al. (1997). „Famotidine: A comprehensive review.” Alimentary Pharmacology & Therapeutics.
9. Yang, Y. X., et al. (2006). „Long-term proton pump inhibitor therapy and risk of hip fracture.” JAMA.
10. Ali, T., et al. (2009). „Safety of H2 blockers and PPIs: An evidence-based review.” Drug Safety.
11. Vaezi, M. F., et al. (2017). „GERD treatment: A comparative study.” The American Journal of Medicine.
12. Weersink, R. A., et al. (2018). „Drug interactions of H2-receptor antagonists.” Expert Opinion on Drug Metabolism & Toxicology.
13. Lam, J. R., et al. (2013). „Proton pump inhibitor and histamine-2 receptor antagonist use and vitamin B12 deficiency.” JAMA.
14. Haastrup, P. F., et al. (2018). „Use and safety of acid-suppressive medications in older adults.” Drugs & Aging.