Dependența de nicotină ca boală cronică

Dependența de nicotină ca boală cronică – neurobiologie, consecințe asupra sănătății și abordări terapeutice moderne în România

Fumatul este încă perceput adesea ca o simplă obișnuință, la care se poate renunța doar prin voință. Între timp, datele științifice arată că nicotinismul este o tulburare cronică, ce include atât o componentă psihică, cât și una fiziologică. În clasificările internaționale, inclusiv ICD, dependența de nicotină este tratată ca o afecțiune medicală. Aceasta presupune utilizarea compulsivă a produselor care conțin nicotină, în ciuda cunoașterii efectelor nocive, precum și simptome precum craving-ul, pierderea controlului asupra consumului sau sindromul de sevraj. Tulburarea începe frecvent în adolescență și tinde să se mențină timp de mulți ani, ceea ce impune sprijin profesional, la fel ca în cazul altor boli cronice.

De ce „cere” creierul nicotină?

Din punct de vedere chimic, nicotina se leagă de receptorii colinergici din sistemul nervos central. Ajunge rapid la creier și activează așa-numitul sistem al recompensei. Studiile au arătat că legarea nicotinei de receptorii nAChR determină creșterea eliberării de dopamină în sistemul mezolimbic – o structură responsabilă de senzația de plăcere și de formarea obiceiurilor. Consolidarea dependenței este favorizată și de stimuli de mediu, precum mirosul de fum, cafeaua de dimineață sau întâlnirile sociale, care sunt asociate cu fumatul și declanșează nevoia de a aprinde o țigară.

Foamea fiziologică de nicotină este legată de timpul scurt de înjumătățire al acestei substanțe, de aproximativ două ore. Concentrația nicotinei în sânge scade rapid după fumarea unei țigări, ceea ce provoacă simptome neplăcute de sevraj: iritabilitate, anxietate, probleme de concentrare sau insomnie. Creierul se adaptează la aportul constant de nicotină prin creșterea numărului de receptori – astfel, pentru obținerea aceluiași efect, sunt necesare doze tot mai mari. După întreruperea aportului de nicotină, nivelul dopaminei scade, ceea ce duce la simptome de sevraj și la o nevoie puternică de a fuma. Procesele de învățare contribuie, de asemenea, la menținerea dependenței: fumatul devine parte din ritualurile zilnice, iar renunțarea presupune nu doar controlul simptomelor fizice, ci și schimbarea mediului și a obiceiurilor.

Efectele fumatului asupra sănătății – perspectiva românească

Mii de substanțe chimice conținute în fumul de tutun – inclusiv numeroși agenți cancerigeni – afectează practic fiecare organ. Centrele americane pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) reamintesc că fumatul provoacă numeroase boli cardiovasculare și respiratorii, precum și cancere, iar în Statele Unite este responsabil pentru sute de mii de decese anual. Printre cele mai frecvent menționate afecțiuni se numără boala cardiacă ischemică, infarctul, accidentele vasculare cerebrale, boala pulmonară obstructivă cronică, astmul, precum și cancerele pulmonare, ale cavității bucale, laringelui, esofagului, vezicii urinare sau pancreasului. La femei, apar probleme reproductive și un risc mai mare de osteoporoză, iar la toți fumătorii – o susceptibilitate crescută la infecții și o vindecare mai lentă.

În România, fumatul rămâne o problemă importantă de sănătate publică. Datele de la începutul acestui deceniu indicau că aproximativ 30% dintre adulții români fumau regulat. Consecințele fumatului asupra sănătății împovărează sistemul medical românesc – cresc numărul de spitalizări, costurile tratamentelor și numărul de decese premature. Programul național „Stop Fumat”, derulat de Ministerul Sănătății, are ca obiectiv reducerea proporției fumătorilor și sprijinirea tratamentului dependenței.

Expunerea de lungă durată la substanțele toxice conținute în fumul de tutun provoacă numeroase boli asociate nicotinei (https://sanatateclara.ro/nicotina/bolile-asociate-consumului-de-nicotina/), care necesită tratament complex.

Tratamentul dependenței – standarde terapeutice și limitarea riscurilor pentru sănătate

Nicotinismul are un caracter recurent, dar poate fi tratat eficient. Studiile privind modelul de management al bolii cronice arată că sprijinul pe termen lung și posibilitatea unor încercări repetate de renunțare sunt mai eficiente decât intervențiile de scurtă durată. Autorii unui studiu randomizat au demonstrat că abordarea bazată pe îngrijire continuă și adaptarea tratamentului la experiențele pacientului – inclusiv utilizarea mai multor tentative de renunțare și a terapiei farmacologice – crește abstinența pe termen lung. Aceasta înseamnă că recăderile nu ar trebui tratate ca un eșec, ci ca parte a procesului de recuperare.

