Autismul virtual: o realitate a erei digitale

Această expunere excesivă poate duce la o afecțiune cunoscută sub numele de autism virtual, un fenomen despre care avertizează specialiștii. Profesorul Dana Craiu, medic specialist în neurologie pediatrică la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Alexandru Obregia”, spune că „este esențial să încurajăm copiii să participe la activități offline, să socializeze și să dezvolte abilități de comunicare în lumea reală”.

Ce este autismul virtual?

Autismul virtual este o afecțiune identificată recent, caracterizată prin simptome similare autismului clasic, dar fără o cauză ereditară. Principala problemă este lipsa de comunicare, generată de izolarea copilului în lumea digitală. Din fericire, acest tip de autism este reversibil, cu condiția ca părinții să intervină la timp (J Educ Health Promot. 2024 Feb 26;13:76. doi: 10.4103/jehp.jehp_1482_23).

„Copiii care petrec foarte mult timp în faţa ecranelor se enervează ușor, nu mai răspund când sunt strigați, nu reacţionează la sunete puternice și evită interacțiunile sociale. Este o problemă care poate fi comparată cu dependența de droguri, dar care se instalează la vârste fragede”, explică profesor Dana Craiu, într-un material publicat în 2019 de ziarul Libertatea.

Cum afectează tehnologia dezvoltarea copiilor?

Specialiștii susțin că utilizarea excesivă a dispozitivelor digitale afectează creierul în formare al copiilor, modificându-le comportamentul și personalitatea. Pe lângă dificultățile de comunicare, copiii care devin dependenți de tehnologie pot dezvolta:

Iritabilitate și agresivitate – se supără când sunt întrerupți sau când trebuie să renunțe la ecran;

Izolare socială – preferă interacțiunea virtuală în locul jocurilor cu alți copii;

Dificultăți de concentrare – au probleme de atenție și de învățare;

Alterarea ritmului somnului – expunerea la lumină albastră perturbă somnul;

Riscul de crize epileptice – la copiii predispuși genetic, stimularea luminoasă intermitentă poate declanșa crize.

Profesor Dana Craiu atrage atenția asupra faptului că dependența de calculator și telefonul mobil este o realitate tot mai prezentă în rândul adolescenților.

„Când am vorbit cu studenții mei despre factorii declanșatori ai crizelor epileptice, aceștia au menționat mai degrabă utilizarea excesivă a computerului și a jocurilor video decât nopțile pierdute în cluburi”, spune specialistul.

Ce pot face părinții?

Pentru a preveni autismul virtual, părinții trebuie să fie primii care își reglează propriul comportament digital. Profesor Dana Craiu recomandă limitarea timpului petrecut în fața ecranelor și înlocuirea acestuia cu activități interactive, în familie sau cu prietenii.

„În alte țări există programe bine structurate pentru a menține copiii implicați în activități sociale. De exemplu, în America se organizează evenimente precum „Ziua tatălui” sau „Ziua mamei”, pentru a stimula interacțiunea directă și a-i scoate pe copii din case. Este esențial să încurajăm copiii să participe la activități offline, să socializeze și să dezvolte abilități de comunicare în lumea reală”
Dr. Dana Craiu

Autismul virtual este o provocare modernă, dar poate fi prevenit și tratat printr-o abordare echilibrată a tehnologiei. Părinții au un rol esențial în acest proces, oferindu-le copiilor modele sănătoase de comportament și alternative reale de interacțiune. Tehnologia este un instrument util, dar trebuie utilizată cu măsură pentru a nu deveni o barieră în dezvoltarea sănătoasă a copilului.

Ce spun cele mai recente studii efectuate pe subiectul autismului virtual

Studiile arată că utilizarea prelungită a ecranelor, în special în primii doi ani de viață, poate duce la întârzieri în dezvoltarea limbajului, probleme de atenție și dificultăți de interacțiune socială (Mahmood, 2021). Un studiu pe 1725 de copii diagnosticați cu autism a relevat că 80,9% dintre aceștia au fost expuși la ecrane pentru perioade lungi în primii doi ani de viață, ceea ce sugerează o corelație între expunerea timpurie la dispozitive digitale și apariția simptomelor specifice TSA.

