ERA 2026: Cistatina C ar putea identifica pacienți cu risc renal omişi de evaluarea prin creatinină

Estimarea funcției renale cu ajutorul cistatinei C ar putea identifica persoane cu risc crescut de mortalitate și spitalizare care nu sunt încadrate ca având boală cronică de rinichi atunci când evaluarea se bazează doar pe creatinină, potrivit unei analize pe peste 372.000 de participanți prezentate la Congresul European Renal Association (ERA) 2026.

Rezultatele sunt incluse într-un review al principalelor cercetări prezentate la ERA 2026, publicat de European Medical Journal. Congresul a avut loc între 3 și 6 iunie, la Glasgow.

Peste 11.000 de persoane au fost identificate doar prin cistatina C

Cercetătorii au analizat datele a 372.454 de participanți din UK Biobank și au comparat clasificarea bolii cronice de rinichi realizată prin rata estimată de filtrare glomerulară bazată pe creatinină (eGFRcr) cu cea bazată pe cistatina C (eGFRcys).

În cursul unei perioade mediane de urmărire de 12,53 ani au fost înregistrate 23.470 de decese și 113.378 de prime spitalizări.

Diferența dintre cele două metode de evaluare a fost importantă: 2.584 de participanți au fost clasificați ca având boală cronică de rinichi numai pe baza eGFR calculat din creatinină, în timp ce 11.691 au fost identificați exclusiv prin eGFR bazat pe cistatina C.

Persoanele încadrate în categoria bolii cronice de rinichi numai prin evaluarea bazată pe cistatina C au avut în mod constant rate mai mari ale mortalității de orice cauză și ale spitalizărilor.

În schimb, cercetătorii nu au observat aceeași asociere consistentă cu evenimentele adverse în cazul persoanelor identificate ca având boală renală exclusiv pe baza creatininei.

Diferența s-a menținut și la persoanele fără albuminurie

Un rezultat relevant este că asocierea dintre eGFR bazat pe cistatina C și prognosticul nefavorabil s-a menținut inclusiv la participanții fără albuminurie și la persoanele aflate la extremele indicelui de masă corporală.

În unele dintre cohortele analizate, constituite după criteriile de eligibilitate utilizate în prezent pentru terapiile care modifică evoluția bolii cronice de rinichi, pacienții identificați numai prin cistatina C au prezentat rate de cel puțin două ori mai mari ale mortalității și spitalizării față de cei identificați exclusiv prin creatinină.

Autorii consideră că utilizarea exclusivă a creatininei ar putea exclude din studiile clinice sau din anumite evaluări ale riscului o categorie de pacienți care prezintă, în realitate, un prognostic mai puțin favorabil.

De ce pot diferi creatinina și cistatina C

Creatinina este markerul utilizat în mod curent pentru estimarea ratei de filtrare glomerulară, însă concentrația sa este influențată și de factori care nu țin direct de funcția renală, printre care masa musculară și alimentația.

Cistatina C reprezintă un marker alternativ, cu determinanți non-renali diferiți. Nici aceasta nu este însă un indicator perfect: valorile sale pot fi influențate, între altele, de inflamație, adipozitate sau administrarea de corticosteroizi.

Din acest motiv, utilizarea celor doi markeri împreună poate oferi în anumite situații o estimare mai precisă decât folosirea unuia singur.

KDIGO recomandă deja combinația creatinină–cistatină C atunci când este disponibilă

Rezultatele prezentate la ERA 2026 sunt în concordanță cu direcția adoptată de ghidurile internaționale pentru evaluarea bolii cronice de rinichi.

Ghidul KDIGO pentru evaluarea și managementul bolii cronice de rinichi recomandă ca evaluarea inițială la adulții cu risc să utilizeze eGFR bazat pe creatinină, însă, dacă determinarea cistatinei C este disponibilă, categoria GFR să fie estimată folosind combinația dintre creatinină și cistatina C.

KDIGO recomandă în mod particular utilizarea eGFR creatinină–cistatină C atunci când estimarea bazată doar pe creatinină poate fi mai puțin exactă și când valoarea GFR poate influența o decizie clinică.

Rezultatele de la ERA sunt deocamdată preliminare

Studiul discutat la congres trebuie interpretat cu prudență. Datele au fost prezentate sub forma unui abstract, nu a unui studiu complet publicat și evaluat independent prin procesul obișnuit de peer review.

În plus, analiza UK Biobank este observațională. Ea poate demonstra că anumite valori ale cistatinei C se asociază cu un prognostic diferit, dar nu poate stabili singură că utilizarea mai largă a testului va reduce mortalitatea sau numărul de spitalizări.

Rezultatele susțin însă ideea că discrepanțele dintre eGFR calculat prin creatinină și cel calculat prin cistatina C conțin informație clinică relevantă și că evaluarea funcției renale ar putea deveni mai nuanțată decât simpla interpretare a creatininei serice.

Alte rezultate prezentate la ERA 2026

Review-ul European Medical Journal evidențiază și alte cercetări prezentate la congres, aflate în diferite stadii de validare.

• Poluarea aerului și boala renală: într-o cohortă portugheză de 23.620 de adulți, expunerea mai mare la particule PM2,5 și ozon s-a asociat cu apariția și progresia bolii cronice de rinichi. Pentru PM2,5, cercetătorii au raportat o creștere cu 15% a riscului de apariție a BCR odată cu creșterea expunerii analizate.
• Exercițiul înainte de hemodializă: un mic studiu randomizat crossover, cu 26 de pacienți, sugerează că 30 de minute de exercițiu efectuate înaintea dializei ar putea reduce episoadele de „stunning” miocardic produse în timpul ședinței, efectul fiind observat inclusiv la următoarea ședință de dializă.
• Transplant renal: monitorizarea evoluției în timp a nivelului torque teno virus (TTV) a fost evaluată la 268 de pacienți ca posibil marker al gradului de imunosupresie. Nivelurile mai mari s-au asociat cu infecții oportuniste, iar dinamica TTV ar putea contribui la estimarea riscului de rejet.
• Hemodializă și anticoagulare: într-o analiză a 7.503 pacienți dintr-un registru francez, utilizarea inhibitorilor pompei de protoni la inițierea anticoagulării orale s-a asociat cu un risc cu aproximativ 38% mai mic de hemoragie digestivă superioară. Fiind vorba despre date observaționale, rezultatul nu demonstrează însă un efect protector cauzal și nu justifică prescrierea automată sau pe termen nedefinit a IPP.

În ansamblu, cercetările prezentate la ERA 2026 ilustrează extinderea evaluării riscului renal dincolo de markerii clasici, dar multe dintre rezultatele congresului reprezintă încă date preliminare care trebuie confirmate prin publicarea completă a studiilor și, acolo unde este necesar, prin cercetări prospective sau randomizate.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.