Standardul de tratament constă în combinarea terapiei comportamentale cu farmacoterapia. Se utilizează terapia de substituție nicotinică, precum plasturii, guma sau inhalatorul, precum și medicamente care acționează asupra receptorilor nicotinici, de exemplu vareniclina sau bupropionul. Intervenția trebuie adaptată nevoilor pacientului și trebuie să țină cont de factori precum gradul de dependență, bolile asociate și motivația pentru schimbare. În România, programul „Stop Fumat” a asigurat timp de trei luni tratament farmacologic gratuit și sesiuni de consiliere; un studiu realizat în trei centre din Iași, Târgu Mureș și Cluj a arătat că, la trei luni după începerea programului, abstinența depășea 53%, iar după un an se menținea la aproximativ 19% dintre participanți. Programul a mai arătat că persoanele cu dependență mai severă foloseau mai frecvent vareniclina, iar bolile respiratorii grave îngreunau procesul de renunțare.

Specialiștii subliniază că încercările făcute fără sprijin medical se dovedesc adesea insuficiente. În același timp, organizațiile de sănătate atrag atenția că acțiunile de limitare a efectelor negative asupra sănătății trebuie să se bazeze pe dovezi și pe supraveghere medicală, nu pe mesaje de marketing. La pacienții care nu reușesc să obțină abstinența completă, poate fi luată în considerare creșterea conștientizării și a controlului asupra consumului (https://sanatateclara.ro/nicotina/actiuni-de-limitare-a-riscurilor-pentru-sanatate-asociate-consumului-de-nicotina/) ca parte a conduitei terapeutice.

Analize complexe privind sănătatea publică sunt publicate de portalul: https://sanatateclara.ro/.

Creșterea conștientizării și a controlului în ceea ce privește produsele fără fum

Tot mai multe cercetări indică faptul că principala cauză a bolilor asociate fumatului nu este nicotina în sine, ci produsele rezultate din arderea tutunului. Rapoartele instituțiilor internaționale subliniază că nicotina este o substanță care creează dependență, însă compușii formați în timpul arderii sunt responsabili pentru cancere, boli pulmonare și cardiovasculare. Așa-numitele produse nicotinice fără fum, precum țigările electronice, pliculețele cu nicotină sau dispozitivele de încălzire a tutunului, furnizează nicotină fără procesul de ardere și sunt considerate semnificativ mai puțin nocive decât fumatul țigărilor tradiționale. Cercetătorii subliniază totuși că siguranța lor trebuie evaluată în comparație cu fumatul, iar informațiile despre riscurile potențiale trebuie comunicate corect. Introducerea acestor produse ca instrument de sprijinire a unor comportamente mai sigure necesită reglementare, control al calității și limitarea accesului minorilor.

Întrebări frecvente

Se poate renunța la fumat fără ajutorul unui specialist?

Unii fumători reușesc să renunțe singuri, însă, din cauza caracterului cronic și recurent al dependenței, eficiența este redusă. Combinarea farmacoterapiei cu terapia comportamentală crește semnificativ șansele de succes.

Cum acționează nicotina asupra sistemului de recompensă?

Nicotina activează receptorii nAChR din creier, ceea ce crește activitatea dopaminergică în sistemul mezolimbic. Această eliberare de dopamină produce senzația de plăcere și întărește comportamentul de fumat. În timp, se dezvoltă toleranța, ceea ce îi determină pe fumători să mărească doza pentru a obține același efect.

Bibliografie

1. Centers for Disease Control and Prevention (CDC), Cigarette Smoking: Smoking and Tobacco Use.
2. Joseph A.M., Chronic Disease Management for Tobacco Dependence: A Randomized, Controlled Trial.
3. Jiang J, Nicotine and neuronal nicotinic acetylcholine receptors: unraveling the mechanisms of nicotine addiction.
4. Abrams D.B., Managing Nicotine Without Smoke to Save Lives Now: Evidence for Harm Minimization.
5. Trofor A.C. i in., Smoking cessation for free: outcomes of a study of three Romanian clinics.

⚠ Disclaimer: Informațiile prezentate de Medic24 au scop educativ și/sau informativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical. Diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de un medic.