Ce este infarctul miocardic

Infarctul miocardic este denumirea medicală a necrozei miocardice acute cauzată cel mai adesea de trombi (cheaguri formate la nivelul arterial, venos) care blochează circulația fluxului sangvin și produc necroza ischemică a mușchiului cardiac.

Potrivit medicilor de la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, în cele mai multe dintre cazuri, etiologia infarctului miocardic este reprezentată de ateroscleroză – o afecțiune a pereților vaselor sangvine care, în timp, conduce la reducerea diametrului vasului de sânge până la înfundarea acestuia. Depunerile de plăci ateromatoase pot cauza complicații precum: angina pectorală, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral.

Există, însă, și cazuri non-aterosclerotice dintre care putem enumera traumatismele (disecția de aortă, emboliile coronariene, prolapsul de valvă mitrală, endocardita bacteriană, hipertrofia ventriculară, consumul de substanțe interzise, spasmele coronariene)

Pacientii cu angină instabilă și cei cu factori de risc coronarian au un risc crescut de infarct miocardic acut. Factorii de risc sunt de două tipuri:

a) factorii de risc nemodificabili precum: vârsta, sexul, istoricul familial
b) factori de risc modificabili precum: fumatul, dislipidemia, diabetul, obezitatea, hipertensiunea, stilul de viață

Cum se manifestă infarctul miocardic

Cea mai comună manifestare a infarctului miocardic este durerea severă survenită brusc în piept, durere ce poate radia în maxilar, în umărul și apoi în brațul stâng sau în ambele brațe.

Pacientul poate manifesta transpirații excesive, stări de oboseală, dificultăți în respirație. Durerea resimțită este similară cu angina pectorală, însă este mult mai intensă și durează mai mult (între 15 minute și câteva ore).

Sunt cazuri în care pacienții nu prezintă niciun simptom la producerea infarctului.

Infarctul miocardic acut este asociat cu o rată de mortalitate de 30%. Este important ca pacienții să înțeleagă necesitatea consultației cardiologice ca metodă de prevenție a apariției afecțiunilor cardiace.

Apariția unei ischemii acute prelungite (obstrucția completă a unei/unor artere coronare, artere care iriga mușchiul inimii) duce la un dezechilibru major între aportul și consumul de oxigen la nivel miocardic.

De ce se produce infarctul miocardic acut

brosura-infarct-miocardic-actu-recunoaste-simptome

Cel mai frecvent ischemia acută prelungită apare datorită ocluziei complete a unei artere coronare de dimensiuni mari (de obicei datorită trombozei intracoronariene). În 10% din cazurile de infarct miocardic arterele coronare sunt îndemne, nefiind afectate de ateroscleroza. Plăcile de aterom cauzează majoritatea evenimentelor coronariene acute. O placă de aterom vulnerabilă se poate rupe sau fisură fapt ce va duce la activarea trombogenezei cu agregarea plachetelor sanguine și pornirea cascadei coagulării. Astfel, se va formă un tromb care va întrerupe circulația sanguină ducând la dezechilibrul prelungit între aportul și consumul de oxigen, consecință fiind necroză miocardică. Necroză miocardică apare la 15-30 de minute după ocluzia arterei.

Cauzele infarctului miocardic acut, altele decât ateroscleroza coronariană:

Boli ale arterelor coronare (exclus ateroscleroza):

  • arterite (luetica, boală Takayasu, poliarterita nodoasă, boală Kawasaki, lupusul eritematos sistemic, spondilită ankilopoetica);
  • traumatisme artere coronare: dilacerare, tromboză, traumatisme iatrogene;
  • boli care evoluează cu îngroșarea peretului arterei coronare: mucopolizaharidoza, homocistinuria, boală Fabry, amiloidoză, scleroză intimala juvenilă, pseudoxantoma elasticum, fibroză coronariană datorată radioterapiei;
  • îngustarea lumenului coronarian: spasm (în angină Prinzmetal), spasm după oprirea administrării nitroglicerinei, disecția de arteră aorta, de artere coronare.

Anomalii congenitale ale arterelor coronare:

  • anomalii ale originii arterei coronare stângi (din arteră pulmonară, origine a arterei descendente anterioare din sinusul Valsalva anterior);
  • fistule arteriovenoase și arteriocamerale;
  • anevrism de arteră coronara.

Disproporție între aport și necesar de oxigen: stenoza aortică, insuficientă aortică, intoxicația cu monoxid de carbon, tireotoxicoză, hipotensiune prelungită, cardiomiopatia Tako-Tsubo.

Cauze hematologice: policitemia vera, trombocitoza, coagulare intravasculară diseminată, hipercoaguabilitatea, tromboză, purpura trombocitopenica.

Alte cauze: consum de cocaină, contuzie miocardică, infarct miocardic acut cu coronare permeabile.