Un alt caz documentat arată că un copil de 23 de luni, care prezenta simptome asemănătoare autismului din cauza expunerii excesive la ecrane, a avut îmbunătățiri semnificative după ce utilizarea dispozitivelor a fost înlocuită cu interacțiuni directe cu părinții (Milošević, 2024). După șapte luni de interacțiune intensificată cu familia și renunțarea completă la ecrane, copilul a fost reevaluat și nu a mai prezentat simptome de TSA. Aceasta susține ideea că „autismul virtual” este o condiție reversibilă dacă se intervine suficient de devreme prin reducerea timpului petrecut în fața ecranelor și creșterea interacțiunilor sociale.

Alte studii confirmă impactul negativ al expunerii prelungite la ecrane asupra dezvoltării copiilor, subliniind necesitatea unor politici publice care să reglementeze utilizarea dispozitivelor digitale la vârste fragede (Sylvia et al., 2023). De asemenea, s-a demonstrat că înlocuirea timpului petrecut în fața ecranelor cu interacțiuni părinte-copil duce la îmbunătățiri semnificative în dezvoltarea limbajului și a abilităților sociale (Sadeghi et al., 2019).

În concluzie, pentru a preveni efectele negative ale expunerii excesive la ecrane, este esențial ca părinții să limiteze utilizarea dispozitivelor digitale și să încurajeze interacțiunile directe cu copiii lor.

Resurse utile în România privind autismul virtual

În România, psih. Zamfir Marius Teodor coordonează proiectul StopAutismVirtual. De asemenea, coordonează activitatea Centrului Sfântul Mihail pentru copii cu autism – Fundația Copii în Dificultate România din anul 2007 pâna în prezent. Este membru fondator al Asociației pentru Sănatate Mintală a Copilului „Sfântul Serafim de Sarov” și membru al Colegiului Psihologilor din România din anul 2011.

„Eu personal în ultimii 5 ani de zile aproape că nu am mai avut copii nou diagnosticați, care să nu prezinte în anamneză acest element (consum excesiv de mediu virtual în primii 2 ani de viață). Fenomenul ar fi ușor de verificat printr-un chestionar care ar putea fi aplicat în clinicile de psihiatrie infantilă […]
În cazul copiilor autizați de privitul excesiv la mediul virtual este vorba de o nedezvoltare corespunzătoare a sistemului neurologic, datorită lipsei de stimulare psihomotrică, senzorială, afectivă si psihosocială. Deci în acest caz nu este vorba de o distrugere a legăturilor neurologice, ci de inexistența lor sau de o reformatare a acestor legături, datorită unei stimulări necorespunzătoare. În majoritatea timpului, copilul primește doar anumite senzații (vizuale sau/și auditive) provenite dintr-un mediu virtual, neexistând posibilitatea să coreleze aceste senzații vizuale și auditive cu celelalte tipuri de senzații; vestibulare, tactile, de miros, de gust, neputând astfel să se dezvolte corespunzător. La un astfel de copil, dacă nu se intervine precoce (înainte de 2-3 ani), problemele acestea se vor accentua din ce în ce mai mult, se creează rupturi între senzații și percepții, accentuându-se comportamentele din spectrul autist, recuperarea realizându-se astfel din ce în ce mai greu.”
psih. Zamfir Marius Teodor

Referințe:

• Garg RK, Garg P, Sharma P, Kumar Y, Niwas R, Singh J, Singh S. Virtual autism among children: A leading hazard of gadget exposure and preventive measures. J Educ Health Promot. 2024 Feb 26;13:76. doi: 10.4103/jehp.jehp_1482_23. PMID: 38559472; PMCID: PMC10979776.
• Mahmood, I. (2021). A Survey on Early Screen Exposure during Infancy and Autism.
• Milošević, Tatjana. (2024). Smartphone use and ASD-like symptoms: Case report of „virtual autism”. 240-240. 10.5937/BatutPHCO24192M.
• Sylvia, A.-M., Alhassan, S., & Potter, K. (2024). The role of physical activity in animal-assisted interventions for autism: A systematic review. Neurodiversity, 2. https://doi.org/10.1177/27546330241249880
• Sadeghi, S., Pouretemad, H. R., & Shalani, B. (2021). Internet-based versus face-to-face intervention training for parents of young children with excessive screen-time and autism spectrum disorder–like symptoms: a comparative study. International Journal of Developmental Disabilities, 68(5), 744–755. https://doi.org/10.1080/20473869.2021.1895699