Diagnosticul infarctului miocardic acut

Simptome clinice

  • angină pectorală: durere localizată la nivelul toracelui anterior (retrosternal), cu un caracter constrictiv, de apăsare sau de opresiune toracică, de intensitate crescută. Durerea poate să iradieze la nivel cervical, spre mandibulă, pe brațul stâng cu parestezii ale mâinii și degetelor (uneori și drept). Durerea are o durata de peste jumătate de ora și nu răspunde complet la administrarea de nitroglicerină. Uneori, durerea poate fi localizată în epigastru, poate să aibă un caracter de înțepătura sau de junghi localizat anterior de cord sau poate să se prezintă că o senzație de disconfort toracic.
  • simptome asociate: paloare, diaforeza, palpitații, confuzie, greață, vărsături (de obicei în infarctul miocardic inferior).
  • istoricul pacientului (în special afectarea coronariană), factorii de risc cardiovascular sunt elemente importante;
  • factorii precipitanti: la mai mult de jumătate din pacienții cu infarct miocardic acut se poate depista un factor declanșator. Aceștia pot fi: efortul fizic intens, stres emoțional, intervenție chirurgicală, hipotensiune, hipoxie. Pot apărea și prodroame: agravarea unei angine pectorale de efort sau apariție unei angine de novo.
  • în cazul pacienților vârstnici, diabetici, la cei cu transplant de cord sau după o intervenție chirurgicală simptomele pot fi fruste, cu o durere toracică de intensitate scăzută și care se pot prezența cu fenomene de insuficientă cardiacă acută sau accident vascular cerebral cauzat de hipoperfuzie sau sincopă sau oboseală extremă sau embolie la nivelul periferiei.

Examenul clinic

Este important mai ales pentru a exclude alte afecțiuni care se pot prezența la fel că și infarctul miocardic acut. Pacienții sunt anxioși, palizi, cu tegumentele transpirate, ritmul cardiac este crescut, valoarea tensiunii arteriale este variabilă (poate fi normale, crescută sau scăzută). Examenul clinic obiectiv va fi realizat de medic, mai multe informații nefiind relevante pentru populație generală.

Diagnostic diferențial al tabloului clinic

  • pericardita acută: durerea în pericardita se intensifica în momentul inspirului și în timpul tusei, iradiază spre umărul stâng și spre mușchiul trapez, diminuează în intensitate când pacientul se apleacă în față;
  • disecția de aorta: durerea este intensă și are un caracter sfâșietor, merge spre spațiul interscapulovertebral stâng și spre zona lombară;
  • embolia pulmonară: durerea este localizată la nivelul toracelui lateral și se asociază cu tușe și hemoptizii (eliminarea bucală de sânge din căile respiratorii);
  • durerea din cadrul costocondritelor: are un caracter de junghi sau înțepătura și crește în intensitate la palpare;
  • pneumotoraxul – durerea debutează brusc după tușe sau strănut, este acompaniată de dispnee intensă;
  • tulburări digestive: esofagite, spasm esofagian.

Electrocardiogramă

În cazul suspiciunii de infarct miocardic acut este esențială efectuarea unei electrocardiograme cât mai rapid. Diagnosticul se pune când există supradenivelare de segment ST în cel puțîn două derivații concordante de cel puțîn 1 mm. În derivatiile controlaterale pot apare subdenivelarile în oglindă. Modificările segmentului ST le puteți observă în imaginea de mai jos:

Markerii serici

După un anumit interval de timp de la debutul ischemiei miocardice pot fi detectați în sânge markerii serici. Cei mai utilizați sunt troponinele cardiacă T și I și CK-MB (izoenzima MB a creatin-kinazei).

Alte investigații

  • radiografia toracică: nu ajută la stabilirea diagnosticului de infarct miocardic acut, dar aduce informații referioare la dimensiunea inimii, prezența stazei la nivelul plămânilor și ajută la diagnosticul diferențial (poate oferi elemente pentru pericardita lichidiana, disecția de aorta, tromboembolism pulmonar).
  • ecocardiografia: în faza acută ajută medicul pentru a identifica localizarea și extinderea infarctului (mai exact a tulburărilor de cinetică a miocardului) și decelarea unor posibile complicații (rupturi de sept, de perete ventricular, de mușchi papilar). Aduce informații utile diagnosticului diferențial.

Tratament infarct miocardic acut

Este important că pacientul sau familia să apeleze cât mai repede la serviciul de ambulanță. Cu cât pacientul are parte mai repede de o terapie de revascularizare (fibrinoliză, angioplastie percutana transluminala) cu atât prognosticul va fi mai bun.

În faza prespital măsurile terapeutice cuprind: ameliorarea durerii, tratarea unor eventuale aritmii maligne, la pacienții cu dispnee, cu semne de insuficientă cardiacă, șoc cardiogen se instituie oxigenoterapia. Nitroglicerină nu se administrează de rutină și se evita în caz de hipotensiune. Se administrează aspirina în doză de 150-325 mg și chiar clopidogrel (în caz că nu există contraindicații).

În spital, se iau următoarele măsuri: ameliorarea durerii, oxigenoterapia, tratamentul anticoagulant și antiagregant, terapia de reperfuzie miocardică (angioplastia coronariană, terapia fibrinolitică). Desigur, tratamentul infarctului miocardic este unul complex, mai multe detalii nefiind relevante.

Referințe

Abonamente Medic24

Actualitatea medicală din surse verificate. Un singur email pe săptămână.

 

Opinia ta contează!

Potrivit legislației, nu vom publica comentarii ce conțin denumirea comercială a unor medicamente, dispozitive medicale sau suplimente alimentare. De asemenea, respingem categoric comentariile cu limbaj necivilizat, opiniile care îndeamnă la ură, homofobie, rasism, sau cele care aduc atingere imaginii altor persoane.

separator